Pentru mine dragostea inseamna fericirea, angajament, responsabilitate, dar si dependenta de partener sau imaturitate. Ma indragostesc… uit de toti si de toate, ma dedic in intregime partenerului si construiesc o lume imaginabila alaturi de el, la care visez cu ochii deschisi si fac tot posibilul pentru a o transforma in realitate.
Dintr-o femeie fericita m-am transformat intr-un monstru care cerseste iubire. Dar asta nu este iubire, ci o dependenta de care cu greu pot scapa. Am uitat sa iubesc cu inima si mi-am canalizat toate frustrarile in zona mintii. Nu mai stiu ce inseamna libertate sau incredere. Iubirea s-a transformat in frustrare, in timp ce fericirea a fost inlocuita cu disperarea.
Nu am stiut si nu voi sti niciodata sa imi tin in frau iesirile nervoase si crizele de isterie. In momentul in care sunt intr-o relatie, traiesc pentru relatia respectiva, respire o data cu partenerul, fac planuri si uit de cei din jurul meu. Ma astept ca si el sa faca acelasi lucru.
Spune-ti parerea!