Gradina uitata

— Brosa asta imi este nespus de draga, spuse ea, in cele din urma.
Foarte draga…
Si-i puse vasul in maini, de parca nu mai suferea sa-l atinga.

Simtea vasul smaltuit, neted si rece intre degete si nu stia ce sa-i spuna. Brosa, expresia mamei… totul era atat de neasteptat.
— Stii ce e asta, Eliza?
— O brosa, am mai vazut la cucoanele elegante.
Mama a zambit usor si ea a crezut ca a raspuns gresit.
— Sau un medalion, o fi scapat de pe lantisor?
— Ai avut dreptate prima data, e o brosa, o brosa foarte speciala. Stii ce e sub sticla?
— O tesatura? raspunse Eliza, uitandu-se la impletitura de fire rosii-aurii.
— Asa este, dar nu e facuta din fire obisnuite, a spus mama zambind din nou.
— Dar se vad firele, impletite ca o franghie.
— Sunt suvite de par, Eliza, ale femeilor din familia mea. Ale bunicii, ale mamei ei si asa mai departe. E o traditie. Se cheama brosa plangerii.
— Pentru ca se poarta atunci cand plangi?

Mama a intins mana si i-a mangaiat varful cozilor.
— Pentru ca ne aminteste de cei pe care i-am pierdut, aceia care au fost inaintea noastra si care ne-au facut cine suntem acum.
Eliza a incuviintat din cap, serioasa, dandu-si seama ca i se facuse o marturisire speciala.

— Brosa asta valoreaza o multime de bani, dar nu m-a lasat inima niciodata sa o vand. M-am lasat prada, iar si iar, sentimentalismului, dar tu sa nu faci asta.
— Cum asa, mama?
— Vezi si tu ca nu-mi este bine, copila mea. In curand vei fi nevoita sa ai tu singura grija de tine si de Sammy, asa ca va fi nevoie sa vinzi brosa.
— Vai, nu, mama!
— S-ar putea sa fie nevoie si tu vei fi cea care va lua aceasta hotarare. Sa nu eziti, m-auzi?
— Da, mama!
— Dar daca vei fi nevoita s-o vinzi, Eliza, sa fii atenta cum o faci. Nu trebuie sa o vinzi oficial, sa nu fie inregistrata.
— Da’ de ce?

Mama s-a uitat la ea cu o privire pe care Eliza o cunostea, pe care i-o aruncase si ea insasi lui Sammy ori de cate ori nu stia daca sa-i spuna sau nu adevarul.
— Pentru ca ar afla familia mea.
Eliza amuti, despre familia mamei si despre trecutul ei nu se vorbea aproape niciodata.

---