iubire imposibila?????????????

ne-am cunoskut pe internet

cine ma poate indruma...

mar_nanu Postat pe 1 Noiembrie 2008 21:43
De ce , draga mea ,sa suferi cand viata,la anii tai poate fi asa de frumoasa?!Lasa-l sa planga pe umarul ei sau al altei credule!Asta nu-i barbat!Asa gandesti ca poti trai o viata?Sterge-ti lacrimile,ridica-te si mergi mai departe zambind.Nu se stie cine ti-ar putea vedea zambetul si s-ar indragosti de el!Fii FEMEIE!Nu ingenunchea in fata unei incercari mai mari.Toate trec si se uita...Numai viata nu se mai poate recupera odata pierduta!
hm...a trecut ceva timp de cand nu am mai scris pe forum... din cauza ca am vrut sa ma indepartez de tot ce imi aducea aminte de el.. da a inceput un nou an....din toate sfaturile si jignirile citite pe forum am invatat foarte multe.... pot spune ca mi-am luat viata iara in maine si ma bucur enorm de chestia asta.... cum imi merge? o sa va povestesc continuarea povestii mele....cand nu mai crede-am a il putea uita....am reusit...prin munca ....enorm de multe ore peste program.....chiar fara bani dar mi-au redat altceva...mi-au redat libertatea si increderea si respectul meu fata de persoana mea.. am reusit sa il trec peste el..privindul in ochi...cum a fost a ramas in romania langa familie pentru 6 luni crezand ca eu il voi astepta...din fericire pt mine nu a fost asa... am pastrat legatura cu ell ca prieteni... acum inainte de sarbatori sa intors inapoi..ma sunat zilnic ma sunat de craciun de revelion mereu am fost rece ccu el...ma rugat sa ne intalnim si cu toate ca ..in inima mai e ceva singuru lucru cu care ma pot apara e sa nu il vad in realiatee ....am refuzat de fiecare data sa ne vedem pe motiv ca nu am timp... pt ca lucrez asa pe langa servici la o discoteca....am facut in asa fel incat sa nu poate veni in discoteca sa nu aiba intrare...poate sunt egoista dar m-am gandit intr-adevar la mine.... el acum despartit de femeie locuieste la trei strazi d emine ..a aflat din pacate unde stau ...ma suna mereu ca e in fata casei sa ii deschid usa ca vrea sa vb cu mine...niciodata pana acum nu am cazut prada la nimic .am reusit sa ma tin tare...si inca mai merge .... si totusi ...ceea ce am zis mereu c nu va fii si nu se va desparti de nevasta nu a tinut ...a relaizat pe parcurs ca ....nu mai tine la ea...si copilul nu ia mai putut apropia.faptul ca nu mai mergea relatia lor dinainte sa il cunosc stiu sigur si de la mama lui si de la el pt ca am avut mereu incredere unu in altu si se pare ca nu ma mintit...dar acum parca nu mai vreau eu... si mereu m-am gandit la chestia...ca nu vreau gunoiul de la alta.... ea mi-a demostrat si mie in primul rand ca nu e asa de desteapta cum se crede-a...la urmarit in romania pana a gasit adresa mea de internet...si a inceput sa imi scrie mie ca eu i-am facut vraji...si minuni...a inceput pe poate buna dreptate sa ma jigneasca....si sa zica tot felul d eminuni care sau puttu citi si aici pe forum.... si m-am coborat la nivelul ei ...i-am raspuns la un email de trei pagini scris de ea..cu doar cateva cuvinte...." sa se gandesca bine ca orice a fost am fost amandoi implicati" ..nu am scris nimic mai mult...la care ea nu a mai dat niciodata nimic inapoi ca sa se