destin sau...

Iubesc doar EU...

sunt mai importantii prietenii???

pisicutsa Postat pe 3 Iulie 2011 11:57
Ii inteleg pe parintii tai,dar sincer la varsta ta nu prea au dreptul sa se bage atat de adanc in viata ta...au dreptul la sfaturi si alte lucruri,dar ce faci tu cu viata ta este doar problema ta.Sicer eu crd k nu ai procedat deloc corect.Ai lasat sa`ti scape iubirea pe care poate o intalnesti doar o data in viata.Acum suferi pt k te`ai despartit de persoana iubita si stai cu parintii tai.Puteai lupta pt iubirea ta si poate pana la urma se obisnuiau si parintii tai cu acest lucru.Puteati sa fiti fericiti,sa aveti o familie.Acum este tarziu, dar nu f tarziu asa k ai putea sa faci o ultima incercare si sa incerci sa vb`esti cu el....Si eu am prieten care a fost cam nebunatic in copilaria lui,a facut "prosti" dar toti am gresit la un moment dat, fiecare in felul lui.Am 19 ani, sunt de 1 an impr cu el, dar parintii mei nu mi`au interzis nicio clipa sa nu fiu cu el sau cu alt baiat.Mi`au spus sa am grija si ca au incredere in mine!Sper sa fi fericita:*>:D
in general,cand iubim,mai ales la o varsta ca asta,nu vedem decat partile bune ale persoanei iubite.Cei din jurul nostru privesc altfel relatia,ei vad cu ochi critici.Deci daca majoritatea au spus ca nu e de tine,probabil ca au observat ceva ce tu nu poti vedea.Parintii s-au impotrivit pentru ca nu ar vrea sa te vada suferind mai tarziu.Alegerea e a ta,nimeni nu poate decide soarta nimanui.Poti sa incerci o impacare oricand,daca nu va merge,e clar ca e ceva...Succes
lifesoul Postat pe 3 Iulie 2011 11:58
bla bla bla bla toate problemele care apar in viata unui om sun lasate de la Dumnezeu pt ca noi fiecare sa ne dam seama cine e cu adevarat persoana cealalta de langa noi............. parintii ne pot influenta deciziile doar daca ce ei cred se adevereste........... daca el te iubea atat de mult nu renunta chiar asa ushor la tine si nici tu la el... ii stiai "defectele" dar nu leai acceptat cu adevarat ........ iar el te placut asha mult doar pt faptul ca era primult tau prieten si de aceea te alintat atat........ dupa ce au aparut problemele vati trezit la realitate si se pare ca nu erati pregatiti ca sa le infruntati....... cunosc si eu un caz cu final fericit.. va zic pe scurt.. sau cunoscut .. sau vazut sau placut......... parinti amandoura erau impotriva lor .. motive banale......... ea avea scoala si el nu . ai lui ziceau ca ea nu e pt el ca e scolata si ai ei ziceau ca el nu e pt ea ca el nu are.... a fost asha pana sau casatorit acum doi ani.. de atunci ambele familii nu mai au nici o treaba .. si nora si ginerele "sunt buni" unul pt altu.. ei sunt foarte fericiti si se iubesc pe zi ce trece tot mai mult ( au si o fetita de o luna) .. toate astea le stiu de la el ca imi e prieten bun.. si coleg de munca asa ca nu mai sta gura casca si "citeste" printre randurile vietii tale si ai sa gasesti adevarata problema.

