...simt nevoia sa aflu si alte pareri...

dragostea i-a spalat creierul...need help

ce parere aveti?

Postat pe 11 Septembrie 2008 10:44
...m-am gandit extrem de mult inainte de a scrie povestea mea dar le-am citit pe ale voastre si am vazut ca nu exista prejudecati...cel putin nu am vazut si as vrea sa stiu ce credeti voi.Am 33 de ani si sunt singura cu regretele mele.La 19 ani m-am aruncat orbeste intr-o casatorie cu un baiat care,acum realizez,nu era pregatit pentru asta.Ma iubea dar nu era pregatit sa traiasca toata viata cu o singura femeie asa ca dupa 4 ani am divortat.Atunci am crezut ca viata mea s-a sfarsit,fiecare stie cum este iubirea la anii aia...am incercat sa ma sinucid dar nu mi-a reusit insa am intrat intr-un anturaj destul de prost asa ca la 23 de ani am ajuns sa ma droghez...am ajuns o epava...faceam orice pentru doza necesara ,furam din casa...imi vindeam hainele si lucruri pe care parintii mei modesti facusera sacrificii pentru a mi le cumpara.Am mers asa cativa ani,cand la dezintoxicare cand cine stie pe unde...ma angajam dar nu puteam rezista mai mult de 2 luni intr-un loc de munca.Dupa o perioada mai buna si o dezintoxicare l-am intalnit pe EL.M-a acceptat asa cum eram pentru ca i-am spus totul de la inceput insa nu s-a speriat ci a fost langa mine si m-a motivat sa lupt impotriva acestei cumplite boli care este toxicomania.A luptat alaturi de mine si a facut tot posibilul sa ma ridice din mocirla in care intrasem,mi-a aratat cum e sa traiesti din nou.La un moment dat am fost arestata de detinere pentru consum de stupefiante si vreau sa spun ca a fost singurul care a umblat sa imi angajeze avocat si sa ma scoata din arest pentru ca parintii mei nu mai voiau sa faca nimik.Ce m-a impresionat la el si atunci am vazut cat este de puternica dragostea lui a fost momentul cand a intrat la vorbitor in arest..primul lucru pe care l-a spus a fost"cum iesi de-aici vreau sa ne casatorim pentru ca eu nu pot trai fara tine".A fost cel mai frumos lucru din viata mea pe care l-am auzit.In anul ala ne-am casatorit si am si ramas insarcinata...eram nebuni de fericire.Vreau sa va spun ca eu oscilam intre droguri si pastile(methadona) dar cand am auzit ca voi avea un copil am intrat intr-un program pt toxicomani si ma tineam cu sfintenie de tratament.Patru ani nu m-am drogat pentru ca imi iubeam familia ca pe ochii din cap..aveam o fetita ca o zana si un sot care ma iubea enorm...am mai facut greseli dar foarte izolate si am incercat din toate puterile sa scap din capcana asta insa a venit o vreme can nu stiu ce s-a intamplat cu el.....a inceput sa insiste tot mai vehement sa ma las de tratament,sa ies din program desi stia ca nu sunt pregatita inca.Am incercat sa-i explic dar nu a vrut sa inteleaga cu nici un chip...i-am explicat ca nu sunt pregatita si ca exista riscul sa fie si mai rau insa el nu a vrut sa auda....a ajuns pana la urma s-ami dea termen de 6 luni adik daca nu ma las de pastile in 6 luni el nu mai vrea sa fim impreuna.Am stat si m-am gandit de-atunci extraordinar de mult ca barbatul care spune ca ma iubeste,cu care am o printesa si mai ales care stie de problema mea,a vazut cum ma chinuiam si cat am suferit mereu din pricina dependentei,barbatul care mi-a promis ca va fi langa mine indiferent de ce se va intampla,barbatul care a facut din mine iar o fiinta umana si capabila sa iubeasca iar,barbatul asta spune ca vrea sa se desparta de mine daca nu ies din program .Atunci a crescut in mintea mea o indoiala.....venea din ce in ce mai tz de la serviciu,incepuse sa ma jigneasca si sa-mi scoata ochii ca daca nu era el eram si acum in arest si multe altele care pe mine m-a durut extraordinar.Stia ca nu sunt pregatita de asta dar totusi a insistat pana cand m-a convins desi eu stiam ca nu sunt nici pe departe preg pt asta m-am internat in spital la dezintoxicare.Ce sa va spun...barbatul pe care-l iubesc ffff mult gasea tot felul de pretexe sa nu vina la mine decat daca era necesar sa-mi aduca mancare sau mai stiu eu ce...nu mi-a adus nici copilul sa-l vad desi stia ca eu nu pot sa stau fara ea nici macar o zi.Cand venea la mine era foarte distant...nu stiu,ceva se intamplase.Ca o paranteza vreau sa va spun ca eu niciodata nu i-am interzis sa iasa la o bere cu baietii iar cat a fost copilul mic el nu m-a ajutat decat prin faptul ca aducea bani si ca ne punea masina la dispozitie cand aveam nevoie...nu spun ca nu-si iubeste copilul dar nu prea s-a implicat in cresterea si educarea ei...de fapt nimeni nu m-a ajutat si sunt foarte mandra de asta mai ales ca acum e o domnisoara foarte bine crescuta.Asa ,sa revin ,se intampla ceva...imi spunea mereu ca se duce la un coleg de servici si ca uita notiunea timpului si ca daca am nevoie de ceva sa-l sun....i-am spus ca in primul rand am nevoie sa-l vad,sa-i vad insa degeaba vorbeam asa ca ,ca orice toxicoman la inceputul perioadei de abstinenta am intrat in depresie....nu ma puteam opri din plans si in capul meu era doar o idee-"daca nu vin sa ma vada inseamna ca nu au nevoie de mine si ca nu-mi simt lipsa".Atunci am inghitit foarte multe pastile ca sa ma omor insa fiind in spital o pacienta m-a vazut si dupa ce am lesinat a chemat asistentele si m-au dus la urgenta apoi m-au inchis intr-o parte a spitalului de unde nu aveai voie sa iesi,la agitati.L-am implorat sa ma scoata de-acolo pt ca el era singurul care ma putea scoate pe semnatura lui dar el a insistat sa mai stau 2-3 zile sub supraveghere acolo...am crezut ca innebunesc pt ca locul meu nu era acolo.Dupa o zi mi-a pus o conditie...ma scoate numai daca plec la tara in aceiasi zi si stau acolo o perioada cu mama mea si cu copilul...bineanteles ca am fost de-acord .Atunci am facut cea mai mare greseala....l-am lasat singur in Bucuresti destul de mult timp...imi tot spunea sa stau linistita ca se duce la colegul lui care locuieste langa noi dar a omis sa-mi spuna ca acest coleg avea o sora .Prin luna iunie a venit la tara sa sarbatorim ziua fetitei noastre si atunci mi-a spus ca are nevoie de o pauza....am incremenit pt ca stiam ce inseamna asta....l-am intrebat de ce are nevoie de o pauza cand el deja o are eu fiind la tara si el singur in Buc de ceva timp....mi-a spus ca vrea o pauza in relatia noastra.Nu am stiut ce sa-i raspund...l-am rugat sa nu uite prin cate am trecut amandoi,de copilul nostru si mai ales de faptul ca eu am trecut prin iad ca sa ma pot lasa de pastile.....Va dati seama ca nu am mai rezistat sa stau la tara si am venit acasa unde ma astepta alta lovitura....in prima seara mi-a spus ca si-a inchiriat o garsoniera pt ca simte nevois sa stea o perioada singur si a plecat....a plecat si nu s-a mai intors decat dupa cateva lucruri.Si acum vine lovitura de gratie...m-a rugat sa las fata cu el la mare intr-un sf de sapt si am fost de acord insa cand s-a intors copilul era foarte suparat si mi-a spus ca a dormit singura pt ca tati a dormit cu o fata si pe langa asta fata aia i-a aruncat si biberonul pentru ca i-a zis ca e prea mare pt el.....am crezut ca mor in momentul ala......am fost si sunt disperata,l-am implorat sa se intoarca acasa si sa o luam de la inceput insa nu vrea sub nici o forma...s-a mutat cu ea si nu mai vrea sa se intoarca...cum poate un barbat sa iubeasca atat de mult,sa ma scoata din mocirla care era viata mea,sa ma faca om si apoi cand totul era bine sa dea cu piciorul la tot?cum poate un barbat sa-si lase familia pentru o alta femeie desi pretinde ca ne iubeste foarte mult? PS.nu am scris chiar tot ci in mare,ce s-a intamplat insa o sa continui sa va mai povestesc ce poate face un barbat din iubire si apoi,dintr-o data sa lase tot si sa fuga...astept parerile voastre pentru ca eu nici acum nu inteleg si cu toate ca ma gandeam ca imi va trece cu timpul nu este asa...il iubesc din ce in ce mai mult....
