CU MINE CUM RAMANE?

De la: RAINBOWLADY, la data 2012-01-14 13:53:23

De la: The_Exile, la data 2012-01-14 13:40:08

De la: Broscaru, la data 2012-01-14 13:14:59Iti spun sigur ca ea nu iese triumfatoare,nu cu un astfel de om alaturi.E un jeg de om si nu merita sa suferi dupa el,nu e corect felul in care a procedat,parerea mea este ca ar trebui sa rupi orice fel de legatura cu el,sunt convins ca ce ti-a facut tie la un moment dat ii va face si ei.

Subscriu

Inca ceva ... sunt nedumerit ...pt mine raspunde-mi , cu ce naiba va imbrobodeste pe toate de , desii stiti una de alta tot pe foot frumos ala il vreti ??? Ce naiba mai fato !!! Chiar nu poti vedea dincolo de cuvintele lui ca faptele vorbesc de fapt? Demnitatea ta unde este? Iti place sa fii carpa???
Iarta-ma ca ma iau tare de tine dar TREZESTE-TE exista si alt fel de oameni ... sper ca urmatorul sa nu plateasca oalele sparte de asta ... de obicei asa se intampla

Da,da,,,,,,, "fight",fight" for "revenge"!!!!!!!!!
Doamne,cand o sa vad si femei care nu vor suferi din dragoste? I'm thinking,,,never!!TOO BAD!!!!

De la: Marryzza, la data 2012-02-02 13:40:43Tu trebuie sa fii mandra de tine si de felul tau de a fi...el este un nimeni !! e plin peste tot de astfel de barbati!! Sfatul meu este atunci cand cunosti un barbat sa lasi marja aceea de eroare de 0,1% neincredere in el, fii mai sigura, mai stapana pe situatie, demonstreaza ca esti puternica si nu te lasi calcata in picioare!
Din pacate el s-a jucat si cu tine si cu astalalta care iti rade degeaba in fata (va ramane cu ranjetul pe bot) ori ii va accepta infidelitatile la bun sfarsit,sau poate si ea are pe altul pe langa el si il tine de soseta sunt multe la mijloc,, oricum tu esti cea mai castigata nu ai pierdut nimic, stii sigur ca nu vei suferi asteptandu-l cu coatele pe geam sa vina de la altele (asta ti-ai fi dorit??) nu te mai "agata" de fiecare barbat, ca dragostea respectul, sinceritatea trebuie sa vina din ambele parti!!

Mult succes!

De la: carabincatalinmanuel, la data 2012-02-06 12:41:36

De la: Marryzza, la data 2012-02-02 13:40:43Tu trebuie sa fii mandra de tine si de felul tau de a fi...el este un nimeni !! e plin peste tot de astfel de barbati!! Sfatul meu este atunci cand cunosti un barbat sa lasi marja aceea de eroare de 0,1% neincredere in el, fii mai sigura, mai stapana pe situatie, demonstreaza ca esti puternica si nu te lasi calcata in picioare!
Din pacate el s-a jucat si cu tine si cu astalalta care iti rade degeaba in fata (va ramane cu ranjetul pe bot) ori ii va accepta infidelitatile la bun sfarsit,sau poate si ea are pe altul pe langa el si il tine de soseta sunt multe la mijloc,, oricum tu esti cea mai castigata nu ai pierdut nimic, stii sigur ca nu vei suferi asteptandu-l cu coatele pe geam sa vina de la altele (asta ti-ai fi dorit??) nu te mai "agata" de fiecare barbat, ca dragostea respectul, sinceritatea trebuie sa vina din ambele parti!!

