il iubesc dar vreau sa l parsesc

De la: Celia_29, la data 2010-04-21 12:57:09 Il iubesc dar vreau sa l parsesc


trage un par..tz

De la: alexandra0788, la data 2010-04-17 19:04:13Buna!
Ca de obicei aceeasi problema...iubirea. Sunt intr o relatie de aproape 3 ani cu un barbat mai in varsta decat mine, eu 23 si el 35. Cand l am cunoscut era insurat-am aflat ulterior-insa m a asigurat k va divorta si asa s a intamplat.A fost si fustangiu la viata sa insa mi a aratat ca s a cumintit. Primul an a fost bine dar mai apoi a inceput sa se schimbe treptat din rau in mai rau(vb urate,jigniri,palme, unul altuia).Parca nu-mi mai acorda atentie si dragoste,este tot timpul la munca , nu se mai intereseaza de mine,nu ma mai suna , niciodata nu a fost langa mine de cate ori am fost bolnava, pur si simplu s a racit.Au fost o gramada de lucruri ce mi au aratat k nu este pers potrivita pt mine insa nu pot renunta la el. parca cu cat rau imi face mai mult cu atat ma si atrage. Ma subestimeaza,ma face sa ma simt inferioara lui si multe altele...pur si simplu am ajuns sa fiu frustrata, nu mai am incredere in mine, ma simt ca si cum fara el sunt un nimeni.De multe ori am vb cu el si i am explicat si frumos si urat dar fara niciun rezultat. Face numai cum vrea el si ce vrea.Nu ma asculta, crede mereu ca spun numai baliverne si ma repede.Si cu toate astea mereu imi spune ca ma iubeste. Dar m am saturat de vorbe, vreau fapte.Daca as pune in balanta tot ce s a intamplat intre noi si cate mi a facut, ar trebui sa l parasesc fara sa ma mai uit in spate insa nu pot.ma consider dependenta de el si vreau sa scap.am incercat orice solutie care mi a trecut prin cap insa nu reusesc. stiu k diferenta de varsta isi spune cuvantul dar mereu m am considerat mai matura decat varsta mea, asta pana cand a inceput el sa ma subestimeze mereu.nu mai am respect fata de mine, daramite sa mai impun respect in fata lui.vreau sa mi revin, vreau sa mi recapat taria insa ma simt prinsa in jocul lui.pentru ca si a dat seama k sunt cuminte, i am oferit totul pe tava, cand ne certam (tot el se despartea demine pe motive de rahat)tot eu ma duceam dupa el si acum ma tine in sah.chiar nu sunt carpa nimanui. Sunt constienta de ce trebuie sa fac insa nu mai am tarie.Tin sa mentionez ca mi-a stricat cam toate rel de prietenie care le aveam , astfel viata mea sociala a devenit limitata...vreau sa l uit chiar daca in sufletul meu il iubesc pentru ce a fost.

De la: alexandra0788, la data 2010-04-17 19:04:13Buna!
Ca de obicei aceeasi problema...iubirea. Sunt intr o relatie de aproape 3 ani cu un barbat mai in varsta decat mine, eu 23 si el 35. Cand l am cunoscut era insurat-am aflat ulterior-insa m a asigurat k va divorta si asa s a intamplat.A fost si fustangiu la viata sa insa mi a aratat ca s a cumintit. Primul an a fost bine dar mai apoi a inceput sa se schimbe treptat din rau in mai rau(vb urate,jigniri,palme, unul altuia).Parca nu-mi mai acorda atentie si dragoste,este tot timpul la munca , nu se mai intereseaza de mine,nu ma mai suna , niciodata nu a fost langa mine de cate ori am fost bolnava, pur si simplu s a racit.Au fost o gramada de lucruri ce mi au aratat k nu este pers potrivita pt mine insa nu pot renunta la el. parca cu cat rau imi face mai mult cu atat ma si atrage. Ma subestimeaza,ma face sa ma simt inferioara lui si multe altele...pur si simplu am ajuns sa fiu frustrata, nu mai am incredere in mine, ma simt ca si cum fara el sunt un nimeni.De multe ori am vb cu el si i am explicat si frumos si urat dar fara niciun rezultat. Face numai cum vrea el si ce vrea.Nu ma asculta, crede mereu ca spun numai baliverne si ma repede.Si cu toate astea mereu imi spune ca ma iubeste. Dar m am saturat de vorbe, vreau fapte.Daca as pune in balanta tot ce s a intamplat intre noi si cate mi a facut, ar trebui sa l parasesc fara sa ma mai uit in spate insa nu pot.ma consider dependenta de el si vreau sa scap.am incercat orice solutie care mi a trecut prin cap insa nu reusesc. stiu k diferenta de varsta isi spune cuvantul dar mereu m am considerat mai matura decat varsta mea, asta pana cand a inceput el sa ma subestimeze mereu.nu mai am respect fata de mine, daramite sa mai impun respect in fata lui.vreau sa mi revin, vreau sa mi recapat taria insa ma simt prinsa in jocul lui.pentru ca si a dat seama k sunt cuminte, i am oferit totul pe tava, cand ne certam (tot el se despartea demine pe motive de rahat)tot eu ma duceam dupa el si acum ma tine in sah.chiar nu sunt carpa nimanui. Sunt constienta de ce trebuie sa fac insa nu mai am tarie.Tin sa mentionez ca mi-a stricat cam toate rel de prietenie care le aveam , astfel viata mea sociala a devenit limitata...vreau sa l uit chiar daca in sufletul meu il iubesc pentru ce a fost.

