Pentru ca sunt fraiera si pentru ca am fost amanta ideala. Nu dati cu piatra! Nu vreau sa spun ca toate amantele sunt fraiere. Sau ca nevestele sunt usor de fraierit. Vreau doar sa spun ca eu am fost suficient de fraiera, si o spun asumat, incat sa fiu cea mai comoda amanta din lume. Si daca as fi nevasta, as fi usor de fraierit. Nu pentru ca imi lipsesc neuroni, nu pentru ca nu fac sinapse, ci pentru ca aleg sa cred. Asta este dovada mea suprema de afectiune.
Nu sunt femeia gesturilor romantice, nu fac declaratii si nu gatesc a la francaise dar aleg sa am incredere in partenerul meu. Daca imi spune ca e cu baietii in oras, atunci e cu ceata de handralai dupa el, golesc beri, masoara burti, se uita lung dupa fete, vine acasa. Daca imi spune ca telefonul la ora dubioasa si cu conversatie curta si monosilabica e de la maica-sa, il cred. Daca ii baraie whatsappul la 2 dimineata si zice ca e Costica trezit din betie, il cred.
N-am nevoie sa stiu parole de feisbuc, de mail, de telefoane. Aleg sa cred iar asta imi simplifica mult existenta, cu riscul de a pica de gasca. Si daca se intampla asa, problema nu e la mine. Am ales sa am incredere in omul de langa mine si ii ofer posibilitatea de a fi sincer sau de a minti foarte bine de dragul conjuncturii sociale. Cred ca e scris asta pe undeva in codul bunelor maniere in relatii: daca nu poti sa minti extraordinar de bine, nu minti deloc.
Daca atunci cand nu exista colivie, cand nu exista control si politie politica in fiecare dimineata la micul dejun preferi sa minti, problema e la tine, nu la mine. Si daca atat de desueta si de naiva e obisnuita de a avea incredere in omul cu care imparti patul, atunci liber de vama, adio si-un praz verde! Minciunile insirate, ascunzisurile, fereala inseamna drama inutila intr-o relatie si zau ca de la o varsta incolo atingi acea maturitate emotionala care nu are nevoie de drame, tradari si gelozii.
La capatul celalalt se afla iubirile traite cu zgarda de gat si daca trebuie pazita, zau ca nu e iubire. Cred ca toti am trecut prin asta la un moment dat, cu un partener care incearca sa iti puna latul de gat, sa te prinda in capcana cu orice pret. Al meu, de exemplu, gaurea prezervativele in speranta ca daca raman gravida il luam de barbat.
Ceea ce nu stia el e ca preferam sa imi rod singura laba si sa mor de iubire hemoragica si stramba decat sa imi leg viata de el. Barbatii incearca sa te tina langa cu forta printr-un control riguros la telefoane, feisbuc, prietene. Femeile incearca sa te tina cu forta langa ele cu santaj emotional si, ptiu drace, cate o amenintara cu o sarcina inchipuita sau nu. Oricum ar fi, e tot abuz si tot nedreptate se cheama ca e.
Spune-ti parerea!