Mult succes!

in concluzie barbatii sunt niste porci

De la: kudika112608, la data 2012-02-12 17:31:29as vrea sa deschid un subiect delicat pt mine si anume.Sunt casatorita de 3 ani si am un baietel de 2 ani si jumatate insa nu ma pot numi o femeie fericita si implinita cu adevarat,deoarece imi lipseste ceva.Poate ca nu e corect fata de niciunul dintre noi sa fiu egoista insa macar prin intermediul acestui topic pot sa-mi spun off-ul.Sotul meu nu ma satisface asa cum ar fi normal intr-o relatie insa eu ma straduiesc sa fac totul pt relatia noastra sexuala.Sunt o femeie care intorc barbatii capul pe strada asa ca din punctul meu de vedere atractia exista,si nu numai atit imi spune ca arat prea bine si de aceea nu poate duce un act sexual pina la capat.PROBLEMA incepe acum,de citeva luni am cunoscut un barbat cu care am avut relatii profesionale dar care el isi doreste mai mult de atit,si dilema mea este ca nu stiu ce si cum sa ies din aceasta problema.pe de-o parte este copilul meu care il iubesc enorm si nu l-as rani niciodata si pe de alta parte am 26 de ani si uneori simt nevoia sa fiu iubita.....Nu ma criticati,nu am gresit cu nimic pina acum sotului si nici nu cred ca o voi face insa imi doresc sa aud pareri .astept un sfat

De la: franziska_eu, la data 2012-02-13 13:01:39

De la: kudika112608, la data 2012-02-12 17:31:29as vrea sa deschid un subiect delicat pt mine si anume.Sunt casatorita de 3 ani si am un baietel de 2 ani si jumatate insa nu ma pot numi o femeie fericita si implinita cu adevarat,deoarece imi lipseste ceva.Poate ca nu e corect fata de niciunul dintre noi sa fiu egoista insa macar prin intermediul acestui topic pot sa-mi spun off-ul.Sotul meu nu ma satisface asa cum ar fi normal intr-o relatie insa eu ma straduiesc sa fac totul pt relatia noastra sexuala.Sunt o femeie care intorc barbatii capul pe strada asa ca din punctul meu de vedere atractia exista,si nu numai atit imi spune ca arat prea bine si de aceea nu poate duce un act sexual pina la capat.PROBLEMA incepe acum,de citeva luni am cunoscut un barbat cu care am avut relatii profesionale dar care el isi doreste mai mult de atit,si dilema mea este ca nu stiu ce si cum sa ies din aceasta problema.pe de-o parte este copilul meu care il iubesc enorm si nu l-as rani niciodata si pe de alta parte am 26 de ani si uneori simt nevoia sa fiu iubita.....Nu ma criticati,nu am gresit cu nimic pina acum sotului si nici nu cred ca o voi face insa imi doresc sa aud pareri .astept un sfat

E un nesimtit ca da vina pe tine pentru ejacularea lui precoce! De medic urolog nu a auzit sotul tau? Spune-i ca vei divorta de el, daca nu-si rezolva problema aceasta, a ejacularii precoce.

Te-am intrebat si la celalalt topic deschis de tine, daca ai luat in considerare si varianta divortului, pentru ca mult timp n-o sa mai poti continua asa. Ai si tu tot dreptul de a te simti iubita, rasfatata, chiar si pe plan intim, iar el se pare ca nu e omul care sa-ti satisfaca toate aceste dorinte, dar nici nu vrea sa mearga la medic pentru a-si rezolva problema de sanatate, din pacate...

Reprezinta divortul o solutie pentru tine?

De la: kudika112608, la data 2012-02-13 15:39:18Se pare ca am primit sfatul de care aveam nevoie ,insa sunt o familista convinsa totusi si voi mai incerca pe cit posibil sa-mi salvez casnicia.Si indiferent de decizia mea ,acel coleg nu mai are ce sa caute in viata mea.Sunt o pers cu capul pe umeri si daca am vrut un sfat l-am cerut nu ca sa fiu criticata ci doar cum ati proceda voi intr-o situatie similara.La inceput nu au fost problemele acestea in casnicia mea,dar pe parcurs au intervenit,si nu doresc la nimeni sa fie in situatia mea.SUNT o pers puternica si voi incerca sa fac si imposibilul pt noi.multumesc pt sfaturile si parerile voastre

