Filmul începe ca o carte. O luminã albã, orbitoare, un dans de culori cu contururi estompate. Apar feþe ciudate care vorbesc cu noi, cu el. Jean-Dominique Bauby aflã cã este în spital, conectat la diverse aparate care îl ajutã sã respire. Un bãrbat în halat de medic vine spre el. Îi prezintã o evaluare sincerã a situaþiei. Bauby a suferit un accident vascular cerebral ºi a fost în comã timp de mai multe luni. El încearcã sã rãspundã, însã nimeni nu pare sã îl audã. Medicul îi explicã: suferã de o boalã extrem de rarã, numitã “sindromxx”. Acesta compromite conexiunea dintre creier ºi restul sistemului nervos.
Pacientul este complet paralizat, ca ºi cum ar fi încuiat în sine însuºi, având tot trupul prins într-un soi de “clopot pentru scufundãri”, cum folosesc scafandrii. În cazul lui Bauby, numai pleoapa stângã a rãmas funcþionalã. Este ultima lui fereastrã spre lume ºi unica lui metodã de comunicare. Clipeºte o datã pentru “da”, de douã ori pentru “nu”. Pe de altã parte, creierul în sine e în perfectã stare de funcþionare. Jean-Dominique Bauby aude, înþelege, þine minte, dar nu poate sã vorbeascã. În afarã de pleoapa ochiului stâng, are douã lucruri care încã funcþioneazã: imaginaþia ºi memoria. Fluturele. Dialogul interior al lui Jean-Dominique Bauby evolueazã dinspre amuzant spre tragic, de la înþelepciune spre revoltã ºi apoi invers. El decide sã îºi spunã povestea. Nu sub forma unui interviu din viaþa realã, ci ca pe o carte, un roman. Memoreazã propoziþiile poveºtii sale, apoi, folosind sistemul creat de terapeutul sãu specializat pe limbaj, le dicteazã literã cu literã, clipind atunci când litera corectã este pronunþatã cu glas tare. Dupã un an ºi douã luni în camera 119 a spitalului Beck Maritime, “notele sale de cãlãtorie þintuite la pat” au fost finalizate. El a murit la zece zile dupã ce au fost publicate. Romanul “Scafandrul ºi fluturele” a fost publicat de Les Editions Robert Laffont în 1997 ºi s-a bucurat de un mare succes. A fost tradus în multe limbi, iar cititorii de pretutindeni sunt unanim miºcaþi de povestea care i s-ar fi putut întâmpla oricãruia dintre noi. Jean-Dominique Bauby, redactor-ºef al unei importante reviste de modã, Elle, fusese un bãrbat seducãtor. Era în floarea vârstei. Avusese mai multe vieþi ºi reuºise în toate. Avusese grijã de sãnãtatea ºi aspectul sãu. Accidentul sãu vascular cerebral a fost la fel de brusc ºi de nedrept ca ºi soarta însãºi. De fapt, ºi el l-a considerat un semn din partea destinului. κi trãise viaþa de jurnalist cu o pasiune freneticã ºi nu evaluase niciodatã lucrul cu adevãrat esenþial. Copiii sãi.
Spune-ti parerea!