Setari Cookie-uri

''Scrisoare pentru fostul sot''

Atata tristete cata exista in aceasta scrisoare nu am mai vazut,numai dupa ce citesti asa ceva poti realiza ce rau poate face o amanta in viata de familie a unor oameni.

...(a fost o vreme cand iþi spuneam iubitule) am atâtea lucruri sã iþi spun dupã divorþul nostru, însã tu nu ai avut niciodatã rãbdare sã asculþi pânã la capãt. Probabil cã toate vorbele pe þi le-am spus (atunci când am apucat) erau atât de adevãrate, încât dureau, iar tu fugi de durere.

Nici acum nu pot înþelege cum un om ca tine (care stie sã se poarte asa de frumos atunci când vrea) a putut sã loveascã atât de crunt. Ai lovit în ceea ce aveam eu mai de preþ: în familie. Cã m-ai lovit pe mine (deºi mã doare ºi acum) nu e chiar aºa de grav, dar ai lovit în copiii noºtri. Eu sunt destul de puternicã ºi pot duce aproape orice, dar ei... ei sunt aºa de fragili! Nu am sã te iert niciodatã cã le-ai distrus copilãria, cã i-ai maturizat mult prea devreme, pentru egoismul tãu. Partea frumoasã este cã tu, nici acum, dupã atâta timp, nu realizezi grozãvia pe care ai fãcut-o ºi susþii în continuare cã ai procedat corect!

Aºa cum nici eu nu înþeleg cum poþi tu (care spui cã femeia pentru care ai plecat de acasã este totul pentru tine) sã vii, sã mã þii în braþe, sã îmi spui sã am rãbdare, sã mã sãruþi, sã facem dragoste... sã îmi spui cã poate o sã te întorci, sã fim toþi patru o familie, cã pânã nu îþi intrã viaþa în albia ei, indiferent pe cine sau ce ai cãlca în picioare, nu te întorci.

Cum de mai poþi þine în braþe o femeie pe care spui cã nu ai iubit-o niciodatã? Cum mai poþi pune atâta pasiune atunci când facem dragoste? Cum de ai putut sã te prefaci atâþia ani cã mã iubeºti sau cum de ai avut atâta putere de convingere ?

Aº dori sã îþi spun cã niciodatã nu am fost o proastã, cã ºtiam aproape tot ce faci, cã m-am prefãcut cã nu ºtiu, sperând cã îþi va trece cu timpul... cã sunt toane de moment, cã toþi bãrbaþii fac la fel ºi de ce aº avea eu pretenþia de a fi tocmai tu o excepþie?

Aceastã libertate pe care eu þi-am acordat-o, ai luat-o drept prostie. Nu ai ºtiut sã faci totul cu decenþã, sã ai o limitã a bunului simþ, iar dupã toate acestea, acasã sã te porþi frumos. Se spune cã toate problemele de la birou se lasã pe covoraºul de la intrarea în casã. Tu nu ai fãcut altceva decât sã le aduci în casã, în dormitor, în sufragerie, peste tot. Nervii tãi se vãrsau pe cine nu merita sã primeascã aºa ceva. Am fãcut tot ce mi-a stat în putinþã sã nu îþi lipseascã nimic, sã feresc fetele din calea ta, sã îþi ocrotesc somnul doar ca sã îþi fie þie bine...

Tu în schimb, m-ai rãsplãtit ducând alte femei în concediu, fãcându-le cadouri scumpe, în timp ce eu ºi copiii nu aveam ce pune pe masã. Acum spui cã nu a existat aºa ceva. Crede-mã cã a existat! Cã nu vrei tu sã îþi aminteºti este altceva...

Eu stãteam cu copiii la spital, tu erai la mare cu amanta. Eu fãceam naveta între spital ºi casã pentru cã un copil era bolnav ºi refuza sã stea în spital fãrã mine, iar celãlalt trebuia sã mergã la ºcoalã (ºi chiar nu gãseam pe nimeni care sã stea acasã cu el), iar tu erai cu amanta la Roma...