am citit povestea ta cu sufletul la gura...intr-adevar ai avut o viata grea...parerea mea este ca ar trebui sa accepti totul asa cum este pana la urma el ti-a facut un bine te-a scos la liman ...poate ca fara ajutorul lui nu ai fi ajuns azi sa ai o fetita minunata si o viata cat de cat normala..cat despre dragostea lui pt tine din poveste vad clar ca nu mai exista...iar dragoste cu sila nu se poate...trebuie sa fii tare,sa nu te umilesti in fata lui si sa-i arati ca poti si fara el sa ai o viata normala si cel mai important lucru este suportul parintilor si al prietenilor...gandeste-te la fetita ta si ca viata nu s-a terminat aici...ai abia 33 ani...viata merge inainte...iar dragostea adevarata exista...trebuie doar sa cauti...mult succes
cris_bv_2007 Postat pe 11 Septembrie 2008 16:36
...multumesc pentru raspuns...nu stiu ce sa zic apropos de ajutorul parintilor pentru ca in afara ca m-au primit la ei la tara in perioada mea de covalescenta asta a fost tot...nu mi-au oferit decat gazduire si cat am stat acolo am cheltuit mai multi bani decat as fi cheltuit in mod normal asa ca eu nu consider ca m-au ajutat...sincer mai mult a fost langa mine fosta soacra decat ai mei,ea locuind tot in satul acela......ea mi-aducea de mancare si ma suna aproape de 2-3 ori pe zi sa ma intrebe ce as vrea sa mananc,ce vreau sa-mi aduca mie si fetitei....sunt multe de spus,cred ca mi-ar trb o gramada sa scriu tot ce s-a intamplat.....in privinta indepartarii de parintii mei tot eu am fost de vina pentru ca i-am permis lui sa ma indeparteze si sa merg la ei foarte rar...dar chiar daca am procedat asa,sunt parintii mei si ar trb sa stie sa-si ierte copilul si sa-l ajute la greu...mama m-a mai sustinut desi mai tot timpul ma judeca si-mi spunea ca mi-am facuto cu mana mea...nu a inteles niciodata cat de mult am luptat cu dependenta si cu mine ca sa pot duce o viata normala,am muncit enorm pentru dragostea mea si pentru familia mea.Ceea ce ma doare cel mai tare este faptul ca si acum imi spune ca ne iubeste foarte mult dar ca nu mai vrea sa stea cu noi si asta ma face sa nu mai inteleg nimik...i-am spus ca daca el sufera departe de noi si noi suferim departe de el de ce nu vine acasa...chiar asa de mult conteaza femeia din viata lui?

maryutza75 Postat pe 14 Septembrie 2008 22:27
Felicitari pentru ca ai reusit sa treci peste cea mai grea perioada din viata ta , trebuie sa recunosti faptul ca daca el nu ar fi aparut in viata ta exista marea probabilitate ca tu acum sa fi fost moarta .... Asta este primul motiv pentru care ar trebui sa-i multumesti lui D-zeu ca acest barbat exista. Al doilea motiv este ca ,cu ajutorul lui ai devenit mamica unei printese , acum ai cel mai bun motiv din lume sa nu-ti mai vina idei sa revii la consumul de droguri. Iti iubesti fetita si vrei sa fii alaturi de ea,sa o vezi cum creste corect ? stii bine ca daca vei cadea in ispita de a mai lua orice fel de drog iti va fi greu sa te lasi asa ca STAI DEPARTE DE ELE ! Sotul tau ....nu vreau sa par lipsita de inima sau sa crezi ca as avea ceva cu tine personal , nu-l cunosc pe el si nici pe tine,fara sa vreau insa voi pleda in favoarea lui. Tu poate nu-ti dai seama de asta dar lui i-a fost foarte greu sa stea langa tine , sa te vada cum te zbati cu tine insuti. Este foarte greu pentru cineva sa-si vada persoana iubita ca sufera,toata suferinta ta i-ai transmis-o si lui ......probabil ca ....a obosit. Initial a vrut doar sa te scoata din mocirla in care erai dupa care s-a indragostit de tine si a inceput sa te iubeasca ....cand ai ajuns in stadiul in care ai renuntat la pastile ( el te-a crezut pregatita pentru asta motiv pentru care ti-a impus sa te lasi ) a considerat ca in sfarsit isi poate lua o pauza ceea ce a si facut ..... De iubit te iubeste dar ...are nevoie de o pauza ,atat !
iris_4_ever Postat pe 14 Septembrie 2008 23:19
de mult nu m`am mai emotionat asa... Am ramas fara cuvinte... nu stiu ce sa zic..nu sunt in masura sa dau sfaturi..efectiv..nush ce sa mai zic
Sabrina_Nede Postat pe 14 Septembrie 2008 23:51
si eu cred ca sotul tau a obosit....sint convinsa ca ai mai avea multe de povestit si la fel de convinsa sint ca ai facut greseli in aceasta casnicie,greseli ce poate l-au dezarmat in lupta sa cu tine....degeaba nu a evadat de linga tine...imi pare rau ca spun asta dar e opinia mea.
cocolino6 Postat pe 15 Septembrie 2008 13:16
...ce poveste...zici ce e subiectul unei telenovele. Foarte trista povestea ta dar important este sa treci peste ea ca asa cum spui ai o printesa langa tine care are nevoie de mama ei, orice fetitza are nevoie ca mama ei sa fie langa ea sa ii arate dragostea, sa o spijine, sa ii dea educatia necesara sa faca fata acestei vieti, sa ii dea cele mai bune sfaturi, etc. Ce a facut sotul tau pentru tine este un lucru minunat...asa cum ai zis si tu a fost singura persoana care te-a ajutat, in momentul in care parinti spui ca nu ti-au fost aproape. Nu e cazul nici sa ii judeci pe parinti, acum pune-te in locul lor ca esti mama si poate stii deja ca vrei ca fata ta sa aiba un viitor si sa ajung ceva in viata. Gandeste-te cum ai reactiona daca ai afla ca fata ta iti calca pe urme, poate parinti tai s-au speriat si nu au stiut ce sa faca, ce sa zica, cum sa te ajute....e un subiect delicat si poate s-au simtit depasiti de el....eu cred ca totusi te iubesc si nu trebuie sa fii aspra cu ei. Sa revenim la sotul tau sau la fostul, ca nu am prea inteles daca mai este inca, cred ca i-a fost foarte greu sa fie langa tine mereu sa te spijine, sa te sustina, dar probabil ca a obosit si vrea si el sa aibe o sotie la care sa nu se gandeasca tot timpul ca treb sa fie langa ea, sa o ajute, poate avea si el nevoie la randul lui sa fie sustinut, alintat, iubit in primul rand....poate daca te-ai fi lasat ar fi fost o mare dovada de iubire pe care i-ai fi aratat-o. Eu zic ca nu este de condamnat a facut un lucru bun ca a incercat sa te ajute....dar probabil nu a mai avut atata rabdare si poate nu a vazut ca si tu vrei sa te lasi cu adevarat.... Tu insa trebuie sa fi tare, sa o iei de la capat, in primul rand ca ai cea mai mare motivatie pe care ti-a dat-o Dzeu---- ai o fetita langa tine. Trebuie sa lupti pentru ea. Si cu timpul o sa vezi ca o sa apara si jumatatea ta cu care sa duci o viata linistita si fericita. Sper sa iti gasesti pe cineva care sa te iubeasca si sa treceti impreuna peste asta si sa auzim de bine. Sa ne ti la curent...mult succes :)
lori75 Postat pe 15 Septembrie 2008 14:37
buna...intra-adevar foarte trista viata ta...important este sa te ridici si sa mergi mai departe pe calea cea dreapta...fara nici o tentatie a trecutului. Vreau sa imi spun si eu parerea, nu vreau sa mi-o iei in nume de rau, dar am citit ce ai scris si m-a trecut un fior rece...brrrr La fel ca cele care au scris inaintea mea si eu pledez pentru fostul tau sot. Sunt barbat, am trecut prin multe in viata asta inclusiv printr-un divort, mi-a fost greu dar am luat-o de la inceput si am reusit. Si tu vei reusi daca vrei sa mergi mai departe. Sincer, fara nici o rautate eu nu as fi facut atat de multe pt tine daca tu ai fi fost sotia mea,de fapt nu m-as fi implicat intr-o astfel de relatie daca stiam ce faci, in schimb sotul tau a facut si nu cred ca a avut un motiv la mijloc, bani, case, averi, sau alte avantaje, nu? Dar sincer este omul care te-a ajutat sa traiesti, care te-a salvat de la moarte, care ti-a aratat drumul bun....consider ca este un barbat extraordinar si merita tot binele din lume. Nu poti sa il condamni pt ca a ales sa fie cu altcineva, poate vrea si el sa traiasca, sa fie fericit, este normal sa vrea si el sa traiasca...nu poti sa mai faci nimik...decat sa il lasi sa traiasca si sa ii multumesti ca traiesti si ca te-a adus la liman. Acum depinde doar de tine ce vrei sa faci mai departe...ai grija de fetitza ta care ar trebui sa fie o binecuvantare si o sa vezi ca timpul le rezolva pe toate. La un moment dat iti vei gasi pe cineva cu care sa mergi alaturi pana la sfarsitul vietii...mult succes si sa auzim de bine...noi suntem alaturi de tine
Postat pe 15 Septembrie 2008 15:27
sa nu ma inteleaga nimeni gresit.....nu sint de partea sotului ci de partea celui care oboseste asteptind ca cel de linga el sa se indrepte si sa mearga amindoi pe acelasi drum.....si eu am obosit cindva,de aceea il inteleg.....sint convinsa ca nu-ti dai seama dar nu erai suficient de echilibrata ptr. viata pe care o dorea el.
