Sa traim bine! Cu barbati?!

De la: FloareDeNuMaUita, la data 2009-12-16 12:17:09

De la: mkdisk, la data 2009-12-16 10:27:34presupun ca...deh...astia...maturii...ar trebui sa aiba mai multa minte decat copiii...... ar fi trebuit sa stie ce vrea atunci cand a cautat pe cineva nu stiu cine e copil aici...

Am avut o relatie frumoasa si matura timp de 2 ani...nu ai nici un argument si nici un drept sa ma acuzi de infantilism pentru ca nu stii ce a fost intre noi 2..are o functie importanta si are zilnic de-a face cu oameni importanti...nu ar sta cu o fata cu care sa nu aibe ce discuta mai ales ca ar si face zilnic comparatie... Disputele noastre au fost altele...Imi pare rau sa te dezamagesc, dar sunt si fete de 23 de ani care sunt mature si au ce vorbi si cu oamenii care se cred maturi

De la: FloareDeNuMaUita, la data 2009-12-06 17:26:33Va salut si va multumesc foarte foarte mult pentru toate mesajele voastre si interesul vostru de a'mi da un sfat.

In primul rand, vreau sa va spun ca astazi este ziua mea, implinesc 23 de ani si sunt singura in casa .... am petrecut de la 12 noaptea cu el pana azi dimineata cand, dupa ce am facut mikul dejun sa mancam + cafeaua de dimineata, dintr'o data se supara ca nu i-am strans hainele pe care el le aruncase cu o seara inainte pe scaunul din sufragerie si colac peste pupaza, vrea sa il astept cumintika in casa cat timp el se duce sa isi bea cafeaua cu baietii lui ...astea toate dupa ce eu am renuntat si la parinti astazi ca sa stau doar cu el, sa fim romantici si sa sarbatorim impreuna....m-am suparat...si am plekat de la el...in fine...poate sunt eu nebuna...dar nici macar un la multi ani nu mi-a spus ...

Multumesc mult pentru sfaturi...si am si eu niste replici sa va dau:
In primul rand, mi s-a dat ceata de pe oki, este adevarat, inainte era frumos, poate ca eu nu vroiam sa vad adevarul sau poate ca el cu adevarat era altfel...are multe defecte, am si eu unele, dar i le'am inghitit pe multe cum de altfel si el mie, dar sa devin sclava lui si sa nu ma mai aprecieze ca iubita a lui ci doar ca pe o menajera...asta nu am sa i'o suport...si i'am spus-o...si iar s-a suparat...

Pe alta nu are, pentru ca nu ar mai avea timp si de ea...de dim pana seara pe la 8 el este la servici si pana pe la vre-o 12 stam impreuna...eu spun ca o relatie are nevoie si de timp de a sta in 2...asa ca asta ar fi motivul pt care cred ca nu are pe alta...dar nah...poate e prea smecher...

Am fost acuzata de un baiat aici pe forum, ca depind de el. Kudikule, nu am depins niciodata de el si de banii lui. De la inceputul relatiei am facut frateste totul, 50-50...am lucrat, lucrez in continuare si eu cu un program normal de lucru dar foarte stresant si obositor...nu m-am imprumutat niciodata cu bani de la el pt ca eu castig bine si el castiga de 2 ori mai bine ca mine, avand un salar mai mult peste medie...am cu ce ma intretine, nu imi tine el "curul gras" (sunt slabutza dar asta a fost expresia ta).

Nu sunt dependenta de el, chiar as fi vrut in 2 ani de zile sa nu ne vedem chiar zilnik, dar o faceam pt el, pt ca el a vrut asta, ca ma iubeste si ca ii este dor de mine (si eu vroiam sa ma vad cu el pt ca il iubesc dar cateodata mai aveam nevoie si de un respiro pt ca la un mom dat mi-am neglijat si prietenele din cauza asta si stiu cat de rau am facut)

De cate ori face un lucru frumos, un mik detaliu, un cuvant, o fapta, ii spu cat de mult conteaza pentru mine acel lucru, stie ca sunt multumita de el pt ceea ce face si stie cand nu sunt, pentru ca eu intotdeauna am spus lucrurilor pe nume si de cate ori am avut ceva de reprosat, m'am dus frumos la el, cu un ton calm, cu lugu lugu si i'am spus...niciodata nu am ridicat tonul, niciodata nu l'am luat de sus cand a gresit cu ceva...

Sunt constienta si promit sa ma schimb, asta daca ii mai dau o sansa de impacare, dupa ce mi-a facut astazi, chiar de ziua mea, stiu ca el este foarte sigur pe iubirea pe care i-o port, ca stie ca fac una, alta si ca indiferent cine greseste tot eu vin si ne impacam...am sa schimb foaia precum mi-ati spus dragele mele, si pt asta va multumesc din nou pt sfaturi...am sa vad dupa aceste schimbari dak se va schimba si el...ca daca nu, inseamna ca e gata si pot spune adio

Am mai fost acuzata tot de Kudikul ca sunt o pustoaika aiurita ca 99% din fetele de pe Terra si ca imi doresc un barbat mai mare k mine care sa semene cu tata...:))) N'are o treaba gandirea mea cu ce ai spus tu acolo...am avut parte si de prieteni de seama mea...cu el pur si simplu m'am impacat mai bine de la inceput...fiind pe aceeasi lungime de unda....

Si o ultima replica...intotdeauna am avut grija de mine, sunt dragutza, lumea si chiar prietenii lui spun lucrul acesta...el este constient de chestia asta...numai ca este mult prea sigur pe iubirea mea...si deja cred ca s'a saturat...mi-e greu sa ma despart, sufar enorm pt ca este vb de 2 ani din viata unui om si prima mea iubire adevarata...dar nici sa am un viitor ca prezentul pe care il traiesc acum nu pot avea...

De la: , la data 2009-12-03 00:34:57Buna fetelor! Vreau sa discut cu voi despre relatia mea asteptand bineinteles niste sfaturi ...Sunt de 2 ani cu un baiat de 28 de ani, eu am 22...totul a fost ok la inceputul relatiei...primul an...iubire, iesiri multe, flori, cadouri...ce sa mai zik...de un an incoace s'a schimbat...flori primesc doar la sarbatori, de ziua mea, cadouri nici nu mai spun...ma iubeste mult, stiu asta, simt din comportamentul lui, nu ma intereseaza sa imi faca cadouri materiale atat timp cat el imi demonstreaza ca ma iubeste sincer.
Ca in oricare relatie, au existat si certuri, mici, pe care le rezolvam repede, insa, cam de o luna de zile, cand ne vedem ne certam, se supara din orice motiv, oricat de mic ar fi acela...il iubesc, ma iubeste si chiar nu inteleg de ce imi face toate lucrurile astea ...In casa fac de toate. nu il insel, nu il supar cu nimic dar el gaseste un motiv cat de mic sa se ia de mine.
Eu intotdeauna pun la suflet toate aceste certuri....si ma consum...nu stiu cat mai suport chestia aceasta....am si eu un suflet...ma doare atat de tare cand plec acasa si stiu ca suntem certati...
Fetelor, asa sunt barbatii? Trebuie sa le suportam de fiecare data aceste lucruri? Trebuie sa venim tot noi, negresind cu nimic, la impacare? De ce trebuie sa strangem dupa ei hainele aruncate, mancarea pusa peste tot, sa le facem menajul iar ei sa fie tot nemultumiti?
Pupici!