E posibil sa il iubesc?

Cand o sa putem sa fim impreuna??

Oare chiar asta e motivul?

elfuletz5 Postat pe 26 Februarie 2009 19:49
A, si din povestirea calatoriei sale de saptamana trecuta am aflat ca a fost un cu prieten... Oricum, la el nu a fost un concediu planuit dinainte, ci mai mult fortat de imprejurari, pt ca industria in care lucram, puternic fiind lovita de criza, a facut in asa fel incat i-a bagat intr-un concediu fortat de 7 zile cu o remuneratie mai mica.
De la: elfuletz5, la data 2009-02-26 19:46:39Nicolas al meu nu e atat de in varsta, insa trebuie sa marturisesc ca nu stiu cati ani are - eu suspectez ca are in jur de 27. Maine totusi il intreb ca sa fiu sigura (oricum, din poza si dupa voce pot sti sigur ca e tanar). Azi am vorbit la telefon, dupa cum ne inteleseseram ieri. A fost prima oara cand am vorbit in franceza cu un nativ insa a fost ok, chiar daca m-am fastacit un pic cand i-am auzit glasul. Are cea mai adorabila voce din lume si m-a incurajat si mi-a facut o gramada de complimente - legate de felul in care vorbesc. A fost foarte dragut si mi-a zis ca se bucura nespus ca am vorbit la telefon si ca asteapta sa il sun mai des. Azi toata ziua am fost cu capul in nori si am avut un tambet tamp pe fata, a observat si unul dintre colegii mei. Mi-e teama ca totul devine din ce in ce mai complicat... Iarta-ma ca rad,dar acesta este unul din momentele cand imi vine sa ma pup! Am avut dreptate...Si sa sti ca eu am inventat zambetul ala...
ella_c Postat pe 26 Februarie 2009 19:52
De la: elfuletz5, la data 2009-02-26 19:46:39Nicolas al meu nu e atat de in varsta, insa trebuie sa marturisesc ca nu stiu cati ani are - eu suspectez ca are in jur de 27. Maine totusi il intreb ca sa fiu sigura (oricum, din poza si dupa voce pot sti sigur ca e tanar). Azi am vorbit la telefon, dupa cum ne inteleseseram ieri. A fost prima oara cand am vorbit in franceza cu un nativ insa a fost ok, chiar daca m-am fastacit un pic cand i-am auzit glasul. Are cea mai adorabila voce din lume si m-a incurajat si mi-a facut o gramada de complimente - legate de felul in care vorbesc. A fost foarte dragut si mi-a zis ca se bucura nespus ca am vorbit la telefon si ca asteapta sa il sun mai des. Azi toata ziua am fost cu capul in nori si am avut un tambet tamp pe fata, a observat si unul dintre colegii mei. Mi-e teama ca totul devine din ce in ce mai complicat... Mai suna-l si spune-i si tu ca te poate suna cand are timp si chef ca uite asa iti mai exersezi si tu franceza (da-i indicii elfuletz, ca esti libera si iti place, stii tu... barbati astia nu prea inteleg subtilitatile). Eu spun ca ai sa aflii tot ce vrei daca si el este atras de tine si-apoi... un pic de mister nu strica. Daca mai apare si chimia aia, bat-o vina, Franta nu-i chiar asa departe.

o_mona_oarecare Postat pe 26 Februarie 2009 20:15
De la: Petek, la data 2009-02-25 22:23:06Ma gandeam eu ca nu e chiar perfect , in cazul asta un fotomodel care s-a retras de pe catwalk poate Si nu cred ca s-ar fi "indragostit" elfuletz a noastra de asa cineva , pare tinerica si ea. asadar si prin urmare, barbatul perfect ramane in continuare un mit barbatul perfect nu e chiar un mit, se poate aranja! Era un banc pe tema asta, stii? ...bancul: E important sa cunosti un barbat frumos, destept si bine educat. E important ca barbatul sa fie, manierat, tandru, atent, dar in acelasi timp puternic. E impotant sa cunosti un brbat cu veleitati de tata bun, viril, sociabil, bun dansator, gospodar. E important ca barbatul sa fie bine pozitionat social, sa fie respectat si sa respecte, sa poata sa-ti ofere siguranta s.a.m.d. Dar cel mai important este ca cei 4 barbati sa nu se cunoasca intre ei
o_mona_oarecare Postat pe 26 Februarie 2009 20:23
Foarte tare bancul Mai era bancul despre femeile care nu se multumesc niciodata cu ce au si vor mereu ceva mai bun. Ideea e ca nu sunt libera; am un iubit de 9 ani de zile si simt ca ceea ce fac nu e tocmai corect fata de nici unul dintre ei si nici fata de mine in ultima instanta. Pentru cateva secunde de fericire (momentele cand ii citesc mailurile sau, mai nou, cand ii aud vocea) ma autoflagelez moral ore intregi, caci realizez ca nu e bine sa continuu pe drumul asta cu Nicolas, insa nici nu pot sa ma opresc. In plus, de ceva timp mi s-a dereglat si somnul, pentru ca mi se intampla sa ma trezesc noptile si sa imi inchipui ca vorbesc cu Nicolas, sa imi aduc aminte de mailurile sale, sa imi inchipui ca ne intalnim, etc. Simt ca vreau din ce in ce mai mult sa il cunosc personal, insa chestia asta mi se pare imposibila. Mi-e teama ca Nicolas e mai mult o iluzie pe care o alimentez interpretand fiecare cuvant al sau ori proiectandu-i diferite calitati pe care poate ca nu le are.