De la: ilumax_76, la data 2012-02-13 18:47:42

De la: franziska_eu, la data 2012-02-13 13:01:39

De la: kudika112608, la data 2012-02-12 17:31:29as vrea sa deschid un subiect delicat pt mine si anume.Sunt casatorita de 3 ani si am un baietel de 2 ani si jumatate insa nu ma pot numi o femeie fericita si implinita cu adevarat,deoarece imi lipseste ceva.Poate ca nu e corect fata de niciunul dintre noi sa fiu egoista insa macar prin intermediul acestui topic pot sa-mi spun off-ul.Sotul meu nu ma satisface asa cum ar fi normal intr-o relatie insa eu ma straduiesc sa fac totul pt relatia noastra sexuala.Sunt o femeie care intorc barbatii capul pe strada asa ca din punctul meu de vedere atractia exista,si nu numai atit imi spune ca arat prea bine si de aceea nu poate duce un act sexual pina la capat.PROBLEMA incepe acum,de citeva luni am cunoscut un barbat cu care am avut relatii profesionale dar care el isi doreste mai mult de atit,si dilema mea este ca nu stiu ce si cum sa ies din aceasta problema.pe de-o parte este copilul meu care il iubesc enorm si nu l-as rani niciodata si pe de alta parte am 26 de ani si uneori simt nevoia sa fiu iubita.....Nu ma criticati,nu am gresit cu nimic pina acum sotului si nici nu cred ca o voi face insa imi doresc sa aud pareri .astept un sfat

E un nesimtit ca da vina pe tine pentru ejacularea lui precoce! De medic urolog nu a auzit sotul tau? Spune-i ca vei divorta de el, daca nu-si rezolva problema aceasta, a ejacularii precoce.

Te-am intrebat si la celalalt topic deschis de tine, daca ai luat in considerare si varianta divortului, pentru ca mult timp n-o sa mai poti continua asa. Ai si tu tot dreptul de a te simti iubita, rasfatata, chiar si pe plan intim, iar el se pare ca nu e omul care sa-ti satisfaca toate aceste dorinte, dar nici nu vrea sa mearga la medic pentru a-si rezolva problema de sanatate, din pacate...

Reprezinta divortul o solutie pentru tine?

Trebuie sa recunosc ca m-a socat raspunsul tau; e chiar atat de important sexul incat sa divortezi? Ca sa intelegi mai bine de ce m-a socat, iti spun ca daca sotul meu ar ramane impotent sau ar avea probleme de genul, nu mi-ar pasa. Pt mine e mai importanta familia, sentimentul de siguranta, afectiunea, imbratisarile in noptile racoroase, samd. Crezi ca as fi mai fericita daca as sari din pat in pat cautand placerea? No way.

Pt fata cu problema: nu lasa sexul sa-ti controleze viata; nu ( mai) suntem animale, ce naiba!

De la: franziska_eu, la data 2012-02-14 12:47:09

De la: ilumax_76, la data 2012-02-13 18:47:42

De la: franziska_eu, la data 2012-02-13 13:01:39

De la: kudika112608, la data 2012-02-12 17:31:29as vrea sa deschid un subiect delicat pt mine si anume.Sunt casatorita de 3 ani si am un baietel de 2 ani si jumatate insa nu ma pot numi o femeie fericita si implinita cu adevarat,deoarece imi lipseste ceva.Poate ca nu e corect fata de niciunul dintre noi sa fiu egoista insa macar prin intermediul acestui topic pot sa-mi spun off-ul.Sotul meu nu ma satisface asa cum ar fi normal intr-o relatie insa eu ma straduiesc sa fac totul pt relatia noastra sexuala.Sunt o femeie care intorc barbatii capul pe strada asa ca din punctul meu de vedere atractia exista,si nu numai atit imi spune ca arat prea bine si de aceea nu poate duce un act sexual pina la capat.PROBLEMA incepe acum,de citeva luni am cunoscut un barbat cu care am avut relatii profesionale dar care el isi doreste mai mult de atit,si dilema mea este ca nu stiu ce si cum sa ies din aceasta problema.pe de-o parte este copilul meu care il iubesc enorm si nu l-as rani niciodata si pe de alta parte am 26 de ani si uneori simt nevoia sa fiu iubita.....Nu ma criticati,nu am gresit cu nimic pina acum sotului si nici nu cred ca o voi face insa imi doresc sa aud pareri .astept un sfat

E un nesimtit ca da vina pe tine pentru ejacularea lui precoce! De medic urolog nu a auzit sotul tau? Spune-i ca vei divorta de el, daca nu-si rezolva problema aceasta, a ejacularii precoce.