cocolino6 Postat pe 15 Septembrie 2008 16:47
Wauuu...ce poveste...am avut un "deja vu" parca am trait o astfel de poveste, poate nu chiar asa dar asemanator...as putea sa iti dau nenumarate exemple din trairile si sentimentele sotului, din prisma lui am trait aceasta experienta. O sa incep cu o scurta relatarea despre aceata experienta pe care am trait-o si pe care sincer nu as mai vrea niciodata sa o mai traiesc, imi este greu sa imi aduc aminte de ea, dar sa mai fiu pus din nou in situatia asta...e foarte trist :( Este vorba despre cea mai buna prietena a mea, am copilarit impreuna pe aceasi scara, eram nedespartiti ca frati, ne jucam impreuna, mancam impreuna, la scoala mergeam impreuna tot timpul eram impreuna. Ne iubeam ca frati. Nici unul dintr noi nu avea vreun frate sau vreo sora dar ne aveam unul pe altul si pt noi era suficient. Pana si la liceu am mers impreuna, ne-am impartit si primele experiente ale adolescentei, primul/ prima prieten/prietena, ne-am despartit in momentul in care fiecare a vrut sa urmeze alta facultate, dar oricum inca mai locuiam pe aceeasi scara, era sora pe care nu am avut-o niciodata. Insa dupa primii ani de facultate a intrat intr-un anturaj in care ce-i drept eu nu m-am putut integra...a inceput sa consume droguri, pt mine a fost o lovitura extrem de grea cand am aflat, a fost foarte dureros. La inceput am fost revoltat si o certam si incercam sa stau departe de ea dar mai apoi mi-am dat seama ca ea are nevoie de mine si trebuie sa o ajut. I-am promis ca voi fi langa ea, ca o voi sustine si sprijini, acelasi lucru au facut si parinti nostri, toti eram langa ea si incercam sa o ajutam sa renunte la ele cat inca era la inceput, dar anturajul bata-l vina....oricate faceam pt ea nu era suficient, ne promitea ca nu mai face dar a doua zi o lua de la capat si isi incalca promisiunile cred ca de fapt nu a vrut sa se lase niciodata, pur si simplu dupa ceva timp am obosit sa o vad asa, nu mai puteam sa lupt si sa vad ca ea nu lupta si se lasa prada asa usor, a fost o perioada crunta, dureroasa, tu cred ca stii cel mai bine cum arata un astfel de om in aceasta situatie. La un moment dat pur si simplu am renuntat nu mai puteam sa o vad ca se chinuie si nu face nimik pt noi cei care eram alaturi de ea si o iubeam neconditionat...am dus o lupta grea dar nu mai puteam efectiv nu era usor, asa ca am renuntat sa o mai vad, sa mai fiu in preajma ei, sa lupt pt ea si ea sa nu faca nimik. Ea a renuntat prea usor la viata si la tot ce e frumos in lumea asta, dar tu....tu spui ca aveai o familie fericita, pt asta trebuia sa lupti sa fie in continuare fericita. Cand spui ca iubesti pe cineva faci tot ce iti sta in putere si tot ce e omenesc posibil ca ei sa fie fericiti, pentru ei ai fi putut sa te lasi, stiu ca e greu, dar pt ca sustii ca ii iubesti ar fi trebuit sa te lasi...nu vreau sa te critic sau sa te supar in vreun fel dar asta e parerea unuia care a trecut prin asa ceva. Cred ca din iubire poti face multe lucruri bune...In primul rand ar trebui sa te iubesti pe tine, daca nu o faci pt tine macar pt parinti care ti-au dat viata si probabil s-au chinuit sa iti ofere o educatie, daca nici ei nu au fost un motiv puternic sa te lasi puteai pt sotul tau pe care spui ca il iubesti, daca nici pt el macar pt copil, acest copil este o binecuvantare si nu are nici o vina, pt acest copil trebuie sa te lasi, sa nu il pui in situatia sa te vada ce faci, sa nu ii spuna ceilalti copii ce faci, pt el ar fi o trauma cu siguranta...dar daca nici pt copil nu poti sa te lasi inseamna ca nu iubesti pe nimeni asa cum spui, gandeste-te ca sunt n familii care vor sa aibe un copil si nu reusesc, tu ai avut acest noroc sa poti face un copil, ai grija de el si iubeste-l si nu il face sa sufere...iar despre fostul sot e cazul sa il privesti ca si tatal copilului si cel care a fost aproape de tine cand toti te-au abandonat, spui ca si-a gasit pe cineva, avea nevoie de cineva sa ii arate dragostea sa il faca fericit si sa nu stea cu frica ca persoana iubita iar se drogheaza, lasa-l sa fie fericit. Spui ca te-a scos la liman, multumeste-i pt asta inseamna ca este un om bun si care a a avut mai multa rabdare decat mine si care probabil nu a obosit asa usor ca mine, crede-ma este greu sa treci prin asa ceva cu o persoana draga. Te-ai pus vreodata in locul lui sa vezi cum e sa fi alaturi de cineva si sa vezi ca in final acea persoana draga renunta la viata in favoarea drogurilor???Tu ai fi facut asa ceva pt el, sa lupti pt el si el in continuare sa faca ce vrea...nu cred, la un moment dat mai devreme sau mai tarziu obosesti, si este prea dureros sa vezi ca cel de langa tine nu vrea sa renunte la ce e rau. daca renuntai cand trebuia poate ar fi fost cea mai mare dovada de iubire pt el si pt copil, dar nu ai facut-o, dar poti incerca sa o faci acum pt copil, el este motivul primordial si suficient, esti mama.... Vezi partea buna a lucrurilor, ai un copil si o viata inainte, ai grija de ea, ofere-i o educatie si fa acest copil sa inteleaga ce e bine si ce e rau, sa nu fie tentat ca si tine...Esti tanara o poti lua de la capat, cu bune cu rele viata e frumoasa si merita traita. In final sper sa nu te fi suparat cu ceva si ma bucur enorm ca ai deschis acest topic, mi-am spus si eu oful si mai ales ti l-am spus ca si cum as fi vorbit cu "sora mea" care in continuare se lupta cu drogurile, dar crede-ma incerc sa stau departe ca nu mai pot trece prin ce am trecut, a fost dureros. Multumesc ca mi-ai dat ocazia sa imi spun parerea si sper sa iti meraga bine in continuare sa si vezi partea buna a vieti, sa lupti in continuare si in primul rand iubeste-te pe tine si atunci vei reusi. Sa ma tii la curent daca nu te deranjeaza...numai bine. Sa ai o zi frumoasa!