Tot ce fãceai pentru noi era un efort, tot ce fãceai pentru oricare altã femeie era o plãcere...

Îmi reproºezi cã nu am o carierã... Dar cum aº fi putut sã o am când tu nu m-ai lãsat sã mã duc la serviciu (pentru cã nimeni nu putea sã îngrijeascã fetele mai bine decât mine), când m-ai pus la cratiþã ºi m-ai transformat în gospodinã!

Mie îmi controlai fiecare minut, fiecare pas... iar tu nu aveai control... la nimic (asta ca sã nu spun cã nu aveai limite).

Am tot încercat sã mã vindec de iubirea aceasta bolnavã, dar tu nu îmi dai nicio ºansã. Te-am rugat sã ieºi puþin din viaþa noastrã (a mea ºi a fetelor), dar nu ai vrut sã concepi asta ºi ai trecut la ameninþãri. M-am purtat excesiv de frumos, în ideea cã te vei întoarce acasã, în familie, dar tu nu ne-ai dat nicio ºansã. Am fãcut dragoste cu tine la fel ca înainte, dar tu abia acum ai remarcat cã sunt FEMEIE, deºi aºa am fost mereu. Mângâierile mele sunt aceleaºi, sãrutãrile la fel, dar abia acum le percepi ca fiind adevãrate. Nu þip nici mai tare, nici mai încet, nu mi-am schimbat miºcãrile, vorbele sunt la fel, atingerile sunt tot cele de dinainte, dar tu abia acum le primeºti cum trebuie.

Am observat cã atunci când eºti singur, trist ºi la pãmânt, singura alinare o gãseºti în casa noastrã, iar acolo suntem noi: eu ºi fetele. Vii tot de unde ai plecat ºi acolo unde susþii cã nu îþi fãcea plãcere sã te întorci seara de la serviciu. Pui capul pe aceleaºi perne, te sprijini pe acelaºi umãr...

Unde îþi sunt prietenii? Unde sunt persoanele care ar trebui sã îþi fie alãturi? Unde sunt cei cãrora le plãteai consumaþia pentru a ieºi cu tine? Vezi ce se întâmplã când cumperi compania cuiva? Ai crezut cã se poate transforma în prietenie? Pãcat cã pânã la aceastã vârstã (37 ani) nu ai invãþat cã prietenia e nepreþuitã... Mai ai, totuºi, timp. ªi nu în ultimul rând, ce s-a întâmplat cu „iubirea vieþii tale”? De ce nu e lângã tine sã te ajute? Eu ºtiu cã sufletul pereche te ajutã, nu te pãrãseºte la greu, te înþelege... Aºa e ºi în cazul tãu?

Ne cunoaºtem de atâta timp... ªtii ºi tu cã, dupã fiecare dragoste, ieºi rãvãºit, distrus, consumat sufleteºte... ºi începi sã cauþi ceva, ce numai tu ºtii, acea pasiune, acea flacãrã care sã te consume iar pentru încã o perioadã de timp... E ceva ciclic...

Pãcat cã nu îþi dai seama ºi tu ce e mai bine pentru tine ºi sã te liniºteºti. Sã nu înþelegi cã îþi cer sã te întorci la mine, pentru cã (sincer) nici nu ºtiu dacã îmi mai doresc asta cu adevãrat. Mi-am dorit din tot sufletul sã te întorci acasã, am fãcut eforturi ºi am suportat atâtea... încât am obosit.

La început, te-am urât ºi m-am purtat oribil ca orice om rãnit, acum... Dar tot timpul te-am iubit.

