Gradina uitata

Citeste in continuare un fragment in exclusivitate din Gradina uitata, traducere din engleza de Sinziana Dragos:

Cand era mai mica, Elizei ii placea sa-si inchipuie ca intr-o zi va aparea tatal lor sa-i salveze. Dupa Mama si Jack Spintecatorul, Tatal cel viteaz era povestea preferata a Elizei. Uneori, cand o durea ochiul de atata privit prin spartura din zid, se intindea pe spate pe polita de sus si se gandea la tatal ei cel viteaz. Isi spunea ca mama nu avusese dreptate, ca nu se inecase de fapt in mare, ci ca fusese trimis intr-o calatorie importanta si ca se va intoarce intr-o buna zi sa-i salveze pe amandoi din mainile domnului si doamnei Swindell.

Desi era constienta ca era doar o inchipuire, care nu avea cum sa se intample aievea, cum nici zanele si elfii nu apareau prin cosul sobei, asta nu-i intuneca placerea pe care o simtea gandindu-se la reintoarcerea lui. Avea sa apara dinaintea casei familiei Swindell – asa si-l imagina, calare pe un cal, nu intr-o caleasca, ci pe un cal negru, cu o coama lucioasa si picioare lungi, musculoase. Si toata lumea de pe strada o sa se opreasca-n loc, holbandu-se la barbatul acela mandru, tatal ei, invesmantat in costum negru de calarie. Doamna Swindell, cu mutra ei nenorocita si ciupita, o sa se uite pe deasupra franghiei de rufe, peste frumoasele rochii sterpelite in dimineata aceea, si-o s-o strige pe doamna Barker sa vina si ea sa vada ce se intampla. Si ele o sa stie cine este: tatal Elizei si al lui Sammy, care a venit sa-i salveze. Si-o sa-i ia cu el pe cal la fluviu, unde-i va astepta vaporul lui, si-o sa plece peste mari si tari, in locuri indepartate de ale caror nume nu avea habar.

Uneori, in putinele dati cand o convinsese pe mama sa spuna si ea povesti, aceasta i-a vorbit despre ocean, caci il vazuse cu ochii ei si putea sa-i povesteasca despre sunete si miresme ce-i pareau Elizei vrajite: valuri navalnice si aer sarat, fire marunte de nisip, albe, nu negre ca sedimentele slinoase si intunecate ale namolului din fluviu. Totusi, nu se intampla de multe ori ca mama sa se invoiasca la povesti. De cele mai multe ori nu era de acord cu spusul povestilor, mai ales despre Tatal cel viteaz.

— Trebuie sa inveti sa deosebesti povestile de realitate, Eliza, spunea ea mereu. Basmele se termina prea iute. Nu se spune niciodata ce se intampla dupa ce se termina povestea, cand printul si printesa ies din paginile cartii.

---