destin sau...

Iubesc doar EU...

sunt mai importantii prietenii???

palmira Postat pe 3 Iulie 2011 07:05
Mda e adevarat parintii ne vor binele dar oare ei stiu exact ce e mai bine ptr noi?eu cred ca daca fac o greseala in viata cel mai bine e sa o fac ptr ca asa am crezut eu ca e mai bine nu ptr ca altcineva a spus asa.e viata mea buna,rea e a mea .daca iubesti lupta ptr dragoste,eu nu vreau sa renunt pana nu am epuizat toate caile,toate sansele.iubesc un barbat si nu renunt la el pana viata nu imi spune ca am epuizat toate sansele,nu mai este nimic de facut in privinta asta.vreau sa fiu cu el si lupt din rasputeri ptr asta ptr ca sunt sigura ca si el ma iubeste la fel de mult,poate chiar mai mult ,atunci merita.tu ai ales calea usoara,asta e faptul e consumat,dar daca te iubeste cu adevarat se poate intoarce la tine.numai tu poti sa stii cu adevarat daca ai facut bine sau nu.ce-ti spune inima?
Buna dimineatza! Intoarce-te la el, cauta-l doar daca il iubesti intr-adevar si consideri ca "he is the one", in caz contrar mergi mai departe pentru ca esti la o varsta la care ai tot timpul pentru a gasi barbatul potrivit.Indiferent de ceea ce zic parintii tai tu sa ai intotdeauna ultimul cuvant in astfel de situatii. Bafta si sa dea Domnul sa iei decizii corecte in viata si sa nu te lasi influentata denimeni.
Mastrokosta Postat pe 3 Iulie 2011 09:05
Offf...e trista povestea ta...nu stiu ce sfaturi ai putea sa primesti...sau ce as putea sa iti zic eu...adevarul e ca stiu cum te simti cat de cat..am fost intr-o situatie asemanatoare.inca sunt...simti ca nimeni nu te intelege..nu intelegi de ce reactioneaza asa..dar..tinand cont si de varsta frageda la care te afli ...incepi sa te gandesti ca poate ei stiu mai bine nu?..te simti slaba..incepi sa te indoiesti..nu te simti in stare sa te razvratesti ..sa te intorci impotriva lor..ei care au fost langa tine atatia ani..care te-au crescut..Eu am 25 de ani...problema mea e ca eu sunt catolica..el ortodox...eu vroiam sa ma casatoresc la el...asta a fost punctul culminant..si parintii mei nu au putut sa conceapa ideea asta..au inceput sa planga...sa dramatizeze...si sincer iti spun...au tecut 6 luni de atunci..de cand m-am desparit de el...inca mi-e dor de el ingrozitor...il iubesc...si simt ca am facut o mare greseala ca nu am luptat pentru noi...

kudika394558 Postat pe 3 Iulie 2011 09:10
mare greseala ai facut fato pacat mare pacat
condo002119 Postat pe 3 Iulie 2011 09:35
buna! eu cred ca decizia a luat-o deja asa ca nu vad rolul "sfatului"......mai mult decat atat DACA, DACA l-ar fi iubit cu adevarat ar fi ramas alaturi de el si nu ar fi vorbit cu atata detasare de aceasta ruptura......parerea mea!.....unul dintre lucrurile extrem de importante intr-o relatie este loialitatea fata de celalalt!
23ysa Postat pe 3 Iulie 2011 09:36
Ei Ei ...RSP : nu veti mai fii impreuna nicodata, asa ca mai bine treci peste si invata din gresala. Numai din vina ta esti nefericita, daca te afecteaza despartirea. 1. Daca pana la 21 de ani ai fost fata cuminte si nu ai avut nici macar relatii trecatoare, e ok. Ptc ai fost o fata cuminte, parintii tai isi imagineaza, ca o sa-ti gasesti din prima un Fat Frumos cum si-au inchipuit ei, care te va lua de nevasat.....pana la adanci batraneti.... Cum dupa un timp ei nu am vazut Fatul Frumos in prietenul tau , au crezut ca "Brosca cea urata" te va lua de soata. 2. De acum in colo, trebuie sa te impui in fata parintilor tai, spunele ca n-o sa ramai insarcinata daca o sa ai un iubit, si ca nu te mariti cu primul care iti iese in cale, si ca nici n-o sa fii o prostituata daca vei avea mai multi prieteni . Parintii din fire au aceste temeri. 3. Sfatul meu pe viitor: Nu-i mai lasa pe altii sa-ti stea in calea fericirii tale. Daca nu sunt de acord cu persoana iubita , atunci analizeaza f bine situatia inainte sa decizi.