catab15 Postat pe 16 Septembrie 2008 10:32
pai normal ca va iubeste pt ca ati fost o parte din viata lui...asta totusi insemna f mult ca inca vorbiti si tine la voi...poate ca doar el iubeste alta femeie dar asta nu inseamna ca v-a uitat pe tine si pe fetita...cat despre parinti ei ne judeca dar tot parinti raman...sangele apa nu se face chiar daca tu spui ca te-ai indepartat de ei ar trebui acum sa incerci sa te apropii si sa comunicati mai mult!mult succes si sper sa fie bine
cris_bv_2007 Postat pe 16 Septembrie 2008 11:33
....in primul rand va multumesc la toti ca mi-ati raspuns....am citit pareri si pareri si tot nedumerita am ramas...de ce?pentru ca am "uitat "sa va spun ca el a fost fotbalist profesionist pana la 27 de ani apoi din cauza unei accidentati nu a mai continuat si s-a angajat ca muncitor la o vulcanizare desi avea facultatea de sport...la inceput a fost muncitor necalificat dar placandu-i foarte mult tot ceea ce tine de o masina s-a apucat sa citeasca mult si sa se informeze.Multi ati spus ca poate a obosit de problemele pe care i le cream eu insa vreau sa va mai spun cate ceva ca sa intelegeti mai bine ca nu numai el m-a ajutat si sustinut ci a fost si invers...deci,cand ne-am cunoscut nu avea mult timp...cred ca jumatate de an de servici la vulcanizare,un service de renume in capitala,si cum v-am spus ers muncitor necalificat...mai avea si o problema cu bautura...nu vreau sa spun ca era alcoolic insa cand se intampla sa bea nu se mai controla si ma umilea,injura si uneori si lovea dar il iubeam prea mult si imi ziceam mereu ca raul facut atunci nu se compara cu binele pe care mi-l facea...am mai citit si ca a obosit sa ma tot sustina...eu cred ca ne-am sustinut reciproc pentru ca mereu l-am indemnat sa invete si cand a aparut copilul el nu m-a ajutat cu nimik ,doar cu banii care-i aducea,tocmai pentru ca consideram ca munceste destul si ca voiam sa invete sa ajunga mai sus,sa nu se plafoneze si spre marea mea ,noastra bucurie a fost avansat in functia de sef de atelier in doar un an ceea ce a contat enorm pentru noi...vreau sa va spun ca tot ce tinea de casa si copil era grija mea el nu trb decat sa invete si sa-si faca o cariera...isi dorea tare mult sa ajunga director si eu voiam sa aiba sansa sa o faca asa ca m-am inhamat la toata treaba din casa inclusiv platit facturi pentru ca el sa poata face ceea ce trebuia sa mearga mai departe.Va rog sa nu ma intelegeti gresit,si eu voiam sa-si faca o cariera pentru ca daca el era fericit si noi eram,daca lui ii mergea bine si noua ne mergea si tot asa.Dupa ceva timp,nu foarte mult,a ajuns manager de zona,seful lui vazand potentialul din el l-a trimis la un curs intensiv de managment si l-a inscris si l-a facultatea de managment spunandui ca platindui toate astea face o investite foarte buna pentru firma lui si nu s-a inselat...a ajuns director de vanzari...Doamne eram atat de mandra de el si il iubeam atat de mult,nu am cuvinte....dar el voia si mai mult si am continuat sa-l sustin desi nu m-a mai lasat foarte mult timp pentru ca a plecat.Acum stiti ca nu numai el a luptat ci si eu ..am facut-o impreuna asa cum trebuie sa faca orice cuplu ...si in privinta drogurilor am spus si o repet....m-am lasat cand am aflat ca o sa am un copil si am intrat intr-un program care este destul de eficient..a facut din mine un om normal.......
maryutza75 Postat pe 16 Septembrie 2008 18:58
...ma rog...un om aproape normal insa m-a tinut departe de droguri si desi mi s-a spus ca nu m-am lasat nici macar pentru familia mea am luptat foarte mult si m-am schimbat extrem de mult pentru ei,pentru ca-i iubesc mai mult decat orice insa cand mi s-a spus ca daca ma lasam de pastile si de program ar fi fost cea mai mare dovada de dragoste se vede ca nici macar nu are idee ce dependenta fizica si mai ales psihica da o toxico-dependenta...aici nu mai e vorba de ambitie ci de lupta pentru supravietuire si crdeti-ma ca nu exagerez deloc..numai cine a trecut printr-o experienta asemanatoare intelege cu adevarat....ce vreau eu sa spun este ca am facut aceasta dovada de dragoste tinandu-ma de program si fiind in spatele lor,al sotului si al fetitei mereu,sustinandu-i si avand grija sa fie cat mai bine ingrijiti si facandu-le toate poftele....acim ma opresc deocamdata...mai vorbim...va multumesc inca odata ca sunteti sinceri cu mine..poate ca asa o sa inteleg si eu pana la urma ce s-a intamplat....o seara buna la toata lumea si astept vesti de la voi...pooop PS.ceea ce mai vreau sa va spun este ca intradevar mereu ii multumesc lui Dumnezeu pentru existenta acestui barbat in viata mea si niciodata nu o sa incetez sa-l iubesc si sa-i fiu recunoscatoare pentru tot ce a facut pentru mine insa la sfarsit........nu a procedat corect si ma doare enorm ca m-a mintit....
maryutza75 Postat pe 16 Septembrie 2008 19:18
buna. este foarte bine ca si tu l-ai sustinut la randul tau, asa se face de obicei intr-o familie de fapt asta presupune familia. Este foarte bine ca te-ai lasat de droguri, ce sa zic urmeaza programul in care esti pe mai departe si totul va fi bine. Acum sincer nu trebuie sa mai te gandesti la trecut, ce a fost a fost. Daca tot stai si traiesti in trecut vei pierde prezentul, vei pierde momente importante din cresterea copilului tau, vei pierde foarte multe lucruri. Tu acum trebuie sa te concentrezi foarte tare asupra vietii tale si a fetitei tale, ea acum este cea mai importanta fiinta pentru tine si tu pentru ea de asemenea. Are nevoie ca mama ei sa fie bine si sa o poata sustine.Asa ca este cazul sa nu te mai gandesti la el. Din cate am inteles el si-a refacut viata cu o alta femeie, si merita si el sa duca viata pe care si-a dorit-o. Acum el nu reprezinta decat o parte din trecutul tau, e cazul sa ridici, capul sus si sa vezi mai departe, sa nu te mai uiti in urma...stiu ca este greu, crede-ma ca eu m-am despartit dupa 9 ani de barbatul cu care eram. Mi-a fost greu, am plans o luna , doua, trei dar mi-am dat seama ca nu se mai poate face nimik si am mers mai departe. Trebuie sa lasam trecutul in trecut si sa traim prezentul. Poate chiar daca nu te drogai la un moment dat tot te-ar fi lasat sau nu, nu se stie. Gandeste-te ca nimeni nu ne garanteaza ca vom ramane impreuna cu persoana iubita pana cand moartea ne va desparti...e ca un joc de noroc....aminteste-ti ca si de primul sot te-ai despartit...vezi nimeni nu ne garanteaza ca vom ramane vesnic impreuna. Asta e de dorit si plecam la drum cu gandul asta dar nu e nimik sigur, incercam sa facem ca lucrurile sa mearga dar nu ne iese de fiecare data. Asa ca, capul sus priveste inainte ai o fetita langa tine care are nevoie de mama ei, si pe el lasa-l sa ocupe o particica din trecutu-l tau si adu-ti aminte ca datorita lui ai reusit sa te lasi de lucrurile cele mai rele. Acum fiecare are o noua viata, e bine totusi ca nu v-a dat uitarii ai zis ca mai tineti legatura, asata e foarte bine ca v-ati despartit intr-un mod civilizat si cel mai bine este sa vedeti binele copilului. Cat despre o noua iubire sunt sigura ca Dzeu ti-o va scoate in cale si poate va fi "forever" sa speram....hai capul sus si mergi mai departe O zi frumoasa si sa auzim de bine.