elfuletz5 Postat pe 26 Februarie 2009 21:09
Buna! E chiar tare bancul asta.Sa inteleg ca am ajuns sa cunosc doar doi dintre ei si sunt pe drumul cel bun?Glumesc. Dar sincer trebuie sa recunosc acelasi lucru am patit si eu,plutesc intre nori,pt. ca vb la tel.zilnic ,cu un barbat pe care nu-l cunosc,ador vocea lui,stie sa spuna exact ceea ce vreau eu sa aud,culmea ,cred ca este acea parte din sufletul meu care nu prea a avut parte de momente romantice si acum le capata,este si curiozitatea si imaginatia mea debordanta,care probabil il construieste ca fiind omul ideal. Dar eu chiar sunt cerebrala rau si sunt maritata de 11 ani cu un om extraordinar,stiu asta sigur,am doi copii minunati,o familie reusita,nu ne certam , ne completam,suntem cei mai buni prieteni si un real suport unul pentru celalalt. Dar ce ma fac cu necunoscutul meu care vine si imi incurca gandurile,ma face sa plutesc parca as fi la liceu si ma indragostesc pt. prima oara? Cred ca din cand in cand avem nevoie sa iesim din rutina si sa simtim romantism si iubire brute,in starea initiala,si de asta intalnind pe cineva nou cu care ne potrivim in gandire in sentimente ne face sa credem ca el este de fapt alesul. Cred cu tarie in familia mea,dar imi vine sa ma cert singura pentru faptul ca plutesc desi stiu clar ca asta e doar o nevoie de afectiune ceva mai romantica,asa ca la inceput.Si asa cerebrala cum sunt,dragele mele,tot ma pot cufunda in reverie. Asa ca "Been there,done that."Singurul lucru ce ma opreste este credinta mea de baza: nu insela si nu permite sa te insele,dar ce gandesc acum ma face sa-mi dau palme. Trebuie sa fii tare,analizeaza-ti iubitul,pune pe hartie si apoi pe Nicolas asta frumosul,si vezi ce iese. Esti pregatita(daca iti place mult si te place) sa dai cu piciorul la ce ai pentru el? Te pup! Nici nu stii ce mult iti multumesc pentru topicul asta.Mi-ai deschis ochii larg si m-ai facut sa vad dincolo de zapaceala din capul meu.Ramane doar sa ma "stabilizez" si sa ii raman o ffff.buna amica. Te pup!Ceau!
simona31 Postat pe 27 Februarie 2009 12:07
Ce sa zic , poate intr-o viata de om reusesti sa aduni de ici ... de colo ...barbatul perfect Acum , asa suntem noi femeile , visam cai verzi pe pereti ca doar nici noi nu suntem desprinse din povesti cu Ileana Cozanzeanu , fiecare cu zdrancanelele lui
Petek Postat pe 27 Februarie 2009 17:48
Parerea mea este ca datele problemei tale Simona sunt un pic diferite decat ale lui Elfuletz , la urma urmei ai o familia care e un lucru foarte serios , nu ai probleme in cuplu si cu siguranta atunci cand ai decis sa te casatoresti ai fost sigura ca sotul tau e barbatul vietii tale. Elfuletz nu e ingradita de un act , si parerea mea este ca trebuie sa faca exact ce ii dicteaza inima tocmai pentru a nu ajunge mai tarziu in situatia de a se intreba 'cum ar fi fost daca' . Sa nu renunti la niste ani de relatie cu un barbat de teama ca aceasta iti ifera siguranta si cam atat mi se pare lasitate , in conditiile in care nu esti legata de nici un juramant. Nu stiu daca Elfulet poate sa puna ii puna realmente in balanta pe cei doi barbati , avand in vedere ca nu are cum sa aiba o perceptie clara asupra lui Nicolas pe care nu il cunoaste , de asta am sugerat de la inceput sa faca in asa fel incat sa se convinga de cum e in realitate acest barbat , fara sa renunte definitiv la actualul prieten , cred ca si o privire ar putea spune mai multe decat sute de mailuri. E adevarat ca e foarte posibil ca el sa exista cu adevarat doar in mintea unei femei dar se poate sa fie sufletul pereche la care ai renuntat usor. In viata ai doar cateva trenuri care nu se mai intorc, just one way ticket , urci sau nu , e alegerea ta!
