Am nevoie de o parere...

De la: Amanita, la data 2014-12-27 14:04:06Prioritatea mea:sa nu mai fiu singura!Nu ma refer aici neaparat la Maria Sa Iubitul meu,ci la faptul ca,oricat succes as avea(profesional) si oricat de bine as castiga,la sfarsitul zilei,cand casa tot goala e,sfarsesc prin a plange si a suferi pentru lucruci care nu tin doar de mine.Nu am lipsuri pe nici un plan:am o casa in care sa locuiesc,imi permit un trai mai mult decat decent,mai am un an de master si e gata si ala(daca plec,il fac la distanta,dar tot il termin :) ).Singura lipsa e cea sentimentala.Am avut mari lipsuri in copilarie...unele primare chiar-mancare,haine,caldura-dar singurul lucru care ma durea era lipsa afectiunii-la mine in familie nu mi s-a spus niciodata "te iubesc",nu am fost laudata pentru nimic-desi eram olimpica si premianta-asta a fost marea "gaura neagra" a copilariei.Mi-am jurat ca eu voi avea cea mai frumoasa familie.Am avut cateva relatii esuate pana l-am gasit pe dansul,si pot spune ca e singurul om alaturi de care ma simt in siguranta,nu ma tem de el,si sunt sigura ca ma iubeste.De aceea am atata nevoie sa fiu alaturi de el.Oricat de bun ar fi drumul profesional spre care pasesc,daca psihic sunt un dezastru,intr-un punct anume voi claca si am sa pierd si job-ul!

De la: kudika_15804, la data 2014-12-27 14:17:07

De la: Amanita, la data 2014-12-27 14:04:06Prioritatea mea:sa nu mai fiu singura!Nu ma refer aici neaparat la Maria Sa Iubitul meu,ci la faptul ca,oricat succes as avea(profesional) si oricat de bine as castiga,la sfarsitul zilei,cand casa tot goala e,sfarsesc prin a plange si a suferi pentru lucruci care nu tin doar de mine.Nu am lipsuri pe nici un plan:am o casa in care sa locuiesc,imi permit un trai mai mult decat decent,mai am un an de master si e gata si ala(daca plec,il fac la distanta,dar tot il termin :) ).Singura lipsa e cea sentimentala.Am avut mari lipsuri in copilarie...unele primare chiar-mancare,haine,caldura-dar singurul lucru care ma durea era lipsa afectiunii-la mine in familie nu mi s-a spus niciodata "te iubesc",nu am fost laudata pentru nimic-desi eram olimpica si premianta-asta a fost marea "gaura neagra" a copilariei.Mi-am jurat ca eu voi avea cea mai frumoasa familie.Am avut cateva relatii esuate pana l-am gasit pe dansul,si pot spune ca e singurul om alaturi de care ma simt in siguranta,nu ma tem de el,si sunt sigura ca ma iubeste.De aceea am atata nevoie sa fiu alaturi de el.Oricat de bun ar fi drumul profesional spre care pasesc,daca psihic sunt un dezastru,intr-un punct anume voi claca si am sa pierd si job-ul!

Of,of,vezi cum trecutul poate distruge viitorul????Este trist!!!

Draga mea,iti inteleg nevoile,in special pe cea de a fi iubita ,sunt femeie si stiu ce simte o femeie in astfel de cazuri,dar va trebui sa iti accepti trecutul,sa incerci sa nu te mai gandesti la el si sa lucrezi pentru ca viitorul tau sa fie cel dorit de tine,nedepinzand,insa,de continutul trecutului tau!!!

Sunt o adepta a comunicarii directe si sincera in relatia cu partenerul,drept pentru care vin si iti spun urmatoarele:

Daca esti convinsa ca relatia voastra este curata,sincera si plina de iubire RECIPROCA,discuta,din nou,cu iubitul tau asupra mutarii tale in localitatea in care se afla domnia sa,FIIND CONSTIENTA de faptul ca va trebui sa renunti la acel proiect personal si sa nu existe reprosuri,vreodata, aduse lui in aceasta directie,indiferent de cate ori partenerul tau nu va fi incorect fata de tine,caci viata in comun are regulile ei nescrise!!!!DISTANTA distruge relatiile,si aceasta trebuie sa inteleaga iubitul tau!!!IUBIREA suplineste unele neajunsuri,dar NU pe cele esentiale!!!Fii sincera cu ceea ce simti si vrei sa faci!!!