Te-am intrebat si la celalalt topic deschis de tine, daca ai luat in considerare si varianta divortului, pentru ca mult timp n-o sa mai poti continua asa. Ai si tu tot dreptul de a te simti iubita, rasfatata, chiar si pe plan intim, iar el se pare ca nu e omul care sa-ti satisfaca toate aceste dorinte, dar nici nu vrea sa mearga la medic pentru a-si rezolva problema de sanatate, din pacate...

Reprezinta divortul o solutie pentru tine?

Trebuie sa recunosc ca m-a socat raspunsul tau; e chiar atat de important sexul incat sa divortezi? Ca sa intelegi mai bine de ce m-a socat, iti spun ca daca sotul meu ar ramane impotent sau ar avea probleme de genul, nu mi-ar pasa. Pt mine e mai importanta familia, sentimentul de siguranta, afectiunea, imbratisarile in noptile racoroase, samd. Crezi ca as fi mai fericita daca as sari din pat in pat cautand placerea? No way.

Pt fata cu problema: nu lasa sexul sa-ti controleze viata; nu ( mai) suntem animale, ce naiba!

O viata sexuala implinita face parte dintr-o viata de cuplu reusita. Nu e singura componenta care tine doi oameni impreuna, dar este un element important intr-o relatie.

Daca barbatul mi-ar deveni impotent sau ar avea probleme pe plan intim, nu l-as parasi, dar nici bine nu mi-ar fi din toate punctele de vedere fiindu-i alaturi, pentru ca ar lipsi ceva din relatia noastra, iar acel ceva se numeste viata intima. Sunt adepta fidelitatii, am spus de atatea ori lucrul acesta, iar daca sunt fidela o fac din iubire si respect pentru partenerul meu, dar in acelasi timp, pentru amandoi, atat pentru mine, cat si pentru el, si compatibilitatea noastra sexuala e importanta, venind in completarea sentimentelor dintre noi doi. Cand iubesti un om, nu-l iubesti doar cu sufletul si inima, ci si cu trupul, iar multe persoane desconsidera acest aspect, considerand ca viata sexuala e de neglijat, ne face sa fim animale, nu e importanta intr-o relatie fericita etc. Ba e foarte importanta viata sexuala intr-o relatie care se doreste a fi una reusita. De la o viata sexuala nereusita sau de la incompatibilitate sexuala pornesc multe probleme in multe cupluri, ca nu se recunoaste acest lucru, asta-i partea a doua.

De la: franziska_eu, la data 2012-02-14 13:02:56Spicuiesc dintr-un articol publicat pe csid.ro:

"...Am cunoscut candva un cuplu pe care il invidiam din toti rarunchii - el bucatica rupta din Adonis, ea tot de o frumusete rara, indragostiti si, daca m-ar fi provocat cineva as fi bagat mana in foc, ca si fericiti. Dupa valul aparentelor, statea o relatie mai mult gri decat roz intre o fata care nu se dadea deloc in vant dupa sex si un baiat care numai pentru asta parea sa traiasca.

Prima oara cand a aflat ca o insala (desi se intampla a cincea data) i-a spus calm „Daca tu crezi ca sexul este o parte deloc importanta a unei relatii, atunci trebuie sa consideri si infidelitatea la fel”.

Suntem impartiti in doua tabere mari - una formata din cei care sunt convinsi ca sexul este cel mai important aspect pe langa iubire, alta alcatuita din cei care striga ca sunt mult mai multe lucruri cruciale intr-o relatie si sexul e mai jos pe lista.

Si vin psihologii - unul dintre ei cunoscutul Dr. Phil, doctorul vedetelor din State care se ocupa si de foarte multe cercetari - si spun asa: sexul poate sa nu fie totul, dar apare cu 90% pe „scara importantei” in momentul in care reprezinta o sursa de frustrare in relatie. Pe de alta parte, cuplurile care au o viata intima satisfacatoare ii dau doar 10% pe aceasta scara.

O relatie excelenta nu are nimic de-a face cu sexul - mit curat.
Este periculos sa crezi ca sexul nu conteaza. Este un mit care in timp „erodeaza” intimitatea. Sexul ne ofera acea rupere de presiunile vietii de zi cu zi si ne da posibilitatea sa traim acele momente unice pe care le impartasim cu partenerii nostri.