Pentru binele tãu, adunã-te! Ai copii, ei nu au nicio vinã cã au pãrinþi ca noi, nu au cerut sã se nascã, dar pentru cã existã ºi ne-au adus cele mai mari bucurii (cel puþin la mine aºa stau lucrurile), trebuie sã faci eforturi, sã depãºeºti tot greul ºi sã îi creºtem împreunã. Adu-þi aminte cum ne-ai lãsat pe noi, câtã durere ai lãsat în casã ºi priveºte-ne acum!... am ajuns la o linie de plutire, nu la liman (cãci limanul e departe ºi cicatricile sunt mari ºi urâte).

Eu îþi þin pumnii, îþi urez succes ºi, pe cât e posibil ºi cât mã laºi, am sã îþi stau aproape.


Te sãrut,
Fosta soþie ºi, la vremea ei, „marea iubire”


P.S. ªtiu cã ai fost sfãtuit „de bine” ºi aº dori sã îi vãd pe cei care te-au sfãtuit, aºa cum s-ar descurca în situaþia datã. E uºor sã vorbeºti, cuvintele nu costã nimic. Mai greu e sã þi se întâmple...

Postat pe 1 Septembrie 2008 23:08
WOW! Extraordinar..Sunt o persoana foarte sensibila,si m-ai lasat fara cuvinte..Din pacate mi-as fi dorit sa raman fara cuvinte daca citeam ceva cu un final fericit,nu atata tristete. Acest "personaj", ca om nu il pot numi,pe dl sot,cred ca este un idiot,scuza-ma ca o spun.Nu stiu cine este in cazul acesta sotia,adica daca esti tu,si mi-e jena sa te intreb.Dar nu merita ,oricine ar fi aceasta femeie,sa sufere din cauza unor specimene.Si stiu de ce spun lucrul acesta.Mai mult cei doi copii,au nevoie de zambet,de liniste,nu de un tata care vine si plange pe umarul nevestei dupa ce l-a parasit amanta.
PS: vad ca esti din Tm,si eu la fel...poate ne imprietenim...si ai sa vezi ca povestea de aici e mic copil pe langa altele,si mai si :).
Te-am pupat

Postat pe 2 Septembrie 2008 17:37
Frumos conceputa si intradevar se vede ca e de la o femeie care sufera din aceasta despartire...Nici nu stiu ce sa spun....Cred ca dupa toate astea ar fi bine sa se resemneze si sa incerce sa isi recladeasca viata! Chiar daca are doi copii, care toata viata vor avea nevoie de ambii parinti, nu cred ca ar mai putea fi ceva frumos intre ei! Dar...poate totusi....daca stau fiecare si analizeaza cu multa rabdare si intelepciune vor sti sa reconstruiasca ce au daramat!
G_Diana
Postat pe 2 Septembrie 2008 18:32

the tunnel,puteai sa ma intrebi linistita,nu era nici o probema :)) nu,nu e povestea mea dar si pe mine m-a impresionat foarte mult de aceea am si postat-o,ar fi bine sa o citeasca si femeile care nu stiu cum sa faca sa desparta un barbat de familia si copii lui.

