de Alice Nastase Buciuta, sursa:
coffechat.ro In toate filmele regasesc tema iubirii care te face sa suferi. In toate amintirile indragostirilor mele ma revad pe mine ghemuita intr-o durere fara leac. Cantecele intregii planete asaza pe note ideea - transpusa in toate limbile lumii - ca dragostea doare. Istoriile marilor iubiri au aproape mereu un final tragic, sfasietor, sau ascund in ele un miez de suferinta, asa cum si istoriile noastre personale, chiar si acelea care s-au terminat frumos sau nu s-au terminat niciodata, au macar o etapa de asteptare, de neincredere, de speranta scapata din haturi. Datoram iubirii cele mai mari disperari. Cele mai adanci prabusiri in noi insine. Cele mai nebunesti gesturi. Nu stiu sa fi trait de-a lungul vietii mele vreo iubire senina de la un capat la altul. Cele care s-au ispravit m-au durut macar prin neputinta lor de a fi vesnice. Iar dragostea mea mare pe care o traiesc acum a debutat prin a-mi arde inima cu intrebari, cu asteptari, cu nerabdari. Am spus si eu, cabotin, ca nu voi mai iubi din nou. Am tot auzit si la altii, in filme si in viata, replica “mi-e teama sa iubesc din nou”. Dar, de fiecare data, cei care o rosteau, sfarseau prin a se indragosti iarasi, tocmai pentru ca acei care se tem sunt cei care pretuiesc prea mult dragostea, deci nu pot trai fara ea. Pentru ca, stim cu totii, dragostea doare, totusi, cine alege sa traiasca fara ea? Cine se apara de marea si splendida ei suferinta nemaiubind? Indrazneste cineva sa alunge iubirea pentru totdeauna? Exista cineva care, cu adevarat, fuge de dragoste? Text de Alice Nastase Buciuta, sursa: coffechat.ro
Spune-ti parerea!