Petek Postat pe 27 Februarie 2009 18:07
De la: Petek, la data 2009-02-27 18:07:09Parerea mea este ca datele problemei tale Simona sunt un pic diferite decat ale lui Elfuletz , la urma urmei ai o familia care e un lucru foarte serios , nu ai probleme in cuplu si cu siguranta atunci cand ai decis sa te casatoresti ai fost sigura ca sotul tau e barbatul vietii tale. Elfuletz nu e ingradita de un act , si parerea mea este ca trebuie sa faca exact ce ii dicteaza inima tocmai pentru a nu ajunge mai tarziu in situatia de a se intreba 'cum ar fi fost daca' . Sa nu renunti la niste ani de relatie cu un barbat de teama ca aceasta iti ofera siguranta si cam atat mi se pare lasitate , in conditiile in care nu esti legata de nici un juramant. Nu stiu daca Elfulet poate sa ii puna realmente in balanta pe cei doi barbati , avand in vedere ca nu are cum sa aiba o perceptie clara asupra lui Nicolas pe care nu il cunoaste , de asta am sugerat de la inceput sa faca in asa fel incat sa se convinga de cum e in realitate acest barbat , fara sa renunte definitiv la actualul prieten , cred ca si o privire ar putea spune mai multe decat sute de mailuri. E adevarat ca e foarte posibil ca el sa exista cu adevarat doar in mintea unei femei dar se poate sa fie sufletul pereche la care ai renuntat usor. In viata ai doar cateva trenuri care nu se mai intorc, just one way ticket , urci sau nu , e alegerea ta! Astept sa vad finalul , topicul asta e ca si cum m-as uita la un film!
Petek Postat pe 27 Februarie 2009 18:09
De la: Petek, la data 2009-02-27 18:07:09Parerea mea este ca datele problemei tale Simona sunt un pic diferite decat ale lui Elfuletz , la urma urmei ai o familia care e un lucru foarte serios , nu ai probleme in cuplu si cu siguranta atunci cand ai decis sa te casatoresti ai fost sigura ca sotul tau e barbatul vietii tale. Elfuletz nu e ingradita de un act , si parerea mea este ca trebuie sa faca exact ce ii dicteaza inima tocmai pentru a nu ajunge mai tarziu in situatia de a se intreba 'cum ar fi fost daca' . Sa nu renunti la niste ani de relatie cu un barbat de teama ca aceasta iti ifera siguranta si cam atat mi se pare lasitate , in conditiile in care nu esti legata de nici un juramant. Nu stiu daca Elfulet poate sa puna ii puna realmente in balanta pe cei doi barbati , avand in vedere ca nu are cum sa aiba o perceptie clara asupra lui Nicolas pe care nu il cunoaste , de asta am sugerat de la inceput sa faca in asa fel incat sa se convinga de cum e in realitate acest barbat , fara sa renunte definitiv la actualul prieten , cred ca si o privire ar putea spune mai multe decat sute de mailuri. E adevarat ca e foarte posibil ca el sa exista cu adevarat doar in mintea unei femei dar se poate sa fie sufletul pereche la care ai renuntat usor. In viata ai doar cateva trenuri care nu se mai intorc, just one way ticket , urci sau nu , e alegerea ta! Dragele mele, eu nu-l iubesc pe Nicolas asta al meu, cat e el de amant latin si fascinant si minunat. Asta pot sa o spun cu certitudine, deci... la mine e foarte simplu. E un prieten bun care ma face sa zambesc, vorbim de toate, gandim la fel dar... lucrurile se opresc aici. Normal ca nu as renunta la familia mea pentru o fantasma de pe Internet.... fie ea si din Paris. Si-apoi sa nu uitam ca are vreo 10 ani mai mult decat mine, deci... cam mult. Eu am alte gusturi si el viseaza fotomodele. O lasam asa si cand va veni vremeea, daca va veni, bem un vin frantuzesc cu totii, adica sotul meu stie despre Nicolas al meu, stie ca suntem amici si PUNCT. THE END in cazul meu, Petek? Nu ma mai combina cu Niocolas al meu ca nu vreau, ok?