lori75 Postat pe 17 Septembrie 2008 09:42
Buna...imi pare rau ca te-a deranjat opinia mea. Eu chiar mi-am spus parerea mea sincera din prisma celui care a trecut cu o persoana draga prin aceasta experienta neplacuta. Am inteles ca si tu ti-ai sustinut sotul si fetitza, dar asta e normal sa o faci, este familia ta, si nu trebuie sa o faci conditionata de ceva. Si crede-ma ca stiu ce inseamna atat dependenta fizica cat si psihica, mai stiu si ce inseaman ca un parinte sa isi vada propriul copil in aceasta situatie, stiu ce inseamna sa ai o "sora" care este dependenta...cunosc toate aceste aspecte, stiu si ce presupune acel program in care zici ca esti, asa a facut si ea dar cred ca la randultau stii foarte bine ca acele pastine din program sunt niste substituenti ai drogurilor, nu e placut deloc sa vezi ca persoana draga de langa tine este tot timpul intr-o stare de efurie continua, mai mult adormita decat treaza, ca nu poate tine nici macar o cana in mana, crede-ma este foarte trist si jalnic in acelasi timp. Sustin in contiunuare ca daca vrei cu adevarat si te iubesti pe tine si copil poti, incet- incet, macar pt copil, sotul / sotia/iubit/iubita/parinti chiar nu mai conteaza, dar copilul el este cel mai important pt ei poate nu poti sau nu vrei sa o faci dar acel copil este un dar de la Dzeu pt el merita sa o faci, nu are nici o vina acel copil, el trebuie sa fie motivatia ta sa mergi mai departe pe calea cea dreapta, nimeni si nimik altceva dar acel prunc nevinovat. Cat despre fostul sot crede-ma chiar obosesti la un moment dat si nu mai poti vedea atata mizerie si durere in jur mai ales la persoanele dragi...e cumplit sa vezi cum cel de langa tine se chinuie cu dependenta. Nu vreau sa ii iau apararea sau sa par lipsit de inima dar crede-ma nici pt un barbat nu este usor sa vada atata durere...:( Iar faptul ca zici ca l-ai sustinut atat pe el cat si pe copil este lucrul firesc pe care trebuie sa il faca o mama si o sotie, faptul ca ai avut grija ca ei sa fie ingrijiti, curati, sa aiba o mancare calda sunt lucruri pe care le face o mama, nu zic ca el nu ar fi putut face asta dar cred ca a fost decizia ta sa nu il implici in treburi gospodaresti, nu cred ca daca i-ai fi cerut ajutorul nu te-ar fi ajutat. Oricum sustinerea pe care i-ai acordat-o tu nu se poate compara cu sustinerea pe care ti-a oferit-o el, cu faptul ca a trebuit sa vada zilnic cum te lupti cu dependenta, este foarte greu, si nu e de acuzat... Imi pare rau daca am fost dur, nu am vrut sa fiu dar asta e realitatea, si stiu foarte bine ce inseamna ca persoana de langa tine sa se lupte cu dependenta. Iar dupa aceasta experinta prin care am trecut, te rog sa ma crezi ca fug enorm de aceasta problema sper sa nu ma mai confrut cu ea, poate sunt las dar sincer am obosit fizic cat si psihic. O saptamana frumoasa in continuare.
catab15 Postat pe 18 Septembrie 2008 10:54
....catab15..hmmm,sincer nu m-a deranjat parerea ta si sunt de acord ca iti trebuie multa putere si curaj sa convietuiesti cu o persoana dependenta insa nu m-ai inteles...intradevar cand ne-am cunoscut eram consumatoare insa cand am ramas insarcinata am intrat in program si crdema ca acele pastile iti dau o stare euforica doar la inceput adik timp de pana in 6 luni apoi le iei pur si simplu pt a fi un om normal......sigur ca exista ajustari de doza si daca vrei sa ai starea aceea poti lua mai multe pastile sau sa le combini cu benzodiazepine insa eu am renuntat la combinatiile astea si la drog si am ramas la doza care ma ajuta sa nu intru in sevraj asa ca nu exista nici o stare"de bine",eram la limita sevrajului si pot sa ma mandresc ca am stat asa mult timp iar daca ai spus ca ai trecut prin aceasta experienta ar trebui sa sti ce inseamna pentru un toxicoman sa nu aiba starea aia de euforie 5 ani asa cum am stat eu cu foarte mici exceptii care insemnau nu consumarea drogului ci combinarea pastilelor care dura o zi cel mult 2 la un an sau chiar mai mult si de obicei dupa ce faceam asta aveam mustrari de constiinta si ma simteam extrem de vinovata desi de obicei faceam asta cand aveam cate o problema din care nu prea mai vedeam iesire insa fiecare om greseste si cum un barbat poate sa bea pana devine violent si pana nu mai stie ce face,cum facea el,cred ca toti suntem pasibili la greseli si asta nu inseamna ca nu putem ierta mai ales cand acele doua persoane se iubesc.Stiu ca-i datorez multe lucruri si ca m-a ajutat extraordinar de mult insa ceea ce ma doare este ca nu i-am ascuns nimik si ca a stiut de la inceput problema mea ....ne documentam impreuna de ceea ce insemna toxicomania si de caile care existau pt insanatosire care erau extrem de putine chiar inexistente si totusi a ales sa ma ia de sotie si sa intemeiem o familie.....stia riscurile si totusi nu a dat inapoi.Va da-ti seama ce soc a fost pt mine cand a renuntat mai ales cand incercam sa scap si de ultimul obstacol,pastilele.....nu stiu,cel mai rau e ca nu inteleg.Si apropos de ce am spus de sustinerea mea ...nu am vrut sa sune ca o lauda,am facut ceea ce mi s-a parut firesc si corect insa nu mai stiu cine spunea ca el m-a sustinut,ca a facut,etc,ca si cand eu nu as fi facut decat sa ma las sustinuta si atat...adik scuze,sa ma las sustinuta si sa ma bucur de euforie...nu doresc la nimeni sa treaca nici macar printr-un sfert din viata mea...a fost groaznic si dureros...si inca este.Ma doare ca singura persoana care m-a iubit din toata inima si care m-a motivat extrem de mult pur si simplu a renuntat,parerea mea,prea usor la sansa noastra de fericire.Nu cred ca imi va trece vreodata durerea despartirii desi stiu ca inca ma iubeste si isi iubeste ffff mult copilul insa,a zis el,avea nevoie de o pauza,fara sa-mi spuna ca de fapt avea nevoie de timp sa vada daca va merge relatia dintre el si femeia cu care m-a inselat....poop si.....mai vorbim.
