Setari Cookie-uri

Oare pt mine este prea tarziu?...

De la: Barbie30, la data 2010-06-28 19:27:54DENIS PERICOL PUBLIC! Am o dilema,apropo de supt,esti sigur ca ai supt de unde trebuia?


Tu ai cu sigurantza un car de probleme (dileme) ... Ceea ce ai tu , si ce-ti lipseste, estre evident...
Dar indiferent cat de mult vei alerga dupa mine, tot cu probleme vei ramane... Ti-am explicat foarte clar in ce situatzie te afli , raspunzandu-ti la topicul tau, in care-ti exprimai gelozia fatza de o fantoma...

Vocabularul tau de cartier, lipsit de sens, prin care vrei sa-ti pansezi ranile, nu te va ajuta deloc ...
Se pare ca ai cazut prea adanc in intuneric si setea de singe te orbeste si-ti mareste caninii...

Metaforele nu sint expresi ale retardatzilor dupa cum afirmi tu, ci ele ii scot in evidentza pe retardatzii care nu le intzeleg sensul...

Si daca eu am supt din alta parte spre deosebire de tine ? Te ajuta asta cu ceva ?
Crezi ca asta-ti va diminua tie setea de singe ???

Sint multe oglinzi, in aceasta lume, in care nu te potzi reflecta , datorita faptului ca ele sint prea murdare....

Eu insa, sint oglinda curata, ce-ti scoate in evidentza adevarata fatza !
Si acest gen de oglinda cum sint eu, nu se poate sparge niciodata ...
M-ai rastignit Satano, m-ai ars pe rug, m-ai omorat in toate felurile ce ti-au trecut prin cap , si iata ca stau in fatza ta nemuritor, din nou si din nou....
denis_3d25
Postat pe 28 Iunie 2010 22:50
Wow,mai esti si psiholog acum!
Iti dau un sfat:ramai la biblie ca psihologia te depaseste!
Barbie30
Postat pe 29 Iunie 2010 07:22
De la: Barbie30, la data 2010-06-29 07:22:34Wow,mai esti si psiholog acum!
Iti dau un sfat:ramai la biblie ca psihologia te depaseste!

neata..hai la fazan..ca am ramas consternata..cu satana lui
vii????????????
dragon_fly88
Postat pe 29 Iunie 2010 08:22
Neata!
Sa fugim de aici pana nu vine iar ....
Barbie30
Postat pe 29 Iunie 2010 08:28
De la: Barbie30, la data 2010-06-29 07:22:34Wow,mai esti si psiholog acum!
Iti dau un sfat:ramai la biblie ca psihologia te depaseste!




Bine bebelus, iti accept conventzia , eu am sa-ti raman superior din toate punctele de vedere, iar tu nespalata-o, ramai la nivel de sugara

Copiaza-ti mesajele de la mine hanticapat-o si recitestele peste 100 de ani ...

Te asigur ca vei reusi sa iesi din scutecele tale cacacioase (resp. satanismul ) in care te afli, si ca peste aprximativ 100 de ani, vei fi capabila sa intzelegi cam 60% dint tot ce ti-am scris...

by by bebelas ( demonizat ) ...
denis_3d25
Postat pe 29 Iunie 2010 17:22

L O S E R !
Barbie30
Postat pe 29 Iunie 2010 20:14
Barbie........esenta e ca o sa traiesti inca ....100 de ani

si in poza e un ingeras scump.....
anastasia_m
Postat pe 29 Iunie 2010 20:18
Anastasia,am de gand sa traiesc totii anii la maxim,chiar daca vor fi 50 si nu o 100
Barbie30
Postat pe 29 Iunie 2010 20:21
pfffff......da' urat se vb p'acilea...ntz ntz ntz....
dark_eye
Postat pe 29 Iunie 2010 23:55
Cu riscul de-a parea chiar ciudata pe pagina 3,intreb si eu,na! Hei, Doca !Ce mai faci ?
nicossia
Postat pe 30 Iunie 2010 20:30
o iubesti cu adevarat sau doar orgoliul masculin ti-a fost ranit?
daca da atunci incearca sa-i spui ca aprobi relatia ei si ca ti-ai gasit si tu pe cv .laso sa fiaba in sucul ei si vei vedea rezultatele ,tre sa te mantii tare pe pozitie , nu mai sta acasa, iesi mai mult ,aranjeazate mai mult decit de obicei si nu-i da prea multe explicatii las-o pe ea sa se intrebe ce vrea si pe cine alege
atunci iti vei da seama si singur daca mai e vreo sansa intre voi 2
.va incerca ea sa te cucereasca inapoi
dar fii tare macar 1 saptamina
nu-i da atentie prea multa.de la sine se va repara totul intre voi vei sti cum sa reactionezi la momentul respectiv daca te va vrea inapoi.