Postat pe 2 Septembrie 2008 18:38
Meblondy am citit ce ai postat si fara sa vreau am resimtit toata durerea pe care am simtit-o in momentul in care sotul meu a fost obligat de conjunctura sa recunoasca faptul ca m-a inselat.Numai ca eu nu am avut puterea necesara sa ma rup printr-un divort de el,si nu ptr ca in rest ar avea 1000 de calitati ci pentru ca exact in zilele acelea am gasit-o pe fata noastra plangand ca si-ar dori ca tati sa stea mai mult cu ea,sa comunice mai mult cu ea.As fi putut eu sa-l scot definitiv din viata noastra in conditiile acestea?Cum as fi putut eu sa-i explic fetitei mele de ce ne despartim(avea 9 ani)?Nu,nu m-am despartit de el dar atunci am simtit cum mi se scurge printre degete toata iubirea pentru el.Infidelitatea lasa un gust amar,naste multe intrebari,multe suspiciuni si e prea greu de suportat.Ma bucur pentu tine ca nu esti tu autoarea scrisorii dar nu pot sa-mi alung tristete la gandul ca totusi cineva si-a transmis toata durerea prin randurile acestea.
marianarascanu
Postat pe 2 Septembrie 2008 21:42
marianarascanu,imi pare rau ca ai trecut prin asa ceva si ca citind povestea asta ti-ai adus aminte de durerea ta,adevarul e ca in ziua de azi auzi povesti de genul asta la tot pasul,indiferent ca inseala el sau ea,dar nu poti simti acea durere numai cand ti se intampla personal,altfel nu ai cum sa stii ce simt cei in cauza.Sper sa iti poti reface relatia cu sotul tau chiar daca te-a inselat,dar daca ati ramas impreuna macar incearca sa iti regasesti iubirea pentru el pe care ziceai ca ai pierdut-o.Eu daca as fi inselata Doamne fereste! si as afla,sincer iti spun ca eu l-as ierta pe sotul meu.Dar daca ar fi o singura data,oricine merita o a 2 a sansa.Eu l-as ierta pentru omul care este si pentru iubirea ce i-o port si pentru toti anii frumosi in care am fost impreuna,si noi nici nu avem copii sa zic ca pt ei as face-o.Ma gandesc ca este un lucru foarte dureros dar poate cu timpul daca el e alaturi de tine si vezi ca regreta,poate o sa iti revii. Sper sa fie asa si sa nu traiesti toata viata langa el doar pentru copilul tau,pentru ca sa stii unii copii cand ajung mari uita ce ai facut tu sau cat te-ai sacrificat si nu intotdeauna le sunt recunoscatori parintilor....
Iti doresc multa multa iubire!

Postat pe 2 Septembrie 2008 22:31
Stii Meblondy,de iertat l-am cam iertat dar undeva intr-un coltisor al sufletului meu a ramas o umbra.Poate multe femei ar spune ca sunt proasta ca l-am iertat dar in viata te poti lovi de situatii pe care cu greu le poti depasi singura.Acum un an,mama mea a facut un infarct foarte sever care a dus la diverse complicatii.In conditiile acestea ea nu mai are voie sa faca absolut nimic iar noi familia ne-am mobilizat sa o ajutam sa supravetuiasca.Cand spun noi spun si despre sotul meu.Si intr-adevar m-a ajutat enorm,atunci cand ii era rau mamei mele ,iar eu eram la serviciu ,el era cel care se ducea cu ea la urgenta,statea ore in sir pe holurile spitalelor si nu se lasa pana nu o vedea internata.Asa ca nu imi pare rau ca nu am dat divort de el ca pana la urma s-a dovedit a fi mai important omul din el decat faptul ca s-a lasat luat de val intr-o seara .El a facut de mancare pentru mama mea atunci cand eram eu la serviciu si era el acasa,el a dus-o in brate pana la salvare atunci cand ea nu mai putea sa mearga, asa ca s-au spalat multe pacat prin faptul ca a fost acolo langa noi atunci cand am avut nevoie.Asta e viata!Nu poti sa-ti programezi orice pas,azi e soare poate maine va ploua in sufletul nostru,important este sa incerci sa mergi pe un drum drept,sa nu-ti fie rusine cu pasii facuti pe drumul vietii tale.Multam ptr sfat Meblondy.O seara placuta va doresc!
marianarascanu
Postat pe 3 Septembrie 2008 21:43
Nu ai pentru ce marianarascanu,ma bucur sa vad ca ai reusit cat de cat sa iti revii si sa incercati sa va reparati relatia,sunt sigura ca nu o sa regreti ca i-ai mai dat sotului tau o a 2 a sansa.Te pup si iti doresc numai bine!

