fetelor va rog din suflet sa ma ajutati cu un sfat

De la: kudika_949563, la data 2014-01-07 16:17:38Povestea mea incepe acum doi ani, cand am cunoscut un baiat foarte cuminte, sufletist.. deosebit de ceilalti. si foarte important, nu avea probleme de sanatate. Totul a decurs frumos, am avut o relatie frumoasa, speciala, aveam chiar planuri de viitor impreuna. Ne potriveam perfect. Mai mult, tinea foarte mult la mine. Imi spunea tot mereu ca decat sa patesc eu vreodata ceva rau,mai bine ar vrea sa pateasca el. Asta inainte, cand totul mergea bine si nu avea aceasta problema. Pana cand..in aprilie 2013, in urma unor dureri de genunchi, am aflat ca are cancer osos(osteosarcom). A fost o veste dura, grea. Mentionez ca am 18 ani, iar el 17.A urmat tratamentul, operatia. Dar totul a decurs bine pana acum iar el a raspuns bine la tratament. I-am fost alaturi in toata perioada asta si acum mai are 2 luni de tratament. Speram din suflet sa fie totu bine si sa se vindece(sunt sanse) si asteptam sa putem fi din nou impreuna. Dar dupa cum stiti, cancerul este o boala inselatoare care poate recidiva oricand.. riscurile sunt mici odata vindecat, dar totusi sunt. Ce ma sfatuiti sa fac? Sa raman cu el asa cum imi doresc din suflet sau sa ne despartim? Stiu ca despartirea ar fi un soc pentru amandoi.. am incercat sa ne despartim si pur si simplu plangeam incontinuu.. Dar bineinteles, daca se face bine vor exista mereu regretele ca nu am ramas cu el..si chiar mi-as dori. Ganditi-va putin va rog ce ati face in locul meu.. Cum sa fac?

De la: kudika_949563, la data 2014-01-07 16:17:38Ce ma sfatuiti sa fac? Sa raman cu el asa cum imi doresc din suflet sau sa ne despartim? Stiu ca despartirea ar fi un soc pentru amandoi.. am incercat sa ne despartim si pur si simplu plangeam incontinuu.. Dar bineinteles, daca se face bine vor exista mereu regretele ca nu am ramas cu el..si chiar mi-as dori. Ganditi-va putin va rog ce ati face in locul meu.. Cum sa fac?

De la: kudika_949563, la data 2014-01-07 16:17:38Povestea mea incepe acum doi ani, cand am cunoscut un baiat foarte cuminte, sufletist.. deosebit de ceilalti. si foarte important, nu avea probleme de sanatate. Totul a decurs frumos, am avut o relatie frumoasa, speciala, aveam chiar planuri de viitor impreuna. Ne potriveam perfect. Mai mult, tinea foarte mult la mine. Imi spunea tot mereu ca decat sa patesc eu vreodata ceva rau,mai bine ar vrea sa pateasca el. Asta inainte, cand totul mergea bine si nu avea aceasta problema. Pana cand..in aprilie 2013, in urma unor dureri de genunchi, am aflat ca are cancer osos(osteosarcom). A fost o veste dura, grea. Mentionez ca am 18 ani, iar el 17.A urmat tratamentul, operatia. Dar totul a decurs bine pana acum iar el a raspuns bine la tratament. I-am fost alaturi in toata perioada asta si acum mai are 2 luni de tratament. Speram din suflet sa fie totu bine si sa se vindece(sunt sanse) si asteptam sa putem fi din nou impreuna. Dar dupa cum stiti, cancerul este o boala inselatoare care poate recidiva oricand.. riscurile sunt mici odata vindecat, dar totusi sunt. Ce ma sfatuiti sa fac? Sa raman cu el asa cum imi doresc din suflet sau sa ne despartim? Stiu ca despartirea ar fi un soc pentru amandoi.. am incercat sa ne despartim si pur si simplu plangeam incontinuu.. Dar bineinteles, daca se face bine vor exista mereu regretele ca nu am ramas cu el..si chiar mi-as dori. Ganditi-va putin va rog ce ati face in locul meu.. Cum sa fac?