De la: alexandra0788, la data 2010-04-17 19:04:13Buna!
Ca de obicei aceeasi problema...iubirea. Sunt intr o relatie de aproape 3 ani cu un barbat mai in varsta decat mine, eu 23 si el 35. Cand l am cunoscut era insurat-am aflat ulterior-insa m a asigurat k va divorta si asa s a intamplat.A fost si fustangiu la viata sa insa mi a aratat ca s a cumintit. Primul an a fost bine dar mai apoi a inceput sa se schimbe treptat din rau in mai rau(vb urate,jigniri,palme, unul altuia).Parca nu-mi mai acorda atentie si dragoste,este tot timpul la munca , nu se mai intereseaza de mine,nu ma mai suna , niciodata nu a fost langa mine de cate ori am fost bolnava, pur si simplu s a racit.Au fost o gramada de lucruri ce mi au aratat k nu este pers potrivita pt mine insa nu pot renunta la el. parca cu cat rau imi face mai mult cu atat ma si atrage. Ma subestimeaza,ma face sa ma simt inferioara lui si multe altele...pur si simplu am ajuns sa fiu frustrata, nu mai am incredere in mine, ma simt ca si cum fara el sunt un nimeni.De multe ori am vb cu el si i am explicat si frumos si urat dar fara niciun rezultat. Face numai cum vrea el si ce vrea.Nu ma asculta, crede mereu ca spun numai baliverne si ma repede.Si cu toate astea mereu imi spune ca ma iubeste. Dar m am saturat de vorbe, vreau fapte.Daca as pune in balanta tot ce s a intamplat intre noi si cate mi a facut, ar trebui sa l parasesc fara sa ma mai uit in spate insa nu pot.ma consider dependenta de el si vreau sa scap.am incercat orice solutie care mi a trecut prin cap insa nu reusesc. stiu k diferenta de varsta isi spune cuvantul dar mereu m am considerat mai matura decat varsta mea, asta pana cand a inceput el sa ma subestimeze mereu.nu mai am respect fata de mine, daramite sa mai impun respect in fata lui.vreau sa mi revin, vreau sa mi recapat taria insa ma simt prinsa in jocul lui.pentru ca si a dat seama k sunt cuminte, i am oferit totul pe tava, cand ne certam (tot el se despartea demine pe motive de rahat)tot eu ma duceam dupa el si acum ma tine in sah.chiar nu sunt carpa nimanui. Sunt constienta de ce trebuie sa fac insa nu mai am tarie.Tin sa mentionez ca mi-a stricat cam toate rel de prietenie care le aveam , astfel viata mea sociala a devenit limitata...vreau sa l uit chiar daca in sufletul meu il iubesc pentru ce a fost.

De la: alexandra0788, la data 2010-04-17 19:04:13Buna!
Ca de obicei aceeasi problema...iubirea. Sunt intr o relatie de aproape 3 ani cu un barbat mai in varsta decat mine, eu 23 si el 35. Cand l am cunoscut era insurat-am aflat ulterior-insa m a asigurat k va divorta si asa s a intamplat.A fost si fustangiu la viata sa insa mi a aratat ca s a cumintit. Primul an a fost bine dar mai apoi a inceput sa se schimbe treptat din rau in mai rau(vb urate,jigniri,palme, unul altuia).Parca nu-mi mai acorda atentie si dragoste,este tot timpul la munca , nu se mai intereseaza de mine,nu ma mai suna , niciodata nu a fost langa mine de cate ori am fost bolnava, pur si simplu s a racit.Au fost o gramada de lucruri ce mi au aratat k nu este pers potrivita pt mine insa nu pot renunta la el. parca cu cat rau imi face mai mult cu atat ma si atrage. Ma subestimeaza,ma face sa ma simt inferioara lui si multe altele...pur si simplu am ajuns sa fiu frustrata, nu mai am incredere in mine, ma simt ca si cum fara el sunt un nimeni.De multe ori am vb cu el si i am explicat si frumos si urat dar fara niciun rezultat. Face numai cum vrea el si ce vrea.Nu ma asculta, crede mereu ca spun numai baliverne si ma repede.Si cu toate astea mereu imi spune ca ma iubeste. Dar m am saturat de vorbe, vreau fapte.Daca as pune in balanta tot ce s a intamplat intre noi si cate mi a facut, ar trebui sa l parasesc fara sa ma mai uit in spate insa nu pot.ma consider dependenta de el si vreau sa scap.am incercat orice solutie care mi a trecut prin cap insa nu reusesc. stiu k diferenta de varsta isi spune cuvantul dar mereu m am considerat mai matura decat varsta mea, asta pana cand a inceput el sa ma subestimeze mereu.nu mai am respect fata de mine, daramite sa mai impun respect in fata lui.vreau sa mi revin, vreau sa mi recapat taria insa ma simt prinsa in jocul lui.pentru ca si a dat seama k sunt cuminte, i am oferit totul pe tava, cand ne certam (tot el se despartea demine pe motive de rahat)tot eu ma duceam dupa el si acum ma tine in sah.chiar nu sunt carpa nimanui. Sunt constienta de ce trebuie sa fac insa nu mai am tarie.Tin sa mentionez ca mi-a stricat cam toate rel de prietenie care le aveam , astfel viata mea sociala a devenit limitata...vreau sa l uit chiar daca in sufletul meu il iubesc pentru ce a fost.