maryutza75 Postat pe 18 Septembrie 2008 22:22
Buna, am stat cu sufletul la gura sa vad daca imi raspunzi, ma gandeam ca poate te-ai suparat pe mine ca am fost asa de dur, poate, dar ti-am spus din prisma cui vorbesc.... Ma bucur ca nu te-ai suparat pe mine dar cel mai mult ma bucur pentru ca ai deschis acest topic; este pentru prima data cand pot vorbi liber, fara retineri despre acest subiect, de obicei oamenii cand vb despre asta sunt reticienti si nu vor sa te auda, sa vb cu tine, incep sa te evite, etc. Inchipuie-ti ca de-alungul acestei perioade in care am luptat ca "sora mea" sa isi revina am acumulat multe frustrari, stres, suferinta, tot ce e mai rau...e greu...acum incerc sa imi revin si sa trec peste, si faptul ca oamenii nu vor sa vb despre asta...e foarte greu. Cu ocazia acestui topic m-am mai "racorit" ca sa zic asa. Cat despre tine si fostul sot, este normal ca el sa ocupe o parte inima ta, probabil ca si tu vei avea o particica acolo, oricum esti mama copilului lui si el tatal copilului tau asta nu poate schimba nimeni. Dar dupa cum spui el si-a refacut deja viata, e cazul sa incepi sa il lasi acolo in trecut unde ii este locul. Si din cate vad pe acest site la blogul tau ai scris ca ai gasit pe cineva care a reusit sa te scoata din aceasta stare, te-a facut sa razi, te-a facut fericita. Eu zic sa profiti la maxim de aceasta sansa de a iubi si a fi iubita din nou si sa iti traiesti viata alaturi de aceasta persoana daca te face fericita si simti ca traiesti, este foarte bine. Da-i ocazia acestei persoane sa te iubeasca asa cum trebuie...poate e chiar jumatatea ta :) Acum fostul reprezinta numai trecutul tau si trebuie sa il pui acolo in trecut si ca prezent este doar tatal copilului tau, si atat. Traieste-ti viata din plin ca merita, o sa descoperi ca e mai bine sa traiesti decat sa stai sa iti plangi de mila, sa te inchizi in tine,sa te gandesti de ce s-a despartit de tine, si crec ca si mai important este sa fii alaturi de copilul tau si de asemenea sa te apropi de parinti tai, ca poate si ei vor asta dar poate ca nu stiu cum sa o faca. Da-le ocazia sa fie langa tine, sa vada ca ai depasit momentele grele, ca pot avea incredere in tine si ca se pot baza pe tine. Sunt parinti tai si ar trebui sa ii intelegi ca si tu la randul tau esti parinte. Sa fi iubita si mult noroc, si poate mai vb...mi-a facut placere sa vb cu tine si hai sa privim inainte, sa uitam trecutul...pt amandoi a fost greu dar stii ce? pana la urma un sut in fund nu e decat un pas inainte. Succes
catab15 Postat pe 19 Septembrie 2008 11:30
asa este,am intalnit pe cineva care m-a facut sa rad dupa foarte mult timp si care este alaturi de mine ..ne-am cunoscut prin intermediul mess-ului si am conversat mult timp inainte de a ne vedea,el este din Constanta .A venit de revelionul trecut si am petrecut o saptamana de vis,daca-ti aduci aminte a nins mult si nu a avut cu ce sa se intoarca acasa si asa am avut ocazia sa ne cunoastem mai bine insa tatal fetitei a aflat si vreau sa spun ca mi-a facut o intreaga scena care mie mi s-a parut de gelozie...l-am intrebat inca odata daca vrea sa vina acasa si a zis ca nu insa ne viziteaza mult mai des si ,sincer,mie-mi face mult rau vazandul asa de des pentru ca inca il mai iubesc.....ma intreb cat credea el ca voi ramane singura?credea oare ca poate sa ne aiba pe amndoua?si pe mine si pe cealalta?pe una sa o plimbe si sa o....nu vreau sa vb prostii si eu sa-i cresc copilul si sa fiu la dispozitia lui atunci cand avea nevoie de mine?nu stiu daca pot face asta...
maryutza75 Postat pe 21 Septembrie 2008 06:40
salut...ma bucur pt tine ca ai gasit o persoana care sa te iubeasca si poate pe care sa o iubesti la fel de mult,,,este foarte bine, mai ales daca aceasta te sprijina si este alaturi de tine. Cat despre tatal copilului e cazul sa il dai uitari ca si iubit, va ramane mereu doar tatal copilului. Dupa cum vad fiecare dintre voi si-a refacut viata, atunci nu ramane decat sa mergeti fiecare pe drumul lui. Cat despre acea femeie ai dreptate nu e cazul sa vb urat mai ales ca poate nici nu stii ce se intampla intre ei sau cum a inceput totul....dar nu e nici frumos sa zici ca ii cresti copil mai intai de toate este copilul tau este datoria ta de mama sa il cresti si daca in urma divortului copilul a ramas la tine ar fi trebuit sa stii in ce te bagi si chiar nu e ok sa ii zici ca tu ii cresti copilul. Ti-am zis intai de toate e copilul tau si trebuie sa vezi binele acestui copil. Oricum mult succes in noua relatie sa va iubiti mult si trecutul lasa-l in trecut. Sa auzim de bine. pooop :)
catab15 Postat pe 23 Septembrie 2008 20:12
...nu m-ai inteles...bineanteles ca in primul rand e copilul meu si apoi al lui..e lumina ochilor mei si motivatia mea cea mai puternica de a merge mai departe...cand am spus ca ma voia pe mine sa-i cresc copilul si pe ea sa o plimbe ma refeream in general nu ca ....ma rog sper ca intelegi ce vreau sa spun acum ....si sti cum e..un necaz nu vine intodeauna singur...poate ca intr-o zi o sa am timp sa va mai spun ce s-a mai intamplat in viata mea...acum sunt prea obosita fizic si psihic sa va spun dar o sa auziti curand vesti de la mine...ma tot intreb "de ce mie si de ce numai rele mi se intampla?"..oare chiar nu pot avea si eu putina liniste pt ca la fericire nu stiu daca mai pot spera....pooop
maryutza75 Postat pe 24 Septembrie 2008 20:52
Buna, Incep sa fiu din ce in ce mai confuz, nu mai inteleg mare lucru din ce zici...m-ai zapacit :) Eu incerc sa iti dau un sfat..de fapt nu un sfat este doar parerea mea...daca tii cont de ea bine daca nu, nu-i nimik e decizia ta. Inca nu inteleg de ce mai vb despre fostul atata timp cat oficial el chiar este fostul si a ramas doar tatal copilului tau...si nu mai are nici o treaba cu tine. Mai ales ca acum asa cum spui si tu ti-ai refacut viata cu altcineva, esti bine esti fericita ai inceput sa razi sa traiesti din nou..de ce nu iei partea buna a lucrurilor, acum spui ca ai o viata frumoasa si linistita de ce nu te bucuri de ea? Daca tot vb de fost de trecut...nu o sa il poti da uitari prea curand, e cazul sa il lasi deoparte si sa iti vezi linistitata de barbatul care ocupa acum un loc in inima ta si de copilul tau. Acum gandeste-te la iubitul tau cum se simte el cand tu tot vb de fostul tau??? Poate ii e si lui greu asa ca eu zic sa te concentrezi la viata ta prezenta la copil si la iubitul tau care te face fericita. Lasa-l pe sot sa fie doar tatal copilului si sa te ajute in cresterea si educarea lui daca, desigur face asta si il intereseaza de copil dar din cate zici isi da interesul pt copilul lui. O saptamana frumoasa.