susanu24 Postat pe 3 Iulie 2011 12:06
Ai 21 ani, el sa zicem tot atat.La varsta asta deja nu mai spunem "baiat".Ci barbat.Tanar, dar barbat.Baietii sunt la liceu.E o dovada ca nu-l consideri matur.Si uite, acum ai si tu un trecut amoros.Urmatorul poate sa zica despre tine ca nu ai fost "cuminte"...Nu, stai linistita, n-o sa zica asa ceva, ti-am aratat numai un viciu de gandire.Pacat ca nu ti-a spus nimeni pana acum, barbatii nu sunt cuminti.Nu prea stau fara sex mai ales la varsta asta!Cand o sa aiba femei, la 60 ani?E in legea firii.Se mai cumintesc ei cand se indragostesc, cand se casatoresc.O vreme.Daca n-au acasa ce le trebuie dau iama pe la vecine, colege...Religia condamna asta, parintii, majoritatea femeilor la fel.Ok, daca sotul tau te insela esti indreptatita sa-l lasi.Crezi ca e asa de grav ca "umbla"?Ai vazut deja ca defectele mari sunt altele.Uite unde sunt greselile, asta ca sa inveti si sa nu le mai repeti:1) intr-o relatie fiecare are un trecut.Si trecut trebuie sa ramana.Conteaza ce-i acum.2)Parintii iti vor binele dar binele pe care-l considera ei.Nu inteleg ca tu esti ALTA PERSOANA.Care are nevoie la 21 ani de iubire si sprijin moral si ATAT.E CU TOTUL ANORMAL CA LA 21 ANI SA-TI DICTEZE MAMA cu cine te cuplezi.Ca a facut totul pentru tine...asta e normal.Pana la un punct.La noi parintii fac prea multe pentru copii, uita de ei si de nevoile lor ca mai apoi sa reproseze totul copiilor.Fa-i sa inteleaga ca esti deja matura, iei decizii pe cont propriu.Daca nu, pleaca de acasa si vezi-ti de viata ta.Nu-i mai lasa sa se bage in viata ta pentru ca stai cu ei si te mai sustin material.Sincer m-am saturat sa tot aud de mame care-s ca niste gaini fricoase, nu lasa puii mari de sub aripa!3)Parerea mea e ca el a luptat destul.Ce sa mai faca?Normal sa s-a saturat si a sters-o, toate au o limita, mai lipsea sa se tarasca pe jos, ca rama...Avem tendinta sa asteptam prea multe de la ei.Draga, nu suntem printesele din basme, vine Fat-Frumos, se bate cu zmeul, mai ia o cafteala, etc.Si noi ne uitam la el de la balcon.In iubire cei 2 se intalnesc la mijlocul drumului, adica ambii se straduiesc!
Voyager Postat pe 3 Iulie 2011 12:43
cateodata si parinti gresesc,dar el daca te iubea lupta pt tine nu dadea bir cu fugiti,eu am luptat pt sotul meu si astazi sutem impreuna am fost in aceeasi situatie invata sa lupti pt ce este al tau
kudika325402 Postat pe 3 Iulie 2011 12:46
buna eu din experienta mea cred ca ai sa regreti decizia luata mult timp pt ca si eu am trecut prin asa ceva si acum dupa 2 ani inca sufar dupa prima mea dragoste este dureros sincer daca as putea sa dau timpul inapoi nu as mai lua aceasi decizie la urma urmei nu stau ei cu el ci u
kudika373414 Postat pe 3 Iulie 2011 12:49
De la: kudika410387, la data 2011-06-28 18:25:37Pentru ca,sa spunem ca inainte nu a fost un baiat exemplar...k fiekre a facut greselile lui. El a luptat ff mult si mi-a demonstrat ca ma iubeste in fiekre zi...a dormit chiar si pe pres la usa...si multe altele,kre sunt chiar personale si ne implica doar pe noi2. A incercat sa fie pe plac,sa vb, dar a spus ca daca nu sunt sigura de ceea ce vreau nu poate lupta singur. parintii mei au incredere in mine,dar uneori mami este mult prea protectiva..vrea totul din toate punctele de vedere. Tu te auzi? Astea sunt macar gandurile tale? Sau chestii inoculate de mama tah?! Ai putina personalitate macar...ca vei regreta mai tarziu! Si nuh ma refer neaparat la tipu' ala. My god ai 21 de ani......de ce trebuie sa decida "mami" in locu' tau? Scz ca voi fi brutal de sincera...da modul in care vrei sa traiesti e stupid! Tu nu gandesti singura? Nu judeci rational actiunile celorlati ca sa poti sa tragi concluzii si sa actionezi in consecinta? Nu pot sa cred ca traiesc intr-o societate care incurajeaza fetele sa fie ca tine!!! Curata auto-distrugere....e aproape la fel de rau ca fi ceea ce romanii numesc "o pitzi" aiurita si materialista! Pacat.................................in fine e viata tah! Bafta...
evangeline87 Postat pe 3 Iulie 2011 12:53
Buna! Am citit povestea ta si m-a miscat ff tare.Daca tu ai crezut macar o clipa, ca el este alesul nu trebuia sa-l lasi sa plece de langa tine!Eu am avut mai multe relatii in viata si aproape nici una nu i-a fost pe plac mamei,dar le-a acceptat pt ca asta mi-am dorit eu!Sunt intr-o casnicie de 16 ani si mamei nu i-a placut la inceput, dar eu am luptat cu toata lumea si mereu mi-am pus intrebarea daca trebuia sa fac altfel,dar nu as schimba nimic in viata mea!Eu sunt de parere ca trebuie sa lupti pt binele tau si nu confortul altora! Sper ca ti-am fost de ajutor!Ar mai fi un semn de intrebare,esti singura pana la vremea asta, pt ca ai vrut tu ,sau asa a vrut mama ta? sfat...este placut sa traiesti pana la capat o poveste de dragoste si sa renunti la ea numai daca asta iti doresti tu nu ii lasa pe alti sa decida pt tine! Maria.