Ne da senzatii pe care nici o alta experienta nu ni le poate crea. Ne apropie ca nimic altceva si ne face de o vulnerabilitate nemaiintalnita, iar daca stim sa profitam de acele clipe, castigul e urias.

Dupa un raport intim, creierele ambilor parteneri elibereaza substante care ii fac sa se simta fericiti si, cel mai important, conectati si indragostiti. Sexul regulat intareste o relatie. Nu este singurul lucru care face asta, dar este printre ele.

Iar noi facem greseala sa uitam ca principalul organ sexual este creierul si credem ca e pur si simplu un act fizic, fara sa ne gandim ca si atingerea, mangaierile si orice alt gest prin care ii cream confort psihic celuilalt pot fi vazute ca facand parte dintr-o viata sexuala implinita.

Cat de important e? Destul cat sa rupa relatii

e spune ca sexul grozav se face in relatii grozave. Nu o fi cel mai important aspect, dar o viata sexuala proasta (absenta, violenta) poate distruge o legatura. In lipsa lui, se formeaza un gol pe care oamenii il umplu fie cu alte relatii, fie cu mancare, fie cu alcool, etc.

Un raspuns extrem de des intalnit la intrebarea din titlu este „Conteaza mai putin decat responsabilitatile de la munca si problemele care trebuie rezolvate acasa…”. E plangerea numarul unu in relatiile pe termen lung - pasiunea sexuala a murit, iar oamenii nu mai fac dragoste, ci isi fac griji pentru toate greutatile din viata lor.

Este crucial pentru doi oameni care formeaza un cuplu sa se asigure ca raman in legatura, fizic vorbind, cat de mult pot. ..."

sursa: csid.ro

O sa public linkul la acest articol pe blogul personal, pentru ca aici, mi-e teama ca-mi va fi stearsa intreaga postare, daca voi posta acel link in intregime.

De la: Piscolinoo, la data 2012-02-14 12:54:44

De la: franziska_eu, la data 2012-02-14 12:47:09

De la: ilumax_76, la data 2012-02-13 18:47:42

De la: franziska_eu, la data 2012-02-13 13:01:39

De la: kudika112608, la data 2012-02-12 17:31:29as vrea sa deschid un subiect delicat pt mine si anume.Sunt casatorita de 3 ani si am un baietel de 2 ani si jumatate insa nu ma pot numi o femeie fericita si implinita cu adevarat,deoarece imi lipseste ceva.Poate ca nu e corect fata de niciunul dintre noi sa fiu egoista insa macar prin intermediul acestui topic pot sa-mi spun off-ul.Sotul meu nu ma satisface asa cum ar fi normal intr-o relatie insa eu ma straduiesc sa fac totul pt relatia noastra sexuala.Sunt o femeie care intorc barbatii capul pe strada asa ca din punctul meu de vedere atractia exista,si nu numai atit imi spune ca arat prea bine si de aceea nu poate duce un act sexual pina la capat.PROBLEMA incepe acum,de citeva luni am cunoscut un barbat cu care am avut relatii profesionale dar care el isi doreste mai mult de atit,si dilema mea este ca nu stiu ce si cum sa ies din aceasta problema.pe de-o parte este copilul meu care il iubesc enorm si nu l-as rani niciodata si pe de alta parte am 26 de ani si uneori simt nevoia sa fiu iubita.....Nu ma criticati,nu am gresit cu nimic pina acum sotului si nici nu cred ca o voi face insa imi doresc sa aud pareri .astept un sfat

E un nesimtit ca da vina pe tine pentru ejacularea lui precoce! De medic urolog nu a auzit sotul tau? Spune-i ca vei divorta de el, daca nu-si rezolva problema aceasta, a ejacularii precoce.

Te-am intrebat si la celalalt topic deschis de tine, daca ai luat in considerare si varianta divortului, pentru ca mult timp n-o sa mai poti continua asa. Ai si tu tot dreptul de a te simti iubita, rasfatata, chiar si pe plan intim, iar el se pare ca nu e omul care sa-ti satisfaca toate aceste dorinte, dar nici nu vrea sa mearga la medic pentru a-si rezolva problema de sanatate, din pacate...

