Masti

Mã frãmintã adeseori prãpastia uriaºã ce observ cã se cascã aproape intotdeauna, cel puþin in cazul meu, intre trãirile ce-mi macinã interiorul (ºi nu-s puþine!) ºi manifestarea lor exterioarã. N-am ºtiut niciodatã sa leg firesc ce simt cu ce spun ºi cu ce fac ºi i-am invidiat intotdeauna pe bãrbaþi, cãci am vazut cã ei, in majoritate, n-au aceastã problemã. Pe cind in cazul meu, gardieni nemiloºi ca ruºinea, orgoliul, simþul ridicolului, au stat mereu de pazã la ieºire, inabuºindu-mi pornirile ºi transformindu-mi patimile in manifestãri cuminþi, vecine cu indiferenþa. ªi-mi vine-n minte acum cazul clasic, in care el, iubitul si adoratul, ajunge in acea zi a vieþii lui (ºi a mele) cind decide sã-mi comunice frãmintat cã povestea noastrã de dragoste s-a sfirºit, ºi nu aºa cum cum ºtiam eu cã se sfirºesc poveºtile ci mult mai nefericit, mai abrupt, mai laº, mai fara motiv. Deºi instantaneu simt pulsul cum imi creºte cind ii vãd privirea pierdutã intr-o tristeþe mai mult sau mai puþin fabricatã, stomacul cum mi se stringe ºi lacrimile cum se adunã grãbit in colþurile ochilor, gata sa navaleasca spre lume, string din dinþi ºi atit. Deºi atunci aº vrea sã mor ºi singurul lucru firesc pe care simt ca l-aº face ar fi sã ma arunc la picioarele lui, implorindu-l hohotind sã nu mã pãrãseascã, eu ii arat inþelegere, ii sugerez chiar cã ºi mie mi-a trecut prin cap acelaºi lucru, ii zimbesc ºi plec, sau il urmãresc cum pleacã, dorindu-mi in acea secundã, ca cerul sã se prabuºeascã peste noi. Cind el iubeºte pe altcineva, dupã ce o bucatã mult prea scurtã de timp m-a iubit pe mine, recit lumii aceeaºi poezie ipocritã a uitãrii venite la timp ºi a duioºiei amintirilor cu el. Ii doresc cu voce tare sã fie fericit, chiar dacã fericirea lui nu sunt eu. Declar in stinga ºi-n dreapta cã vreau numai sã ºtiu cã e bine ºi cã imaginea lui de minã cu in sfarºit aleasa mã face sã fiu impãcatã cã am ieºit cu graþie din viaþa omului pe care, odata, il adoram. In spatele tabloului pastel, se duce insã, lupta. Gindurile vrãºmaºe au preluat de mult controlul minþii ºi sufletului meu indurerat. Adevãrul inãbuºit ce-mi roade stomacul pinã la un inceput de ulcer, ºi care nu mã lasã noaptea sã dorm, e foarte departe de poveºtile inºirate lumii. Adevãrul e cã fãrã mine mi-ar plãcea sã aflu cã el nu poate funcþiona. Cind string noaptea perna in braþe ºi o inec in lacrimi, aº vrea sã moarã cineva, ori el, ori ea, ori chiar eu, numai sã se strice dracului tot, sã nu se mai poatã clãdi nimic dupã mine. Nu vreau, ºi string pumnul cind gindesc asta, nu vreau sa mai fie vreodatã fericit fãra mine. ªi pe ea o urãsc. N-aº fi in stare s-o omor, dar imi doresc sã nu se fi nãscut. Mã uit in oglindã ºi mã compar obsedant cu ea. Nu-i bine nicicum. Dacã-i mai frumoasã ºi mai deºteaptã ºi mai realizatã, mã doare, dacã-i mai uritã ºi mai proastã, mã revoltã. N-am ºtiut niciodatã sã iubesc generos, altruist, martir, pinã in cele mai tainice ginduri. Deºi o lume intreagã mã vede fluturind o batistã albã, suspinind resemnat privind corabia ce se indepãrteazã, in realitate eu ridic spre ea pumnul ameninþãtor ºi cer rãzbunare. Darul nepreþuit ce totuºi mi se face e cã timpul ºi, dacã am noroc, o nouã dragoste, mã vindecã. Cind gindurile mele pentru fostul ºi perechea sa incep sã devinã paºnice ºi delicate, e semn ca iubirea mea a inceput sã apunã. In rare momente mã simt vinovatã pentru ce gindesc ºi nu sint in stare sã spun. In restul timpului imi aduc argumente cã aºa-i normal sã fie, cã ãsta-i preþul ce trebuie plãtit vieþuirii moderne, educaþiei…credinþei...ºi dacã aº acþiona fidel adevãrului din mine, m-aº intoarce in timp ºi-aº nega evoluþia societãþii. Aºa cã nu-mi ramine decit ca, in fiecare dimineaþã cind plec sã infrunt lumea, odatã cu hainele cu care am invãþat cã trebuie sã-mi acopãr trupul sã imi pun ºi masca cu care am invãþat cã trebuie sã-mi acopãr sufletul. Un articol de Alina G