kudika137877 Postat pe 3 Iulie 2011 13:01
Buna ziua,Ana...aici Dora si ti-as putea fi mamica cu varsta pe care o am:) te rog sa te linistesti si sa nu suferi,TU ai decis Asta:) e primul baiat din viata ta,te inteleg,iti inteleg si iubirea,dar esti Copila,Ana,nu ai varsta BUNA pt a incepe sa iti traiesti Viata din plin:) ca acum,nu iti va mai fi Niciodata...primul baiat nu trebuie sa fie si ultimul,vei fi nefericita si nu iti doresc asta:)Ascult-o pe mama,ea trebuie sa fie cea mai buna prietena a ta,nu eu,sau lumea de pe Net:) EA este singura de pe lumea asta,care iti doreste binele adevarat,de asta sa fii convinsa:) Cat priveste acel baiat...baiatul care te vrea LUPTA pt tine,nu renunta asha de usor,doar ca mama ta nu il place:) poate are si ea,motivele ei,de ce nu vb cu ea ca intre prietene?! La 21 de ani ai tai,tu trebuie sa te pregatesti pt o viata Buna...sa inveti zilnic tot ceea ce trebuie sa stii,sa preintampini o eventuala sarcina,de ex...cum sa te feresti de bolile specifice sau nespecifice:) ai multe de adunat in Bagajul tau informational pe teme de Viata:) ca sa ai parte de ROZ,mai tarziu.CEL care te va iubi,va face poteci in fata usii tale...si tot a lui vei fi,stiu exact ceea ce iti spun acum:) dar NU la 21 de ani...ai inceput prea devreme si viata sexuala,sa stii....eu intai invatz TOT ce trebuie sa stiu si apoi fac dragoste,ca sa ramana un impact frumos,prima mea experienta sexuala,de care imi aduc aminte cu drag...si mama mea a fost Tiran:) deoarece am fost singurul lor copil:) iar EA acum,este copilul pe care eu nu il am.....deci cu MAMA TA,vei ramane in legatura vesnica,Ana...Un baiat care sa te iubeasca sau pe care sa il iubesti,vei descoperi in destinul tau in fata lui D-zeu,dar Mama e UNA si nu o poate inlocui Nimeni:) Ai incredere deplina in tot ce ti-am spus...Mi-ar place sa imi raspunzi...si sa ma tii la curent cu momentele tale,derivate din aceasta poveste...O duminica frumoasa in continuare si sa ne auzim cu bine.Dora.
adora67 Postat pe 3 Iulie 2011 13:06
ai 21 de ani si cred ca poti lua o decizie si singura....unii parinti,fara sa vrea sunt egoisti....si..daca il iubeai cu adevarat erai cu el...stii vb aia "soarta ne-o mai facem si cu mina noastra"tu ai facut-o cu minuta ta....daca ve-ti mai fi impreuna...eu unul nu m-as mai uita la tine...n-ai creierul la purtator,il ai la mama in poseta
casca Postat pe 3 Iulie 2011 13:06
Hm ... am o situatie asemanatoare cu a ta. La fel, parintii interveneau intre noi ca nu suntem potriviti etc. Si asculta-ma ce-ti spun: Daca cineva acolo sus v-a scris sa fiti impreuna, oricine s-ar impotrivii relatiei, tot dragostea invinge. Chiar daca noi ne-am despartit, am luptat aman2 pt ce simtim, suntem din nou impreuna, si in sfarsit parintii vad cat suntem de fericiti unul cu altul, si ne accepta. Parintii trebuie sa se gandeasca la fericirea ta, si daca numai cu el esti fericita ... (chiar daca gresesti, din greseli inveti) ar trebui sa te lase cu el. Dar cum s-a mai spus aici, el nu prea s-a ,,chinuit" la despartire sa fiti din nou impreuna ... E primul prieten oricum, mai sunt baieti. Si pe parintii tai ii deranjeaza trecutul lui? Trecutul e trecut, prezentul conteaza. Nu prea cred ca ai procedat bine, dar ... timpul le rezolva de la sine! ;) Succes.