apere sau sa jigneasca iara...lui nu ia mai zis niciodata nimic..si abea acum nu demult mi-a povestit el...ca ii spusese ea..ca crede-a c a inselato cu o proasta care nu gandeste ...si nu o duce capu ...dar totusi incepe sa observe ea de ce el inca tine asa de mult la mine... nu vreau sa ma laud sau te miri ce da asa a mers povestea mea mai departe....si apoi eu sincer nu ma simt vinovata de nimic ...nu consider ca am distrus o casnicie sau viata unui copil..consider ca poate mai mult am ajutat pe el sa isi dea seama ca sta cu cineva pt care nu mai simte nimic...si pe ea sa vada ca mai are timp sa isi gasesc pe cineva care o merita... cat despre el....poate sa faca ce vrea de pe partea mea...ma intereseaza ca prieten cum ii merge si nimic mai mult chiar daca ma caut atat de des cat l-am cautat eu can a plecat de langa mine..... de vazut inca de trei sapta nu ne--am vazut si o sa evit atat timp cat voi putea evita revederea cu el.... atat de la mine va doresc numai bine un an nou cat mai bun ...si toate cele bune... si mai ales...cel mai important....TIMPUL LE REZOLVA PE TOATE........si RATIUNEA ....nu INIMA(sau mai bine zis o lista cu ce vreau ce nu vreau .....un mic joc cum va fii in viitor si daca fiecare ar vrea sa fie asa....dar nu va imaginati cum vreti sa fie...asta pt cele care sunt in situatia mea...ci imaginati-va exact cum va fii .....jjucativa umpic.....) BAFTA cu drag in devenire o alta SASO
Postat pe 6 Ianuarie 2009 03:33
am citi povestea ta si vreau ca sa te felicit pentru decizia luata,insa daca mai simti ceva pentru el ar trebui sa ii mai acorzi si a doua sansa...te felicit pentru faptul ca nu tu ai intervenit ca el si nevasta lui sa se desparta ci ai asteptat ca decizia sa fie doar a lui.C e pot sa spun mult noroc in continuare si poate ar merita a doua sansa,asta daca tu crezi de cuvinta daca nu...ai o viata inainte

Postat pe 6 Ianuarie 2009 07:06
iubirea nu ne cere de mancare...dar cere suferinta... cand iubesti pui mai presus de tine, de mandrie persoana respectiva, draga Soso, important este ce iti doresti tu de la viata ta, daca consideri ca el iti ofera ceea ce ai nevoie la momentul prezent sau in perspectiva viitorului, ce este moral sau nu este ceva iventat de oameni, dar dreptul tau de a traii asa cum simti nu il poate lua nimeni, nu te sustin in a continua sa fi amanta - nu te sustin in ideea de a desparti o familie doar ca el sa se casatoreasca cu tine.. ceea ce vreau sa iti spun este ca TU stii cel mai bine ce este bine pt tine si pt el, important este sa nu va raniti unul pe celalat, sa va respectati dorintele si sa va iubiti cu adevarat. Un copil tine un barbat legat de sotie printr-o legatura sufleteasca este adevarat, dar pt un barbat este importanta si latura fizica iar tu se pare ca o indeplinesti, iar un barbat poate sa iubeasca doua femei, poate sa ofere ambelor copii si afectiune, depinde doar de tine ceea ce doresti si cat de mult il iubesti - ah, si normal si cat de mult se implica el in relatia voastra. multa bafta indiferent de deciziile luate!
girisci Postat pe 18 Ianuarie 2009 13:54
Felicitari!! iubita mea, nu "incalzi ciorba"....te supui din nou altor suferinte!! Felicitari!! am multe de invatat de la tine!!
