Mã tot gandeam la intalnirea perfectã. Cum ar trebui sã fie. Cred cã toate ne gandim la asta. Atunci cand se stabileºte o datã pentru o prima intalnire, in mintea unei femei se declanºeazã un fel de concurs contra cronometru.
Bine, mã refer la femeile obiºnuite, femei cu job solicitant, cheltuieli ºi stresul zilei de zi cu zi, femeile care au complexe, femeile...inþelegeþi voi ce vreau sã spun. Nu mã refer la genul ãla de femeie DIVà care nu are nici un stres, care ºtie cã-i frumoasã ºi slabã, femeia cãreia toþi bãrbaþii ii cad la picioare... ªi mã gandeam...cum incepe totul. El o invitã undeva, cel mai probabil dupã o perioadã destul de lungã in care ea l-a “admirat” dintr-un colþisor, pe ascuns, l-a analizat. Se intamplã propunerea ºi incepe nebunia. Cred cã ºi cu o lunã inainte sã se anunþe intalnirea, cã tot in crizã de timp e. Nu are timp sã se ocupe suficient de bine de toate aspectele. O ºi vãd stand in ziua respectivã, in mijlocul camerei ei rãvãºite, cu haine imprãºtiate peste tot, eventual cu o prietenã fãcand probe peste probe ºi incercãri de a fi cat mai minunatã, mai atrãgãtoare. E adevãrat cã nu am mai fost la o primã intalnire de.... foarte mulþi ani, dar þin minte ºi acum cum mi se strangea stomacul pe mãsurã ce ziua respectivã se apropia. Stau amandouã ºi iºi dau cu pãrerea despre cea mai potrivitã alegere vestimentarã ºi cand se hotãrãsc, incep jocul aproape pe roluri ºi intrebãrile care starnesc panicã, de genul: ”ºi despre ce o sã vorbim?”, “ºi dacã mã scoate la restaurant, ce mãnanc?”, “ºi dacã imi rãmane ceva intre dinþi ºi nu imi dau seama ºi rad ca proasta” ºi multe altele.. ªi uite ditamai stresul, panica “cine naiba m-a pus sã zic da??”. ªi apoi prietena este acolo, aproape doar acasã, nu ºi la restaurant sã o salveze din situaþii nasoale, cã vorba aia pot apãrea 1000. ªi apoi vine machiajul, “dacã e prea ºters, poate prea strident, poate nici decolteul ãsta nu mã prezintã o tipã tocmai serioasã, dar oare cat de serioasã vreau sã par”??? ªi apoi mã tot gandeam...unde ar trebui sã mã ducã ºi cum ar trebui sã se comporte el ºi sã se intample totul ca sã compenseze stresul de dinainte. In fine....Oriunde s-ar desfãºura, dacã nu te-ai stresat cã nu ai fost destul de atrãgãtoare sau inteligentã sau amuzantã sau suficient de slabã, dacã nu te-ai gandit la ce crede el despre faptul cã ai mancat ºi salatã ºi desert, dacã nu þi-e teamã de efectele paharului de vin bãut de el, de faptul cã te urci la el in maºinã cand te conduce acasã, cã poate fondul de ten nu iþi mai acoperã perfect cearcãnele sau coºul din varful nasului de care el s-ar putea speria, dacã nu te temi cã ai ras prea mult sau poate prea puþin la glumele lui, dacã nu s-a uitat la ceas prea des, dacã nu te-ai gandit la ingheþata din frigiderul de acasã, dacã nu a vorbit despre relaþia anterioarã cu acea tipã ravisantã ºi plinã de succes, dacã nu te-ai trezit comparandu-l cu fostul, atunci este foarte posibil ca intalnirea sã fi fost perfectã. Deci ....cum a fost? Un articol de Ana-Maria Hefco
Spune-ti parerea!