Sindromul esti prea buna pentru mine sau ipocrizia despartirilor

- Esti o femeie minunata, un munte de om dar esti prea buna pentru mine si eu nu mai pot sa continui relatia asta.

Stai, ce? Am bulbucat ochii la dumnealui, la iubitul meu de vreo doi ani, a uimire tampa, sigura ca s-a uitat la Sex and the city si acum imi recita o replica. Stai asa. Cum minunatia mamei ei de treaba vine asta? Cum te desparti de un om pentru ca e prea bun pentru tine? Si daca e prea bun pentru tine, nu incerci sa te ridici la nivelul lui, sa inveti ceva de la el? Cum scoti din viata ta un om pentru ca e prea bun? Prea bun, cum? Creste iarba proaspata unde paseste si nu poti sa bagi masina de tuns iarba in sufragerie? Bun in sensul asta?

Abia atunci cand am ajuns acasa, plansa toata, cu ochii rosii, parul ravasit si o senzatie profunda de greata care pleca din inima, mi-am dat seama. Si m-a pocnit jelania si mai tare, de naivitate si de ciuda. Nu exista „ma despart de tine pentru ca esti prea buna pentru mine”. Asta este premiul de consolare.

foto wavebreakmedia / Shutterstock

„Esti prea buna pentru mine” se traduce in limbajul omenesc asa: Ma fata, uite care-i treaba. Sexul cu tine a fost bun. Avem ceva amintiri frumoase. Dar sunt prea las ca sa iti pot recunoaste in fata ca mi-a fost mai usor sa te duc atata timp cu zaharelul decat sa admit, poate si tie, si mie, ca nu tin la tine. Nu am coloana vertebrala sa iti spun ca nu te iubesc si cel mai probabil, nu o sa te pot iubi niciodata pentru ca pur si simplu, nu esti tu femeia langa care vreau sa ma trezesc tot restul vietii. Scancetele tale de iubire incep sa ma calce pe nervi si parca un sex bun nu mai merita atata efort si zambete fortate. Scurt si la obiect. Asta ar ustura mai tare pe moment, dar macar ai sti adevarul din capul locului. Sau, ma rog, din capat de relatie.

Pentru o astfel de afirmatie, iti trebuie niscaiva curaj, iar atunci cand nu il ai, oferi premiul de consolare: esti prea buna pentru mine. Daca auzi o astfel de scuza o singura data, poate inghiti in sec si-ti zici ca are dreptate porcul si nesimtitul, sunt prea buna pentru el, desteapta/frumoasa/devreme acasa/ si cu ciorba pe masa. Dar in viata mea (si pun pariu ca in vietile tuturor), s-a perindat expresia „esti prea buna pentru mine” ca un laitmotiv al ipocriziei masculine.