o_mona_oarecare Postat pe 27 Februarie 2009 19:38
De la: elfuletz5, la data 2009-02-26 21:09:35Foarte tare bancul Mai era bancul despre femeile care nu se multumesc niciodata cu ce au si vor mereu ceva mai bun. Ideea e ca nu sunt libera; am un iubit de 9 ani de zile si simt ca ceea ce fac nu e tocmai corect fata de nici unul dintre ei si nici fata de mine in ultima instanta. Pentru cateva secunde de fericire (momentele cand ii citesc mailurile sau, mai nou, cand ii aud vocea) ma autoflagelez moral ore intregi, caci realizez ca nu e bine sa continuu pe drumul asta cu Nicolas, insa nici nu pot sa ma opresc. In plus, de ceva timp mi s-a dereglat si somnul, pentru ca mi se intampla sa ma trezesc noptile si sa imi inchipui ca vorbesc cu Nicolas, sa imi aduc aminte de mailurile sale, sa imi inchipui ca ne intalnim, etc. Simt ca vreau din ce in ce mai mult sa il cunosc personal, insa chestia asta mi se pare imposibila. Mi-e teama ca Nicolas e mai mult o iluzie pe care o alimentez interpretand fiecare cuvant al sau ori proiectandu-i diferite calitati pe care poate ca nu le are. Eu n-as renunta in locul tau. daca o fi Nicolas asta Fat Frumos al tau? Mai bine sa stii exact cum stai decat sa te intrebi toata viata ce ar fi fost daca?...
o_mona_oarecare Postat pe 27 Februarie 2009 19:41
Simihaela , am inteles din prima cum sta treaba cu Nicolas 'al tau'. Eu ii raspunsesem lui Simona31 de mai sus , care a relatat povestea ei . Nu-s Cupidon , ce naiba !
Petek Postat pe 27 Februarie 2009 21:21
De la: simona31, la data 2009-02-27 12:07:01Buna! E chiar tare bancul asta.Sa inteleg ca am ajuns sa cunosc doar doi dintre ei si sunt pe drumul cel bun?Glumesc. Dar sincer trebuie sa recunosc acelasi lucru am patit si eu,plutesc intre nori,pt. ca vb la tel.zilnic ,cu un barbat pe care nu-l cunosc,ador vocea lui,stie sa spuna exact ceea ce vreau eu sa aud,culmea ,cred ca este acea parte din sufletul meu care nu prea a avut parte de momente romantice si acum le capata,este si curiozitatea si imaginatia mea debordanta,care probabil il construieste ca fiind omul ideal. Dar eu chiar sunt cerebrala rau si sunt maritata de 11 ani cu un om extraordinar,stiu asta sigur,am doi copii minunati,o familie reusita,nu ne certam , ne completam,suntem cei mai buni prieteni si un real suport unul pentru celalalt. Dar ce ma fac cu necunoscutul meu care vine si imi incurca gandurile,ma face sa plutesc parca as fi la liceu si ma indragostesc pt. prima oara? Cred ca din cand in cand avem nevoie sa iesim din rutina si sa simtim romantism si iubire brute,in starea initiala,si de asta intalnind pe cineva nou cu care ne potrivim in gandire in sentimente ne face sa credem ca el este de fapt alesul. Cred cu tarie in familia mea,dar imi vine sa ma cert singura pentru faptul ca plutesc desi stiu clar ca asta e doar o nevoie de afectiune ceva mai romantica,asa ca la inceput.Si asa cerebrala cum sunt,dragele mele,tot ma pot cufunda in reverie. Asa ca "Been there,done that."Singurul lucru ce ma opreste este credinta mea de baza: nu insela si nu permite sa te insele,dar ce gandesc acum ma face sa-mi dau palme. Trebuie sa fii tare,analizeaza-ti iubitul,pune pe hartie si apoi pe Nicolas asta frumosul,si vezi ce iese. Esti pregatita(daca iti place mult si te place) sa dai cu piciorul la ce ai pentru el? Te pup! Nici nu stii ce mult iti multumesc pentru topicul asta.Mi-ai deschis ochii larg si m-ai facut sa vad dincolo de zapaceala din capul meu.Ramane doar sa ma "stabilizez" si sa ii raman o ffff.buna amica. Te pup!Ceau! Pentru ea era raspunsul , imi cer scuze ca nu am citat si s-a inteles altceva!
