Ce este iubitul unicorn? Este acea specie de barbat despre care eu credeam ca nu mai exista. Din frageda pruncie, eu am fost invatata ca merit ce-i mai bun pe lume. Am fost copil singur la parinti, facut cam la batranete si mi s-a cautat intotdeauna in coarne. Asa am ajuns o adolescenta destul de superficiala si cu ochii dupa toate prostiile din lume. Eu si colege mele de clasa ajunsesem sa vorbim codat.
- L-ai vazut, fata, pe GDL ca era aseara la noi pe strada? - Nu, fata, eram in parc cu MNI!
Sa nu va inchipuiti ca erau ceva nume de agenti secret. Toate astea erau numerele de la masinile baietilor mai mari de care ne indragosteam cu regularitate, ca menstruatia. Am avut o colega de liceu care printr-a XI-a, s-a indragostit atat de tare incat nici menstruatia nu i-a mai venit vreo 9 luni dar asta este o alta poveste.
In orice caz, pentru ca am fost atat de cocolosita, sau cel putin asta este scuza mea, in capul meu tot ce zbura se manca. Asa am ajuns de mi-am pierdut virginitatea dintr-o prostie, la un bairam. Tot asa am ajuns pe la 19 ani sa ma indragostesc de un barbat un pic insurat si bag de seama ca boala asta nu prea are leac pentru ca nu i-a trecut nici acum.
foto shutterstock cuplu pe canapea
Anii au tot trecut peste mine si am devenit clasicul caz de „Eu de ce nu am noroc in dragoste?”. Acum, daca stau stramb si judec drept, n-are nicio legatura cu norocul ci cu alegerile pe care le-am facut eu. Pe cat erau mai complicati, mai mincinosi, mai ipocriti, mai superficiali si mai inaccesibili, cu atat imi placeau mai tare si ma inchipuiam indragostita. Prin urmare, ca nota bene, atunci cand ajungi sa plangi noaptea in perna ca dragostea nu se lipeste de tine neam, stai oleaca, trage sufletul si trage linie peste toate relatiile pe care le-ai avut. Nu cumva are prea putin de-a face cu hibele inchipuite si prea mult cu alegerile gresite?
Asa am tot facut eu, nopti intregi. Am plans cand Gicu m-a inselat, cand Nicu nu mi-a mai raspuns la telefon in vecii vecilor si cand s-a mai insurat cate unul dintre fosti cu o doamna si mai urata si mai grasa si, in imaginatia mea ranita, proasta facuta gramada. La o adica, ce aveau ele si eu nu aveam? Povesti in cap este raspunsul cel mai probabil! M-am visat ani de zile condusa la altar (ca-n telenovele) cu muzica subtila de orga, biserica drapata in alb, eu imbracata in cea mai cea rochie de mireasa dintre toate rochiile de mireasa si asteptata de un mire frumos ca mandrul soare. Mai departe de atat, nu m-am gandit niciodata.
Spune-ti parerea!