zvb81 Postat pe 19 Ianuarie 2009 09:02
Unii barbati nu sunt in stare sa ofere afectiune niciunei femei, dar "ambelor"? Ma indoiesc. Nu mia spusn ca statutul de tata nu se rezuma la a face copilul, ci, mai ales, inseamna sa FIE LANGA acel copil zi si noaspe, sa-i ofere siguranta si sa-i fie MODEL... Din pacate, sunt destule exemple cu barbati iresponsabili. Si, am observat, cu cat au mai multi bani, cu atat mai slabi, din punct de vedere sentimental, sunt... Felicitari, Saso, pentru ca esti tare. In mod sigur, daca sotia lui ti-a scris, inseamna ca este foarte afectata si sufera (poate si fi lispita de inteligenta, dar de obicei suferinta/gelozia le pune pe femei in situatii ridicole ca cea descrisa de tine). Un barbat care e in stare sa faca sa sufere o alta femeie te va face sa suferi si pe tine, intr-un tarziu (poate sunt si exceptii, dar colegele mele care s-au casatorit cu barbati divortati cam asta au invatat: de la un moment dat, barbatul incepe sa se poarte cu a doua sotie EXACT asa cum s-a purtat cu prima). Altfel, pentru ca nu mai exista iubire intre cei doi, nu cred ca e de vina numai ea (desi admit ca poate purta o vina mai mare), dar odata casatoriti, AMBII soti sunt datori sa pastreze iubirea, nu numai femeia. Saso, din cate povestesti tu, pe el il leaga de tine un fel de depenendenta, el are nevoie mai mult sa IA, decat sa ofere. Si sentimentul tau pentru el pare sa fie mai degraba un fel de... NEVOIE de a DA (de a iubi si oferi grija si afectiune), decat a lua. Sentimentul tau e frumos, dar imi pari vulnerabila in fata lui (probabil de asta il eviti, fiindca ti-e frica sa-l infrunti, nu?) In orice caz, tine minte ca TU meriti un barbat care sa te iubeasca, sa-ti acorde exclusivitate, sa nu-ti ceara numai sa DAI (si sa astepti, rabdatoare, pana el isi termina "afacerile", ci sa te puna in CENTRUL atentiei lui. Daca el vine cu propunerea de a va casatori si promite sa te stimeze si sa te iubeasca.., analizeaza toate posibilitatile. Dar fereste-te de barbatii care CONSUMA iubirea femeilor, fara sa ofere ceva in loc. P.S. Sper ca nu te-am plictisit. Pentru ca vorbesc din experienta, m-am gandit ca ar fi bine sa-ti spun ce gandesc. Sigur, tu esti cea care stie mai bine de ce are nevoie si decizia nu o poate lua nimeni in locul tau. Succes si dragoste frumoasa!
aciri Postat pe 22 Ianuarie 2009 19:56
si tu daca stiai ca era insurat de ce ai mai acceptat sa ai o relatie cu el?off.. femeile astea..!!sunt si eu femeie dar uneori imi este greu sa cred ca fac parte din aceeasi specie
Asynia Postat pe 22 Ianuarie 2009 23:32
de ce am fost acceptat atunci...pt ca ....chiar crede-am ca poate fii doar ceva asa de cateva saptamani cat mai sta el aici si apoi e gata totu...de ce am acceptat poate ca ma lovit...si pe mine acea dragoste nebuna cum se numeste ea....pt ca m-am indragostit nu de infatisarea lui...nu de cum arata m-am indragostit de sufletul lui...a fost poate unu dintre singurii pe care iam cunoscut pana acum cu care nici nutrebuia sa vb ca stia deja ce vreau sa spun...nu stiu daca intelegi ce vreau sa spun.a fost un sentiment....altfel ce pana acum....am cazut si eu prada...crezand ca sunt mai tare eu ca sentimentele care urmau sa vina.... de aia am acceptat...si o zic si acum ....nu regret nici un moment....acele clipe de neuitat....clipe care niciodata nu se vor mai intoarce..... cat despre ea..acigri....nu a fost criza de gelozia...cred ca oricat de geloasa as fii nu as putea zice sotului meu ca ma doare faptul ca sa indragostit de una care nu e proasta asa cum crede-a ea pana atunci ci ca e destepta si se descurca singura...si aia e problema ei ce mai mare....eram langa el cand ea ia fost spus odata la telefon ca fara el stie si el prea bine ca ea nu va reusi nimic in viata...si pe ea asta o deranjeaza ca eu ma descurc si el asa om isi doreste langa el..deci de aia e frica ei fff mare... dar treaba lor.... bafta tuturor...va pup saso
Postat pe 28 Ianuarie 2009 01:51
uneori lucrurile se intampla pur si simplu,fara voia nimanui.acum nu mai conteaza cine a gresit si cat.faptul e consumat.si chiar daca ai gresit,cred ca suferinta prin care ai trecut a sters o parte din greseala.nu mai conteaza trecutul,mergi mai departe.de gresit cu totii gresim.sa nu crezi ca exista oameni care nu au gresit niciodata.iar cei ce nu au gresit inca,o vor face ,mai devreme sau mai tarziu.cu totii o facem.