Reprezinta divortul o solutie pentru tine?

Trebuie sa recunosc ca m-a socat raspunsul tau; e chiar atat de important sexul incat sa divortezi? Ca sa intelegi mai bine de ce m-a socat, iti spun ca daca sotul meu ar ramane impotent sau ar avea probleme de genul, nu mi-ar pasa. Pt mine e mai importanta familia, sentimentul de siguranta, afectiunea, imbratisarile in noptile racoroase, samd. Crezi ca as fi mai fericita daca as sari din pat in pat cautand placerea? No way.

Pt fata cu problema: nu lasa sexul sa-ti controleze viata; nu ( mai) suntem animale, ce naiba!

O viata sexuala implinita face parte dintr-o viata de cuplu reusita. Nu e singura componenta care tine doi oameni impreuna, dar este un element important intr-o relatie.

Daca barbatul mi-ar deveni impotent sau ar avea probleme pe plan intim, nu l-as parasi, dar nici bine nu mi-ar fi din toate punctele de vedere fiindu-i alaturi, pentru ca ar lipsi ceva din relatia noastra, iar acel ceva se numeste viata intima. Sunt adepta fidelitatii, am spus de atatea ori lucrul acesta, iar daca sunt fidela o fac din iubire si respect pentru partenerul meu, dar in acelasi timp, pentru amandoi, atat pentru mine, cat si pentru el, si compatibilitatea noastra sexuala e importanta, venind in completarea sentimentelor dintre noi doi. Cand iubesti un om, nu-l iubesti doar cu sufletul si inima, ci si cu trupul, iar multe persoane desconsidera acest aspect, considerand ca viata sexuala e de neglijat, ne face sa fim animale, nu e importanta intr-o relatie fericita etc. Ba e foarte importanta viata sexuala intr-o relatie care se doreste a fi una reusita. De la o viata sexuala nereusita sau de la incompatibilitate sexuala pornesc multe probleme in multe cupluri, ca nu se recunoaste acest lucru, asta-i partea a doua.

franzi uite ce e, eu sunt de acord cu ilumax ...putin si cu tine
eu sunt casatorita iar sotul meu este viata mea,daca s-ar intampla ceva cu el in mod cert nu l-as abandona ,nu as divorta,din contra as fi acolo pentru el deoarece casnicia trebuie sa reziste si la greu nu doar la bine.
Tu la randul tau cum te-ai simti daca sotul tau si-ar lua talpasita si te-ar abandona daca doamne fereste tu nu ai mai putea din diverse motive.
Eu nu pot sa-mi uit sotul si probabil asta m-a facut sa-l iubesc si mai mult...atunci cand am nascut a fost langa mine si nu a schitat un gest ,nu a scos un cuvant timp de cateva luni ...pana nu am spus eu ca sunt pregatita.

De la: MissRainbow, la data 2012-02-14 14:07:01
Picolinoo,si tu ai dreptate in ceea ce priveste commentul tau!!Cunoastem cu totii,mai ales cei casatoriti,definitia casatoriei si importanta ei in societatea din toate timpurile!!Ea este un sacrament,o taina ,un legamant incheiat intre doua persoane,in fata Divinitatii,liber consimtit,ata la bine,cat si la rau,atat in conditii de boala,neputinta,cat si la fericire,buna intelegere!Dar vin si te intreb;;Cat se mai respecta din acest adevar consfintit prin toate legile pamantului?Foarte putin spun eu,,caci ,daca nu ar fi asa,nu ar exista un numar ingrijorator de mare de dosare depuse in vederea desfacerii casatoriilor prin divorturi desfasurate in salile tribunalelor!!!Si multe dintre acestea au printre motivele de deschidere ale actiunilor respective,tocmai aceast aspect legat de nefunctionalitatea corespunzatoare a relatiilor intime!!Cine este de vina?Unde este juramantul incheiat in fata oamenilor si al Divinitatii?Unde este intelegerea si iubirea,devotiunea si comunicarea?Nicaieri,as spune!!Tu te numeri printre femeile cu adevarat fericite,cu un sot care te iubeste ca pe lumina ochilor,care te pretuieste si te respecta ,chiar si prin acea asteptare amintita de tine,,,dar vin si-ti spun ca apartii unui procent foarte mic de astfel de femei!!In ziua de astazi,in viata de cuplu,tocmai in nucleul vietii,apar tradari,inselari,minciuni,nepotriviri la pat,incompatibilitai decisive,toate ducand la neacceptarea comuniunii pana la sfarsitul vietii,asa cum s-au declarat cuplurile,la oficializarea casatorie religioase!!Motivele nu mai conteaza,in conditiile in care partenerii nu mai au rabdare,unul cu celallal,casatoriile se incheie din motive total diferite de cele ce au la baza iubirea,respectul reciproc!!Viata sexuala desfasurata numai pe baza de instincte animalice ,a luat locul iubirii adevarate,dintre doi oameni,totul derulandu-se sub forma partidelor de sex de proasta factura!!Deci,ai dreptate,casatoria inseamna si sacrificiu,devotament,,dar ,oare cati oameni mai sunt dispusi sa sufere ,chiar si pentru cei cu care impart ceea ce au jurat sa imparta?Putini ,spun eu!!!