Petek Postat pe 27 Februarie 2009 21:24
Mi-a facut bine postul tau, Simona; ma bucur sa aflu ca si tu traiesti o experienta oarecum similara si, mai mult, ai luat si o decizie - buna, dupa parerea mea- de a ramane doar amici cu persoana cu care vorbesti la telefon. Mie se pare ca imi face bine sa vorbesc aici, asta pentru ca nu am o prietena careia sa ma confesez, asa ca va povestesc voua. In plus, daca la inceput voiam sa imi inabus sentimentele pentru Nicolas, acum am hotarat sa le las libere, astfel incat sa le urmaresc evolutia. Din pacate - sau din fericire-, sentimentele mele pentru el se amplifica pe zi ce trece. Poate ca e asa cum zice Simona : 'parte din sufletul meu care nu prea a avut parte de momente romantice si acum le capata,este si curiozitatea si imaginatia mea debordanta,care probabil il construieste ca fiind omul ideal.' Dar e la fel de adevarat ca abia astept sa se incheie week-endul si sa ma intorc la servici numai ca sa aflu ce mi-a mai scris si, de ce nu?, sa il sun din nou ca sa ii aud vocea aceea calma, muzicala, irezistibila, ca o vraja. Ultima oara mi-a zis ca dupa convorbirea noastra o sa imi zica ' sirena', dar habar nu are ca el este 'sirenul' meu care m-a vrajit. Asta pentru ca eu nu prea i-am dat niciodata de inteles ca ma gandesc la el altfel decat la un prieten. M-am prefacut ca trec cu vederea toate complimentele pe care mi le-a facut, am lasat unele idei in aer numai ca sa nu imi dezvalui sentimentele. La un moment dat a zis ca ar fi incantat sa afle ca ma gandesc la el si in afara biroului, insa nu i-am raspuns nimic in acest sens. Mi-e teama ca daca l-as incuraja in directia asta lucrurile mi-ar putea scapa de sub control si mi-e teama... In alta ordine de idei, iubitul meu pleaca intr-un training de o luna in afara tarii. Este cea mai indelungata perioada in care vom sta despartiti (de 9 ani nu am fost despartiti decat o saptamana, cand am fost eu la un curs). Poate in acest rastimp voi piutea vedea exact care sunt sentimentele mele pentru fiecare. Atunci imi va fi dor de amandoi si voi vedea la care ma voi gandi mai mult.. Desigur, as putea sa urmez in rastimpul asta si sfatul lui Petek si de a aranja o intalnire cu el dar simt ca sunt prea lasa pentru a inteprinde ceva in privinta asta, desi nu se stie niciodata...
elfuletz5 Postat pe 28 Februarie 2009 17:56
Asa-i elfuletz,probabil lasitate este si in cazul meu, de teama sa nu imi placa nepermis de mult,am prea multe lucruri la care tin enorm si nu am puterea sa decid nici macar ce vreau eu.O seara placuta! :)
simona31 Postat pe 28 Februarie 2009 20:14
Intre timp situatia s-a mai schimbat.Cu Nicolas imi scriu mult mai rar, pentru ca el e din ce in ce mai ocupat, in conditiile acestei crize care a dat peste cap lucrurile acolo. Mi-a trimis la un moment dat un pupic - despre care m-a asigurat ca e cat se poate de cast - , drept multumesc pentru ca i-am trimis pe mail un martisor - i-am explicat cate ceva despre traditiile noastre cu ocazia zilei de 1 martie. Azi in sfarsit mi-a luat inima in dinti si l-am intrebat ce varsta are; inca nu mi-a raspuns. On the other hand, mai nou fac schimb de mailuri cu iubitul meu, care v-am zis ca e plecat in afara la un training, pentru o luna. Mai mult, e foarte posibil sa plec cateva zile la el sa ne intalnim. Poate ca iesirea asta din rutina era ceea ce ne lipsea; vom vedea daca in felul asta o sa imi iau gandul de la Nicolas al meu...
elfuletz5 Postat pe 4 Martie 2009 20:39
De la: elfuletz5, la data 2009-03-04 20:39:40Intre timp situatia s-a mai schimbat.Cu Nicolas imi scriu mult mai rar, pentru ca el e din ce in ce mai ocupat, in conditiile acestei crize care a dat peste cap lucrurile acolo. Mi-a trimis la un moment dat un pupic - despre care m-a asigurat ca e cat se poate de cast - , drept multumesc pentru ca i-am trimis pe mail un martisor - i-am explicat cate ceva despre traditiile noastre cu ocazia zilei de 1 martie. Azi in sfarsit mi-a luat inima in dinti si l-am intrebat ce varsta are; inca nu mi-a raspuns. On the other hand, mai nou fac schimb de mailuri cu iubitul meu, care v-am zis ca e plecat in afara la un training, pentru o luna. Mai mult, e foarte posibil sa plec cateva zile la el sa ne intalnim. Poate ca iesirea asta din rutina era ceea ce ne lipsea; vom vedea daca in felul asta o sa imi iau gandul de la Nicolas al meu... Elfulet, ma bucur ca in sfarsit ,cazul tau se rezolva incet ,incet...Nu vreau sa-ti spun "ti-am zis eu",dar cred ca deciziile tale sunt luate pe fondul dezinteresului lui Nicolas .Cred ca e suficient sa te bage in seama ca sa schimbi macazul... Poate ca ar trebui sa dam mai multa importanta la ceea ce avem .Poate ca piedem ceva important pentru o pasiune trecatoare ,pentru cineva care nu raspunde cu aceleasi sentimente ... Ce-ti scriu, iti scriu din experienta,nu e un sfat scris aici doar sa-mi vad postarea pe topicul tau... Cred ca deja te-ai prins.Si se pare ca le cam nimeresc... Mult noroc!