De la: kudika_15804, la data 2014-01-07 20:26:23

De la: kudika_949563, la data 2014-01-07 16:17:38Povestea mea incepe acum doi ani, cand am cunoscut un baiat foarte cuminte, sufletist.. deosebit de ceilalti. si foarte important, nu avea probleme de sanatate. Totul a decurs frumos, am avut o relatie frumoasa, speciala, aveam chiar planuri de viitor impreuna. Ne potriveam perfect. Mai mult, tinea foarte mult la mine. Imi spunea tot mereu ca decat sa patesc eu vreodata ceva rau,mai bine ar vrea sa pateasca el. Asta inainte, cand totul mergea bine si nu avea aceasta problema. Pana cand..in aprilie 2013, in urma unor dureri de genunchi, am aflat ca are cancer osos(osteosarcom). A fost o veste dura, grea. Mentionez ca am 18 ani, iar el 17.A urmat tratamentul, operatia. Dar totul a decurs bine pana acum iar el a raspuns bine la tratament. I-am fost alaturi in toata perioada asta si acum mai are 2 luni de tratament. Speram din suflet sa fie totu bine si sa se vindece(sunt sanse) si asteptam sa putem fi din nou impreuna. Dar dupa cum stiti, cancerul este o boala inselatoare care poate recidiva oricand.. riscurile sunt mici odata vindecat, dar totusi sunt. Ce ma sfatuiti sa fac? Sa raman cu el asa cum imi doresc din suflet sau sa ne despartim? Stiu ca despartirea ar fi un soc pentru amandoi.. am incercat sa ne despartim si pur si simplu plangeam incontinuu.. Dar bineinteles, daca se face bine vor exista mereu regretele ca nu am ramas cu el..si chiar mi-as dori. Ganditi-va putin va rog ce ati face in locul meu.. Cum sa fac?

Draga mea,se cunoaste foarte bine ca aceasta afectiune este inselatoare si sunt rare cazurile in care cancerul este vindecabil!!Imi pare rau sa iti spun ,dar forma de cancer de care sufera iubitul tau este nevindecabila,si in plus de aceasta,este recidivanta galopant,nu te imbata cu apa rece,medicii isi fac datoria,iubitul tau a raspuns bine la tratament,dar aceasta nu inseamna ca s-a vindecat,in momentul in care el va reveni va interveni metastaza ,care este cumplita!!!Nu imi place sa mint oamenii sau sa ii amagesc cu speranta refacerii totale,caci asa ceva nu este posibil!!!Totul tine de rezistenta si imunitatea iubitului tau!!!

Problema este alta,daca trebuie sa ramai cu el sau nu!!!Eu pun problema altfel,daca situatia ar fi fost inversa,iubitul tau ar fi ramas langa tine????Putin probabil,caci barbatii,care accepta o astfel de viata langa un muribund,caci in asa ceva se transforma un bolnav de cancer,sunt foarte putini,aceasta este realitatea!!!Daca tu il iubesti pe partenerul tau astfel incat sa ramai langa el pana in ultima clipa,aceasta insemnand de la o luna pana la maxim un an,fa-o cu toata iubirea si responsabilitatea de care trebuie sa dai dovada!!!DAR,fara sa existe reprosuri,trebuie sa fii constienta ca te inhami la o viata plina de sacrificiu si frustrari,ti le poti asuma,aceasta este intrebarea????Stiu,iubirea este lapte si miere,dar cand coabitarea se transforma in lupta cu supravietuirea,nimic din acea iubire nu mai ramane neafectat!!!Aceasta este viata,nu ce citim in carti sau vedem pe ecranele de Cinema,este adevarat,exista si martiriu in iubire,dar nu stiu daca este cazul vostru!!!Ne spui ca plangeti amandoi!!De ce o faceti??Cand iti vei vedea iubitul in ultima faza,cum vei mai reactiona??Acestea sunt intrebari legitime,reale,care doresc un raspuns din partea ta!!!Daca vei lua hotararea de a ramane langa el,va trebui sa te inarmezi cu rabdare,daruire,sacrificiu si asumare de regrete,caci cele doua vieti,cea traita cu un iubit sanatos si cea parcursa langa un partener bolnav nu au nimic in comun!!!Dragostea??Iti spun ca aceasta va disparea in momentul in care ii vei auzi gemetele si ii vei vedea suferinta si va ramane mila si compasiunea!!!!!Singura intrebare viabila este daca poti face fata la o astfel de evolutie!!!Da sau NU,este foarte simplu!!!Esti foarte tanara,nu cred ca vei rezista,discuta si cu parintii tai,cu medicul oncolog,te pot sfatui cum sa procedezi mai departe!!!Restul,,,,tine numai de capacitatea tanarului respectiv de a lupta cu boala in sine!!!

