Gradina uitata

— Sigur ca ei au declarat-o furata…
Eliza isi arcui sprancenele mirata.
— Si n-au dreptate, copila, caci e a mea. Mi-a dat-o mama cand am implinit saisprezece ani. Si apartine familiei de foarte mult timp.
— Pai, daca e a ta, mama, de ce nu trebuie sa stie nimeni ca o ai?
— Daca ar fi vanduta s-ar afla despre noi, si asta nu trebuie sa se intample. Intelegi? o intreba ea, apucandu-i mainile, cu ochii larg deschisi, cu chipul palid si slabit de efortul vorbirii.

---