poisongirl87 Postat pe 3 Iulie 2011 09:39
...si eu am trecut prin astfel de momente dar nu am cedat! Am luptat pentru dragostea noastra si in final am castigat respectul si increderea parintilor lui (la mine a fost exact invers...tatal lui nu ma agrea). Din pacate, totul a durat exact 21 de ani...acum, ne despartim... Sfatul meu este sa lupti pentru iubire. Pana la urma, tu te vei marita nu mama ta iar destinul este al tau nu al ei. Sa fi iubita!
kudika153777 Postat pe 3 Iulie 2011 09:56
De la: kudika394558, la data 2011-07-03 09:10:30Eu am 25 de ani...problema mea e ca eu sunt catolica..el ortodox...eu vroiam sa ma casatoresc la el...asta a fost punctul culminant..si parintii mei nu au putut sa conceapa ideea asta..au inceput sa planga...sa dramatizeze... simt ca am facut o mare greseala ca nu am luptat pentru noi... de ce nu ati facut nunta la voi ? pentru titulara topicului : De la: kudika410387, la data 2011-06-28 10:57:04. Nu neg ca probabil in trecut a avut greselile lui,dar cu mine s-a comportat extraordinar...flori in fiecare zi, cuv frumoase, cadouri, zambete,respect,ajutor in tot ce se putea,siguranta, protectie,tot ce am visat cand eram mica si traiam din cartile citite. Mama,fiind impotriva,se certa cu mine pe fiecare sapt..eu treb sa disimulez in fata lui,pentru ca nu mi-ar fii placut sa fie pus intr-o situatie stanjanitoare. Au venit si mom astea,cand l-a jignit,el nu a zis nimic,nu a raspuns,nu a vb urat,decat a tacut,dar ma intreba pe mine de ce se comporta asa. i Dar eu m-am desparit de baiatul pe care il iubesc,spunandu-mi la sf "multumeste mamei si lumii in care ai crezut"... Ne-am spus Adio si ca niciodata nu ne vom mai impaca. Si acum ma intreb daca am procedat bine sau daca vreodata noi vom mai fii impreuna ai incercat sa afli care este motivul schimbarii comportamentale a parintilor ? parerea mea e ca ai facut o greseala , dar e doar parerea mea. daca te-a sprijinit , nu a facut scandal , a incercat sa aplaneze conflictele intre tine si parintii tai atunci tu ai dat cu oistea in gard . nu ai stiut ce vrei de la cel de langa tine. de fapt nici acum nu stii de vreme ce ceri sfaturi pe aici in loc sa te duci si sa-i ceri iertare .
tonim69 Postat pe 3 Iulie 2011 09:59
De la: kudika410387, la data 2011-06-28 10:57:04Buna..ma numesc Ana si am 21 de ani. As vrea sa va spun pe scurt povestea mea si mi-ar placea sa primesc un sfat bun. Totul a inceput acum un an cand am cunoscut un baiat,de care pe parcurs m-am indragostit. El a fost si primul prieten,poate pare ciudat ca la varsta aceasta sa am primul iubit,dar atunci am simtit ca trebuie. La inceput,totul era perfect.Noi ne intelegeam bine,parintii l-au acceptat, pana cand la un anumit moment cand mama mea a inceput sa se impotriveasca total. Toata lumea spunea ca el nu este potrivit pt mine,ca eu sunt cuminte,si el nu a fost. Nu neg ca probabil in trecut a avut greselile lui,dar cu mine s-a comportat extraordinar...flori in fiecare zi, cuv frumoase, cadouri, zambete,respect,ajutor in tot ce se putea,siguranta, protectie,tot ce am visat cand eram mica si traiam din cartile citite. Mama,fiind impotriva,se certa cu mine pe fiecare sapt..eu treb sa disimulez in fata lui,pentru ca nu mi-ar fii placut sa fie pus intr-o situatie stanjanitoare. Au venit si mom astea,cand l-a jignit,el nu a zis nimic,nu a raspuns,nu a vb urat,decat a tacut,dar ma intreba pe mine de ce se comporta asa. in scurt timp,toata fam mea era impotriva si eu imi doream nespus sa lupt pt iubire,dar nimeni nu a stiut sa-mi zica fa-o. El imi cerea ajutorul,imi cerea sa fiu lg el ,sa nu-l las singur,dar de teama am facut-o. Asa ca am plecat de langa el, nemaiputand sa lupt intre el si mama...si stiam ca parintii au un simt mai bun,credeam ca ei vad mai bine. Parintii mei nu sunt oameni rai,au incercat sa-mi ofere totul si cel mai important pt ei este sa-mi fie bine. Dar eu m-am desparit de baiatul pe care il iubesc,spunandu-mi la sf "multumeste mamei si lumii in care ai crezut"... Ne-am spus Adio si ca niciodata nu ne vom mai impaca. Si acum ma intreb daca am procedat bine sau daca vreodata noi vom mai fii impreuna ca sa incep cu sfarsitul(e mai proaspat in memorie si mi se pare cea mai "intrebatoare" fraza)....daca tu te intrebi,mai precis "si acum ma intreb...", deci de cand ai luat decizia asta tu te tot intrebi daca ai facut bine...daca tu ai aceste intrebari...din start rapsunsul este NU, NU AI FACUT BINE! de ce? intrebarea care te macina(si te va macina toata viata, va deveni cosmarul vietii tale) persista...de singura ti'o adresezi...si in mod repetat...e clar...a devenit o intrebare retorica! asta, primo; secondo...pe langa descrierea vaga a printului tau...si expunerea inversunarii familiei tale in ce'l priveste...cum de s'a ajuns de la momentul "... La inceput,totul era perfect.Noi ne intelegeam bine,parintii l-au acceptat..." la momentul "... pana cand la un anumit moment cand mama mea a inceput sa se impotriveasca total. Toata lumea spunea ca el nu este potrivit pt mine,ca eu sunt cuminte,si el nu a fost..." si apoi..de unde stia "toata lumea" cat de cuminte a fost el? de ce nu au stiut de la inceput despre necumintenia lui? i'au cerut C.V-ul intre timp? sau au angajat detectivi particulari sa'i descopere "tumultosu'i trecut"? sau nu ne'ai spus cate ceva despre trecutul sau cel necuminte...sau oare necumintenia lui era inca de actualitate...??? ceva nu se leaga...iar din ce ne spui tu...ii umplem curtea mamei tale cu borduri si pietre! si nu cred ca lucrurile stau chiar asa! nu pot sa inchei fara sa remarc 2 chestiuni... 1. "Toata lumea spunea ca el nu este potrivit pt mine,ca eu sunt cuminte,si el nu a fost." din cate stiu o relatie se desfasoara la timpul prezent...nu vad nici un inconvenient intre trecutul lui si prezentul tau! daca ar fi spus lumea ca nu e potrivit pt tine pt ca tu esti cuminte iar el NU ESTE, intelegeam! dar asa? ciudat... 2.de unde schimbarea de atitudine a familiei dar mai ales a mamei(inteleg ca a fost in linia intai)? adica...ok, nu il placea din prima secunda, intelegeam! chiar daca saracul baiat era painea lui Dumnezeu! am mai intalnit cazuri din acestea...asta e femeia, frate! cand te "receptioneaza" din prima clipa "pa invers"...nu ai nici o sansa sa remediezi imaginea tot restul vietii! admit acest fapt..e o realitate si o admit chiar daca nu o inteleg! insa...de la a'l placea pe tip in prima instanta ...pana la a'l vedea cu ochi negri...ceva intre aceste doua momente....ceva ce ai omis sa ne spui(sau poate ca tu nu stii)s'a petrecut! in incheiere...ca sa iti raspund la intrebarea, deja retorica, personal cred ca nu ai facut bine! si nu atat ca ai luat aceasta decizie ci pt ca ai luat'o cam la relanti, din ce ne'ai spus! nu am citit cum ca te'ai fi luptat(in idei, dialoguri sincere) pt relatia asta, pt tipul asta...sa fi stat de vb si cu mama si cu printul....si cu amandoi o data...si apoi intr'adevar...taiai in carne vie! daca veti mai fi vreodata impreuna? o alta intrebare care da un raspuns primeia("daca ai facut bine")... se spune ca niciodata sa nu spui niciodata...da, asa este! asta neinsemnand neaparat ca ceva va fi cu siguranta....ci doar ca sa nu spui...niciodata! bafta'ti doresc si...sper sa fi invatat ceva din aceasta situatie! toate cele bune!
lone_star Postat pe 3 Iulie 2011 10:04
Draga mea,viata este ca o loterie,nu stii ce sa alegi mai ales in astfel de momente,mail ales ca trebuia sa te lupti cu ai tai. Parearea mea e ca trebuie sa analizezi daca baiatul respectiv iti oferea tot ce-ti trebuia si nu era doar o persoana care sa te impresioneze pe moment si sa te foloseasca mai tarziu. Baietii in general se maturizeaza greu,de fapt nu prea stiu eu ce-si doresc pe viitor,fiind foarte zburdalnici si doritori sa cunoasca ceva nou. Tu,trebuie sa cauti inauntrul tau raspunsul,desi ti-e greu acum deoarece rana e deschisa si nu stiu in ce masura poti fii obiectiva,dar iti mai mentionez ceva:ce este al tau este pus deoparte. Eu consider ca daca te iubea cu adevarat lupta chiar si impotriva alor tai. Important acum este sa nu te mai gandesti foarte mult la aceasta situatie,sa-ti vezi de viata ta,sa iesi cu prietenii tai,sa faci lucruri care te atrag si in ultimul rand gandeste-te ca ai toata viata inainte si trebuie sa fii mai puternica si stapana pe tine,iar in ceea ce priveste baietii sa nu mai fii la fel de ingaduitoare. Te pop si ai grija de tine.