angyela2010
Postat pe 3 Iulie 2010 16:59
... sa stii ca am facut-o, chiar de la inceput... mi-a cerut timp de gandire... acum ma gandesc ca am facut o prostie si bine ca n-a acceptat, caci amandoi am fi regretat.
doca
Postat pe 4 Iulie 2010 00:52
nu vreau sa fiu modest: m-am purtat ireprosabil in ultima vreme, dar in urma eforturilor depuse, evident ca imi creeam niste asteptari. iar aceste asteptari nu s-au implinit. un buchet de flori trimis prin curier cu un ravas de dragoste nu valora nici cat un "buna" primit pe email de la celalalt... da-mi un sfat ce ai face tu in locul meu? poate ca mi-a scapat :)
doca
Postat pe 4 Iulie 2010 00:56
motivele pt care inseala barbatii (sau ca sa nu generalizez, hai sa zicem ca motivele pt care am inselat eu), nu se aseamana catusi de putin cu motivele pt care a inselat ea.

Stiu, suna urat, dar faptul ca eu m-am dus sa fac "gimnastica" 2 saptamani cu "n"shpe tipe, nu seamana deloc cu o relatie ascunsa de cativa ani, chiar daca ar fi relatie platonica asa cum marturiseste ea... Acum urmeaza inca o astfel de relatie, dar daca stau si analizez bine, pe mine ma doare cu mult mai tare aceasta relatie, decat ar fi insemnat sa mearga sa se culce cu respectivul...

Cu siguranta undeva am gresit... si nu am de gand acum sa cantaresc care a gresit mai mult, doar ca imi doresc sa o stiu fericita, chiar cu riscul sa o pierd definitiv. De fapt cred ca am cam pierdut-o...
doca
Postat pe 4 Iulie 2010 01:04
celeste draga, reactia ei a fost mereu una extraordinara, cu juraminte de dragoste si amintirea atator clipe minunate petrecute impreuna, promisiunea ca s-a terminat prosteala de pe internet si nici nu vrea sa mai auda de prostovanul ala, dar totul tinea o zi sau doua... Si ca sa nu creez o confuzie: nu tine legatura cu doi amorezi :)) Este in mare prietenie, suflet pereche sau cum sa mai numesc o astfel de relatie, cu un tip mai tanar decat ea, dar am aflat cuaceasta ocazie (citirea emailurilor) ca a mai avut o relatie cu ani in urma... relatie de lunga durata si aia.

M-am gandit desigur sa apelez si la un psiholog, chiar am fost la unul, dar crede-ma ca nu te poate ajuta: singurul care intradevar ma poate ajuta... sunt eu. Am inteles acest adevar din pacate abea acum, dupa ce m-am dat cu capul de pragul de sus.
doca
Postat pe 4 Iulie 2010 01:12
... raman la parerea mea: actul ala in sine nu valoreaza doi bani. Valoarea actului respectiv consta in valoarea caracterului fiecarui partener. Unii prefera sa-l semneze, vor o dovada palpabila, altii, mai visatori, considera cuvantul dat drept cea mai de pret semnatura. Nu vreau sa spun cu asta ca e o greseala sa faci actul respectiv, doar asa e normal, asa ne-a invatat societatea, religia deasemeni, insa nu-mi spune ca o amarata de hartie poate transforma un caracter - asta n-am s-o cred! iti multumesc oricum de sfat, e unul prietenesc si asa il si iau :)
doca
Postat pe 4 Iulie 2010 01:18
as vrea sa te cred angyela2010.
din pacate insa nu mai am convingerea ca eu o mai pot iubi, pt ca nu mai exista in mintea mea persoana ideala, perfectiunea intruchipata... s-o evaporat visul...