Ce se spune aici,ca dragostea invinge totul,nu este adevarat,nimic nu poate invinge o asemenea boala,tratamentele urmate sunt necesare pentru a mai mentine bolnavul in viata cat mai mult timp cu putinta,neeliminand inevitabilul,suntem oameni si trebuie sa luptam in aceasta viata!!!Dragostea existenta ridica,cat de cat,moralul bolnavului,dar nu vindeca boala,trebuie sa se stie sa se faca aceasta delimitare!!!Nu vorbim de doi adulti,ci de doi tineri,care nu au inca experienta de viata!!!

Tot ce am tastat aici este facut in urma trairii a unei astfel de experienta in propria familie si nimeni nu ma poate convinge de contrariul,numai cine a trecut prin asa ceva,poate sa spuna ce este bun si ce este mai putin bun!!!

De la: kudika_949563, la data 2014-01-07 22:15:43Nu, nu faptul ca are cancer. Ideea este ca parintii si rudele spun ca sunt tanara si ca boala lui poate recidiva oricand..si asta ar insemna sa imi distrug viata tocmai pentru faptul ca il iubesc deci nu as putea trece cu usurinta peste asta. Doar parerile lor ma pun pe ganduri.. Ca imi spun ca risc sa imi stric viitorul..

De la: kudika_949563, la data 2014-01-07 22:25:37El nu este in stadiul terminal! Boala a fost localizata si sansele sa isi revina exista dupa ceea ce spun medicii. Inca sunt confuza.. cunosc persoane care s-au vindecat de cancer. Iar boala lui are sanse mari de supravietuire minim 5 ani... asta poate insemna si o viata intreaga. Ceea ce mi-as dori personal ar fi sa raman cu el.. insa nu stiu cu adevarat ce presupune boala asta.. Daca mi-as asculta inima cum am facut intotdeauna clar as ramane cu el.. doar ca acum e dificil.. e o decizie imposibil de luat la doar 18 ani: .. Da, cu siguranta el ar fi ramas langa mine. tocmai asta m-a facut sa raman si eu langa el pana acum.. cand era sanatos se purta cu mine incredibil de frumos.. si chiar imi spunea ca ar prefera sa pateasca el ceva rau decat sa patesc eu.. Faptul ca relatia noastra era foarte serioasa ma pune acum intr-o dificultate atat de mare :(

De la: kudika_949563, la data 2014-01-07 16:17:38Povestea mea incepe acum doi ani, cand am cunoscut un baiat foarte cuminte, sufletist.. deosebit de ceilalti. si foarte important, nu avea probleme de sanatate. Totul a decurs frumos, am avut o relatie frumoasa, speciala, aveam chiar planuri de viitor impreuna. Ne potriveam perfect. Mai mult, tinea foarte mult la mine. Imi spunea tot mereu ca decat sa patesc eu vreodata ceva rau,mai bine ar vrea sa pateasca el. Asta inainte, cand totul mergea bine si nu avea aceasta problema. Pana cand..in aprilie 2013, in urma unor dureri de genunchi, am aflat ca are cancer osos(osteosarcom). A fost o veste dura, grea. Mentionez ca am 18 ani, iar el 17.A urmat tratamentul, operatia. Dar totul a decurs bine pana acum iar el a raspuns bine la tratament. I-am fost alaturi in toata perioada asta si acum mai are 2 luni de tratament. Speram din suflet sa fie totu bine si sa se vindece(sunt sanse) si asteptam sa putem fi din nou impreuna. Dar dupa cum stiti, cancerul este o boala inselatoare care poate recidiva oricand.. riscurile sunt mici odata vindecat, dar totusi sunt. Ce ma sfatuiti sa fac? Sa raman cu el asa cum imi doresc din suflet sau sa ne despartim? Stiu ca despartirea ar fi un soc pentru amandoi.. am incercat sa ne despartim si pur si simplu plangeam incontinuu.. Dar bineinteles, daca se face bine vor exista mereu regretele ca nu am ramas cu el..si chiar mi-as dori. Ganditi-va putin va rog ce ati face in locul meu.. Cum sa fac?

