Priveam zilele trecute spre o masa alaturata, la o fata cu un nas de vultur. Fara sa imi dau seama, m-am gandit ca trebuie sa aiba un corp perfect. Asa ar fi normal... de ce, nu stiu, dar asa se intampla. Fata s-a ridicat: corpul ei era perfect: sani uriasi, picoare lungi si slabute, talie de viespe... un idilic 90-60-90. M-am dezmeticit urmarind-o cu privirea mai intens decat daca as fi fost barbat. Instinctul meu era corect: Dumnezeu lucrase prin compensatie.

Ne-am obisnuit ca alaturi de barbati frumosi sa vedem femei si mai frumoase; alaturi de barbati bogati, femei perfecte, iar alaturi de barbati frumosi si bogati, un sir lung femei perfecte. Asa ca uneori chiar nu intelegem cum o femeie urata sta alaturi de un barbat frumos, destept si celebru. Da, vorbesc despre yesterday's news, sotia lui Brosnan, Pierce Brosnan. Nu inteleg: de ce a ales-o pe ea acest barbat perfect? Mergand pe aceeasi lege a compensatiei pe care o invocam in paragraful anterior, gandesc ca probabil aceasta femeie este foarte desteapta, probabil ca are un suflet urias, e “mamoasa” si stie sa gateasca “ca-n filme”... si totusi…

Ori de cate ori pierdem pe cineva drag, suferim sau ne simtim nedreptatite, gandim ca exista un motiv pentru care toate aceste lucruri se intampla. Cerem o explicatie, cautam in trecut o greseala sau speram ca in viitor toata aceasta suferinta va fi compensata printr-o mare fericire.

Fie ca este vorba despre un defect fizic, o alegere sau un eveniment nefericit, este imposibil sa nu observam ca legea fizicii, care ne asigura ca plus si minus se neutralizeaza, se aplica si in toate celelalte domenii. Concluziile pe care le tragem de aici sunt destul de neplacute: avem intotdeauna nevoie de un minus pentru a ne asigura plusul; avem nevoie de personaje negative pentru a le garanta existenta celor pozitive; este necesar ca cineva sa fie nefericit pentru ca altul sa se poata bucura de fericirea sa; existenta lui Dumnezeu implica obligatoriu si prezenta diavolului… iar lista poate continua la nesfarsit.

Imi place totusi sa gandesc ca aceasta lege a compensatiei nu are numai aspecte negative. Gandesc ca tocmai ea implica intr-o oarecare masura si existenta unei legi a completarii perfecte – la yin si yang. Credeam pe vremuri orbeste intr-o mai veche legenda a sufletelor pereche imaginata de Platon. Din pacate, minusurile din viata mea mi-au zdruncinat increderea in aceasta legenda. Mi-ar placea, fie si numai pentru o clipa sa mai pot crede ca pe vremuri. Desi, de vreme ce caut explicatii stiintifice pentru a-mi confirma existenta sufletelor pereche, probabil ca nu mai am nicio sansa sa redevin un adept al lor.

La final, as vrea sa va anunt cu mare placere ca revista noastra v-a mai pregatit o surpriza: tocmai pentru ca am simtit ca nu ne bucuram suficient de mult de acest sezon, am hotarat sa dedicam verii un intreg supliment Kudika. Pentru ca vara nu e vara fara mare, am decis sa-l numim "Kudika la mare". Va invitam sa-l rasfoiti pe toata durata lunii august si sa savurati articolele despre mare si despre vacanta pe care le-am pregatit exclusiv pentru acest supliment.




Toate editorialele Kudika »