Normal ca e vorba si de orgoliu masculin, dar tin enorm la ea, si n-am sa-i fac vre-un rau niciodata, orice s-ar intampla, dar am ridicat-o mult prea sus atatia ani ca sa pot spera ca o voi accepta asa, ori ca am sa o inlocuiesc cu alta... Asteptarile astea nenorocite care de fapt nu sunt altceva decat fantasme create de propriul nostru ego, stimulati si excitati evident si de reclame, de societate.


doca
Postat pe 4 Iulie 2010 01:30
Am citit cu zambetul pe buze unele mesaje care s-au vrut acide, altele incurajatoare, chiar mi-au facut bine mesajele voastre, trebuie sa recunosc! si va multumesc tuturor ca v-ati pierdut vremea cu un caraghios inselat de iubita lui... Insa toate elementele din aceasta ecuatie doar eu si cu ea le stim... asa ca inteleg de ce unii au ajuns sa se boscorodeasca aici pe forum: de plictiseala, ca doar e un subiect asa comun :))

Adevarul este mereu pe undeva pe la mijloc: noi barbatii uitam dupa o vreme de nevoia femeii de langa noi de afectiune si dragoste ca-n prima zi, dar noi privim lucrurile mai pragmatic, credem ca avansam, ca progresam (asa-i zicem noi elegant: progres :)). incepem sa bagam viteza, vrem mai mult, mai bun, si ni se pare ca persoana de langa noi “trebuie” sa gandeasca la fel si sa ne inteleaga... Din pacate pt noi, voi femeile aveti un mod total diferit de a rationa, de a face conexiunile pt a ajunge la un rezultat, iar acest lucru, noua, barbatilor, pur si simplu ne scapa din vedere: incepem sa alergam prin viata cu asa o viteza, incat ni se pare aiurea cand partenera spune ca de fapt a ramas cu vre-o 100km in urma, cand noi deja am ajuns la destinatie. Singura solutie o reprezinta comunicarea, iar comunicarea trebuie sa se faca in urmatoarea ordine: intai trebuie sa ajungi la o clarificare a situatiei tu cu tine insuti, sa ajungi sa te intelegi si sa-ti gasesti un scop in viata (indiferent ca recunoastem sau nu, fiecare dintre noi/voi, reusim sa traim si fara partener, macar o vreme :)). Dupa ce te-ai impacat cu tine, nu te mai detesti atat, trebuie sa ai comunicare cu partenerul, caci fara aceasta comunicare, totul se va rezuma la servici, mancare, sex, copii, iar servici s.a.m.d. Lista insa e foarte lunga, iar noi datorita vitezei si a lipsei de comunicare, trecem pe langa adevaratele bucurii ale vietii: o discutie prelungita in fata unui foc, ori planuri de concediu, si mai ales hobby-uri comune sau nu. Pana si sa citim o carte ne pare pierdere de vreme – mai degraba urmarim un film, de cele mai multe ori o tampenie,

Despre mine, lucrurile avanseaza asa cum era si de asteptat (am vazut cu tristete ca nu sunt eu singurul in aceasta situatie – spun cu tristete, fiindca ma socoteam si eu mai special :)).

Am discutat foarte deschis, mi-a marturisit ca ma iubeste si nimeni pe lumea asta nu se compara cu mine, ne-am iubit mai ceva ca-n primii ani, dar la cateva zile am avut iar curiozitatea sa vad ce se mai intampla: evident continua aceeasi relatie pasionala, verbal, dar atat de tare m-o durut, chiar daca era pt a “n”-a oara cand simteam acel sentiment, incat am decis sa inchei... Spre binele amandoura, am propus sa ma retrag din viata ei, sa-i las absolut tot pentru a-si implini fericirea asa cum viseaza. Evident ca au urmat din nou avalanse de juraminte, lacrimi si tot tacamul, promisiunea ca acum totul chiar s-a terminat si ca de fapt sunt doar niste vorbe scrise acolo... Consider ca orgoliul ei are de castigat din acea aventura, asa ca i-am propus sa o duca la bun sfarsit si vom vedea noi ce mai urmeaza, peste o perioada de 3 luni.