kudika226325 Postat pe 3 Iulie 2011 13:17
Buna.Daca ai credinta in D-ZEU si speri.intradevar il iubesti cautal,vb cu el,lasa orgoliul deoparte si spunei ceea ce simti asa ai sanse sa mai fi cu el.Bafta multa
kudika397669 Postat pe 3 Iulie 2011 13:56
sunt parinti care cred ca nimeni nu e bun pt copilul lui dar trebuie ca parinti sa privim atent ce le e bine sau rau copilului nostru iar daca tu ai renuntat atat de usor la el inseamna ca nu-l iubeai daca il iubeai demonstrai tuturor ca nu e cum crede lumea despre el dar nu ai ai facut asta pt nu-l iubeai si stiai ca parinti tai au dreptate
floare Postat pe 3 Iulie 2011 14:23
ce trista e povetea ta,totusi cred ca trebuia sa mai lupti sa nu o lasi balta, nu e tocmai corect!fa uz de toata rabdarea si puterea pe care o ai si dupa aceea spune-i pa!lasa-l sa greseasc sau sa faca ceva aiurea nu asa dupa parinti si lume!nu cred ca e corect si sunt de parere ca tr sa luptati daca e dragoste intre voi!si mai cred ca daca sunteti suflete pereche cineva va avea grija sa va uneasca din nou!
adinuta_condrea Postat pe 3 Iulie 2011 14:47
Incredrea in tine si cunoasterea propriilor tale sentimente este importanta. Aceste considerente te ajuta in luarea deciziilor. O reluare a relatiei este posibila, depinde ce-ti doresti, ce simti si ce doreste sau simte fostul partener.
kudika153431 Postat pe 3 Iulie 2011 14:47
parintii cred ca sunt in masura sa dirijeze viata copiilor lor , ca ei stiu mai bine am 47 de ani si m-am casatorit cu un om care era opusul meu . eu fata cuminte super premianta cu rezultate exceptionale , cu posibilitati deosebite , el copil abandonat care a invatat sa se descurce simgur in viata , cu scoala de corectie la activ , pozne ,boacane, intrun cuvint deloc potrivit pentru mine. nimeni nu ne lua in serios relatia ne-am casatorit si faptul ca m-a iubit l-a transformat (fara nici un aport din partea mea )in barbatul adevarat pe care si l-ar dorii orice femeie. nu am incercat sa-l schimb totul a venit din dorinta lui de a-mi fii mie bine , a renuntat la prietenii lui treptat pt. ca nu erau de acord cu relatia unei tipe care iesea din peisaj, ne-am format un grup de prieteni asemenea noua a renuntat la gainarii si afaceri dubioase si suntem o familie de care sunt multumita . tata - numai pe el il mai aveam la inceput rezervat chiar rece acum il iubeste mai mult decit pe fratele meu si treaba e reciproca . asta e pe scurt povestea mea , n-am tinut cont decit de noi doi asa cum e normal pt ca noi impartim viata impreuna nu parintii fratii sau cunostintele . concluziile le trageti voi - parerea mea trebuie sa lupti pt fericire
kudika329981 Postat pe 3 Iulie 2011 15:22
Daca starea materiala a iubitului era mai mica decat a printului pe care il visa mama ta este de inteles starea ei;daca el era o partida pe care ea nu a avut-o iarasi e de inteles;dar daca el era de aceeasi varsta cu tine e de inteles starea ei CU DRAG EUGEN
EUGEN2010 Postat pe 3 Iulie 2011 15:25
De la: kudika410387, la data 2011-07-03 10:43:20 De la: kudika323092, la data 2011-07-03 10:31:43Graga mea sa stii ca nimeni nu este sfant,iar daca tu la 21 de ani tb sa-i ceri voie mamei si ca ea sa decida pe cine sa iubesti ,cred ca este destul de grav.Indiferent care este adevarul despre el,decizia tb sa-ti apartina tie si inimii tale si nicidecum mamei tale.Chiar daca parintii tai te-au ajutat si te mai ajuta inca,nu trebuie sa intervina atat de brutal in viata ta Numai tu tb sa decizi cu cine sau nu sa ai sau nu o relatie .A trecut acea vreme cand parintii alegeau persoana cu care sa se marite fata...,pt ca la mijloc era averea si clasa sociala.Inima ta ce spune???daca il iubeste pe acel baiat hotaraste tu cum si cand si chiar muta-te la el si cunoasteti-va mai bine Chiar daca gresesti ,vei invata din propria-ti greseala.Succes si sa fii iubita...Gina.. Decizia este din pacate luata si incercarea de a ma impaca de el se loveste de parinti care spun un nu categoric. Eu si el am mai vorbit,ne-am mai intalnit,dar