Speranta

Ne-am certat. Mai mult ca sigur ne vom despãrþi, chiar dacã acum nu vreau sã accept asta deºi ºtiu foarte bine cã, dupã ce mã voi umili ºi mã voi face preº, imi va fi mie imposibil sã o mai iau de la capãt. Am plins mult, l-am convins dupã indelungi lamentãri ºi rugãminþi sã vinã sã mai vorbim, fãrã rost, ºtiu sigur, insã mai mult dintr-o nevoie organicã de a-i mai simþi, incã o datã, prezenþa. Mã uit in oglindã ºi vãd o femeie tristã cu un bigudiu in mijlocul frunþii, menit sã genereze un breton perfect de sub care se vor slobozi mai tirziu priviri rugãtoare ºi vorbe zadarnice. Minutele trec, ºi-n timp ce mintea nãscoceºte imposibile scenarii de discuþie curajoasã, edificatoare, victorioasã, miinile intind conºtiincios fondul de ten pe un chip devastat de tristeþe ºi rujul cel mai bun pe buze ce tinjesc mai degrabã dupã zimbete sincere ºi liniºtite, decit dupã grãsimi colorate. Fac totul dintr-o inerþie inexplicabilã, dintr-un impuls pe care nu mi-l pot controla, deºi am fost dotatã cu gradul necesar de inteligenþã care sã-mi spunã cã totul e zadarnic. Am fost iubitã in chipurile mele cele mai banale, in apariþiile mele cele mai rãvãºite, mi s-au sãrutat pasional ochii umflaþi de dimineaþa, obrazul imperfect, picioarele in momentele lor nu tocmai netede…Unde-i rostul de a aºtepta, impecabilã, pe cineva care nu mã mai iubeºte? Unde-i rostul de a mã uita zilnic, pe furiº, in geamurile maºinilor ca sã-mi verific strãlucirea gloss-ului, in timp ce interiorul imi plinge in hohote? Mã surprind dimineaþã de dimineaþã, inainte de a pleca in locuri unde nu sint sigurã cã vreau sa fiu, intrebindu-mã nu care-i menirea mea pe lume ci dacã la bluza verde ar merge sã-mi pun un colier mai masiv, sau dacã cizmele de anul trecut or mai fi in trend. Sub duº, unul dintre locurile unde pot plinge in tihnã, imi las lacrimile sã curgã nestingherite ºi gindurile cele mai negre sã mã invadeze in timp ce-mi frec trupul cu un burete aspru, anticelulitic, insistind frenetic in zonele cu probleme din dreptul ºoldurilor. Printre suspine imi verific fermitatea sinilor ºi tãria stomacului ºi-mi spun cã poate ar fi cazul sã mai fac niºte abdomene. Paradoxal, cind sint fericitã, mã simt frumoasã oricum, nemachiatã, grasã, ciufulitã, imbrãcatã intr-un tricou lãliu. Dupã o relaþie lungã, intensã ºi incheiatã abrupt, odatã cu trista singurãtate mi-a bãtut la uºã, pesemne, ºi simþul estetic alungat, cãci am deschis intr-o zi ºifonierul ºi am realizat cã tot ce am in el e profund demodat, de parcã nu mai ieºisem din casã de trei ani. Iubirea are, pentru mine, efectul celui mai luxos fard. Nici cea mai extravagantã cremã nu-mi infloreºte chipul cum o face un sãrut. ªi nu s-a inventat incã soluþia miraculoasã care sa-mi picure in ochi strãlucirea pe care o am dupã o noapte de iubire. Nefericirea, insã, ma vrea ºi ea superbã cu orice preþ, nu pot sta sã mã intreb ce dracu fac acum cu viaþa mea, decit rimelatã ºi cu o manichiurã perfectã. Stau ºi mã gindesc, in momentele in care þin cu orice preþ sã fiu obiectivã, de unde vine oare dorinþa asta a mea (ºi a altor femei) de a fi oricind ºi-n ciuda oricãrei stãri de spirit, decorativã? Ce forþã vine ºi mã ia de minã ºi-mi deschide dulapul ºi pudriera cind, dacã aº fi intrebatã ce-mi doresc cel mai mult in acea clipã, aº rãspunde cã vreau sa mor? Ce gind nebun mã face sã-mi adun puterile ºi sã apar nu altfel decit coafata impecabil in faþa omului care se uitã acum la mine cu o dureroasã indiferenþã dupã ce, odatã, m-a iubit? Ce mã hrãneºte cind simt cã mã sting, cine-mi pune un picior in faþa celuilalt ºi mã face sã merg cind ºtiu cã m-am prãbuºit, ce mã face sã mai zimbesc, chiar ºi amar, lumii? Singurul lucru care va muri, nãdãjduiesc, odatã cu mine: speranþa. Un articol de Alina G.