Postat pe 3 Septembrie 2008 21:52
Din nu stiu care motiv am deschis "scrisoarea pentru fostul sot ".Eram intr-un moment in care gandurile mele erau pe alte carari.Ma gandeam la cineva care incet ,incet se strecoara in sufletul meu si asta nu-mi dadea pace.Iti multumesc ca ai postat, asa mi-am dat seama cat de mult rau puteam sa fac celor pe care-i iubec . Multumesc
tarra
Postat pe 11 Octombrie 2008 17:11
larisa... am recitit postul tau....
e fantastic. chiar daca e doar un copy paste de undeva e superb.

dandanaua_reloaded
Postat pe 11 Octombrie 2008 20:20
Interesant,bafta multa celei care a scris aceasta scrisoare,sigur si celei care a dat copy paste si nu numai
elmoriano
Postat pe 31 Octombrie 2008 10:01
hmm....dap, te pune pe ganduri...
Dar eu cred ca nu amanta a fost problema acolo, ci jegul ala de sot (ma scuzati, dar chiar e jeg la ce a scris femeia acolo). Ar fi putut foarte bine nici sa nu-i fi spus amantei ca e casatorit.
Dar nu vreau sa speculez...
Dar ala e un JEG!!!!

Postat pe 31 Octombrie 2008 10:11
De la: dandanaua_reloaded, la data 2008-10-11 20:20:30larisa... am recitit postul tau....
e fantastic. chiar daca e doar un copy paste de undeva e superb.





asa e ema,si pe mine m-a impresionat foarte mult,tocmai de aceea am postat-o aici,eventual persoanele care se afla intr-o situatie asemanatoare sa traga niste invataminte din ea!

Postat pe 2 Noiembrie 2008 12:59
De la: elmoriano, la data 2008-10-31 10:01:30Interesant,bafta multa celei care a scris aceasta scrisoare,sigur si celei care a dat copy paste si nu numai


mersi,multa bafta si tie!