niciodata fara sa stie parintii, si de fiecare data ne spunem ca ne iubim.acum nu mai am ce face,timpul trece si poate le va rezolva. Si mie mi-e dor,iubesc, sunt trista,nu imi gasesc locul etc Din spusele tale constat ca la 21 de ani tie iti este frica de parinti si nu ai curajul sa ii infrunti!sincer eu cred ca este un lucru grav sa nu indraznesti sa iti exprimi parerea .La aceasta varsta trebuie sa fi mai hotarata cu privire la deciziile pe care le iei,este viata ta, fericirea ta. Si eu trec prin acelasi lucru ,ai mei nu l'au suportat pe prietenul meu de la inceput (pentru ca e de la tara, pentru ca munceste in constructii, ca nu e de mine) dar de atunci au trecut 3 ani aproape ,atunci am simtit ca ma iubeste si ca merita sa lupt pentru dragostea noastra, i'am spus si lui adevarul ca ai mei nu il plac pentru ca am vrut sa fiu sicera , sa decida el daca vrea sa continuam sau nu...si a decis sa fim impreuna in continuare...din pacate azi nu ne mai intelegem asa bine, din vina amandurora...acesta este un alt capitol despre care sunt foarte multe de relatat...cand o sa ma decid poate o sa va impartasesc si voua despre mine...asta daca va intereseaza si nu va plictisesc Sfatul meu este sa il cauti si sa ii spui ca il iubesti si ca ai facut o greseala cand ai renuntat la dragostea voastra (asta daca nu are inca pe altcineva) ; daca o sa te ierte inseamna ca te iubeste cu adevarat. P.S. parintii tai nu trebuie sa stie TOT ce faci tu! nu trebuie sa stie ca vorbiti , ca va intalniti! nu mai ai 5 ani sa ii dai raportul mamei la fiecare pas.Fii mai hotarata!Multa multa fericire iti doresc!
extasy_girl007 Postat pe 3 Iulie 2011 15:28
Eu cred ca parintii l-au vazut cu alti ochi, intelepti pe cand tu cu cei de indragostita. Eu stiu ca parintii vor ce e mai bun pentru copii si probabil l-au considerat fals dar ar fi trebuit sa te lase pe tine sa descoperi acest lucru in timp. Daca tu consideri ca acest baiat merita (desi mi se pare prea perfect din descrierea ta si acest lucru mi se pare cam ciudat pt ca nu exista perfectiune) ar trebui sa reiei relatia cu el, sa-l cunosti mai bine fara insa a merge mai departe cu vreun angajament. Discuta mai bine cu parintii tai si spune-le sa te lase pe tine iei decizii asupra vietii, sa-l cunosti mai bine altfel vei ramane toata viata cu un regret despre ce ar fi putut sa fie. Succes!
maria31 Postat pe 3 Iulie 2011 15:29
....daca nu ai incercat sa faci ceva atunci, crezi ca acum mai poti sa faci ceva?....
niko_niko1974 Postat pe 3 Iulie 2011 15:46
Buna,ma numesc Elena,am 23 de ani.Acu 3 ani am cunoscut un baiat de care nu eram fff atrasa pt ca eram dezamagita in dragoste,ocupata cu facultate si serviciul si nu mi se parea un lucru bun sa incep o relatie.Cu toate astea baiatul nu s-a departat de mn,a zis ca ma intelege sa termin facultatea,sa merg la lucru si o sa avem timp si pt noi.Am ineput sa ma intalnesc cu el,l-al prezentat parintilor...impresie ff buna,totul era ok.Mama ma incuraja sa mentin rel cu el si asa mai departe.Timpul trecea si noi am devenit nedespartiti,ne intelegeam ok,dar mama incerca sa ma convinga ca nu e bine,incerca sa bage intrigi.Dar am continuat sa ma intalnesc cu el,cantarind comportamentul lui si al mamei mele.Si a venit o zi cand m-a cerut de sotie,apoi am facut nunta,iar acu avem un an de casnicie.Daca o ascultam pe mama si acu era singura,sau poate eram cu altcineva caruia avea sa caute motiv ca nu e suficient de bun pt mine.Mamele fac asta din iubire excesiva si super-protectiva.Tu singura gasesti in tine rs daca e bun sau nu pt tine,daca merita lupta.Nu te certa cu parintii pt fiecare baiat,dar nici nu-i lasa sa ia hotarari pt tine ca tu singura traiesti cu el,nu parintii,nici altcineva.Daca e iubire viata e un paradis,daca nu e mai rau ca iadul.Daca luam baiatul pe care il vroiau parintii ca avea masina,e politist,are avere ...aflam la cateva luni dupa nunta ca e tatic...dar nu eram eu mama.
helena88 Postat pe 3 Iulie 2011 16:12
parintii tai iti traiesc viata?