Am luat asadar o pauza, dar sincer eu cred ca pe langa fericirea ei, de care recunosc ca ma bucur dar ma si doare infinit, asadar pe langa fericirea ei, cu aceasta pauza va veni si fericirea mea, si mai ales linistea.

Consider ca e cea mai buna alegere si cred ca trebuia sa o fac mai demult. I-am aratat cum sa evite de-acum sa-i mai citeasca cineva email-urile, am trimis un mesaj atat catre ea cat si catre iubitul ei, n-am primit nici un raspuns, si din acest moment nici nu ma mai intereseaza... O iubesc in continuare, mi-amintesc cu mare drag de toti anii petrecuti impreuna, dar nu mai pot lupta – am depus armele. Sunt sigur ca pot trai si fara ea, si deasemeni sunt sigur ca pot fi si fericit! Acum daca ma-ntrebati, va pot spune ca nu mai am nevoie de nimeni niciodata langa mine – poate ca-mi voi schimba intr-o buna zi acest punct de vedere, dar deocamdata mi-am propus sa-mi satisfac toate nebuniile la care am renuntat de-a lungul anilor, evident chestii baietesti : sporturi extreme, motociclete, parasutism, am inceput sa citesc din nou carti (nu de servici ca pana acum...), sa ascult muzica. E drept ca mi-o imaginez de multe ori prin preajma si m-ar bucura prezenta ei, dar imi spun doar ca a murit persoana respectiva, si viata merge inainte, indiferent ca eu aleg sa fiu fericit ori nefericit.

Din punctul meu de vedere am facut tot ce era omeneste posibil, voi ce parere aveti? Ati fi facut altfel in locul meu?

dan
doca
Postat pe 4 Iulie 2010 01:36
ok hai luom in ordine tu vrei perfectiune de la o persoana perfectiunea nu exista trebuie sa te multumesti si sa accepti asa cum e o persoana cu bune si rele ca toti avem mici defecte e de ajuns sa te respecte sa te iubeasca sincer sa te aprecieze sa nu te insele tu cred ca ai vrut cam mult si sa umplut paharul un exista ai fost inselat de doua ori in timpul in care a fost cu ea sau cel putin de astea 2 ai aflat ,veziti de vita ta e cel mai simplu dureros dar e cel mai sanatos si sincer cred ca ai doar o usoara obesie pt persoana respectica pt ai vrea sa o ai langa tine dar nu poti si nu vrei sa treci peste ce sa intamplat poate o vrei inapoi doar sa o pedepsesti pt ca te inselat cel mai bine e a o iei de la 0 sa iti pui ordine in ideei ca nu sa terminat lumea la ea iti doresc multa bafta.
lucia_loredana
Postat pe 4 Iulie 2010 03:25
Iti poti da seama ca in tot acest timp m-am analizat si nu mi-o placut deloc sa constat acel sentiment de gelozie, de proprietate pe care-l ai fata de jucaria devenita neinteresanta care zace pe langa tine, dar care iti atrage atentia imediat ce o ia altcineva. Poate n-oi fi fost eu al mai rau barbat de pe pamant, dar cu siguranta nici cel mai bun :) asa ca incerc sa-mi asum cu responsabilitate faptele de pana acum, si trebuie sa recunosc ca nu vad nici o sansa (cel putin nu mai devreme de catziva ani buni care sa poata cicatriza ranile actuale). Altfel, intrezaresc posibilitatea sa se intample fix ce spui tu: sa o doresc langa mine doar pt a o pedepsi... si imi dau seama ca nu mi-ar face placere personajul asta razbunator... cu atat mai mult cu cat cea mai mare parte din vina este a mea, asa ca ce sa fac? E bine ori gresit ce fac acum, ca am abandonat lupta?