De la: Piscolinoo, la data 2012-02-14 14:21:16[

339 intr-o casnicie totul este important,intelegerea cat si intimitatile dar parerea mea personala este ca daca vrei cu adevarat sa ai o casnicie frumoasa trebuie sa sti sa-ti alegi partenerul.Ca sa primesti trebuie musai sa si oferi.Cu cat oferi mai mult ti se intoarce inzecit....cel putin la mine este asa.Eu mi-am amanat casatoria pana in momentul in care am fost absolut sigura ca el este jumatatea mea si crede-ma ca am amant-o mult....tocmai pentru ca imi era frica sa nu patesc ceea ce patesc fetele de aici de pe site.Pentru mine casatoria este un legamant sfant odata luata acesta decizie in care sunt implicate mai multe persoane (sot-sotie si evident copilasi rezultati)nu-i mai vad cale de intoarcere.Mna asa sunt eu ,poate ca suna de moda veche dar mie inca imi place sa cred in basme.
Revin la subiect.......ca sa poti avea o adevarata casnicie trebuie intradevar sa echilibrezi balanta dar"exista un dar".......daca s-ar intampla o nenorocire sau o boala (doamne fereste de asa ceva)in mod cert eu as fi acolo langa el incercand sa-i alin suferinta ,crede-ma nu ma vad in alta parte decat langa el indiferent de conjunctura..si sunt absolut convinsa ca sentimentul ar fi reciproc.
Sa fiti fericite si sa traiti clipa ca si cum ar fi ultima ....sa nu incetati sa va iubiti (si nu ma refer la giugiuleli din clipa in clipa)

De la: MissRainbow, la data 2012-02-14 15:06:10

De la: Piscolinoo, la data 2012-02-14 14:21:16[

339 intr-o casnicie totul este important,intelegerea cat si intimitatile dar parerea mea personala este ca daca vrei cu adevarat sa ai o casnicie frumoasa trebuie sa sti sa-ti alegi partenerul.Ca sa primesti trebuie musai sa si oferi.Cu cat oferi mai mult ti se intoarce inzecit....cel putin la mine este asa.Eu mi-am amanat casatoria pana in momentul in care am fost absolut sigura ca el este jumatatea mea si crede-ma ca am amant-o mult....tocmai pentru ca imi era frica sa nu patesc ceea ce patesc fetele de aici de pe site.Pentru mine casatoria este un legamant sfant odata luata acesta decizie in care sunt implicate mai multe persoane (sot-sotie si evident copilasi rezultati)nu-i mai vad cale de intoarcere.Mna asa sunt eu ,poate ca suna de moda veche dar mie inca imi place sa cred in basme.
Revin la subiect.......ca sa poti avea o adevarata casnicie trebuie intradevar sa echilibrezi balanta dar"exista un dar".......daca s-ar intampla o nenorocire sau o boala (doamne fereste de asa ceva)in mod cert eu as fi acolo langa el incercand sa-i alin suferinta ,crede-ma nu ma vad in alta parte decat langa el indiferent de conjunctura..si sunt absolut convinsa ca sentimentul ar fi reciproc.
Sa fiti fericite si sa traiti clipa ca si cum ar fi ultima ....sa nu incetati sa va iubiti (si nu ma refer la giugiuleli din clipa in clipa)