kudika094317 Postat pe 3 Iulie 2011 10:06
Buna draga,imi pare rau pt sufletul tau care tanjeste dupa dupa omul pe care il iubesti dar vreau sa te intreb ceva ce simte inima ta ai intrbat o???traieste pt tine nu pt alti,iubeste pt tine, o viata fara iubire e o viata traita degeaba.Ai grija de sufletul tau paaaaa
kudika086420 Postat pe 3 Iulie 2011 10:12
"Buna..ma numesc Ana si am 21 de ani. As vrea sa va spun pe scurt povestea mea si mi-ar placea sa primesc un sfat bun. Totul a inceput acum un an cand am cunoscut un baiat,de care pe parcurs m-am indragostit. El a fost si primul prieten,poate pare ciudat ca la varsta aceasta sa am primul iubit,dar atunci am simtit ca trebuie. La inceput,totul era perfect.Noi ne intelegeam bine,parintii l-au acceptat, pana cand la un anumit moment cand mama mea a inceput sa se impotriveasca total. Toata lumea spunea ca el nu este potrivit pt mine,ca eu sunt cuminte,si el nu a fost. Nu neg ca probabil in trecut a avut greselile lui,dar cu mine s-a comportat extraordinar...flori in fiecare zi, cuv frumoase, cadouri, zambete,respect,ajutor in tot ce se putea,siguranta, protectie,tot ce am visat cand eram mica si traiam din cartile citite. Mama,fiind impotriva,se certa cu mine pe fiecare sapt..eu treb sa disimulez in fata lui,pentru ca nu mi-ar fii placut sa fie pus intr-o situatie stanjanitoare. Au venit si mom astea,cand l-a jignit,el nu a zis nimic,nu a raspuns,nu a vb urat,decat a tacut,dar ma intreba pe mine de ce se comporta asa. in scurt timp,toata fam mea era impotriva si eu imi doream nespus sa lupt pt iubire,dar nimeni nu a stiut sa-mi zica fa-o. El imi cerea ajutorul,imi cerea sa fiu lg el ,sa nu-l las singur,dar de teama am facut-o. Asa ca am plecat de langa el, nemaiputand sa lupt intre el si mama...si stiam ca parintii au un simt mai bun,credeam ca ei vad mai bine. Parintii mei nu sunt oameni rai,au incercat sa-mi ofere totul si cel mai important pt ei este sa-mi fie bine. Dar eu m-am desparit de baiatul pe care il iubesc,spunandu-mi la sf "multumeste mamei si lumii in care ai crezut"... Ne-am spus Adio si ca niciodata nu ne vom mai impaca. Si acum ma intreb daca am procedat bine sau daca vreodata noi vom mai fii impreuna ". Draguta mea, tu spui numai acea parte din istorie care iti convine.Nu ne lamuresti spre exemplu ce greseli a facut prietenul tau, si nici aversiunea spontana a mamei tale fata de prietenul tau.Daca cineva imi spune spre exemplu ca prietena mea este o ticaloasa, il strang de gat.Aceasta daca nu imi aduce dovezi palpabile despre acuzele pe care le-a facut. Pentru ca nu cred in vorbe sau in zvonuri.Este foarte normal sa crezi in autoritatea mamei, dar cand ajungi la o anumita varsta, vrei sa stai pe picioarele tale, nu legata de poalele ei.Ori maturitatea ta se manifesta prin capacitatea de a analiza logic evenimentele, pe baza unor argumente solide.Mama ta te-a manipulat intr-o anumita directie,din diferite motive pe care nu ti le-a spus, dar tu ai dreptul sa pui intrebari si sa primesti raspunsuri, ca sa stii sa vezi si sa judeci lucrurile asa cum sunt.Deciziile iti apartin tie, pentru ca tu ti-ai ales partenerul de viata si tu esti cea care vrei sa traiesti cu el si sa intemeiezi o familie.Mama ta putea sa spuna nu, in cazul cand prietenul tau i-ar fi cerut mana sau piciorul, si ea nu putea sa i le ofere din cauza ca ar fi fost acuzata de bigamie.
kudika023770 Postat pe 3 Iulie 2011 10:14
Nu cred in femeile care plang sufletele altora decat sa il planga pe al lor personal. In momentul cand fac acest lucru ele vor de fapt sa spuna ca lucrurile decurg perfect in rai. Ori in realitate pana si Dumnezeu s-a certat cu ingerii lui, daca ai auzit legenda ingerului damnat.