Din punctul ei de vedere (cel putin asa lasa impresia acum), se considera pedepsita ca am plecat, spune ca nu l-a mai contactat pe respectivul si chiar stau si ma gandesc daca nu cumva le-am facut viata un chin cu atitudinea mea extrem de bataioasa si scormonitoare? Cu siguranta zbaterea si zbuciumul inutil din ultima perioada n-au facut bine nimanui... dar asa am simtit ca trebuie sa reactionez. Acum ca am facut-o mai mult pt mine ori mai mult pt ea, chiar nu-mi dau seama, dar tinand cont de doza de egoism pe care fiecare dintre noi o avem in noi, si de egoul tampit pe care am fost educati sa-l protejam si sa-l crestem pana la dimensiuni infinite, inclin sa cred ca decizia am luat-o in favoarea mea, iar faptul ca-i vreau binele si ma voi bucura de bucuria ei, e doar o amagire...

Sigur, ma macina inca multe ganduri, de aceea caut suport din nou aici, chiar daca stiu ca raspunsul e langa mine, doar sa intind mana sa-l iau – poate doar am nevoie de cineva care sa-mi zica care mana trebuie s-o intind, sa-mi zica cat de sus trebuie sa o ridic, sa-mi spuna unde sa caut si mai ales ce sa ma astept sa gasesc acolo... sau poate ca toata aceasta zbatere nu reprezinta decat constarea pierderea increderii in mine si lupta disperata sa ma regasesc...

As fi curios cum vedeti voi iesirea dintr-o astfel de situatie – poate fac eu prea mare armasar din acest tantar amarat :))
doca
Postat pe 4 Iulie 2010 06:50
De la: doca, la data 2010-07-04 01:18:42... raman la parerea mea: actul ala in sine nu valoreaza doi bani. Valoarea actului respectiv consta in valoarea caracterului fiecarui partener. Unii prefera sa-l semneze, vor o dovada palpabila, altii, mai visatori, considera cuvantul dat drept cea mai de pret semnatura. Nu vreau sa spun cu asta ca e o greseala sa faci actul respectiv, doar asa e normal, asa ne-a invatat societatea, religia deasemeni, insa nu-mi spune ca o amarata de hartie poate transforma un caracter - asta n-am s-o cred! iti multumesc oricum de sfat, e unul prietenesc si asa il si iau :)


Sincer, nu, nu e nimic "simbolic" legat de actul asta si esti imatur sa vorbesti asa despre casatorie. De la o varsta tre sa iti iei niste masuri de sigurantza si nu ma refer la "dovada palpabila ca e priprietatea mea" ci la diferite sisteme sociale si legale: asigurari, credite, pensii... sincer e de-a dreptul iresponsabil sa te gandesti ca o viata intreaga vei trai langa cineva fara sa faci si pasul legal
Morrigan
Postat pe 4 Iulie 2010 16:24
Doca, si parerea mea este ca ai facut cel mai bun lucru pentru tine. Ok, ai gresit si tu in relatia asta, dar ceea ce a facut ea nu are scuza. Daca vroia mai mult trebuia sa spuna, si daca tu chiar nu vroiai sa te casatoresti, era mai corect sa se desparta de tine.
Nici sotul meu nu vroia neaparat nunta. Eu mi-am spus punctul de vedere, eu vreau legalitate, vreau si copii mai incolo si mi se pare normal sa avem toti acelasi nume. Nu hartia in sine e importanta, ci insemnatatea casatoriei. Ei bine, ne-am luat cu acte.
Dar ce a facut "printesa ta" nu are nici un fel de justificare. Te-a inselat ani de-a randul. De ce a ramas cu tine daca nu i-ai fost de ajuns? Pentru partea materiala, pentru vacante? Nu te iubeste! Asta e parerea mea. Tu ai gresit o data, acum 16 ani, cand inca erati necopti. Daca avea si ea o ratacire, o aventura scurta, poate se justifica oarecum, ca razbunare sau o curiozitate si pentru ea, de a vedea cum este si cu altul. Dar purtarea ei nu o pot intelege.
Sper sa te linistesti cu timpul si, de ce nu, sa-ti gasesti jumatatea.
Cammie80
Postat pe 4 Iulie 2010 16:43
ce inseamna casnicie legata? prin vraja
alynutzaaa
Postat pe 4 Iulie 2010 16:45
Se pare c-ai gasit iesirea.Incet,cu pasi mici,copacel baiatu' !
S-ar putea sa gasesti fericirea sau s-ar putea sa nu gasesti nimic;tu cu tine,D-zeu cu toti - ce va fi,va fi.M-ai rupt cu-atata analiza.Acuma....uite,te votez eu,esti cel mai special,na !Da' si daca n-ai fi,ce-are?
Ca eu oricat m-am invartit si m-am gandit,in noaptea divortului tot cu coniac a mers mai bine psihoanaliza.Si le-am lasat acolo pe toate si-am trecut peste ele,rezolvate sau nu,neintelese,nestiute,cum erau atunci.Duca-se....!
nicossia
Postat pe 5 Iulie 2010 18:13
Buna,