dana_mv Postat pe 28 Ianuarie 2009 12:11
saso, esti o petarda care a distrus o familie! bravo tie!
inuca Postat pe 28 Ianuarie 2009 12:54
Inuca, o familie nu poate fi distrusa din exterior doar din interior, daca unul din parteneri insala inseamna ca ceva nu e ok. Saso, ma bucur pentru tine. Parerea mea este ca acum ar trebui sa te linistesti si sa fii convinsa ca dupa "furtuna" prin care ai trecut va rasari si soarele.
naster Postat pe 29 Ianuarie 2009 06:59
De la: inuca, la data 2009-01-28 12:54:47saso, esti o petarda care a distrus o familie! bravo tie! tu de colo, suparata mai esti
Postat pe 29 Ianuarie 2009 07:06
...
kruger Postat pe 29 Ianuarie 2009 20:30
Aici, Saso, sa stii ca e o problema foarte complicata. Uneori, chiar daca un cuplu intalneste greutati, (nu comunica, pare ca nu mai exista iubire etc), oricum, ceea ce ii leaga pe soti este mai puternic decat ceea ce ii desparte. Asta se intamapla, in primul rand, pentru ca felul de a simti in tinerete, cand se formeaza cuplul, este mult mai intens si mai "memorabil" decat sentimentele de mai tarziu. Si, nu in ultimul rand, e ceea ce se numeste ISTORIA sentimentelor sotilor. Paradoxal, barbatii sunt mult mai fideli - din acest punct de vedere - decat femeile. Nu spun ca barbatii inseala mai putin (probabil ca e invers), dar din punct de vedere sentimental, ei sunt cei care "retin" destramarea cuplului. Vorbesc din experienta: sentimentul meu pentru el s-a evaporat cu fiecare noua aventura a sotului meu. Sentimentul lui este acelasi (asa insista el, desi si stie ca este vinovat) si acum imi da regrete, uneori, cand ajungem sa discutam despre relatia noastra. Este depenedent de parerea mea, are nevoie sa discutam. Mult timp, asta imi parea ceva normal (si eu avand nevoie sa stiu ca el se simte bine, de exemplu), dar acum incep sa vad altfel aceste "reveniri" ale lui. Mi-e mila de el, dar si mai mila mi-e de mine, pentru ca pentru mine experienta asta a fost mai mult dureroasa decat frumoasa, iar depenedenta lui ma sperie... Nu exista despartiri benefice a unui cuplu care a functionat ca atare: ambii ies raniti dintr-un duvort - si nu se mai "refac" din punct ded vedere psihologic. Eu, de exemplu, stiu ca voi simti mereu acest "handicap" al meu. Nu degeaba, conform religiei crestine, divortul este considerat un mare pacat, divortul este ceva EXTREM de distructiv pentru psihicul omenesc. Sigur, divortul este de preferat situatiei in care s-a ajuns la violenta fizica. Daca insa exista macar o MICA sansa ca relatia sa fie salvata, atunci ea trebuie salvata. Si nimeni nu are dreptul sa grabeasca despartirea celor doi. Ura, care se infiltreaza in relatia de cuplu, este o forta malefica ce va lovi in toti cei implicati... Nu doar in sotii certati. Intelegi? P.S. Si ce ziceam eu... ca barbatul tinde sa repete greselile din prima casatorie, desi stie ca a gresit. Chiar zilele astea, dupa o discutie devastatoare, mi-ai dat seama ca trebuia sa divortez MULT mai devreme, ca un barbat care nu se respecta nu se va schimba niciodata... Nu pot sa dau detalii, dar sunt foarte mahnita. Cred ca o femeie care a inselat si ii pare rau pentru ce a facut nu va mai insela niciodata. Un barbat insa va continua, chiar daca risca