ella_c Postat pe 4 Martie 2009 21:01
Asa e Ella, inca mi se umple inima de bucurie cand primesc un mail de la Nicolas, indiferent ca trei sferturi din el sunt chestii tehnice, dar este si bucatica noastra, in care ne povestim de-ale noastre. Mi-a scris chiar ieri ca ii lipsesc mailurile mele, insa am dedus ca nu prea va mai avea timp de ele in viitorul apropiat. In Franta ei vor fi nevoiti sa isi ia cate o zi concediu pe saptamana, iar deadline-urile sunt aceleasi, asa ca va avea 25% de muncit in plus :( Poate ca asta e mai bine, caci in felul asta mi se va stinge - sper- focul care mi se cam aprinsese la inimioara, si - vorba ta - voi aprecia pe cel de langa mine mai mult.
elfuletz5 Postat pe 4 Martie 2009 21:16
Am gasit ceva frumos despre iubirile adevarate, elfuletz... cum sunt, care sunt, ce simti... Este un videoclip, vi-l daruiesc fetelor, pentru 8 Martie, sper sa va placa: http://www.youtube.com/watch?v=V_h64Cr3Fr8&feature=related When I Fall In Love With You
o_mona_oarecare Postat pe 5 Martie 2009 16:38
De la: elfuletz5, la data 2009-03-04 21:16:11Asa e Ella, inca mi se umple inima de bucurie cand primesc un mail de la Nicolas, indiferent ca trei sferturi din el sunt chestii tehnice, dar este si bucatica noastra, in care ne povestim de-ale noastre. Mi-a scris chiar ieri ca ii lipsesc mailurile mele, insa am dedus ca nu prea va mai avea timp de ele in viitorul apropiat. In Franta ei vor fi nevoiti sa isi ia cate o zi concediu pe saptamana, iar deadline-urile sunt aceleasi, asa ca va avea 25% de muncit in plus :( Poate ca asta e mai bine, caci in felul asta mi se va stinge - sper- focul care mi se cam aprinsese la inimioara, si - vorba ta - voi aprecia pe cel de langa mine mai mult. Nu stiu daca nu era distanta asta ce s-ar fi intamplat... Nu cred ca se va stinge focul decat daca iti vei impune asta.Decizia luata este cea corecta dar inimioara are un cuvant greu de spus.Si o sa-ti tresare ori de cate ori vei vedea in inbox mesaje de la el.. Oricum ceea ce ai trait ,sau inca traiesti este un sentiment tare frumos... foarte frumos,simihaela
ella_c Postat pe 5 Martie 2009 16:53
Mi-a raspuns azi in stilu-i sarmant si amuzant ca are 31.5 ani, asadar e deja batran si depasit si bineinteles ca a ghicit ca eu am 25 ... I-am dat de inteles cand e ziua mea (in curand adica), nu de alta , dar imi place la nebunie sa fiu felicitata cand implinesc anii, mai ales ca fac un sfert de secol! In ultimul timp experimentez o alta forma de placere : ador sa ii aud pe colegii mei vorbind despre el : cat e de politicos, de dragut, de deosebit, ca le rezolva problemele, etc. Ma simt uneori oarecum vinovata cand aud ca nu le-a raspuns la un mail sau la telefon, in vreme ce eu tocmai primisem un email de la el, dar in acelasi timp ma simt bine sa stiu ca sunt mai prioritara decat toti ceilalti :) . Abia astept sa vad ce o sa imi mai scrie maine si nu-mi vine sa cred cat de repede a trecut saptamana. Vine week-end-ul si voi fi complet singura - fara iubitul meu si fara mailurile lui Nicolas... Foarte simpatic video-ul, simihaela!
elfuletz5 Postat pe 5 Martie 2009 19:28
Stii ce nu inteleg eu , de ce nu alegeti un alt tip de comunicare gen messenger si pentru weekend , banuiesc ca are si el net acasa Asa nu mai treceti de faza cu mailurile niciodata , e altceva cand vorbesti in timp real , fie el si online. Si daca are 31 de ani lasa ca-i mai bine , mai copt asa , dar la varsta asta oare chiar e singur?