catab15 Postat pe 29 Septembrie 2008 11:27
salut, eu cred ca e destul de greu sa treci de la teorie la fapte, mai ales cand ai un istoric de dependenta, indiferent de obiectul ei... poate ca cel mai bine ar fi sa intrerupi orice fel de contact / relatie cu fostul, imi imaginez ca e greu sa faci asta avand in vedere ca aveti un copil, dar solutii trebuie sa existe. ti-a facut mult bine, ti-a facut si rau ca deh, asa e-n tenis, dar relatia voastra s-a terminat si acest capitol ar trebui sa fie definitv inchis ca tu sa te poti bucura de viata in continuare. si sa dai realmente o sansa tie si relatiei tale actuale, sau celor viitoare. iti doresc multa putere
numaistiu Postat pe 29 Septembrie 2008 20:28
....buna,va spuneam ca am intalnit pe cineva care m-a facut in sfarsit sa rad ..am petrecut clipe frumoase impreuna si chiar daca il mai iubesc pe fostul sot tin si la relatia asta insa s-a ivit o problema destul de serioasa care iar ma face sa cred ca eu nu pot avea parte de liniste niciodata ca sa nu mai zic de fericire...intre prietenul meu si fetita mea s-a instalat o tensiune care eu nu cred ca sa o pot suporta si nu mai stiu cum sa procedez...ea e doar un copil insa el se poarta si vorbeste cu ea ca si cu un adult...totul a inceput cand el a certato ca a facut ceva gresit si ea s-a rastit la el si ia spus ca nu e tatal ei si ca nu poate sa-i zica ce sa faca iar el s-a suparat foarte tare si ne-am certat pe tema asta...voia sa o pedepsesc pt ca ia spus asa iar eu nu am fost de acord si i-am spus ca el este un adult si ca ar fi trebuit sa nu se supere pentru ca intradevar nu e tatal ei insa ar fi trebuit sa-i explice ca chiar daca nu e tatal ei el este mai mare si trebuie sa asculte ce spune pentru ca nu-i vrea raul si nu sa se certe cu ea ca si cu un adult pt ca oricum nu a inteles nimik si habar nu avea de ce s-a suparat el...e un copil ce Dumnezeu...am incercat sa-l fac sa inteleaga pe el cum ar trb sa se poarte cu ea si am incercat sa-i explic ca daca nu face eforturi sa se inteleaga cu ea relatia noastra nu va merge pt ca eu niciodata nu voi alege dintre ea si el sau daca ajung in aceasta postura stie ca nu-l voi alege pe el....nu stiu ce sa fac...copilul si asa este bulversat de pierderea tatalui si situatia creata.....acum se vede intre doua cupluri si nu stiu cat de mult intelege de ce eu si tatal ei nu mai suntem impreuna si ca sa fie si mai rau a prins si un tic...da din fundulet ca si cum s-ar masturba insa m-am interesat si se pare ca face asa pentru ca asa simte ea ca este in siguranta......si din cauza tensiunilor create intre mine si tatal ei...oricum doctorul de familie m-a sfatuit sa merg la un psiholog,mi-a dat si trimitere.L-am rugat din suflet pe prietenul meu sa ma ajute si sa nu mai puna si el paie pe foc pt ca si asa are probleme si deocamdata vad ca se abtine insa tensiunea o simt...inca e prezenta.....mai ales cand copilul face ceva cu care el nu este de acord......ce ma fac?
maryutza75 Postat pe 29 Septembrie 2008 23:10
Buna....povestea ta ma tine cu sufletul la gura...nu stiu daca e de bine sa nu..dar asta e....nu ai avut o viata chiar ok pana acum dar ai o viata inainte si merita sa lupti sa iti faci o viata frumoasa si fericita. In primul rand vreau sa te felicit pentru ca ai depasit cat de cat momentul cu despartirea si ai intrat intr-o relatie in care zici ca esti fericita cat de cat...stai linistita ca fericirea suprema nu exista cum nici barbatul perfect nu exista ...asa ca eu zic sa ne multumim cu ce avem si sa ne bucuram de fiecare clipa. Ti-am zis si eu am fost prinsa intr-o relatie foarte mult timp dar la un moment dat s-a terminat, am plans, mi-a fost rau am suferit dar mi-a trecut....am zis ca nu pot sa stau sa plang o vesnicie si sa treaca viata pe langa mine fara sa ma bucur de ea. Asa ca acum a m luat-o de la capat si daca nici asta nu va fi forever asta e...o voi lua din nou de la capat...este o vorba care spune ca esecul nu este altceva decat sansa de a lua de la inceput de data asta mai inteligent :) Cat despre tensiunea existenta intre fata ta si prietenul tau cred ca e ceva normal...gandeste-te ca nici unul nici celalalt nu este obisnuit cu aceasta situatie. Le este greu probabil pana se acomodeaza unul cu altul...trebuie sa le dai suficient timp si sa le explici amandorora cum sta situatia, parerea mea. Intr-adevar faptul ca cea mica i-a spus ca nu e tatal ei nu a fost un lucru prea placut si poate era indreptatit sa se supere, dar totodata si el trebuie sa inteleaga ca ea este numai un copil si un copil poate spune multe rautati fara sa vrea sau fara sa stie ce inseamna. Trebuie sa le explici amandorora. Parerea mea, dar este doar parerea mea a unui om ce priveste din afara din spusele tale, nu trebuie sa ti cont de ea daca nu vrei, este ca ar trebui ca de educatia copilului de ce e bine si ce e rau sa te ocupi tu si tatal fetitei ca este al vostru si voi stiti ce nevoi are si ce fire are copilu, ce-i place ce nu-i place, etc. Nu stiu daca prietenul tau are copil sau nu, dar daca nu are nu stie ce inseamna si cum sa se poarte cu ea, cand sa o certe si cand sa o laude. Tocmai din acest motiv trebuie sa il ajuti sa inteleaga ca este numai un copil. Nu vreau sa zic ca, copilul ar treb sa faca numai ce vrea ea si el sa nu o mustra un pic atunci cand greseste, numai ca ar trebui sa stabiliti de la inceput ce obligatii , responsabilitati, drepturi are fiecare. In legatura cu ticul celei mici vreau sa iti povestesc ceva in legatura cu o fetita care se afla in aceeasi situatie. Numai ca ea cand e singura se baga sub masa si se mangaie la pasarica.In momentul in care parinti au intrbat-o de ce face asa nu a reusit sa dea un raspuns. Dar fiecare parinte in momentul in care lua fata incerca sa stea cat mai mult timp in preajma ei sa se joace impreuna sa ii citeasca povesti sa vorbeasca cu ea sa ii explice ca nu e bine si frumos sa faca asa, si dupa un timp fata a inteles si nu a mai facut asa. Dar un lucru neplacut care se intampla in familia prietenei mele (ca despre ea este vorba, mama fetitei despartita de tatal ei) in momentul in care statea la mama ei aceasta ii spunea ca tatal ei este un prost la fel si sotia actuala a tatalui, o invata sa nu ii asculte, sa ii faca cum vrea ea, etc si cand era la tatal ei acesta ii zicea ca mama ei este proasta si tot felul de rautati din astea. Si aceste lucruri au afectat copilul, cred eu mai mult decat despartirea lor. Nu este normal sa ii bagi copilului in cap tot felul de rautati poate unele nici nu sunt adevarate dar s-au adunat pur si simplu din frustarea lor. Foarte urat aceste rautati spuse unui copil care nu are nicio vina. Daca parinti se despart trebuie sa o faca intr-un mod cat mai civilizat si sa se gandesca la binele copiilor, acestia cand vor fi mari isi vor da singuri seama cine a fost bun si cine nu. Parerea mea este ca atunci cand fetita e cu tine sa ii acorzi cat mai mult timp si acelasi lucru sa ii spui si tatalui ei cand o ia pe la el, daca o ia...sa ii acordati suficient timp si sa vorbiti cu ea fara sa creada cea mica ca o certati sau ca ii reprosati ceva. Cat despre prietenul tau eu zic sa ai rabdare, da-i timp sa se acomodeze cu situatia in caz ca vrei sa ramai cu el si e ceva serios, daca e doar o aventura atunci gandeste-te mai mult la cea mica. Si fii cat mai mult in preajma fetei tale arata-i ce e bine si ce e rau astfel incat sa nu mai fi nevoita sa asisti la un conflict dintre fata si prieten. Mult succes, rabdare incredere in tine...si inca ceva...incearca sa privesti partea buna a lucrurilor sa fii buna sa faci lucruri bune,sa gandesti pozitiv si ai sa vezi ca atunci totul va fi bine si iti va merge din ce in ce mai bine si binele va fi de partea ta. Daca agandesti negativ nu rezolvi nimik. pooop :)
lori75 Postat pe 30 Septembrie 2008 10:00
parerea mea este ca in primul rand prietenul tau trebuie sa se apropie de fetita ca si un camarad, ca si un amic, sa ii castige prietenia si respectul, si abia apoi isi poate permite sa o mustre pentru orice.....pana la urma fetita este un copil........si chiar daca ar fi mai mare.......ganditi-va si din postura voastra....daca vine o cunostinta oarecare si va ia la rost pentru ceva, cum reactionati? normal ca nu va convine si ii spuneti sa mai stea in banca lui.........in schimb daca vine un prieten pe care il respectati si la care tineti si va spune ca nu faceti bine..........va ganditi de doua ori daca chiar faceti bine sau nu...... ce va asteptati atunci de la un copil? eu cred ca e normal sa reactioneze asa, daca nu e apropiata de prietenul tau, si daca nu are increderea ei castigata......parerea mea
dienuta_nou Postat pe 30 Septembrie 2008 10:19
eu sunt un fost copil cu parinti divortati, tata recasatorit (e drept ca eram mai mare cand s-a intamplat dar conflicte erau de multa vreme), si prin prisma acestui fapt cred ca ar trebui mers pe doua planuri... primul ar fi copilul, care nu trebuie sa simta insecuritate, ca e parasit, vinovat de ce se intampla sau trecut de pe locul 1 pe locul 2. Eu aflandu-ma pana acum doar in ipostaza copilului, nu si a parintelui nu prea am cum sa-ti spun din experienta personala ce poti sa faci pt ca fetita sa nu simta asta... banui ca poti incerca sa ii explici, atat cat intelege ea, ca nu s-a schimbat nimic chiar daca tatal nu mai locuieste cu voi, si apoi mai e atitudinea non-verbala, sa fiti mai calzi si mai dragastosi cu ea ca inainte... al doilea plan ar fi partenerul tau actual, care ar tb sa inteleaga ca in momentul de fata copilul are un singur tata, si anume cel natural, si ca el, in ultima instanta, poate fi considerat un intrus... copilul ar putea sa fie chiar gelos pe afectiunea ta fata de el. cred ca partenerul tau trebuie mai intai sa-si castige locul in familia voastra, si apoi si va putea pune in practica si autoritatea, proportional cu ceea ce ofera. cum spune si dienuta mai intai ar trebui sa castige prietenia si respectul copilului si abia apoi isi poate permite sa o mustre.