nu stiu daca sunt cea mai avizata sa dau sfaturi.....dar dragostea te inalta, nu te coboara.....
Eu nu te pot sfatui sa intainzi mana, pentru ca nu imi plac jumatatile de masure, si nici scenele lacrimogene.
Tu-faci cum crezi ca iti este mai bine.

Mult noroc!
felicias72
Postat pe 11 Iulie 2010 22:27
Si de ce nu mai poti avea incredere in tine? Pune-te in situatia unei femei care ramane singura, in situatia ta, cu unul, doi sau trei copii...
Omule, pari destul de inteligent; trezeste-te la realitatea, invata sa te apreciezi si sa valorezi ceva in ochii tai!
Cand vei reusi sa faci asta, vei putea merge mai departe!
F.
felicias72
Postat pe 11 Iulie 2010 22:31
... se spune ca timpul le rezolva pe toate! oare asa-i?!

Cel putin pt mine, lucrurile par sa se complice din ce in ce, chiar daca pareau destul de clare acum vre-o 2 saptamani, cand am discutat cu ea si i-am spus ca e ok sa-si traiasca viata asa cum isi doreste, ca nu-i nimic rau in asta si ca doar in mintea mea a fost o problema de perceptie eronata a unui principiu.

Am trimis si un email in acest sens atat catre ea cat si catre iubitul ei, mi-am luat o bocceluta si am plecat.

Toate bune si frumoase, dar totul a luat-o de la capat cand ea a inceput cu telefoane interminabile, discutii despre aiurea si rugaminti sa revin acasa. Orgoliul meu crestea continuu, dar mi-am dat seama ca toata viata ma va urmari suspiciunea in privinta ei, i-am spus si acest lucru, dar se pare ca n-o deranjeaza... se jura ca totul e terminat intre ei, dar mie-mi vin in minte cateva cuvinte din ultimele mesaje pe care le-am interceptat (apropos: am renuntat complet sa o mai urmaresc intrucat ajunsese-m sa traiesc de fapt viata lor...).

Cuvintele care-mi reveneau in minte erau cam asa: “...Daca vreodata ai sa te rogi si ai sa imi scrii: Doamne da-mi Creatura inapoi pentru ca nu pot trai fara ea si daca vei intelege cat de tare m-ai ranit si iti vei cere iertare, atunci POATE .....va mai reveni in viata ta...” Apai voi cum ati intelege asta? Poate femeia asta sa se mai gandeasca la mine? pot eu s-o mai privesc cu aceeasi ochi? indiferent ca relatia ei a fost pur virtuala sau nu... Si apoi mai e ceva care ma macina: vine la mine dupa 2 saptamani, iar in 4 zile, tu ca femeie iti imaginezi ce-i in capul unui barbat care n-a mai avut femeie 2 saptamani?! iar ea abea daca a facut sex de 2 ori, cate 30-45minute... in timp ce eu as fi stat toata noaptea, ca ma atrage, de ce sa nu recunosc... Asta e alt motiv care ma face sa cred ca de fapt eu nu mai reprezint pt ea mare lucru, ca daca ar fi fost cu altul, sigur mijea de ziua si tot inlantuiti ar fi fost (cel putin asa gandesc eu, iar ca mine sigur gandesc toti barbatii). Spuneti-mi voi de gresesc ori ba?