De la: Amanita, la data 2014-12-27 14:18:50Eu stiu si simt ca trebuie sa fiu fie in casa cu el,fie pe drumuri separate,despartiti.Eu merg pe principiul invers:ca daca ai dragostesi esti implinit in felul asta,toate iti reusesc-cariera!
Am un CV bun,poate prea plin pentru varsta mea (am 8 ani de munca-contractual,evident),stapanesc engleza la perfectie-da,este vorba de Anglia,acolo este el.Daca as accepta transferul,chiar daca ar fi o functie de leadership,m-as lovi de bariera lingvistica-in mod cert,e o tara care vorbeste alta limba decat engleza-si imi va fi de doua ori mai greu sa socializez si sa imi fac noi prieteni.Si,daca acum sunt deprimata,cand inca am ceva,daca m-as desparti si as pleca,as fi chiar singura acolo-a nimanui.Si asta m-ar darama pana la punctul in care mi-as pierde job-ul...si atunci as realiza ca am pierdut tot...

De la: Amanita, la data 2014-12-27 14:27:27Uite si o "sentimentala" de-a mea.Cred ca,de fapt,toate grijile lui sunt legate de teama ca,la un moment dat,daca lucrurile merg prost sa nu ajung sa il blamez pe el pentru nereusitele mele profesionale.De mentionat este faptul ca domeniul meu de activitate e unul flexibil si poate fi fructificat si in tara unde se afla domnul meu.Dar e nesigur pe el,poate ca se teme ca nu va putea sa imi ofere luna de pe cer" si va veni ziua in care o sa il cert!
Au fost momente in care el ar fi meritat o admonestare,dar am tolerat,am discutat calm si matur.Stie ca nu imi ies din fire si ca nu as arunca pietre in el pentru o decizie luata de mine...

De la: Amanita, la data 2014-12-27 14:34:29Nu ma tem de UK...vorbesc bine ambele "dialecte".Chiar daca momentan lucrez in Romania,90% din munca mea o fac in engleza-atat britanica,cat si americana.In toamna am vizitat Londra pt 2 saptamani.Concluzii?Foarte bune.Mi-a placut mult.Am legat deja si amicitii si discutam in mod frecvent.Ma tem putin de necunoscut,nu neaparat de tara in sine-oamenii sunt chiar placuti,calzi,contrar multor voci care declama ca britanicii sunt reci si falsi!-dar ma tem de momentul in care o sa trebuiasca sa imi gasesc de munca.Inca exista,in mentalitatea lor,conceptia aceea "murdara" despre romani si chiar daca merg cu un CV impecabil,dictie perfecta si un dosar de diplome,tot voi avea stigmata cetateanului roman.Probabil de aceea am tendinta sa ezit...

De la: Amanita, la data 2014-12-27 14:40:22Si,legat de singuratate....acum nu ma simt singura...ma simt al naibii de singura!!!!A fost cel mai urat Craciun pentru mine.M-am "atasat" la Sarbatorile altor familii,la masa lor doar sa nu stau intre cei 4 pereti tristi ai mei.Am plans de sarea camasa pe mine...ce sa zic,amici care nu m-au vazut de mult ma intreaba,rezervat,daca nu cumva am vreo boala mortala!?Am slabit 12 kg in cele 7 luni de cand e el plecat( nu ca as fi fost prea rotunda!)...cumva arat a zombie,cu cearcane pana la genunchi si cu haine care curg de pe mine ca nu mai au pe ce sa stea.Deci da...vorba poetului "Tare sunt singur,Doamne,si piezis!"

De la: Amanita, la data 2014-12-27 14:50:48Stie ca meseria mea e fexibila si ca oriunde in lume-in tari civilizate,desigur-pot avea biroul unde sa imi desfasor activitatea.Din pacate,din clauze de confidentialitate,nu pot da detalii multe despre ce fac;iti spun doar:economie,vanzari,management...plus alte elemente.El stie ca nu am pretentii materiale de la el;nici nunta la palat,cu fast,nici diamante,nici haine sau posete.Eu vreau un om simplu,care a crescut frumos intr-o familie decenta.Vreau sa facem impreuna,sa cladim amandoi,cu mainile,munca si puterea noastra-ca unde's doi,puterea creste!Au fost momente in care,vreme de cateva luni,el nu a avut de munca (aici,in Ro).A putut observa ca am reusit sa tin singura casa in carca,fara sa maplang.Am muncit eu,am adus,am facut-si totul fara sa ii reprosez macr o data ca el sta acasa.Nu l-am presat cu nimic.La noi in casa nu s-a tipat sau injurat niciodata.In timpul in care am locuit aici impreuna,noi nu ne-am certat niciodata-am avut doar vreo 2 dscutii mai acide,sa zic asa,dar in 2 ore eram ipacati,imbratisati.Problemele au aparut de cand a plecat,pentru ca eu i-am zis de la bun inceput ca eu nu pot functiona la capacitate maxima in distanta...dar niciodata nu ne-am certat in termeni de "despartiri"