sa fie parasit a doua sau a treia oara. P.P.S. E normal ca femeia care a investit timp si efrturi in relatia ei si in concepia de familie sa nu fie foarte competitiva pe piata muncii. Nu poti fi foarte buna in toate cele. Sotul, in cazul unui divort, este dator sa-i asigure acelasi nivel de viata, daca este un barbat serios, bineinteles. Si, nu ar trebui sa-ti faci iluzii: in cazul in care ati fi casatoriti, ti-ar cere si tie sa renunti la multe, pentru a-i sta la dispozitie - pentru ca, orcat de buna si harnica ai fi, ziua tot numai 24 de ore are... Din pacate. :)
aciri Postat pe 1 Februarie 2009 05:17
acigri, imi pare rau ca treci prin asta; ca femeie, ca om, te poate distruge, ai mare dreptate in ceea ce ai spus; acea femeie, vioara a doua, a cincia roata la carutza, saso, si-o va lua in bot, in cele din urma, si citind postarile ei, am realizat cit de putin gindeste, ca sa nu zic cit de naiva mi se pare cind vb. de cresterea copilului fostei sotii, si toate astea pt. un pularau!
inuca Postat pe 2 Februarie 2009 01:27
De la: inuca, la data 2009-02-02 01:27:32acigri, imi pare rau ca treci prin asta; ca femeie, ca om, te poate distruge, ai mare dreptate in ceea ce ai spus; acea femeie, vioara a doua, a cincia roata la carutza, saso, si-o va lua in bot, in cele din urma, si citind postarile ei, am realizat cit de putin gindeste, ca sa nu zic cit de naiva mi se pare cind vb. de cresterea copilului fostei sotii, si toate astea pt. un pularau! Inuca, multumesc pentru compasiune. Adevarul e ca e dureros, dar durerea nu e ceva strain pentru mine. Si nu ar fi fost atat de insuportabil, daca nu as fi descoperit acele detalii, despre care am pomenit. Din intamplare am aflat de ele. Mi-am propus sa nu stau ca un spectator al propriei singuratati si mi-am facut un cont pe un site de matrimoniale. Nu m-a prea ajutat, asa incat am decis sa-mi inchid contul. Am intrat pentru ultima data si l-as fi sters, dar mi-a atras atentia un barbat, care m-a facut sa am banuieli ca ar fi fostul meu sot. Am flirtat putin chiar, desi eram mai mult speriata de asemanarea pe care o vedeam tot mai clar, decat atrasa de el. Intr-un sfarsit, mi-a dat datele sale reale si n-am mai avut niciun dubiu. Acuma, formal, el nu face nicio crima: ei nu sunt casatoriti inca. Dar eu stiu ca ea e insarcinata, pentru ca el si-a dorit foarte mult un copil, inainte de a se casatori - si acum urmeaza sa oficializeze relatia. Deci, minte. Nu stiu cat din aceasta stare pe care o am, de cateva saptamani incoace, este sentimentul de vina (pentru ca nu am renuntat la relatia cu fostul sot mai demult, nu de alta), si cat e dezgust (pentru ca se confirma "teoria" pe care o stiam de la fostele colege, casatorite cu barbati divortati: barbatul care a inselat intr-o prima casatorie va insela si in a doua, si in a treia - asta e ca un virus) . E si putina mila pentru el, pentru ca mi-a spus de mai multe ori ca nu simte nicio satisfactie din noua relatie, asa cum cum niciodata n-a simtit satisfactie dupa o masa buna, din cauza ulcerului sau cronic (un fel de plictseala, pe care nu o intelegeam)... Am pus asta mereu pe seama cochetariei lui (imi ziceam, "ei, vorba degeaba, mi se plange asa, ca sa nu ma simt eu chiar