Postat pe 2 Noiembrie 2008 12:59
sa va spun ce cred yo despre asta.......scrisoarea in sine a fost scrisa de o femeie care a iubit si poate iubeste mult,si care in acelasi timp e si o mama adevarata...dar o femeie casatorita din interes nu ar fi simtit asta,cred yo!deci sunt amante intre amante...unele fac rau...altele bine!sa nu-mi sariti in cap,atunci cand voi gasi un topic potrivit va voi spune si povestea mea,destul de interesanta,de altfel!
mary_ct
Postat pe 3 Noiembrie 2008 18:13
de ce toata lumea are impresia ca un copil trebuie sa creasca cu ambii parinti alaturi? cum pute ti spune ca e mai bien pt un copil, mai ales pt o fata, sa creasca cu un tata care plange pe umarul sotiei ca la lasat amanta?
mirelacm
Postat pe 24 Decembrie 2008 13:14
Impresionant......Mi-au revenit in minte...amintirile copilariei mele......cand tatal meu....a plecat impreuna cu "cea mai buna prietena"a mamei mele.......Groaznic....sa ramai in urma si atat....aveam doar 6 ani...si maimult eram atat de atasata de el.mult maimult decat eram de mama.......Inteleg oarecum prin ce atrecut femeia acesata....mai mult pt ca stiu cum am fost pt mama mea......dar inteleg perfect durerea copiilor........si intr-adevar,nu merita!
Si dupa 12 ani de zile,cand pot sa zic ca am depasit situatia....sunt momente in care sunt ravasita..si ranile se redeschid..pt ca ele nu vor trece niciodata,indiferent ce-ar fi.....
micutzaD
Postat pe 3 Ianuarie 2009 10:46
poate aceasta scrisoare ar trebui postata pe un site al barbatilor.......... intre doua beri .
MISUELA
Postat pe 4 Ianuarie 2009 10:49
Apreciez foarte mult stilul tau de a scrie. Chiar esti talentata daca chiar tu ai scris asta. E una din cele mai triste povesti pe care le-am auzit pentru ca infiripa cruda realitate. Din pacate exista barbati care gandesc exact in acest fel si nu-si asuma responsabilitatea pentru faptele lor pt ca mai apoi sa se intoarca cu coada intre picioare si sa-si ceara iertare. Sora mea a trecut prin aceeasi situatie si l-a iertat cand s-a intors la ea si cred ca a facut o mare greseala
romanticbabe
Postat pe 19 Ianuarie 2009 12:38
Nu-nteleg de ce-l mai vrei inapoi. Chiar nu-nteleg.... "Fosta ta sotie intr-o vreme marea Iubire" .Ai fost marea lui iubire, nu mai esti ; ce vrei linga tine ? Un tata pt. copii,un iubit pt.tine care sa te-nsele cu cine-apuca, un amant sau poate un prieten si voi toti impreuna sub umbrela unei "frumoase casnicii" de ochii lumii > Sa ma ierti.... n-as mai putea stiind ca sintem divortati si nu mai simtim nimic unul pt.celalalt dar...ne leaga 2 copii. Mergi inainte nu mai cersi o fosta dragoste acum cenuse. Inca odata sa ma ierti. Te salut si mergi mai departe pt.ca se pare ca nu ASTA A FOST JUMATATEA TA.
nocturnalia
Postat pe 19 Ianuarie 2009 12:46
Frumos,trist,dar adevarat.....
Chiar daca nu vrem sa recunoastem,majoritatea ne regasim in randurile de mai sus...
Suferinta,dezamagire,speranta,si totusi in final am ajuns la concluzia ca nu se merita !!!!!!
Un om care nu are simtul responsabilitatii,care minte cu inversunare,care se iubeste doar pe sine insusi si peste tot,oriunde si in orice situatie doar persoana lui primeaza nu este OM,nu stiu cum l-asi putea numii,dar numai om nu e....
Ma gandesc ca daca poate aveam sansa sa traim doua vieti,poate pe cea de fata o lasam sa curga asa lin fara sa sa-i influentez cursul,iar la a doua ma luptam sa o modelez cum mi-asi fi dorit....
Insa am obosit,am trecut cu vederea - m-am prefacut surda si muta,am plans cu capul in perna de multe ori,am indurat jigniri nefondate,batai,am fost gonita de N ori si tot de atatea ori m-am intors,pentru ca noi femeile punem pe primul plan copii,familia iar la noi nu ne gandim !!!!
Am invatat ca dureaza ani sa castigi increderea si in doar o secunda sa o pierzi,iar daca o pierzi nu o mai recastigi in totalitate niciodata in totalitate,o umbra de indoiala v-a exista intotdeauna !!!
Nu se merita,nu se v-a schimba niciodata !
Pentru moment,pentru a salva aparentele da,insa instinctul animalic v-a razbucnii din nou...
Pacat,oricare dintre noi ne-am luat din dragoste,unde,cand si cum am pierdut-o imi scormonesc mintea si nu pot gasii raspuns..
DRAGOSTEA,mmmmm, pt mine e o floare cu mai multe petale : intelegere,respect,daruire,mila,afectiune,bucuria de a-l face pe cel de langa tine fericit...
Toate petalele florii lui au cazut in timp,nu a mai ramas macar o petala pt ca sa trag speranta ca ingrijind-o ca pe un bolnav o voi reinvia !!!!!!
Nu se merita !!!!!!
Nici macar o scrisoare de adio,daramite o scrisoare pentru fostul sot !!!!
Credeti ca el ar adresa vreodata " o scrisoare pentru fosta sotie " ????
Eu nu cred,un astfel de om e prea las sa recunoasca ca a gresit,nici macar siesi...
Floare_de_castan
Postat pe 17 Martie 2009 08:26
offff, am ramas fara cuvinte. cata iubire potzi da pentru un om , care pana la urma nu merita nimic?cat de mult lupti pentru el si nu nu da nimic inapoi?asta e femeia.
oare chiar se merita? asta e intrebarea care trebuie sa tzi-o pui.
am intalnit familii despartzite cu 2 copii, dar care totusi au crescut normali pentru ca li s-a dat iubire. trebuie sa luptzi pentru ei, numai lupta pentru el. la ce vrei o sa te asteptzi? la multzumiri prima data. si apoi? crezi k nu o sa o luatzi de la capat? increderea deja e dusa, nu ai cum sa o mai iei inapoi si sa mai recuperezi ceva din ea. asa stau lucrurile, asa sunt si numai ai ce sa faci.
imi pare rau pentru tine, pentru ei dar nu il mai lasa sa va faca rau.
va pup, pe tine si pe cei 2 piticei si sa va dea Dumnezeu tot ceea ce e mai frumos in viatza: pace si linistea ta, care e foarte importanta pentru ei.
cristi_nne
Postat pe 17 Martie 2009 08:40
Impresionant pana la lacrimi,omul ala nu merita nici o sansa.
butterfly_sound_of_love
Postat pe 17 Martie 2009 09:51
Aºa cum nici eu nu înþeleg cum poþi tu (care spui cã femeia pentru care ai plecat de acasã este totul pentru tine) sã vii, sã mã þii în braþe, sã îmi spui sã am rãbdare, sã mã sãruþi, sã facem dragoste... sã îmi spui cã poate o sã te întorci, sã fim toþi patru o familie, cã pânã nu îþi intrã viaþa în albia ei, indiferent pe cine sau ce ai cãlca în picioare, nu te întorci.