Reamonn Postat pe 3 Iulie 2011 16:33
niciodata sa nu spui niciodata
kudika312918 Postat pe 3 Iulie 2011 17:19
eu zic sa te impaci cu el ,sa il cauti si sa ii spui ca nu ai stiut cum sa procedezi ,si cu privire la parintii tai incearca sa iti asculti inima ,nu poti sa stai toata viata cu parintiii,trebuie sa iti alegi partenerul de viata,daca nu acum,cand?
kudika157361 Postat pe 3 Iulie 2011 17:27
De la: Voyager, la data 2011-07-03 12:43:13Ai 21 ani, el sa zicem tot atat.La varsta asta deja nu mai spunem "baiat".Ci barbat.Tanar, dar barbat.Baietii sunt la liceu.E o dovada ca nu-l consideri matur.Si uite, acum ai si tu un trecut amoros.Urmatorul poate sa zica despre tine ca nu ai fost "cuminte"...Nu, stai linistita, n-o sa zica asa ceva, ti-am aratat numai un viciu de gandire.Pacat ca nu ti-a spus nimeni pana acum, barbatii nu sunt cuminti.Nu prea stau fara sex mai ales la varsta asta!Cand o sa aiba femei, la 60 ani?E in legea firii.Se mai cumintesc ei cand se indragostesc, cand se casatoresc.O vreme.Daca n-au acasa ce le trebuie dau iama pe la vecine, colege...Religia condamna asta, parintii, majoritatea femeilor la fel.Ok, daca sotul tau te insela esti indreptatita sa-l lasi.Crezi ca e asa de grav ca "umbla"?Ai vazut deja ca defectele mari sunt altele.Uite unde sunt greselile, asta ca sa inveti si sa nu le mai repeti:1) intr-o relatie fiecare are un trecut.Si trecut trebuie sa ramana.Conteaza ce-i acum.2)Parintii iti vor binele dar binele pe care-l considera ei.Nu inteleg ca tu esti ALTA PERSOANA.Care are nevoie la 21 ani de iubire si sprijin moral si ATAT.E CU TOTUL ANORMAL CA LA 21 ANI SA-TI DICTEZE MAMA cu cine te cuplezi.Ca a facut totul pentru tine...asta e normal.Pana la un punct.La noi parintii fac prea multe pentru copii, uita de ei si de nevoile lor ca mai apoi sa reproseze totul copiilor.Fa-i sa inteleaga ca esti deja matura, iei decizii pe cont propriu.Daca nu, pleaca de acasa si vezi-ti de viata ta.Nu-i mai lasa sa se bage in viata ta pentru ca stai cu ei si te mai sustin material.Sincer m-am saturat sa tot aud de mame care-s ca niste gaini fricoase, nu lasa puii mari de sub aripa!3)Parerea mea e ca el a luptat destul.Ce sa mai faca?Normal sa s-a saturat si a sters-o, toate au o limita, mai lipsea sa se tarasca pe jos, ca rama...Avem tendinta sa asteptam prea multe de la ei.Draga, nu suntem printesele din basme, vine Fat-Frumos, se bate cu zmeul, mai ia o cafteala, etc.Si noi ne uitam la el de la balcon.In iubire cei 2 se intalnesc la mijlocul drumului, adica ambii se straduiesc! Cel mai bun raspuns pe care l-am citit pana acum.. (Este primul comentariu pe care il las pe acest site. Daca inainte preferam doar sa citesc celelalte posturi si sa trec mai departe, acum nu am putut sa nu raspund) Persoana pe care am citat-o a spus tot ce era de zis, asa ca nu o sa mai reiau, insa am sa-ti dau un exemplu din experienta mea:) Ai precizat faptul ca ai 21 de ani...bun. Eu la 18 ani am plecat in Canada pentru cel pe care il iubeam, m-am inscris la scoala de acolo si am plecat (nu sunt nici nebuna, nici fara minte si nici aiurita sau mai stiu eu ce, asa cum isi spun acum, probabil, unele persoane in minte). Crezi ca parintii mei au fost de acord cu asta? NU! Mi-a luat cateva luni sa ii conving sa ma lase sa plec si asta dupa ce ma inscrisesem deja la scoala respectiva. Le-am spus ca stiu ce e bine pentru mine si ca sunt convinsa ca o sa reusesc si cu el, dar si cu facultatea (mai ales!). I-am rugat sa imi dea o sansa pentru a le arata ca pot. Eram 100% sigura ca totul va fi bine, poate chiar mai bine, iar ei pana la urma au inteles si m-au lasat sa imi fac damblaua (lucru pentru care le raman vesnic recunoscatoare). Acum pot sa iti spun ca el e procuror, eu sunt notar si urmeaza sa avem un baietel in urmatoarele luni (in concluzie, sunt nespus de fericita - a fost alaturi de mine inca de la inceput si nu m-a dezamagit niciodata). Am plecat departe de toti prietenii mei si mai ales departe de familie pentru ca stiam ca o sa imi fie si mai bine acolo, alaturi de el. Stiam ca el este pentru mine si eu pentru el. Stiam ca il iubesc si ca el ma iubeste. Aveam incredere in el, incredere oarba (putea oricand sa ma lase balte, singura printre straini, intr-o tara in care abia vorbeam limba, ca na..franceza nu stie tot omul la 18 ani). Parintii mei nu il placeau inainte, iar acum imi repeta mereu ca sunt fericiti pentru deciziile pe care le-am luat. Pai cred si eu ca sunt Sa nu crezi ca lucrurile cu sotul meu au fost intotdeauna roz. E imposibil asa ceva (mai ales dupa 9 ani). Toate cuplurile se cearta, se impaca, fiecare face compromisuri, atat cat se poate. Sincer, din ce ai povestit mai sus (sper sa nu te jignesc, imi cer scuze daca o sa te simti asa), pari ca o mica printesa, protejata de parinti, care nu cunoaste deloc din greutatile vietii, al carei prieten a tratat-o exact ca si parintii ei (te-a protejat, te-a iubit, ti-a facut pe plac tot timpul- nu cunosc toate detaliile, iti spun impresia pe care mi-ai lasat-o - repet, nu vreau sa te simti jignita). Parerea mea este ca o persoana atinge maturitatea cand invata din greselile pe care le-a facut si nu le mai repeta - asta iti lipseste tie . Nu datorita cartilor ajungi intelept, ci a experientelor pe care le traiesti, experiente care nu sunt intotdeauna placute. O cantareata spunea intr-o melodie "I guess I'd rather hurt than feel nothing at all" si chiar asa si e. In primul rand, daca nu te-ai simtit niciodata ranita, atunci de unde stii cum sa te bucuri cu adevarat de un lucru care te face fericita? De unde stii macar ca el te-a facut pe tine cu adevarat fericita? Doar pentru ca iti facea cadouri? Si era atent cu tine? De unde stii macar ca il iubesti? In al doilea rand, cum poti sa spui ca il iubesti? L-ai parasit si acum il acuzi ca nu a luptat suficient pentru tine. Cine a spus vreodata ca barbatii trebuie sa lupte pentru femei mai mult decat femeile pentru ei? Sunt si ei oameni. Noi, femeile (majoritatea, daca nu toate), suntem destul de capricioase. Doamne, pai ar innebuni sarmanii barbati daca ne-ar face mereu pe plac si noi nimic pentru ei - asa ca nu numai el trebuie sa lupte si sa munceasca pentru relatie. Nu vreau sa te cert, imi dau seama ca esti si asa destul de suparata, trista si derutata in momentul acesta, dar deschide ochii. Ai 21 de ani, nu esti chiar asa micuta! Spuneau anumite persoane, mai sus sa te distrezi, sa il lasi pe el in pace, sa nu ai obligatii, etc. Aaaa, daca ai iubit nu poti sa te distrezi? Nu poti sa iesi cu fetele in club fara prieten? Sau ce anume? Nu inteleg la ce fel de distractie s-au referit acele persoane, pentru ca sunt multe feluri in care te poti amuza chiar daca ai prieten. Nu te obliga nimeni sa petreci 100% din timpul tau cu el - fiecare are nevoie si de momentul sau, singur, cu gandurile sale - toti suntem constienti de asta, sau cel putin ar trebui sa fim. Nu iti dau niciun sfat. Cred ca stii si singura ce e de facut. Gandeste-te doar daca merita sau nu sa lupti pentru el. Nu mai sta si cere parerile altora, nu hotaram noi in locul tau. Ia o decizie! Buna sau proasta, macar e a ta si daca ceva nu merge bine, atunci vei stii ca este doar vina ta si nu a altor persoane - sau poate de asta incerci sa scapi Iar daca mai stai mult pe ganduri s-ar putea sa fie prea tarziu. Mult noroc iti doresc si sper sa ajungi cat mai repede la o concluziei, ai grija de tine. (scuze ca am scris atat) A.P.
alerandra Postat pe 3 Iulie 2011 17:40
De ce?..pt ca nu a vrut el...nasul lui de botez era preot si nu concepea ca el sa se casatoreasca la catolici...