De la: Amanita, la data 2014-12-27 14:56:05Legat de perceptii eronate...lucrez intr-o multinationala.Am colegi in toata Europa,diverse nationalitati,limbi,civilizatii.Nu m-am lovit de conflicte nationalistice...cred ca teama mea legata de el s-a declansat in momentul in care m-a refuzat prima oara cand am vrut sa ma mut acolo.Daca l-as vedea mai deschis si mai optimist,in mod cert mi s-ar "dezactiva" aceasta nesiguranta...Probabil voi actiona ca si pana acum,in marile decizii legate de viata mea:Love it or leave it!Am sa imi fac clare intentiile si va trebui sa se obisnuiasca cu ideea sau sa ma elimine definitiv din viata lui!In cazul asta,nu exista jumatati de masura!

De la: Amanita, la data 2014-12-27 15:03:30Domnul meu nu este tiparul "barbatului de cariera".Absolvent de psihologie,actualmente profeseaza in ceva diametral opus,dat fiind faptul ca piata muncii in domeniul psihologiei este destul de slaba.Nu am pus niciodata accent pe asta,nu ma intereseaza ce profesie are,atata timp cat isi castiga existenta si are garantia zilei de maine.Spun "VREAU" pentru ca eu l-am luat "sa il cresc".Stiu,suna hilar,dar el nu are asa multa experienta in ceea ce priveste o relatie matura,traitul alaturi de cineva,o casa si ce implica asta.Spun vreau,pentru ca asta e visul meu...el acum e concentrat pe cariera,de aceea e acolo.Dar unul din noi trebuie sa lase ceva de la el in punctul asta,daca cele 2 cariere se desfasoara in 2 tari diferite.Si cum sunt cea mai afectata de aceasta distanta,am decis ca voi face eu acest sacrificiu.

De la: Amanita, la data 2014-12-27 15:06:02Ai mare dreptate,dar cam asta e cursul la care visam amandoi-sa ne casatorim,in urmatorii 2 ani.De aceea incerc sa il obisnuiesc cu aceasta implicare inca de pe acum,sa simta ca este si el parte din luarea unei decizii care,cumva indirect,il priveste si pe el-ca fiind o jumatate a unui intreg(cuplu).

De la: Amanita, la data 2014-12-27 15:03:30Domnul meu nu este tiparul "barbatului de cariera".Absolvent de psihologie,actualmente profeseaza in ceva diametral opus,dat fiind faptul ca piata muncii in domeniul psihologiei este destul de slaba.Nu am pus niciodata accent pe asta,nu ma intereseaza ce profesie are,atata timp cat isi castiga existenta si are garantia zilei de maine.Spun "VREAU" pentru ca eu l-am luat "sa il cresc".Stiu,suna hilar,dar el nu are asa multa experienta in ceea ce priveste o relatie matura,traitul alaturi de cineva,o casa si ce implica asta.Spun vreau,pentru ca asta e visul meu...el acum e concentrat pe cariera,de aceea e acolo.Dar unul din noi trebuie sa lase ceva de la el in punctul asta,daca cele 2 cariere se desfasoara in 2 tari diferite.Si cum sunt cea mai afectata de aceasta distanta,am decis ca voi face eu acest sacrificiu.

De la: Amanita, la data 2014-12-27 15:34:37In legatura cu relatiile "mature"...eu am mai trecut prin experienta locuitului impreuna...vreo 3 anisori.Deaja am mai multa "vechime" decat el,in cazul asta.Ca sa putem creste impreuna,in primulrand trebuie sa se apropie putin de nivelul la care sunt eu-lucruri care tin de comunicare,afectivitate,compromisuri,roluri si responsabilitati in cuplu si spatiul locuibil.El este oarecum afectat,dar i-am spus ca totul este rezultatul deciziei lui,consecintele actiunilor lui-este acolo,singur,pentru ca asa a decis,Evident,sunt situatii in care se plange de treaba ata.Da,cumva,visul e comun;atunci cand a plecat din Ro,avea un job aici,doar ca a decis ca vrea mai mult,pentru el si pentru noi.SI,pana in punctul asta,stiind ca e posibil ca mie sa nu mi se mai reinnoiasca contractul (vezi ce am scris in postari mai sus)am decis,de comun acord ca in 2-3 luni ma voi muta acolo.Problema e ca,daca apare oferta asta mai buna,e posibil sa ma impinga sa o accept,doar pt ca se gandeste la cariera mea mai mult decat mine!Aici e dilema!!! Cum ii zic ca eu am decis,indiferent de parerea lui legata de acel contract!