Cum poti plange dupa un astfel de escroc? Nu vezi ca te minte si pe tine si pe cealalta? asa va fi in veci! Ce au de invatat fetele tale de la un astfel de tata? caci ele isi vor alege sotul dupa modelul masculin din copilarie...Daca o sa te pretuiasca vreodata cu adevarat o sa o faca doar cand va vedea ca esti destul de puternica ca sa nu iti mai pese de el. Copiii sunt singura valoare pt care merita sa lupti. ..si nu cred ca ele il mai vor alaturi dupa ce te-au vazut suferind asa. Castiga respectul toturor luandu-ti viata in propriile maine, scutura-te de jugul dependentei de un mincinos egoist si fara suflet. Stiu din proprie experienta ca nu e usor...dar vei reusi! de dragul copiilor!
alice42
Postat pe 17 Martie 2009 11:31
Felicitari pt curajul de a scrie.Este un inceput ,un pas timid inincercarea ta de a te distanta. Trebuie sa faci acest pas cat mai curand posibil pt binele fetelor tate si linistea ta. Daca vrei sa accepti un sfat de la ,,Stan patitul'':nu -i mai da atentie cand vine sa-si vada fetele(sau vine sa-l consolezi ?),dar mai ales nu mai face dragoste cu el -nu- vei aduce acasa niciodata,asa.Si stii de ce,pt ca te poate avea oricind si la orice ora. TE CONTROLEAZA ! Si tu esti tanare ,si tu meriti iubita,nu am vazut din articol ca ti-ai dori asa ceva.Tu il tot compatimesti,dar pe tine cine te compatimeste? coine te ajuta,mai tarziu te vor judeca fetele pt cea ce faci tu acum ,si ceavinovata vei tot tu .Lasa-l sa aiba cu fetele o relatie normala tata-copii,si apoi ai sa vezi ca lucrurile nu stau chiar cum le vezi tu.Daca te iubeste,se va intoarce acasa,dar fii demna pt ca tu tocmai asta ai facut de-a lungul anilor:Atentie(sper ca nu gresec pt ca nu am informatii despre voi ) un barbat puternic isi doreste o femeie tot puternica,demna si pe cat posibil independenta. Iti doresc noroc si intelepciune !
mery_aida
Postat pe 17 Martie 2009 13:29
AAAAAAAAAAAsa nu uiti ca este ,,FOSTUl SOT",si nu un nou iubit. Offffffffff , Doamne, credule noi femeile ! credem tot ce ni se prezinta frumos ambalat
mery_aida
Postat pe 17 Martie 2009 13:35
Stii ...iubirea cea mare si adevarata e atunci cand gasesti o persoana si ramai langa acea persoana toata viata,va cresteti copiii,va bucurati de ei impreuna.E adevarat ca exista "ispite"dar tre sa stii sa treci mai departe fara sa le vezi si sa nu le iei in seama...Starea de indragostire trece la un moment dat dar ramane iubirea si multi barbati considera ca daca nu mai au fluturasii in stomac nu mai iubesc acea persoana dar se inseala...eu nu pot sa inteleg barbatii care fac gesturi de genul asta...Au facut copii,au stat langa o persoana ani de zile....si dintr-o data li se deschide beculetul si spun "GATA...NE DESPARTIM!!"....Si ce rezolva?Se duc la altele...alea ii parasesc ca se plictisesc repede de ei...iar masculii se intorc cu coada intre picioare la fostele sotii si spun ca regreta foarte mult...(asta pana gasesc pe alta iar pe urma iar vin cu fraza celebra..."m-am indragostit...imi pare rau...ne despartim ").Si copiii...ei ce vina au?Barbatii nu si-au pus niciodata aceasta problema?
camelusha83
Postat pe 10 Aprilie 2009 08:59
Interesant si dramatic insa nu pot sa nu remarc o portiune din scrisoare care arata originea problemei este vorba despre