kudika023770 Postat pe 3 Iulie 2011 10:21
Buna , sunt angela. ai gresit ca te-ai despartit de acel baiat ca s-ar putea sa nu mai accepti altul in viata ta , sau daca ai sa accepti ai s-o faci ca trebuie nu ca ai avea ceva pentru el si atunci relatia ta nu v-a merge. Trebuia sa lupti pentru el si sa nu te iei dupa aprinti. Ca daca a avut greseli si au fost in trecut poate toti am gresit cu ceva si incercam sa numai repetam. este adevarat ca parintii vor cei maai bun pentru copilul lor, dar de multe ori si gresesc cu atat mai mult ca spui ca el se purta extraordinar cu tine si exact era ca-n cartile de dragoste pe care le-ai citit. atunci de ce i-ai dat cu piciorul ? Crezi c-ai sa gasesti altceva mai bunsau la fel ? Nu acum e prea tarziu si nu va mai accepta el. sau daa va accepta se va purta urat cu tine si te va determina sa pleci .
kudika153579 Postat pe 3 Iulie 2011 10:25
Draga mea,parintii intotdeauna ne vor binele dar nu intotdeauna ceea ce cred ei ca e bine ,e solutia cea mai buna pt.tine.Am trecut printr-o situatie asemanatoare in urma cu 21 de ani.L-am cunoscut pe sotul meu dupa prima mea iubire(care s-a dovedit ca a fost iubire numai din partea mea si aventura din partea lui el fiind mai in varsta decat mine)care era din alta localitate.Iubirea noastra a fost intensa inca din primele clipe si am stiut ca voi fi cu el toata viata-ceva din interior imi spunea acest lucru.Totul a fost bine pana cand ne-am hotarat ca dupa casatorie voi pleca din orasul natal.Tatal meu a fost impotriva acestei idei dar eu am avut curajul sa merg mai departe si pt el am lasat familia ,prietenii,locul de munca orasul natal si l-am urmat.Nu imi pare rau pt.ca si azi ne iubim,ne respectam am invatat enorm de la el,si parintii vazandu-ma fericita alaturi de el s-au impacat cu ideea.Sfatul meu e sa-ti asculti vocea interioara si s-o urmezi cu toate consecintele-ai curajul sa lupti pt.viata ta si nu te lua dupa parerile altora caci asa vei trai prin ei si nu propria-ti viata. Fi tare nu te lasa invige-ti frica. Chiar daca gresesti si suferi ,inveti enorm si te cunosti mai bine.
amsterdammar Postat pe 3 Iulie 2011 10:27
Graga mea sa stii ca nimeni nu este sfant,iar daca tu la 21 de ani tb sa-i ceri voie mamei si ca ea sa decida pe cine sa iubesti ,cred ca este destul de grav.Indiferent care este adevarul despre el,decizia tb sa-ti apartina tie si inimii tale si nicidecum mamei tale.Chiar daca parintii tai te-au ajutat si te mai ajuta inca,nu trebuie sa intervina atat de brutal in viata ta Numai tu tb sa decizi cu cine sau nu sa ai sau nu o relatie .A trecut acea vreme cand parintii alegeau persoana cu care sa se marite fata...,pt ca la mijloc era averea si clasa sociala.Inima ta ce spune???daca il iubeste pe acel baiat hotaraste tu cum si cand si chiar muta-te la el si cunoasteti-va mai bine Chiar daca gresesti ,vei invata din propria-ti greseala.Succes si sa fii iubita...Gina..
kudika323092 Postat pe 3 Iulie 2011 10:31
De la: kudika394558, la data 2011-07-03 09:10:30Offf...e trista povestea ta...nu stiu ce sfaturi ai putea sa primesti...sau ce as putea sa iti zic eu...adevarul e ca stiu cum te simti cat de cat..am fost intr-o situatie asemanatoare.inca sunt...simti ca nimeni nu te intelege..nu intelegi de ce reactioneaza asa..dar..tinand cont si de varsta frageda la care te afli ...incepi sa te gandesti ca poate ei stiu mai bine nu?..te simti slaba..incepi sa te indoiesti..nu te simti in stare sa te razvratesti ..sa te intorci impotriva lor..ei care au fost langa tine atatia ani..care te-au crescut..Eu am 25 de ani...problema mea e ca eu sunt catolica..el ortodox...eu vroiam sa ma casatoresc la el...asta a fost punctul culminant..si parintii mei nu au putut sa conceapa ideea asta..au inceput sa planga...sa dramatizeze...si sincer iti spun...au tecut 6 luni de atunci..de cand m-am desparit de el...inca mi-e dor de el ingrozitor...il iubesc...si simt ca am facut o mare greseala ca nu am luptat pentru noi... Si daca il iubesti..tinand cont si de planurile voastre,de ce nu incerci sa te intorci la el? Poate merita...el te-a mai cautat
kudika410387 Postat pe 3 Iulie 2011 10:40
Buna!E greu sa dai sfaturi.....crede in tine ,in Dumnezeu si in destin!Mult noroc!