Hai ca mi-am mai descarcat naduful, si poate primesc si vre-un sfat :) Si daca nu primesc nici un sfat, eu tot va multumesc din suflet ca ati citit povestea mea, banala in comparatie cu ce-am mai citit pe-aici pe forum (as zice ca spitalul de nebuni a coborat in strada – o mai fi vreunul sanatos? in afara de mine, evident! :))
doca
Postat pe 25 Iulie 2010 23:39
Ma,Doca,eu nu te inteleg; nici barbat nu sunt;si am cautat un mascarici d-asta galben care se scarpina-n cap pana n-am mai putut - nu-i si pace!
Daca te uiti la mesajele tale,vezi ca disperarea s-a mai dus,a aparut si-oleaca de umor....cine-a zis ca-ti trece total si iute ?! mai te doare,mai te scarpina nitel pana te-o lasa rece -numai sa nu te lase rece de tot,ca uite ce ploua afara ,la 2 m in subsol esti sinistrat rau de tot!
Revenind ,nu poti sa i-o tragi si tu pana te calmezi si sa nu te mai chinui atata ? Tipa-i un pic insensibila,asta e .
O cafea tare,ceva...? Alta fata,ceva...?
nicossia
Postat pe 26 Iulie 2010 21:30
Eu am o vorba - mai necioplita, dar cred ca prinde bine demnitatii fiecarui om: unde scuip, nu ling....
Scuza-mi expresia, nu sunt o femeie vulgara, dar traiesc cu picioarele pe pamant.
Cand doi oameni se vad dupa mult timp si se iubesc, le rad ochii si sufletele si ar sta impreuna ore intregi, fara a simti cum trece timpul...Cand iubesti, ai atat de multe de primit si de daruit.....
Sfatul meu este sa cauti pe cineva care sa te merite si alaturi de care sa iti rada sufletul.

Nu te da batut, mergi inainte, viata este cel mai pretios lucru pe care l-am primit in dar!

F.
felicias72
Postat pe 27 Iulie 2010 18:16
apai stii, mai incerc si eu sa fac haz de necaz, ca altfel una-doua ne-m duce cum zici tu acolo unde nu mai avem nici o grija: la 2m sub pamant :))

disperarea insa ramane, pt ca in acest moment recunosc ca nu mai pot tine la ea asa cum tineam odata, n-o mai pot privi cu aceeasi ochi, dar totusi mi-e draga, am un imens sentiment de prietenie fata de ea, sentiment care inca mi-e greu sa-l cataloghez ca "linistit", atata timp cat ea ma framanta zilnic cu mesaje, telefoane si cuvinte frumoase, fara sa inteleg insa ce anume are in cap?!!! pe mine cred ca a inceput sa ma priveasca ca pe un amic, foarte apropiat, insa nu mai poate avea sentimentele si trairile pe care le ai langa o persoana iubita, focul si pasiunea aia nu le poti simula, le vezi in stralucirea ochilor, in glas etc... De aici apare confuzia mea, nu stiu ce sa mai cred?... inima imi spune ca merita sa mai incerc, pe cand ratiunea e clara: renunta, nu mai este nici o speranta! vei privi mereu la nodul care leaga aceasta prietenie rupta, si te va marca mereu.

mersi de sfat :) am sa incerc cu alta fata, dar vezi tu, o persoana care sufera inca dupa cineva drag, nu e chiar idealul unei fete... asa ca astept sa mi se cicatrizeze ranile si nu-mi bat capul: toate la vremea lor.
doca
Postat pe 28 Iulie 2010 14:59

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Infidelitate: o singura noapte, un pas gresit 97 De la: J_Ana 26 Iulie 2013 15:16
Sunt mama unei prostituate...ce sa fac? 138 De la: kudika193305 22 Decembrie 2016 11:52
despre scuze patetice si necesitatea de a cunoaste adevarul (si altele) 44 De la: kudika076975 7 Martie 2010 14:17
care sunt motivele pentru care un barbat renunta la o femeie???? 26 De la: kudika081126 16 Aprilie 2010 00:36
nu mai pot 12 De la: aleera 2 Octombrie 2008 18:41