"ªtii ºi tu cã, dupã fiecare dragoste, ieºi rãvãºit, distrus, consumat sufleteºte... ºi începi sã cauþi ceva, ce numai tu ºtii, acea pasiune, acea flacãrã care sã te consume iar pentru încã o perioadã de timp... E ceva ciclic..."

Imi vorbeste despre un om care are rezervorul afectional gol si acel om va repeta aceeasi greseala de sute de ori daca cineva nu il ajuta sa rupa vartejul.

A gresit sunt deacord, e greu de dus o asemenea tradare, insa cea care il iubeste nu va sta indiferenta fata de el. Se vede din tonul scrisorii o femeie resemnata, stabila si puternica (puternica poate pt faptul ca a trebuit sa suporte atat) dar in acelasi timp o femeie care iubeste, care este credincioasa in relatiile sale. Nu stiu daca maim activeaza pe forum, si care e sitatia lor acum insa scriu si pt alete persoane care au probleme similare. Invatati sa cautati originea problemelor si indepartati cauza, bineinteles ca trebuie acordula ambilor pt asta insa se poate.

Sa fiti iubite, cinstite si pretuite.

Cu stima
toby
Postat pe 10 Aprilie 2009 13:44
:sfml-happy0065: frumoasa scrisoare dar dureroasa......pe mine ma parasit sotia si spun cu durere in suflet ca si eu sint in aceiasi situatie neplacuta .....daca aveam norocul sa am o sotie iubitoare ca tine si calitatile tale eram cel mai fericit barbat....si acum am lacrimi in ochi...fii tare in continuare si nu renunta .IUBIREA NU SE UITA NICIODATA SI COPII..
kudika176293
Postat pe 1 Mai 2010 19:53
kudika176293
Postat pe 1 Mai 2010 20:02

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
dupa 9 ani 96 De la: Liviu1978 31 August 2014 19:08
Sa spun DA sau sa spun NU? 56 De la: dorina27 5 Decembrie 2011 09:59
Sfat 12 De la: franziska_eu 12 Februarie 2012 09:18
iubire sau obisnuinta? 18 De la: kudika139991 9 Martie 2010 15:39
vand lentile colorate 70 ron de firma si de vedere firma 22 De la: kudika111019 14 Februarie 2010 20:49