Petek Postat pe 5 Martie 2009 23:26
De la: Petek, la data 2009-03-05 23:26:57Stii ce nu inteleg eu , de ce nu alegeti un alt tip de comunicare gen messenger si pentru weekend , banuiesc ca are si el net acasa Asa nu mai treceti de faza cu mailurile niciodata , e altceva cand vorbesti in timp real , fie el si online. Si daca are 31 de ani lasa ca-i mai bine , mai copt asa , dar la varsta asta oare chiar e singur? Mai, nu sunt 100% sigura ca este singur, insa din ce mi-a dat de inteles cam asa sta situatia. Pe de alta parte eu nu am lasat niciodata sa se inteleaga daca am sau nu am iubit; cred ca 'teasingul' e cea mai frumoasa parte a 'relatiei' noastre. Adevaruri spuse cu jumatate de gura, ezitari, complimente si saruturi caste. Eu parca nu as vrea sa ii dau de inteles ca mi s-au aprins calcaiele dupa el - na, ca in sfarsit am recunoscut-o! -, iar el nu merge mai departe cu complimentele decat o permite bariera politetii. Ne invartim in jurul cozii de ceva timp fara sa avansam prea mult. Acum ceva timp i-am zis adresa mea de yahoo si el mi-a zis-o pe a lui - in contextul in care eu intelesesem ca vrea sa imi trimita o carte in format electronic (el voia sa mi-o trimita acasa). In fiecare zi imi verific adresa si pana acu... nimic. E drept, ca la un moment dat el a zis ca spera ca eu ma gandesc la el si cand nu suntem la birou, insa eu nu i-am dat de inteles nimic in privinta asta si cred ca nu ar vrea sa imi invadeze spatiul privat - or maybe he's just not into me.... In seara asta ne-am mai trimis vreo 2 mailuri - eu am gasit o solutie pentru a rezolva cateva erori pe proiect si el mi-a zis cat de minunata sunt. Ador cand imi face complimente, desi i-am mai zis sa nu o mai faca. In plus, l-am 'amenintat' ca o sa il sun saptamana viitoare ca sa vorbim un pic despre problema respectiva. Special pentru intalnirea aceea am inceput sa devorez cateva articole in limba franceza de pe the-clitoris.com ; super siteul! Nu ma intelegeti gresit, ca doar n-o sa vorbesc cu el despre masturbare sau cunilingus, insa ma ajuta sa citesc articole interesante; e mult mai incitant sa inveti o limba straina astfel. Hai ca ma opresc , ca v-am plictisit de tot. A, si ca sa iti raspund la intrebare , Petek : ar fi super ok sa vorbesc cu el si in afara serviciului, pe mess, de ex, insa atunci cand iubitul meu se va intoarce acasa imi va fi imposibil sa o fac, asa ca voi ramane totusi la varianta asteptarii mailurilor la serviciu. Unde mai pui ca trebuie sa astept tocmai pana marti! Uf, criza asta
elfuletz5 Postat pe 6 Martie 2009 23:26
Si uite asa, cu ajutorul unui pahar de vin + ciocolata week-endul se apropie de final; ziua de marti pare din ce in ce mai aproape (atunci va veni Nicolas la servici), iar ziua de luni as vrea sa imi aduca vreun mail intaziat de la el; sper asadar ca vineri a stat peste program din nou ca sa imi trimita un mail - nu e nici prima si sper nici ultima oara cand face asta pentru mine. Stiu ca a vorbi cu el pe yahoo e doar la un click distanta, insa nu as face pasul asta prima nici in ruptul capului. Motivele sunt multe : poate ca totusi el nu are nici pe departe sentimentee mele si in plus mi-e teama ca as deschide cutia Pandorei - poate ma indragostesc si mai tare de el... Mi-e dor si de iubitul meu, insa gandul spre Nicolas imi zboara nepermis de des : oara si-a terminat tura saptamanala de 4 km in piscina, a mai scris la proiectul ala al lui, si-o fi reparat calculatorul, etc. Ce mai, imi lipseste ingrozitor de mult. In continuare mai trag nadejde ca poate de fapt sentimentele mele sunt nejustificat alimentate de convingerea ca el este un barbat mult mai desavarsit decat este de fapt in realitate. Poate ar trebui sa incerc sa il cunosc mai bine si sa descoper si lucruri care sa ma nemultumeasca la el. Si sigur ar trebui sa nu il mai sun, nu de alta, dar vocea si rasul sau sunt absolut irezistibile...
elfuletz5 Postat pe 7 Martie 2009 20:28
viata asta! si eu sunt intr-o perioada in care sufletul meu trece prin fericire si tristete in acelasi timp,sunt indragostita de o persoana care e in aceeasi situatie ca si tine,in mare povestea e asemanatoare.nu stiu daca sunt in masura sa dau sfaturi,dar cred ca mai bine sa regreti ca ai facut,decat ca nu ai facut si mai cred ca nu trebuie sa intrebi daca faci bine sau nu,trebuie sa faci ce simti tu.