numaistiu Postat pe 30 Septembrie 2008 16:51
scuza-ma ca intru si eu in povestea ta, parerea mea este ca mereu vei fi pusa la mijloc intre fetita si partenerul tau, indiferent cati vei avea.si eu am sora mea care are 32 ani si un baiat de 12. s-a despartit de tatal lui cand copilul avea 5ani, deci suficienti pt a vedea ca parintii lui nun mai stau impreuna.Si cand el a implinit 7 ani ea si-a gasit pe cineva cu care a stat pana acum 2 luni. dsi vreau sa spun ca il vad mereu pe copil cat sufera dupa prietenul mamei ei, mereu ii scrie sms, il suna,etc. De tatal lui nu intreaba atat de des si chiar deloc as putea sa spun. Daca nu il cauta tatal, el nu intreaba(Tatal si-a refacut viata cu o alta fem) Si i-am vazut impreuna mereu pe toti 3.Intradevar prietenul mamei tinea ff mult la copil si aveau o relatie de''parinte-copil''atat de apropiata ca tipul isi permitea sa il certe atunci cand copilul gresea si baietelul il asculta.Deci dupa parerea mea, ar trebui multa rabdare din partea ta, sa ii asculti si sa fii corecta atunci cand intervin altercatii intre fetita ta si prietenul tau.Adica sa dai dreptate cui intradevar are, nu sa spui ca e un copil si poate sa zica si sa faca orice....si tot la fel multa atentie la acest barbat, tu ai o fetita, el e un strain pana la urma...MULTA ATENTIE!!!! sper sa nu te plictisesc cu ale mele...BAFTA MULTA si succes in viata..
cristal253 Postat pe 30 Septembrie 2008 17:38
Salut, Si eu sunt de acord cu persoanle care au scris anterior, ca mai intai partenerul tau ar trebui sa ii devina prieten si nu tata ca ea deja are un tata. In primul rand cred ca treb sa ii explici mai intai pe intelesul ei ca tatal ei a divortat de tine nu si de ea si ca ea nu are legatura cu despartirea voastra si ca in continuare el va ramane tatal ei si nu altcineva. Iar pe iubitul tau trebuie sa o faci sa inteleaga ca este doar iubitul ei si atat, ca nu ii va lua locul tatalui ei. Cel mai bine este ca tu si tatal ei sa va ocupati de educatia celei mici sa ii aratati ce e bine si ce e rau, sa ii aratati dragoste si caldura si tot ce are nevoie, numai sa nu cadeti in extrema cealalta de a devenii un copil razgaiat cu care sa nu te intelegi. In cazul in care voi stati in casa prietenului si cea mica incepe sa ii distruga anumite lucruri cred ca e normal sa se supere, dar tocmai asta zic...daca tu si tatal fetei o invatati ce e bine nu cred ca se va ajunge la situatii ca cea expusa de tine si nu va mai exista o tensiune intre cea mica si iubitul tau. Si daca tu ii vei explica fetei ca a gresit si ca nu e frumos ce face ca ar trebui sa il asculte cand e cu el acasa cred ca va veti rezolva problema cu timpul. Dar ma repet atata timp cat fetitei ii vei explica si tu si tatal ei ce e bine si nu va veti vb de rau unul pe altul, tatal pe iubitul tau si tu pe femeia cu care sta sau sotie ca nu stiu exact, nu cred ca veti mai ajunge in situatia prezentata si cu timpul se vor obisnui unul cu altul. Mult succes si rabdare si sa ai un weekend frumos
catab15 Postat pe 3 Octombrie 2008 15:03
In primul rand vreau sa va multumesc pentru raspunsuri si pareri.Ceea ce vreau eu sa va spun este ca eu am vorbit cu cea mica si i-am spus de cand m-am despartit de tatal ei ca noi oricum o iubim si ca ea nu are nici o legatura cu ceea ce s-a intamplat intre mine si tatal ei insa a vazut cat de mult am suferit...am avut o perioada in care nu ma puteam opri din plans si in care ea ma tinea in brate pana adormeam apoi stingea luminile,tv si se baga langa mine inapoi in pat......cred ca si situatia asta a marcato...apoi a aparut in viata noastra si prietenul meu si ma gandesc ca poate intradevar o fi geloasa pe afectiunea pe care acum o arat si fata de el desi imi petrec mult timp cu ea si ii spun mereu,ii si arat cat de importanta e si ce mult o iubesc.Acum nu stiu ce sa zic de prietenul meu...cand e numai cu el se inteleg de minune insa cand apar eu in peisaj nu se mai intelege cu ea...si el greseste pt ca o ia prea in serios si nu vorbeste cu ea sa-i spuna ce il deranjeaza si sa-i explice de ce nu trb sa faca anumite lucruri sau sa le zica si eu gresesc pt ca intodeauna ii fac lui observatie de fata cu ea cand grseste ...nu stiu...incerc sa imi fac ordine in viata...sa acord atentie copilului,sa acord atentie tatalui copilului si sa il tin aproape de fetita,sa acord atentie prietenului,sa ma concentrez pe ceea ce am de facut si de invatat la seviciu....sunt foarte stresata si frustrata pt ca as vrea sa le fac pe toate ca sa fie bine pt toti insa cateodata simt ca am obosit si ma intreb cand o sa-mi acord atentie mie?...cum pot sa ma las de pastile cu atata nesiguranta si atata stres?..ca sa pot lasa pastilele trebuie sa fiu pregatita psihic,sa fiu linistita si.....ma rog,e mai complicat,intodeauna e...eu trebuie sa multumesc pe toata lumea....
maryutza75 Postat pe 4 Octombrie 2008 00:59
Am stat si am citit cu sufletul la gura povestea ta,este incredibila,prin cate ai trecut si se vede ca esti o femeie super puternica si inca mai ai putere...te apreciez ffff mult,nu as sti ce sfat sa iti dau,ptr ca puterea ta de a merge mai depatre ma uimit,decat o parere pot da.... sa-i multumesti lui D-zeu(dc esti credinciosa)iti urez tot binele din lume!!!!! si sa te gandesti ca ai o printesa langa tine!!numai bine!!!
mirelusha82 Postat pe 27 Octombrie 2008 10:44

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Fecioara cu varsator :-??	1	De la: kudika_9450 25 August 2012 02:31
E gelos sau nu vrea sa ma vada fericita cu altul?	3	De la: kudika_24021 23 Decembrie 2012 15:37
Important pentru mine!	4	De la: PUI_DRAG 1 Aprilie 2010 14:50

Altele	4	De la: IMF 15 Mai 2009 12:48
Sa il iert sau nu?	45	De la: klaudyaO 3 Aprilie 2009 17:06