Da,Pisco,ai dreptate in tot ceea ce spui,dar revin si iti spun ca tu corespunzi unui segment familial ,din ce in ce mai putin reprezentat in societatea acuala!!In decizia de a se casatori,omul este supus multor presiuni,unele personale,altele, impuse de mediul extern si ,de cele mai multe ori,condus de soarta ,destin!!Faptul ca tu ai avut noroc de un barbat care te pretuieste ,nu face decat sa aduca un plus familiei tale!!!Dar nu toate femeie traiesc experienta unei casnicii model ,si de aici apar controversele casniciilor moderne!!!In toate relatiile exista compromisuri,sunt inerente,dar esenta si nucleul familiei,le constituie omul,cu vointa personala!!Este frumos ceea ce spui referitor la longevitatea casniciei tale,dar vin si-ti spun,urmarind evolutia societatii noastre,ca,in curand,casniciile asemenea celei tale,vor trece ca obiecte ,ce tin de patrimoniu,sub ocrotirea legilor!!

De la: Piscolinoo, la data 2012-02-14 15:10:20

De la: MissRainbow, la data 2012-02-14 15:06:10

De la: Piscolinoo, la data 2012-02-14 14:21:16[

339 intr-o casnicie totul este important,intelegerea cat si intimitatile dar parerea mea personala este ca daca vrei cu adevarat sa ai o casnicie frumoasa trebuie sa sti sa-ti alegi partenerul.Ca sa primesti trebuie musai sa si oferi.Cu cat oferi mai mult ti se intoarce inzecit....cel putin la mine este asa.Eu mi-am amanat casatoria pana in momentul in care am fost absolut sigura ca el este jumatatea mea si crede-ma ca am amant-o mult....tocmai pentru ca imi era frica sa nu patesc ceea ce patesc fetele de aici de pe site.Pentru mine casatoria este un legamant sfant odata luata acesta decizie in care sunt implicate mai multe persoane (sot-sotie si evident copilasi rezultati)nu-i mai vad cale de intoarcere.Mna asa sunt eu ,poate ca suna de moda veche dar mie inca imi place sa cred in basme.
Revin la subiect.......ca sa poti avea o adevarata casnicie trebuie intradevar sa echilibrezi balanta dar"exista un dar".......daca s-ar intampla o nenorocire sau o boala (doamne fereste de asa ceva)in mod cert eu as fi acolo langa el incercand sa-i alin suferinta ,crede-ma nu ma vad in alta parte decat langa el indiferent de conjunctura..si sunt absolut convinsa ca sentimentul ar fi reciproc.
Sa fiti fericite si sa traiti clipa ca si cum ar fi ultima ....sa nu incetati sa va iubiti (si nu ma refer la giugiuleli din clipa in clipa)

Da,Pisco,ai dreptate in tot ceea ce spui,dar revin si iti spun ca tu corespunzi unui segment familial ,din ce in ce mai putin reprezentat in societatea acuala!!In decizia de a se casatori,omul este supus multor presiuni,unele personale,altele, impuse de mediul extern si ,de cele mai multe ori,condus de soarta ,destin!!Faptul ca tu ai avut noroc de un barbat care te pretuieste ,nu face decat sa aduca un plus familiei tale!!!Dar nu toate femeie traiesc experienta unei casnicii model ,si de aici apar controversele casniciilor moderne!!!In toate relatiile exista compromisuri,sunt inerente,dar esenta si nucleul familiei,le constituie omul,cu vointa personala!!Este frumos ceea ce spui referitor la longevitatea casniciei tale,dar vin si-ti spun,urmarind evolutia societatii noastre,ca,in curand,casniciile asemenea celei tale,vor trece ca obiecte ,ce tin de patrimoniu,sub ocrotirea legilor!!

mno apoi fiecare poate avea o casnicie ca nu e tabu.......tre numa sa vrei ...sa sti ce vrei de la viata.....si sa-ti gasesti parteneru care sa-si doreasca sa porneasca la drum impreuna cu tine.