Postat pe 8 Martie 2009 02:29
De la: kudika001545, la data 2009-03-08 02:29:11viata asta! si eu sunt intr-o perioada in care sufletul meu trece prin fericire si tristete in acelasi timp,sunt indragostita de o persoana care e in aceeasi situatie ca si tine,in mare povestea e asemanatoare.nu stiu daca sunt in masura sa dau sfaturi,dar cred ca mai bine sa regreti ca ai facut,decat ca nu ai facut si mai cred ca nu trebuie sa intrebi daca faci bine sau nu,trebuie sa faci ce simti tu. Imi pare rau, daca te simti mai bine poti sa ne povestesti ... !Ai grija de tine si ai rabdare ca trec toate , mai mult nu stiu ce as putea sa-ti spun
__LL__ Postat pe 8 Martie 2009 02:53
La multi ani fetelor! Azi este vorba despre noi , nu despre ei!!
Petek Postat pe 8 Martie 2009 12:48
la multi ani femeilor!multumesc de mesaj.aseara eram singura acasa,ma sinteam singura si din intamplare am dat de acest forum si de poveste.povestea mea incepe asa:el este un coleg de lucru(nu ne vedem in fiecare zi),iar totul a inceput de la un sms si asa am si continuat sa vorbim prin sms-uri,au fost cam 2 luni in care am vorbit prin sms-uri,dar nu ne-am intalnit(in aceasta perioada banuiam ca are pe cineva,dar am continuat).a urmat si perioada in care ne-am intalnit,totul a fost frumos,doamne cate nopti am pierdut,imi spunea ca ii sunt tare draga si ca e indragositt de mine(niciodata nu mi-a zis ca are pe cineva,dar eu stiam ca are si el stia ca stiu,dar niciodata nu am vb de asta,mie cel putin imi era frica sa accept realitata).totul a inceput sa se duca dupa un week-end in care nu a dat nici un semn de viata si atunci am constentizat ca nu are rost"relatia " asta si asa m-am racit.De cateva ori mi-a zis ca vrea sa vb deschis,asta prin sms,dar cand ne vedeam vorbeam de orice,dar de noi doi nu.Au mai urmat sms-uri in care imi spunea ca ii lipsesc sau ca se gandeste in fiecare zi la mine.dar eu nu i-am mai raspuns.Acum s-a lasat linistea,vorbim strict profesional,dar parca de fiecare data can ne vedem,am impresia ca vrea sa imi spuna ceva.in toata aceasta perioada am incercat sa fiu tare,sa afisez imaginea unei femei puternice,la exterior cred ca am reusit,dar mai ramane sufletul.Cam asta e povestea mea in mare.Cateodata consider ca eu sunt singura vinovata de tot ce mi se intampla,daraA poi ma gandesc ca asta e viata cu bune si rele. O ZI BUNA CU MULTE FLORI!
Postat pe 8 Martie 2009 12:58
O primavara frumoasa tuturor femeilor de pe acest forum ! Sa fiti sanatoase, iubite si fericite!
elfuletz5 Postat pe 8 Martie 2009 17:46
Am revenit la frumosul nostru obicei de a ne scrie mailuri kilometrice - am renuntat la ideea de a-l suna saptamana asta. Am aflat noi lucruri fascinante despre el care ma fac sa il indragesc si apreciez mai tare, insa parca pasiunea mea pentru el a intrat pe o panta usor descendenta - asa se intampla in general in zilele cand nu primesc mail de la el, insa cand in inbox apare numele sau cu rosu, indata imi tresare inima. Apoi incepe obisnuitul ritual : vad ora la care mi-a scris si fac diferenta de KB intre mailul trimis de mine si cel primit de la el, si mereu iubesc cand apar diferente mari : asta inseamna inca un mail delicios de lung. Ultimul mail a avut o diferenta suficient de mare incat m-a facut sa zambesc jumatate de zi... De iubitul meu nu imi e asa de dor cum ma asteptam - vorbim nimicuri banale in fiecare zi la telefon sau pe net; incerc in aceasta perioada de singuratate sa ma descoper mai mult pe mine si sa 'enjoy' acest timp petrecut cu mine insami. Sper in felul asta sa ma inteleg mai bine si sa pot sa imi explic mai usor ceea ce simt pentru fiecare. Ar fi frumos sa ajung la concluzia ca de fapt nu il iubesc cu adevarat pe niciunul...
elfuletz5 Postat pe 12 Martie 2009 23:13

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
ESTI SIGURA CA EL E ADEVARATUL	18	De la: diana1981 8 Aprilie 2009 20:47
sufar mult de la despartire	35	De la: Darkmagic 14 Septembrie 2011 14:31
Iubire interzisa cu adevarat!!!	141	De la: camy_camy1987 5 Ianuarie 2012 16:48

Help Wanted:(	27	De la: BERBEACA 14 Noiembrie 2008 17:44
Fetelor, ajutor!	25	De la: kudilik 26 Iulie 2010 22:20