kudika080960 Postat pe 3 Iulie 2011 10:42
De la: kudika323092, la data 2011-07-03 10:31:43Graga mea sa stii ca nimeni nu este sfant,iar daca tu la 21 de ani tb sa-i ceri voie mamei si ca ea sa decida pe cine sa iubesti ,cred ca este destul de grav.Indiferent care este adevarul despre el,decizia tb sa-ti apartina tie si inimii tale si nicidecum mamei tale.Chiar daca parintii tai te-au ajutat si te mai ajuta inca,nu trebuie sa intervina atat de brutal in viata ta Numai tu tb sa decizi cu cine sau nu sa ai sau nu o relatie .A trecut acea vreme cand parintii alegeau persoana cu care sa se marite fata...,pt ca la mijloc era averea si clasa sociala.Inima ta ce spune???daca il iubeste pe acel baiat hotaraste tu cum si cand si chiar muta-te la el si cunoasteti-va mai bine Chiar daca gresesti ,vei invata din propria-ti greseala.Succes si sa fii iubita...Gina.. Decizia este din pacate luata si incercarea de a ma impaca de el se loveste de parinti care spun un nu categoric. Eu si el am mai vorbit,ne-am mai intalnit,dar niciodata fara sa stie parintii, si de fiecare data ne spunem ca ne iubim.acum nu mai am ce face,timpul trece si poate le va rezolva. Si mie mi-e dor,iubesc, sunt trista,nu imi gasesc locul etc
kudika410387 Postat pe 3 Iulie 2011 10:43
Ana, cel mai bun raspuns ti-l poti da singura. Acum dupa ce v-ati despartit, stai de vorba cu tine, asculta ce iti spune inima. Incearca sa gandesti "la rece". Intotdeauna se vede altfel din "afara", e bine sa tii cont si de parerile altora dar, conteaza in primul rand ce simti tu.
yaya11 Postat pe 3 Iulie 2011 10:44
De la: yaya11, la data 2011-07-03 10:44:59Ana, cel mai bun raspuns ti-l poti da singura. Acum dupa ce v-ati despartit, stai de vorba cu tine, asculta ce iti spune inima. Incearca sa gandesti "la rece". Intotdeauna se vede altfel din "afara", e bine sa tii cont si de parerile altora dar, conteaza in primul rand ce simti tu. Buna ana, am citit mai devreme micuta ta povestioara frumoasa si trista totodata, eu zic asa nu traiesti cu lumea,incearca sa salvezi ceea ce iubesti pana inca mai poti, pana nu e prea tarziu!!! Si pe mine si pe sotul a incercat sa ne desparta multa lume, si eu aveam 19 ani cand l-am cunoscut, si si eu am parinti rai, dar pt asta uite avem in ziua de azi un baietel de 2 ani si suntem fericiti!!!
Ana_Maria_C Postat pe 3 Iulie 2011 10:53
De la: tonim69, la data 2011-07-03 09:59:23 De la: kudika394558, la data 2011-07-03 09:10:30Eu am 25 de ani...problema mea e ca eu sunt catolica..el ortodox...eu vroiam sa ma casatoresc la el...asta a fost punctul culminant..si parintii mei nu au putut sa conceapa ideea asta..au inceput sa planga...sa dramatizeze... simt ca am facut o mare greseala ca nu am luptat pentru noi... si mama si tata erau de religii diferite mama catolica si tata refromat si au tinut cununia in ambele biserici.....azi am o relatie cu un baiat penticostal si eu sunt botezata catolica [bine nu suntem genu de oameni legati de biserica....credem dar nu suntem fanatici]
perfect_green23 Postat pe 3 Iulie 2011 11:06
Ai procedat corect ! Parintii tai sunt singurii oameni din viata ta care iti vor da cele mai bune sfaturi...si te iubesc neconditionat ! Ai viitorul in fata, lumea abia acum se deschide in fata ta. In privinta baiatului, sa nu ai regrete.....Daca nu era o persoana egoista, nu te punea sa alegi ( ca sa zic asa)... Vei vedea ca totul va fi bine ....lucrurile bune de-abia acum incep sa fie descoperite... Sa auzim de bine, tanara domnisoara !
kudika371771 Postat pe 3 Iulie 2011 11:11
De la: kudika371771, la data 2011-07-03 11:11:37Ai procedat corect ! Parintii tai sunt singurii oameni din viata ta care iti vor da cele mai bune sfaturi...si te iubesc neconditionat ! Ai viitorul in fata, lumea abia acum se deschide in fata ta. In privinta baiatului, sa nu ai regrete.....Daca nu era o persoana egoista, nu te punea sa alegi ( ca sa zic asa)... Vei vedea ca totul va fi bine ....lucrurile bune de-abia acum incep sa fie descoperite... Sa auzim de bine, tanara domnisoara ! si eu sunt de aceeasi parere!
Ana_Maria_C Postat pe 3 Iulie 2011 11:13
De la: missy_s, la data 2011-06-28 12:16:21 De la: kudika410387, la data 2011-06-28 10:57:04Buna..ma numesc Ana si am 21 de ani. As vrea sa va spun pe scurt povestea mea si mi-ar placea sa primesc un sfat bun. Totul a inceput acum un an cand am cunoscut un baiat,de care pe parcurs m-am indragostit. El a fost si primul prieten,poate pare ciudat ca la varsta aceasta sa am primul iubit,dar atunci am simtit ca trebuie. La inceput,totul era perfect.Noi ne intelegeam bine,parintii l-au acceptat, pana cand la un anumit moment cand mama mea a inceput sa se impotriveasca total. Toata lumea spunea ca el nu este potrivit pt mine,ca eu sunt cuminte,si el nu a fost. Nu neg ca probabil in trecut a avut greselile lui,dar cu mine s-a comportat extraordinar...flori in fiecare zi, cuv frumoase, cadouri, zambete,respect,ajutor in tot ce se putea,siguranta, protectie,tot ce am visat cand eram mica si traiam din cartile citite. Mama,fiind impotriva,se certa cu mine pe fiecare sapt..eu treb sa disimulez in fata lui,pentru ca nu mi-ar fii placut sa fie pus intr-o situatie stanjanitoare. Au venit si mom astea,cand l-a jignit,el nu a zis nimic,nu a raspuns,nu a vb urat,decat a tacut,dar ma intreba pe mine de ce se comporta asa. in scurt timp,toata fam mea era impotriva si eu imi doream nespus sa lupt pt iubire,dar nimeni nu a stiut sa-mi zica fa-o. El imi cerea ajutorul,imi cerea sa fiu lg el ,sa nu-l las singur,dar de teama am facut-o. Asa ca am plecat de langa el, nemaiputand sa lupt intre el si mama...si stiam ca parintii au un simt mai bun,credeam ca ei vad mai bine. Parintii mei nu sunt oameni rai,au incercat sa-mi ofere totul si cel mai important pt ei este sa-mi fie bine. Dar eu m-am desparit de baiatul pe care il iubesc,spunandu-mi la sf "multumeste mamei si lumii in care ai crezut"... Ne-am spus Adio si ca niciodata nu ne vom mai impaca. Si acum ma intreb daca am procedat bine sau daca vreodata noi vom mai fii impreuna Cand luam decizii importante, trebuie sa ne gandim bine inainte. Nu cred ca iti poate spune cineva daca ai procedat bine sau nu caci detaliile referitoare la relatia voastra le stii doar tu. Impreuna nu cred ca veti mai fi. Mai ales daca e un tip orgolios.
kudika173061 Postat pe 3 Iulie 2011 11:17
De la: kudika324734, la data 2011-07-03 06:52:16buna ma numescANCA si am 22 ani.si vreau sati spun ca si eu am trecut acum cativa ani prin ce treci tu cu parinti si iubitu.eu te sfatuiesc ca nu e bine sa te certi cu parinti pentru iubit deoarece tot la ei ajungi,dar cu iubitu nu sti daca vei mai fi.O zi buna si gandestete bine si vezi care dintre ei au avut dreptate si as vrea sami spui decizia ta Anca , draga cu gramatica esti certata asa-i?
The_Exile Postat pe 3 Iulie 2011 11:19
bitch nu te lua dupa gura lumii mai ales dupa nefu.tutele astea de pe forum
animallover Postat pe 3 Iulie 2011 11:34
Draga mea sant mama a 6 copii ( 4 fete si 2 baieti)am prima fata de 23 de ani maritata deja si cu un copil de aproape 2 ani si nu am fost de acord cu acest baiat si tot nu m-a convins nici pana acum ca m-am inselat..In fiecare zi ma astept ca am sa ma trezesc cu fata la usa ca a dat divort.Pentru noi parintii e foarte greu sa lasi fata asa aiurea pe mana orcui mai ales ca e si primul clar ca esti foarte indragostita si nu vezi si cele cateva defecte ale lui,nu zic ca ar trebui sa fie perfect dar poate parintii tai au aflat ceva de el sau au vazut ceva cum se comporta cu tine sau poate a zis ceva care la parinti nu le-a picat bine.Eu zic ca la varsta asta trebuie sa te distrezi,sa mergi in excursii,sa mergi in cluburi dar fara nici o obligatie la nimeni(adica fara un prieten stabil)sa fii libera sa cunosti mai multe tipuri de oameni ca sa poti sa faci comparatii sa vezi c-am cu ce fel de om te-ai potrivi,sigur iti spun parinti nu se inseala NICIOODATAA,si el daca