De la: kudika_940065, la data 2014-01-07 22:41:38

De la: kudika_949563, la data 2014-01-07 22:25:37El nu este in stadiul terminal! Boala a fost localizata si sansele sa isi revina exista dupa ceea ce spun medicii. Inca sunt confuza.. cunosc persoane care s-au vindecat de cancer. Iar boala lui are sanse mari de supravietuire minim 5 ani... asta poate insemna si o viata intreaga. Ceea ce mi-as dori personal ar fi sa raman cu el.. insa nu stiu cu adevarat ce presupune boala asta.. Daca mi-as asculta inima cum am facut intotdeauna clar as ramane cu el.. doar ca acum e dificil.. e o decizie imposibil de luat la doar 18 ani: .. Da, cu siguranta el ar fi ramas langa mine. tocmai asta m-a facut sa raman si eu langa el pana acum.. cand era sanatos se purta cu mine incredibil de frumos.. si chiar imi spunea ca ar prefera sa pateasca el ceva rau decat sa patesc eu.. Faptul ca relatia noastra era foarte serioasa ma pune acum intr-o dificultate atat de mare :(

,,roagate pentru el sa l vindece dumnezeu mergi spovedanie,roaga un sfant parinte sa se rooage pentru voi,,,si ramai langa el orice sar intampla

De la: kudika_949563, la data 2014-01-07 16:17:38Povestea mea incepe acum doi ani, cand am cunoscut un baiat foarte cuminte, sufletist.. deosebit de ceilalti. si foarte important, nu avea probleme de sanatate. Totul a decurs frumos, am avut o relatie frumoasa, speciala, aveam chiar planuri de viitor impreuna. Ne potriveam perfect. Mai mult, tinea foarte mult la mine. Imi spunea tot mereu ca decat sa patesc eu vreodata ceva rau,mai bine ar vrea sa pateasca el. Asta inainte, cand totul mergea bine si nu avea aceasta problema. Pana cand..in aprilie 2013, in urma unor dureri de genunchi, am aflat ca are cancer osos(osteosarcom). A fost o veste dura, grea. Mentionez ca am 18 ani, iar el 17.A urmat tratamentul, operatia. Dar totul a decurs bine pana acum iar el a raspuns bine la tratament. I-am fost alaturi in toata perioada asta si acum mai are 2 luni de tratament. Speram din suflet sa fie totu bine si sa se vindece(sunt sanse) si asteptam sa putem fi din nou impreuna. Dar dupa cum stiti, cancerul este o boala inselatoare care poate recidiva oricand.. riscurile sunt mici odata vindecat, dar totusi sunt. Ce ma sfatuiti sa fac? Sa raman cu el asa cum imi doresc din suflet sau sa ne despartim? Stiu ca despartirea ar fi un soc pentru amandoi.. am incercat sa ne despartim si pur si simplu plangeam incontinuu.. Dar bineinteles, daca se face bine vor exista mereu regretele ca nu am ramas cu el..si chiar mi-as dori. Ganditi-va putin va rog ce ati face in locul meu.. Cum sa fac?

De la: Viorica_Vio, la data 2014-01-08 08:11:30

De la: kudika_940065, la data 2014-01-07 22:41:38

De la: kudika_949563, la data 2014-01-07 22:25:37El nu este in stadiul terminal! Boala a fost localizata si sansele sa isi revina exista dupa ceea ce spun medicii. Inca sunt confuza.. cunosc persoane care s-au vindecat de cancer. Iar boala lui are sanse mari de supravietuire minim 5 ani... asta poate insemna si o viata intreaga. Ceea ce mi-as dori personal ar fi sa raman cu el.. insa nu stiu cu adevarat ce presupune boala asta.. Daca mi-as asculta inima cum am facut intotdeauna clar as ramane cu el.. doar ca acum e dificil.. e o decizie imposibil de luat la doar 18 ani: .. Da, cu siguranta el ar fi ramas langa mine. tocmai asta m-a facut sa raman si eu langa el pana acum.. cand era sanatos se purta cu mine incredibil de frumos.. si chiar imi spunea ca ar prefera sa pateasca el ceva rau decat sa patesc eu.. Faptul ca relatia noastra era foarte serioasa ma pune acum intr-o dificultate atat de mare :(

,,roagate pentru el sa l vindece dumnezeu mergi spovedanie,roaga un sfant parinte sa se rooage pentru voi,,,si ramai langa el orice sar intampla

Nicolae, si asta-i un topic facatura.