asa de singura! - dar e clar ca iubeste si e fericit"). Mai imi parea ca ii inteleg nevoia de a pastra legatura dintre noi - legatura pe care insista sa o tinem, iar eu eram de acord - mi se parea ceva normal, dar acum imi dau seama ca nu e ceva firesc (si, mai ales, imi imaginez ca noua lui sotie sufera din cauza asta)... Sigur ca mi-e mila, dar mai mult decat mila mi-e teama pentru copilul care va veni... Bine, poate ca imi fac griji degeaba. Nu cunosc toate detaliile noii lui relatii, adica le cunosc, dar numai versiunea lui, nu si pe a ei. Sper doar ca are destula minte sa o protejeze, mai ales acum in perioada sarcinii. Pe mine nu m-a putut proteja de aventurile sale... Cam asta e, pe scurt. Altfel, durerea nu e tocmai a mea, dupa cum vezi, problema e ca ma face sa o simt ca si cum ar fi a mea... Solutia insa e simpla: niciun fel de legatura cu fostul. In ce o priveste pe Saso, nu cred ca trebuie sa fim dure cu ea. E destula duritate in faptul ca ii spunem din experienta noastra - "viata bate fimlul", nu?... Nu e prima si nici ultima femeie, care cade in plasa unui barbat iresponsabil sau profitor. De cate ori mi s-a intamplat sa aflu ca tanarul care imi face curte si pare indragsotit prima oara in viata e de fapt casatorit si are si vreo doi copii! Sunt cel putin doua cazurile in care am fost pe cale sa ma indragostesc de astfel de "cavaleri", dar am fost nevoita sa le aduc aminte ca au deja o familie! Norocul meu ca nu ma indragostesc prea usor. Nici macar in adolescenta nu eram "usor inflamabila". Poate numai asta m-a ferit de o greseala de acest gen, adica sa am o aventura cu un tip insurat sau, si mai rau, sa stric o familie...
aciri Postat pe 2 Februarie 2009 17:35

Postat pe 16 Februarie 2009 11:41
holla
Postat pe 16 Februarie 2009 11:43
Inuca incurci topicile, Saso nu s-a gandit sa creasca copilul iubitului ei, Symo e cea care avea aceasta problema de rezolvat. la urma urmei fiecare are partea lui de vina, nu numai amanta e devina si "iubitul" are de ales sa spuna nu tentatiei si totusi el spune da. Lui de ce nu ii scoateti ochii. :)
belvala Postat pe 7 Aprilie 2009 17:27
Vrei sa te casatoresti cu un barbat care isi paraseste sotia si copilul? Ce te face sa crezi ca nu te va parasi si pe tine si pe copilul tau la fel peste ceva timp? Atata timp cat el a intrat intr-o aventura, casatorit fiind, inseamna ca pentru el casatoria nu inseamna nimic si imediat ce vor aparea cele mai mici probleme in noua casatorie, va cauta alinare intr-o noua aventura. Eu nu te inteleg, esti necasatorita si te multumesti cu jumatati de masura (barbati insurati) in loc sa accepti doar relatii cu barbati necasatoriti care ar putea avea un viitor. Vreti sa-ti intemeiezi familia pe nefericirea altora, sperand ca va fi bine? Cum crezi tu, dar Dumnezeu intoarce roata.
peneluminita Postat pe 8 Aprilie 2009 17:50

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
ce e de facut?	5	De la: scorpyow10 7 Mai 2009 22:38
IUBIRE INTERZISA	28	De la: kudika_16468 26 Septembrie 2012 23:14
Vreau mai mult breton!	29	De la: stem_29 4 Iulie 2010 20:25

Topicuri diverse... si indelung comentate!!!	12	De la: kyty_katy 29 August 2009 18:58
relatii	11	De la: AdrianaR 2 Octombrie 2010 18:10