Din povestile prietenelor mele, am ajuns la concluzia ca fiecare dintre noi a avut parte la un moment dat un barbat mai barbat decat altii care a schimbat complet experienta sexuala a fiecareia dintre ele. Dintre noi. Pentru Adriana, de exemplu, a fost golanasul local care plimba fetele cu bemveu’ in trei schimburi, ca la fabrica de cuie. Pentru Mihaela, a fost actualul ei sot despre care jura si dupa 7 ani de casnicie ca o duce pe culmile extazului, regulamentar, de doua ori pe saptamana. Minim. Si la cat de fericiti sunt, o cred pe cuvant si pe stralucirea din ochi de fiecare data cand ne povesteste despre el. Pentru Miki a fost o aventura de-o noapte, inceputa in club si terminata pe canapea de doua ori, in pat in cateva randuri si dimineata la dus.

Barbatul care mi-a deschis mie usile placerii a fost si este inca cel mai bine pastrat secret al meu. Nu a fost primul din viata mea. Nu a fost nici ultimul insa cu siguranta si-a lasat amprenta asupra preferintelor mele sexuale si mi-a daruit momente pe care, pana acum, nu le-a egalat nimeni. In felul nostrum disfuntional, aproape ca ne-am iubit, cred. Sau a fost cel mai aproape de iubire din toate hohaiselile de iubiri mimate.

Pana la el, n-am avut niciodata un orgasm. Nu in adevaratul sens al cuvantului. Sigur, eu cu mine singura ma descurcam mai mult decat onorabil insa pana la el, am crezut ca orgasmul se traieste mecanic de la brau in jos, pret de cateva secunde.

Foto bezikus/Shutterstock

O relatie clasica intre noi doi ar fi fost imposibila. Nu ne statea nimeni altcineva in cale in afara de noi. Noi ne-am fost dusmanii de neinvins. Daca am fi lasat lucrurile sa mearga mai departe, cel putin unul dintre noi l-ar fi strans de gat pe celalalt. Eu l-as fi transformat intr-un barbat care nu primeste suficienta afectiune, care se uita intotdeauna la mine cu ciuda copilului nebagat in seama. El m-ar fi transformat in femeia suspicioasa mereu cu ochii pe telefon si cu intrebari fara raspuns pe buze. Si eu si el suntem prea frumosi ca sa ne facem asta. Stiu ca incercarea moarte n-are dar noi am fost fericiti asa cum eram si am fost tot ce puteam fi iar asta nu e lucru putin deloc.

Am stiut ca o sa schimbe ceva in mine din prima secunda in care l-am vazut. Nu arata in niciun fel altfel decat orice barbat dar atunci cand am dat mana cu el si s-a uitat fix in ochii mei am stiut ca trebuie sa il am macar o data, chiar daca e ultimul lucru pe care apuc sa il fac in viata. Pana la el, radeam cu gura pana la urechi de prietenele mele care se intorceau mereu cu coada intre picioare la cate un mototol si nu pricepeam de ce. Am inteles cu varf si indesat.

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: