destin sau...

De la: kudika410387, la data 2011-06-28 10:57:04Buna..ma numesc Ana si am 21 de ani. As vrea sa va spun pe scurt povestea mea si mi-ar placea sa primesc un sfat bun. Totul a inceput acum un an cand am cunoscut un baiat,de care pe parcurs m-am indragostit. El a fost si primul prieten,poate pare ciudat ca la varsta aceasta sa am primul iubit,dar atunci am simtit ca trebuie. La inceput,totul era perfect.Noi ne intelegeam bine,parintii l-au acceptat, pana cand la un anumit moment cand mama mea a inceput sa se impotriveasca total. Toata lumea spunea ca el nu este potrivit pt mine,ca eu sunt cuminte,si el nu a fost. Nu neg ca probabil in trecut a avut greselile lui,dar cu mine s-a comportat extraordinar...flori in fiecare zi, cuv frumoase, cadouri, zambete,respect,ajutor in tot ce se putea,siguranta, protectie,tot ce am visat cand eram mica si traiam din cartile citite. Mama,fiind impotriva,se certa cu mine pe fiecare sapt..eu treb sa disimulez in fata lui,pentru ca nu mi-ar fii placut sa fie pus intr-o situatie stanjanitoare. Au venit si mom astea,cand l-a jignit,el nu a zis nimic,nu a raspuns,nu a vb urat,decat a tacut,dar ma intreba pe mine de ce se comporta asa. in scurt timp,toata fam mea era impotriva si eu imi doream nespus sa lupt pt iubire,dar nimeni nu a stiut sa-mi zica fa-o. El imi cerea ajutorul,imi cerea sa fiu lg el ,sa nu-l las singur,dar de teama am facut-o. Asa ca am plecat de langa el, nemaiputand sa lupt intre el si mama...si stiam ca parintii au un simt mai bun,credeam ca ei vad mai bine. Parintii mei nu sunt oameni rai,au incercat sa-mi ofere totul si cel mai important pt ei este sa-mi fie bine.
Dar eu m-am desparit de baiatul pe care il iubesc,spunandu-mi la sf "multumeste mamei si lumii in care ai crezut"... Ne-am spus Adio si ca niciodata nu ne vom mai impaca. Si acum ma intreb daca am procedat bine sau daca vreodata noi vom mai fii impreuna

De la: kudika410387, la data 2011-06-28 12:18:33este si orgolios, dar normal,nu peste masura.daca ne certam,nu eu faceam primul pas,ci mereu el.
dar cred ca daca va fi sa fie,va fi

De la: steffy91, la data 2011-06-28 13:21:52 este adevarat ca parintii de obicei nu ne vor raul,insa nu inseamna ca daca ne sunt parinti stiu intotdeauna ce este mai bine pt noi,sau cum ne este mai bine..ei doar isi imagineaza si incearca sa reproduca asta...eu cred ca nu trebuia sa te desparti de el pt parintii tai...la urma urmei intr-o zi te vei desparti de ei,iar daca ei nu vor accepta nici un prieten de al tau?? tu ce vei face? vei ramane singura? eu imi iubesc parintii si ii respect pt ceea ce sunt si tot ce au facut pentru mine,dar nu i-am lasat nicio clipa sa se bage in viata mea,deoarece e mai bine (daca gresesc) sa imi dau singura cu capul de praguil de sus,decat sa regret mai tarziu ca nu am facut...

De la: Flowers, la data 2011-06-28 14:12:08

De la: steffy91, la data 2011-06-28 13:21:52 este adevarat ca parintii de obicei nu ne vor raul,insa nu inseamna ca daca ne sunt parinti stiu intotdeauna ce este mai bine pt noi,sau cum ne este mai bine..ei doar isi imagineaza si incearca sa reproduca asta...eu cred ca nu trebuia sa te desparti de el pt parintii tai...la urma urmei intr-o zi te vei desparti de ei,iar daca ei nu vor accepta nici un prieten de al tau?? tu ce vei face? vei ramane singura? eu imi iubesc parintii si ii respect pt ceea ce sunt si tot ce au facut pentru mine,dar nu i-am lasat nicio clipa sa se bage in viata mea,deoarece e mai bine (daca gresesc) sa imi dau singura cu capul de praguil de sus,decat sa regret mai tarziu ca nu am facut...

bravo..frumos..un om educat cu cei 7 ani de acasa

De la: missy_s, la data 2011-06-28 12:16:21

De la: kudika410387, la data 2011-06-28 10:57:04Buna..ma numesc Ana si am 21 de ani. As vrea sa va spun pe scurt povestea mea si mi-ar placea sa primesc un sfat bun. Totul a inceput acum un an cand am cunoscut un baiat,de care pe parcurs m-am indragostit. El a fost si primul prieten,poate pare ciudat ca la varsta aceasta sa am primul iubit,dar atunci am simtit ca trebuie. La inceput,totul era perfect.Noi ne intelegeam bine,parintii l-au acceptat, pana cand la un anumit moment cand mama mea a inceput sa se impotriveasca total. Toata lumea spunea ca el nu este potrivit pt mine,ca eu sunt cuminte,si el nu a fost. Nu neg ca probabil in trecut a avut greselile lui,dar cu mine s-a comportat extraordinar...flori in fiecare zi, cuv frumoase, cadouri, zambete,respect,ajutor in tot ce se putea,siguranta, protectie,tot ce am visat cand eram mica si traiam din cartile citite. Mama,fiind impotriva,se certa cu mine pe fiecare sapt..eu treb sa disimulez in fata lui,pentru ca nu mi-ar fii placut sa fie pus intr-o situatie stanjanitoare. Au venit si mom astea,cand l-a jignit,el nu a zis nimic,nu a raspuns,nu a vb urat,decat a tacut,dar ma intreba pe mine de ce se comporta asa. in scurt timp,toata fam mea era impotriva si eu imi doream nespus sa lupt pt iubire,dar nimeni nu a stiut sa-mi zica fa-o. El imi cerea ajutorul,imi cerea sa fiu lg el ,sa nu-l las singur,dar de teama am facut-o. Asa ca am plecat de langa el, nemaiputand sa lupt intre el si mama...si stiam ca parintii au un simt mai bun,credeam ca ei vad mai bine. Parintii mei nu sunt oameni rai,au incercat sa-mi ofere totul si cel mai important pt ei este sa-mi fie bine.
Dar eu m-am desparit de baiatul pe care il iubesc,spunandu-mi la sf "multumeste mamei si lumii in care ai crezut"... Ne-am spus Adio si ca niciodata nu ne vom mai impaca. Si acum ma intreb daca am procedat bine sau daca vreodata noi vom mai fii impreuna

Cand luam decizii importante, trebuie sa ne gandim bine inainte.
Nu cred ca iti poate spune cineva daca ai procedat bine sau nu caci detaliile referitoare la relatia voastra le stii doar tu.
Impreuna nu cred ca veti mai fi. Mai ales daca e un tip orgolios.

De la: kudika410387, la data 2011-06-28 10:57:04Buna..ma numesc Ana si am 21 de ani. As vrea sa va spun pe scurt povestea mea si mi-ar placea sa primesc un sfat bun. Totul a inceput acum un an cand am cunoscut un baiat,de care pe parcurs m-am indragostit. El a fost si primul prieten,poate pare ciudat ca la varsta aceasta sa am primul iubit,dar atunci am simtit ca trebuie. La inceput,totul era perfect.Noi ne intelegeam bine,parintii l-au acceptat, pana cand la un anumit moment cand mama mea a inceput sa se impotriveasca total. Toata lumea spunea ca el nu este potrivit pt mine,ca eu sunt cuminte,si el nu a fost. Nu neg ca probabil in trecut a avut greselile lui,dar cu mine s-a comportat extraordinar...flori in fiecare zi, cuv frumoase, cadouri, zambete,respect,ajutor in tot ce se putea,siguranta, protectie,tot ce am visat cand eram mica si traiam din cartile citite. Mama,fiind impotriva,se certa cu mine pe fiecare sapt..eu treb sa disimulez in fata lui,pentru ca nu mi-ar fii placut sa fie pus intr-o situatie stanjanitoare. Au venit si mom astea,cand l-a jignit,el nu a zis nimic,nu a raspuns,nu a vb urat,decat a tacut,dar ma intreba pe mine de ce se comporta asa. in scurt timp,toata fam mea era impotriva si eu imi doream nespus sa lupt pt iubire,dar nimeni nu a stiut sa-mi zica fa-o. El imi cerea ajutorul,imi cerea sa fiu lg el ,sa nu-l las singur,dar de teama am facut-o. Asa ca am plecat de langa el, nemaiputand sa lupt intre el si mama...si stiam ca parintii au un simt mai bun,credeam ca ei vad mai bine. Parintii mei nu sunt oameni rai,au incercat sa-mi ofere totul si cel mai important pt ei este sa-mi fie bine.
Dar eu m-am desparit de baiatul pe care il iubesc,spunandu-mi la sf "multumeste mamei si lumii in care ai crezut"... Ne-am spus Adio si ca niciodata nu ne vom mai impaca. Si acum ma intreb daca am procedat bine sau daca vreodata noi vom mai fii impreuna

De la: kudika410387, la data 2011-06-28 18:32:24Pe mama mea niciodata nu o s-o judec. O iubesc si o respect

De la: Barbie30_, la data 2011-06-28 16:05:24

De la: kudika410387, la data 2011-06-28 10:57:04Buna..ma numesc Ana si am 21 de ani. As vrea sa va spun pe scurt povestea mea si mi-ar placea sa primesc un sfat bun. Totul a inceput acum un an cand am cunoscut un baiat,de care pe parcurs m-am indragostit. El a fost si primul prieten,poate pare ciudat ca la varsta aceasta sa am primul iubit,dar atunci am simtit ca trebuie. La inceput,totul era perfect.Noi ne intelegeam bine,parintii l-au acceptat, pana cand la un anumit moment cand mama mea a inceput sa se impotriveasca total. Toata lumea spunea ca el nu este potrivit pt mine,ca eu sunt cuminte,si el nu a fost. Nu neg ca probabil in trecut a avut greselile lui,dar cu mine s-a comportat extraordinar...flori in fiecare zi, cuv frumoase, cadouri, zambete,respect,ajutor in tot ce se putea,siguranta, protectie,tot ce am visat cand eram mica si traiam din cartile citite. Mama,fiind impotriva,se certa cu mine pe fiecare sapt..eu treb sa disimulez in fata lui,pentru ca nu mi-ar fii placut sa fie pus intr-o situatie stanjanitoare. Au venit si mom astea,cand l-a jignit,el nu a zis nimic,nu a raspuns,nu a vb urat,decat a tacut,dar ma intreba pe mine de ce se comporta asa. in scurt timp,toata fam mea era impotriva si eu imi doream nespus sa lupt pt iubire,dar nimeni nu a stiut sa-mi zica fa-o. El imi cerea ajutorul,imi cerea sa fiu lg el ,sa nu-l las singur,dar de teama am facut-o. Asa ca am plecat de langa el, nemaiputand sa lupt intre el si mama...si stiam ca parintii au un simt mai bun,credeam ca ei vad mai bine. Parintii mei nu sunt oameni rai,au incercat sa-mi ofere totul si cel mai important pt ei este sa-mi fie bine.
Dar eu m-am desparit de baiatul pe care il iubesc,spunandu-mi la sf "multumeste mamei si lumii in care ai crezut"... Ne-am spus Adio si ca niciodata nu ne vom mai impaca. Si acum ma intreb daca am procedat bine sau daca vreodata noi vom mai fii impreuna

Ai evitat sa spui de ce nu il plac parintii sau mi-a scapat mie De regula te gandesti daca e bine sau rau inainte sa iei hotararea si nu dupa.Probabil o sa tot suspini in urma lui,tu stii mai bine ce te-a determinat sa alegi asta,poate ca pe undeva ai fost si tu convinsa ca nu e pentru tine...Daca la 21 de ani pe care ii ai nu iei singura deciziile in ceea ce te priveste,atunci probabil ca parintii tai nu te considera capabila sa judeci pentru tine si iti impun ce sa faci sau chiar nu esti capabila sa iei decizii si astepti ca altii sa o faca pentru tine.Indiferent ce am spune noi o sa vezi cu timpul daca ai procedat corect sau nu.

De la: kudika410387, la data 2011-06-28 18:25:37Pentru ca,sa spunem ca inainte nu a fost un baiat exemplar...k fiekre a facut greselile lui.
El a luptat ff mult si mi-a demonstrat ca ma iubeste in fiekre zi...a dormit chiar si pe pres la usa...si multe altele,kre sunt chiar personale si ne implica doar pe noi2.
A incercat sa fie pe plac,sa vb, dar a spus ca daca nu sunt sigura de ceea ce vreau nu poate lupta singur.
parintii mei au incredere in mine,dar uneori mami este mult prea protectiva..vrea totul din toate punctele de vedere.

De la: vizitiul_tm, la data 2011-06-29 10:47:30Draga mea ... am asistat la o poveste asemanatoare, numai ca acolo mama baiatului i-a facut selectie la domnisoare pentru el si niciuna nu era buna pt fiul ei ! Tipul a avut o relatie de 7 ani cu o tanara care la inceput a fost acceptata ca mai tarziu toata familia lui sa ii fie impotriva (exact ca in povestea ta) si el a fost nevoit/obligat sa se desparta. Ei bine...acum fii pe faza la ce s-a intamplat in continuare...el a sarit din "floare in floare" si niciuna nu era potrivita pt fiul mamei posesive pana cand a dat peste una fumatoare (el nu era fumator si nici fostele), una cu gura mare (celelalte fiind mai docile), una strong sa zic asa si atunci marea bomba, eeee decat asta mai bine cealalta (adica cea cu care a avut relatia de 7 ani) !! AAAA nici una nu e buna, doar acea. Sfatul este ca sa ii prezinti mamei tale o persoana TOTAL opusa cu cea pe care o iubesti, tii la ea, vrei sa lupti pentru ea, o intalnire aranjata sau una reala si spune-i clar si cu mana pe inima ca EL e alesul ! Persoana total diferita si negativa si atunci vezi daca e mai bine asa ?!!? O mama adevarata cum e si cea a ta sigur ar sti sa faca diferenta intre doua "rele". Keep in touch ...

Vizitiul_tm.

De la: Barbie30_, la data 2011-06-29 11:13:24

De la: kudika410387, la data 2011-06-28 18:25:37Pentru ca,sa spunem ca inainte nu a fost un baiat exemplar...k fiekre a facut greselile lui.
El a luptat ff mult si mi-a demonstrat ca ma iubeste in fiekre zi...a dormit chiar si pe pres la usa...si multe altele,kre sunt chiar personale si ne implica doar pe noi2.
A incercat sa fie pe plac,sa vb, dar a spus ca daca nu sunt sigura de ceea ce vreau nu poate lupta singur.
parintii mei au incredere in mine,dar uneori mami este mult prea protectiva..vrea totul din toate punctele de vedere.

Eviti in continuare sa spui ce fel de greseli,asta inseamna ca sunt unele de care iti este rusine,dar indiferent cat vrei tu sa le ascunzi stii foarte bine ca ele se pot repeta si poate ca d-asta iti este frica sa mergi mai departe cu el.Nici nu trebuie sa le spui aici ci sa le procesezi tu mai bine.O sa-ti spun povestea de viata a unei prietene si nu vreau sa te superi,doar incerc sa-ti arat cum pot sta lucrurile cand alegi gresit.Tipa l-a cunoscut pe el acum ceva ani (vreo 8-9) si stia ca se drogheaza si sparge masini ca sa-si asigure doza zilnica.Bun.....cica s-a indragostit de el si el de ea si a hotarat sa se lase de combinatii si sa mearga mai departe cu ea.A facut tipa si un copil cu el ca nah....il iubea cica si el i-a promis ca nu o sa mai faca.Acum revin in zilele noastre si ce vad?O femeie care are aceeasi problema si altele pe langa,are un barbat care se drogheaza iar si probabil ca a inceput sa si fure iar,copilul are cam 7 ani si la scoala e cam ultimul si pe langa asta stau cu chirie dar au ramas fara munca amundoi.Si ea a crezut ca a facut alegerea potrivita.....

De la: kudika410387, la data 2011-06-29 11:16:30A fost o etapa frumoasa,dar prefer sa pastrez amintirea unei iubiri sincere si sa merg mai departe.

De la: kudika_pudika, la data 2011-06-29 11:26:54

De la: kudika410387, la data 2011-06-29 11:16:30A fost o etapa frumoasa,dar prefer sa pastrez amintirea unei iubiri sincere si sa merg mai departe.

Deci ai ajuns la concluzia ca ai procedat bine si ca nu veti mai fi impreuna. Sfaturile sunt de prisos

De la: Barbie30_, la data 2011-06-29 11:41:24

De la: kudika_pudika, la data 2011-06-29 11:26:54

De la: kudika410387, la data 2011-06-29 11:16:30A fost o etapa frumoasa,dar prefer sa pastrez amintirea unei iubiri sincere si sa merg mai departe.

Deci ai ajuns la concluzia ca ai procedat bine si ca nu veti mai fi impreuna. Sfaturile sunt de prisos

Pudiko,e un citat care mie imi place si care se potriveste pe kudika si nu numai:
"Sfatul e ceea ce cerem atunci cand stim deja raspunsul,dar am vrea sa nu-l fi stiut."