kudika394558 Postat pe 3 Iulie 2011 17:48
De la: tonim69, la data 2011-07-03 09:59:23 De la: kudika394558, la data 2011-07-03 09:10:30Eu am 25 de ani...problema mea e ca eu sunt catolica..el ortodox...eu vroiam sa ma casatoresc la el...asta a fost punctul culminant..si parintii mei nu au putut sa conceapa ideea asta..au inceput sa planga...sa dramatizeze... simt ca am facut o mare greseala ca nu am luptat pentru noi... de ce nu ati facut nunta la voi ? De ce?..pt ca nu a vrut el...nasul lui de botez era preot si nu concepea ca el sa se casatoreasca la catolici...
kudika394558 Postat pe 3 Iulie 2011 17:50
De la: kudika410387, la data 2011-07-03 10:40:47 De la: kudika394558, la data 2011-07-03 09:10:30Offf...e trista povestea ta...nu stiu ce sfaturi ai putea sa primesti...sau ce as putea sa iti zic eu...adevarul e ca stiu cum te simti cat de cat..am fost intr-o situatie asemanatoare.inca sunt...simti ca nimeni nu te intelege..nu intelegi de ce reactioneaza asa..dar..tinand cont si de varsta frageda la care te afli ...incepi sa te gandesti ca poate ei stiu mai bine nu?..te simti slaba..incepi sa te indoiesti..nu te simti in stare sa te razvratesti ..sa te intorci impotriva lor..ei care au fost langa tine atatia ani..care te-au crescut..Eu am 25 de ani...problema mea e ca eu sunt catolica..el ortodox...eu vroiam sa ma casatoresc la el...asta a fost punctul culminant..si parintii mei nu au putut sa conceapa ideea asta..au inceput sa planga...sa dramatizeze...si sincer iti spun...au tecut 6 luni de atunci..de cand m-am desparit de el...inca mi-e dor de el ingrozitor...il iubesc...si simt ca am facut o mare greseala ca nu am luptat pentru noi... Si daca il iubesti..tinand cont si de planurile voastre,de ce nu incerci sa te intorci la el? Poate merita...el te-a mai cautat Da...dupa 3 luni in care nu am comunicat deloc..ne-am revazut..acum..din punctul lui de vedere suntem prieteni...am discutat despre o posibila impacare...dar..el mi-a zis ca toata chestia asta o sa ma faca sa sufar..nu vrea sa ma cert cu ai mei..probabil nu mai tine la mine..poate s-a obisnuit fara mine..si nu vrea sa imi zica direct...ne vedem cam o data pe saptamana...problema e ca eu deja ma cert cu parintii mei...mai alesc cu mama..ii reprosez ca ea l-a indeparat de mine si ca si din cauza ei nu am sa mai fiu niciodata bine.Nu stiu cum sa fac sa nu ma mai simt legata de el...sa nu ma mai gandesc la el...Momentan el nu e cu nimeni...dar traiesc cu frica ca se va intalni cu cineva si va rupe legatura cu mine..Ma rog la Dumnezeu sa imi scoata pe altcineva in cale de care sa ma indagostesc...desi simt ca acest lucru va fi foarte greu...cel putin din partea mea...Sunt prea legata de el...sunt constienta de asta dar nu ma pot detasa de el.....imi doresc sa fiu mai puternica..numai asa imi pot gasi linistea si fericirea..
kudika394558 Postat pe 3 Iulie 2011 18:04
Spui k nu a luptat destul pt cineva k tine........dar c ai tu asa special si el nu are?Crezi k tu ai luptat destul pt el?ziceai k il iubesti!knd iubesti faci orice fara sa tii cont d parerea nimanui,Cred k nu exista vreo persoana kre s nu fii suferit in dragoste din pricina unei decizii.....adik trebuie s mai si suferim k s invatam ceva in viata asta
georgiana_marius2000 Postat pe 3 Iulie 2011 18:08
Acum,s-ar putea s gasesti cine stie c baiat si poate ai s faci orice k s fii cu el,poate o s fie d acord si parintii tai.....si peste ceva timp o sa-ti dai seama k nu e pt tn.In viata asta se intampla multe,nu stii niciodata c iti rezerva destinul!dar cum spunea cineva mai sus,destinul il mai facem si cu mana noastra
georgiana_marius2000 Postat pe 3 Iulie 2011 18:12

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Va salut	20	De la: justforfun84 26 Septembrie 2011 10:08
Despre libertate , libertati sau despre adevaratele noastre nevoi	3	De la: Consy 19 Ianuarie 2010 22:01
diferenta de varsta, un obstacol?	26	De la: Baiat_virgin 13 Martie 2012 19:55

am si eu nevoie de un sfat!	16	De la: hocus_pocus 3 August 2011 19:15
m am saturat de el,dar il iubesc	43	De la: Indiana_Jones 2 Octombrie 2011 00:13