Am ajuns sa plang dupa fiecare relatie esuata. Am pierdut nopti intregi, facand calcule, adunand toate clipele frumoase, scazand fiecare urma de regret, inmultind cu toate declaratiile de iubire si impartind la fiecare cearta dureroasa. Rezultatul mi-a dat cu virgula: prea multa durere, iar sufletul meu nu mai poate suporta. Se ineaca din cauza suferintei, refuza sa respire aer umplut cu compasiune si uraste sa inteleaga ce-i cu inima de este atat de zdrobita.
Am refuzat sa inteleg ca sfarsitul are un rost. Am refuzat sa realizez ca nimic nu poate salva o relatie deja pierduta. Asta pentru ca tineam cu dintii chiar daca ma durea inima. Vreau sa stiu ca nu a depins de mine Vroiam sa fiu sigura ca am facut totul ca relatia sa functioneze pentru a nu imi fi teama ca am lasat asa de usor un suflet pereche sa plece. Au mai ramas cativa, iar eu inca nu gasesc niciunul. Am iertat, am uitat, am trecut cu vederea, am inteles si am pierdut. Am pus deasupra gandurile lui, am apreciat fiecare gest de dragoste, am ascuns idealurile mele inalte si am invatat sa traiesc asa. Dar am gresit pentru ca nu am stiut ca intr-o relatie nu schimbi o persoana, nu renunti la vise, nu uiti sa aspiri. Intr-o relatie vii cu un bagaj, plin de amintiri, de dezamagiri, de idealuri. Nu le poti lasa la usa deoarece la cate relatii ai de-a lungul vietii, la sfarsit ajungi sa fii goala, sa te simti complet dezbracata, sa nu ai personalitate, sa nu vrei nimic. In relatii faci compromisuri si atat… Asta pentru ca nu primesti niciun semn ca el este alesul. Nu ai certitudinea ca el va fi langa tine pana la sfarsit. “Pana cand dragostea ne va desparti” este un cliseu atat de frumos la care viseaza toate femeile. Dar, din pacate, nu multe ajung sa aiba parte de o poveste de vis. De aceea este indicat sa nu renunti la nimeni si la nimic pentru un barbat. Cine iti garanteaza fericirea?
Spune-ti parerea!