Alergam dupa o himera: Definitia barbatului perfect

Am deschis cutia de vise: m-am uitat in ea, era goala. In adolescenta imi doream multe, acum nu mai vreau nimic. Am cotrobait in suflet si m-am gandit la toti barbatii care mi-au furat inima. Nu le-a placut, asa ca mi-au dat-o inapoi. Folosita, uzata, bolnava, faramitata... De fiecare data am stat si am pus bucatele la loc.

Am reparat-o, insa am lasat afara toate sentimentele, remuscarile si amintirile. Mi-a fost teama sa o fac ca la inceput. Nu am vrut sa sufar, dar am suferit. Nu am vrut sa plang, insa au fost nopti intregi in care nu imi puteam stapani lacrimile. Nu am vrut sa mai iubesc, dar inima mea o lua la galop, in timp ce mintea incerca neputincioasa sa imi explice ca nu e bine. Nu am vrut multe, dar nu a depins de mine.

Barbatul perfect... nu a existat, nu exista si nici nu va exista niciodata. Asa cum nu exista nici femeia perfecta. Suntem suflete diferite, gandim altfel, avem alte preocupari, alte teluri, alte principii. Defectele noastre sunt cele care ne fac unici.

Un studiu realizat pe 2000 de femei, care il cautau pe Mr Right, a demonstrat ca nicio femeie nu este complet fericita alaturi de barbatul pe care il are alaturi. Nicio femeie nu a raspuns ca isi iubeste partenerul. Fiecare a avut ceva de comentat. Da. De ce? Pentru ca noi nu stim decat sa reprosam ca nu suna, ca este lenes, ca nu sterge vasele dupa ce le spala, ca nu isi infrunta mama, ca nu se barbiereste, ca se uita prea mult la televizor, ca nu ne ajuta in bucatarie.

Dar uitam esentialul: barbatul ala, cu capul patrat (de la tipetele noastre) este cel care ne suporta in acea perioada a lunii, cand este eliberat monstrul din noi, este bratul pe care dormim noaptea, este umarul pe care plangem, este cel care ne asteapta de la munca, este cel care ne prezinta prietenilor sai ca „iubita”, este cel care ne face cadouri si, cel mai important, este cel care ne iubeste neconditionat. Parca defectele lui incep sa paleasca....

Am invatat sa refuz asteptarea. Minunea nu vine din cer, schimbarea este in sufletul meu. Poate ca cerintele mele sunt mult prea mari pentru ei. Asa ca am redus standardele. Am facut curat in gandire, am pastrat ceea ce imi doresc cu adevarat de la un barbat, am aruncat ceea ce isi doresc altele si am pus deoparte ceea ce isi doresc barbatii.

A fost mult de munca, ani intregi chiar, in care ma linisteam singura si ma incurajam cu gandul ca toata schimbarea este pentru mine. Si a functionat: am avut puterea sa ma schimb eu in loc sa ii schimb pe altii, am putut sa merg mai departe in loc sa reprosez, am indraznit sa pun „Noi” pe primul loc in loc sa ma pun pe mine.

Foto: Shutterstock.com