era asa hotarat pe tine nu te lasa facea tot posibilul sa fie cu tine.Iar daca parintii sse inseala orcum ce ti-e scris in frunte ti-e pus.Am si baiat de 22 de ani si s-a mmutat de un an la prietena lui cu care eu iar nu sant de acord deloc si degeaba el crede ca e buna pentru el si ne-a lasat pe noi parinti si a plecat la ea.Noi parintii acum nu avem liniste si ne gandim tot timpul poate noi santem de vina poate nu i-am crescut cum trebuie nu i-am educat bine ,tot asa si la baieti sant de parere ca trebuie sa cunoasca mai mullte fete sa vada mai multe variante ca apoi sa nu se ajunga incasatorie la infidelitate.Si daca unul din cei 2 copii ai mei vn inapoi acasa dupa cativa ani tot noua parintilor ne scoate ochii: Bine ma mami si tati dar voi nu ati stiut sa nu ma lasati ?nu ati stiut sa imi dati o palma sa imi deschideti ochii m-ati lasat asa sa-mi irosesc tineretea?ASA CA DISTREAZA-TEEEE CAT INCAPEEEE SA NU REGRETI CAND AI SA FII MARITATA SI AI SA STAI SA CRESTI COPII CANU AI FACUT NIMIC IN TINERETEA TA.ITI SPUN DIN PROPIA EXPERIENTA AM AVUT COPII DE LA 16 ANI TOATA TINERETEA MEA AM CRESCUT COPII ATAT(NU REGRET CA AM COPII)REGRET CA NU A AVUT CINE SA MA INVETE SI PEMINE CUM SA PROCEDEZ.MAI AM C-AM 15ANI CELMULT SA L-E MAI CRESC PE CELE 3 FETE MAI MICI SI DUPA INCEP SI EU SA MA DISTREZ: CLUBURI, CONCEDII IN STRAAINATATE TOT CE NU AM FACUT LA TINERETE
maya_lana Postat pe 3 Iulie 2011 11:43
Interesant...draga mea intr-o relatie sunt 2 asa ca ori trageti amandoi la aceeasi oala ori o lasati balta .Nu poti sa spui ca trebuia sa lupte numai el mi se pare o prostie ...trebuia sa lupti si tu cot la cot cu el daca tu il cunoasteai stiai foarte bine cine e el si asa nu trebuia sa decida mama tata bunica etc pentru tine ...:) pentru ca pana la urma nu te mariti cu parintii eu inteleg ca ii respecti una alta dar totul are o limita la parintii ...:) eu am trecut prin ce ai trecut tu dar la mine a fost o situatie mai naspa dar daca nu luam eu decizia care trebuia de geaba prietenul meu lupta ...ca de unul singur nu facea nimik si ajungeam sa ma despart de el asa cum ai facut si tu ...eu am facut prostia asta cand aveam 16 ani atunci era atla situatie ...dar deja la 22 e cu totul altceva si am pus piciorul in prag si mi-am infruntat parintii cu toto ca ii iubesc si ii respect dar sa se bage in viata mea nu am mai acceptat.Si uite ca m-am si mutat cu el si parintii mei nu au mai avut ce afce decat sa taca si sa aceepte situatai asa cum este ea si m-am mutat anu acesta cu el in februarie si avem 2 ani si 2 luni de cand suntem impreuna si sa nu ami spui ca a fost o relatie si la distanta cu naveta etc ..:) asa ca draga mea pe viitor sa nu mai lasi parintii tai sa decida pentru tien pentru ca tu esti stapana pe viata ta si viata ti-o faci tu singura sa fie ori roz ori gri ...si oricum faptu este consumat dar macar sa inveti ceva din experenta asta .:)
x_girl4ever Postat pe 3 Iulie 2011 11:46
De la: Yharr, la data 2011-07-03 11:19:07 De la: kudika324734, la data 2011-07-03 06:52:16buna ma numescANCA si am 22 ani.si vreau sati spun ca si eu am trecut acum cativa ani prin ce treci tu cu parinti si iubitu.eu te sfatuiesc ca nu e bine sa te certi cu parinti pentru iubit deoarece tot la ei ajungi,dar cu iubitu nu sti daca vei mai fi.O zi buna si gandestete bine si vezi care dintre ei au avut dreptate si as vrea sami spui decizia ta Anca , draga cu gramatica esti certata asa-i? e "grele" tare gramatica asta....
ego71 Postat pe 3 Iulie 2011 11:50

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Sarbatori	13	De la: kudika_nikole 31 Decembrie 2011 21:52
esti urata pt mine,eu merit ceva mai bun!	15	De la: kudika410387 29 Iunie 2011 11:31
cum sa fiu rece cu el?	28	De la: dolceK 16 Martie 2009 13:23

Ce ar fi mai bine sa fac?	10	De la: ella_pustoaik 25 Iunie 2010 14:24
Obsesie?	8	De la: XOXO_GG_ 14 Mai 2009 22:04