Sa cari dupa tine pacatale unei alte relatii in cea actuala este una dintre cele mai mari greseli pe care le poti face. Cu toate astea, trecutul e o parte din noi, suntem suma trecutului nostru si a planurilor de viitor. Privesti in trecut, zic, sa iti aduci aminte cu placere, sa inveti din el si sa nu uiti cine ai fost candva dar nu il lasa sat raga de tine si sa te inhate ca nisipul miscator pentru ca nu mai e cale de intoarcere.
Daca ar fi sa aleg o lectie pe care am invatat-o bine, atunci cu siguranta este sa nu ii fac pe barbatii din prezent sa plateasca pentru retrogradul emotional al celor din trecut. Le dau sansa sa isi lase propriile brazde in mine si fiecare dintre ele e cate o invatatura noua: nu te incurca cu barbati indisponibili emotionali, nu confunda dorinta cu afectiunea, nu acuza fara dovezi, nu dovedi daca nu vrei sa acuzi, nu iti asuma responsabilitatea pentru barbatii-copii. Le-am notat, domnilor, multumesc. Sa fie la voi acolo! Stiu ca teoria o cunostem toti si e usor sa bati din tastaura a “eu pot, eu sunt magician”.
Nu m-am nascut invatata, mi-am dat seama pe parcurs. Cheia a fost sa am mai multa rabdare cu mine si mai putina cu scuzele si improvizatia sentimentala a altora. Insa pana cand ne vom programa sufleteste sa facem asta, ne vom toci nervii, pe ai nostri si pe ai altora. Cred ca e important sa va povestesc sincer care a fost momentul in care am invatat sa nu ii pun pe unii sa faca penitente din cauza altora.
Candva, am cunoscut un barbat despre care oamenii din jur imi spuneau ca mi-e compatibil si am preferat sa ii cred. Eram cumva asemanatori daca ne masuram in ziduri construite si deghizate in indiferenta. In apararea lui, desi poate nu merita, nu a avut o viata tocmai usoara. A fost genul de copil fortat sa se maturizeze rapid si sa isi poarte singur de grija drept pentru care la maturitate a ajuns un om foarte egoist. Cuvintele lui preferate erau efort, compromis si sacrificii pe care le vedea ca fiind unilaterale, doar din partea lui.
Cumva, nu cred ca egoismul este cel mai mare defect al unui om. Cu timpul si cu putina rabdare in plus, probabil ca s-ar fi remediat. Altfel, nu era un om rau. Zau ca el mi-a adus aminte ca mai sunt barbati buni pe pamant, barbati fideli, independenti care nu atarna de fustele niciunei femei si care nu asteapta sa li se puna in farfurie si sa li se calce camasa. Daca peste egosimul lui as fi putut trece, peste fosta lui iubita nu a trecut niciunul dintre noi.
Spune-ti parerea!