Doamne cochete, subsemnata Noemi declar pe proprie raspundere ca sunt o fire anapoda. Am reusit sa conving toti barbatii pe care i-am iubit ca nu ii iubesc si pe toti cei neiubiti ca sunt cei mai iubiti dintre pamanteni. Nu spun ca e reteta succesului in dragoste pentru ca in mod cert nu este dar am fost manata in actiunile mele sucite de orgoliu si am luat fiecare situatie ca pe o provocare paradoxala. Din cauza asta, am ajuns sa gust infidelitatea din toate partile.
Primul barbat pe care l-am inselat era convins si mi-a spus de altfel fix in cuvintele astea ca il iubesc atat de mult incat nu il pot insela. Challenge accepted! L-am inselat cu Leo, care era intotdeauna doar la un telefon distanta si care mi-a pazit fundul o buna perioada de vreme, fie ca eram singura, fie ca nu. Provocarea si fumurile unui barbat sunt partia de sex si norocul altuia. M-am simtit vinovata apoi insa nu pentru ca am fost infidela. In capul meu tanar, oficialul meu si-a cerut-o. Ma simteam vinovata fata de Leo pentru ca stiam ca doar l-am folosit. Si nici macar neaparat pentru sex, ci doar pentru a face o demonstratie de ceea ce mi s-a parut atunci a fi putere.
Culmea ironiei este ca in cuplul oficial, raporturile de putere s-au schimbat complet. Daca pana atunci, eu eram cea care ridica in slavi, preamarea si cerea afectiune, dupa ce mi-am marturisit infidelitatea, partenerul meu oficial era cu ochii pe mine ca pe butelie. Ce-i drept, ne-a fost fatal dar pana la urma, nu s-a facut gaura in cer. Cativa ani mai tarziu, cu un alt barbat, rolurile s-au inversat. Nu stiu daca l-am iubit, cel mai probabil nu insa acest lucru nu inseamna ca n-am suferit ca o catea in lant cand am aflat ca m-a inselat.
M-a incercat o senzatie de greata si de usturime de piele, ca atunci cand stai prea mult la soare. Daca astfel de sentimente ar fi fost pornite din dragoste ranita, atunci poate ca mi-as fi castigat aerul de eroina tragica si plansa, cu sperantele inselate si patul pangarit. Toata furia, durerea si neputina mea erau manate de acelasi orgoliu nebun care mi-a alimentat toate actiunile din viata. Cum sa ma insele pe mine, eu care sunt doamna pe strada, gospodina in bucatarie si toate celelalte? Ce ma sfredelea mai tare, ca un vierme in mar, era ca cealalta, amanta, nu era nici vreo femeie ieftina, nici botoxata-siliconata-tunata, nici proasta facuta gramada. Cand am dat ochi in ochi, am vorbit de la egal la egal. Nu avea niciun cusur si nici moravuri usoare, ci pur si simplu s-a indragostit de un barbat care era partial ocupat. Evident ca in toata furia mea, atunci nu am inteles acest lucru si mi-am imaginat cele mai negre, mai lascive si mai dureroase scenarii despre ea dar purul adevar era asta: s-a indragostit de un barbat care nu mai primea afectiunea si atentia de care avea nevoie. In loc sa spuna lucrurilor pe nume, a preferat sa ma insele si apoi, om mai vedea noi.
Spune-ti parerea!