De la: Amanita, la data 2014-12-27 15:42:42Legat de "coordonare",este stiut ca femeile ating "maturitatea afectiva" la o varsta mai frageda decat barbatii.Eu am ajuns cumva in punctul in care incep sa imi doresc o familie si consider ca el,la 28 de ani,ar trebui sa se gandeasca la asta.El inca priveste relaxat treaba asta,am avut discutii,stie ca pentru mine este importanta casatoria si stie ca in cativa ani voi avea nevoie de asta si trebuie sa mi-o ofere sau sa ii dea drumul daca el nu vrea asta.Incerc sa il ajut sa inteleaga diferentele fundamentale dintre femei si barbati si sa ii respect temerile,visele si sa nu il ingradesc cu nimic.Dar,in acelasi timp,trebuie cumva sa stiu daca este sigur ca avem aceeasi tinta si sa il ajut sa isis dea seama de asta.

De la: Amanita, la data 2014-12-27 15:38:03El incearca...vorbim des,mult,ne vedem la 2 luni,cate 2 saptamani...dar pentru mine nu este decat o solutie temporara.I-am zis ca pt mine o relatie este un job full time.Ca nu am intrat intr-o relatie sa fiu singura.Pentru el exista o cale de mijloc in aceasta distnta,pentru mine este alb sau negru.De cand a plecat i-am zis ca in maxim 1 an sunt acolo sau ne despartim.Orice "terapie' ar incerca,pentru mine este nula,atata timp cat zona mea de cofort este alaturi de persoana iubita.

De la: kudika_15804, la data 2014-12-27 15:51:53

De la: Amanita, la data 2014-12-27 15:34:37In legatura cu relatiile "mature"...eu am mai trecut prin experienta locuitului impreuna...vreo 3 anisori.Deaja am mai multa "vechime" decat el,in cazul asta.Ca sa putem creste impreuna,in primulrand trebuie sa se apropie putin de nivelul la care sunt eu-lucruri care tin de comunicare,afectivitate,compromisuri,roluri si responsabilitati in cuplu si spatiul locuibil.El este oarecum afectat,dar i-am spus ca totul este rezultatul deciziei lui,consecintele actiunilor lui-este acolo,singur,pentru ca asa a decis,Evident,sunt situatii in care se plange de treaba ata.Da,cumva,visul e comun;atunci cand a plecat din Ro,avea un job aici,doar ca a decis ca vrea mai mult,pentru el si pentru noi.SI,pana in punctul asta,stiind ca e posibil ca mie sa nu mi se mai reinnoiasca contractul (vezi ce am scris in postari mai sus)am decis,de comun acord ca in 2-3 luni ma voi muta acolo.Problema e ca,daca apare oferta asta mai buna,e posibil sa ma impinga sa o accept,doar pt ca se gandeste la cariera mea mai mult decat mine!Aici e dilema!!! Cum ii zic ca eu am decis,indiferent de parerea lui legata de acel contract!

Dar te-ai grabit,nu gluma!!!! Tot ce se intampla intre voi doi tine de asumarea deciziilor luate si de responsabilizare in relatie!!!Cea mai sigura modalitate de a afla ce doreste domnia sa pentru tine este intrebarea directa!!Intreaba-l, si,in functie de raspunsul primit,te hotarasti ce sa faci in viitor!!!Nu ai cum altfel!!Stii ce vrei de la tine,urmeaza sa afli,ce anume doreste el de la tine,numai atunci poti incerca sa il aduci la nivelul tau!!!Retine,orice rlatie in care nu exista minim un punct de tangenta ,in tot ce-i priveste pe parteneri este sortita esecului!!!Relatia nu se bazeaza pe cresterea "bebelusului",caci aceasta duce la extenuare fizica si psihica,ci inseamna esenta intrepatrunderii celor doi,in afinitate,dorinta,pasiune,preocupari,educatie,nivel de deschidere,care toate asigura suportul unei iubiri ample,nu superficiala!!!