De la: kudika_949563, la data 2014-01-07 22:15:43Nu, nu faptul ca are cancer. Ideea este ca parintii si rudele spun ca sunt tanara si ca boala lui poate recidiva oricand..si asta ar insemna sa imi distrug viata tocmai pentru faptul ca il iubesc deci nu as putea trece cu usurinta peste asta. Doar parerile lor ma pun pe ganduri.. Ca imi spun ca risc sa imi stric viitorul..

De la: kudika_949563, la data 2014-01-08 13:16:49Va rog frumos sa va controlati limbajul. Sunt noua pe kudika si asta este prima mea postare! Mi-as fi dorit din suflet sincer sa nu am problema asta si sa fie totul bine si frumos. Si credeti-ma, nu as fi postat asta la misto

De la: kudika_949563, la data 2014-01-07 22:25:37El nu este in stadiul terminal! Boala a fost localizata si sansele sa isi revina exista dupa ceea ce spun medicii. Inca sunt confuza.. cunosc persoane care s-au vindecat de cancer. Iar boala lui are sanse mari de supravietuire minim 5 ani... asta poate insemna si o viata intreaga. Ceea ce mi-as dori personal ar fi sa raman cu el.. insa nu stiu cu adevarat ce presupune boala asta.. Daca mi-as asculta inima cum am facut intotdeauna clar as ramane cu el.. doar ca acum e dificil.. e o decizie imposibil de luat la doar 18 ani: .. Da, cu siguranta el ar fi ramas langa mine. tocmai asta m-a facut sa raman si eu langa el pana acum.. cand era sanatos se purta cu mine incredibil de frumos.. si chiar imi spunea ca ar prefera sa pateasca el ceva rau decat sa patesc eu.. Faptul ca relatia noastra era foarte serioasa ma pune acum intr-o dificultate atat de mare :(

De la: kudika_15804, la data 2014-01-08 14:05:22

De la: kudika_949563, la data 2014-01-07 22:25:37El nu este in stadiul terminal! Boala a fost localizata si sansele sa isi revina exista dupa ceea ce spun medicii. Inca sunt confuza.. cunosc persoane care s-au vindecat de cancer. Iar boala lui are sanse mari de supravietuire minim 5 ani... asta poate insemna si o viata intreaga. Ceea ce mi-as dori personal ar fi sa raman cu el.. insa nu stiu cu adevarat ce presupune boala asta.. Daca mi-as asculta inima cum am facut intotdeauna clar as ramane cu el.. doar ca acum e dificil.. e o decizie imposibil de luat la doar 18 ani: .. Da, cu siguranta el ar fi ramas langa mine. tocmai asta m-a facut sa raman si eu langa el pana acum.. cand era sanatos se purta cu mine incredibil de frumos.. si chiar imi spunea ca ar prefera sa pateasca el ceva rau decat sa patesc eu.. Faptul ca relatia noastra era foarte serioasa ma pune acum intr-o dificultate atat de mare :(

Suferinta lui te va maturiza atat de brusc,incat vei fi nemultumita de tine insati!!!Intr-adevar,esti inca un copil,chiar daca ai devenit majora,aceasta nu inseamna nimic in fata unor probleme atat de grave!!

Singura persoana,care poate sa iti furnizeze toate detaliile legate de cancerul osos este medicul oncolog,dar s-ar putea ca acesta sa nu ti le ofere intrucat nu ai un statut bine definit in relatia cu iubitul tau,dar o poate face,doar la modul general!!

Spui ca iubitul tau ti-ar fi stat alaturi in situatia inversa???Draga mea,nu cred aceasta!!!De ce??Pur si simplu nu cred,nu am intalnit multi barbati ,care sa se sacrifice astfel,deci,cu atat mai putin,copii care sa se dedice in asemenea masura!!!

De la: kudika_949563, la data 2014-01-08 14:01:18Chiar nu exista vindecare? Daca, spre exemplu, la PET totul va iesi fara probleme.. nu sunt sanse sa revina totul la normal? Sa poata avea o viata normala? In toate cazurile se ajunge la moarte in scurt timp? Mentionez ca osul este scos.. are endoproteza.. deci cancerul nu mai este acolo..

De la: kudika_949563, la data 2014-01-08 14:01:18Chiar nu exista vindecare? Daca, spre exemplu, la PET totul va iesi fara probleme.. nu sunt sanse sa revina totul la normal? Sa poata avea o viata normala? In toate cazurile se ajunge la moarte in scurt timp? Mentionez ca osul este scos.. are endoproteza.. deci cancerul nu mai este acolo..