Daca din titlu ati fi tentate, dragile mele, sa credeti ca cel mai sucit dintre pamanteni este un barbat, imi pare rau sa va frang inimile. Cel mai sucit dintre pamanteni sunt eu, Noemi care da si fuge apoi se intreaba de ce mama naibii comploteaza Universul si nu-I iese tabinetul. Daca mi-as face o carte de vizita, as scrie pe ea cititoare, cinefila, sexperta. N-a iubit niciodata. Sau cel putin asa imi place mie sa ma laud.
Adevarul este ca am iubit candva dar atat de feroce si de intens incat pana astazi n-am avut curaj sa imi recunosc nici mie. Dar l-am iubit-neiubit cu maduva oaselor. E acolo undeva in lume acum. Departe de mine si totusi inca aproape de tot ce am insemnat noi. Va fac partase la iubirea mea neiubire, in cea mai sincera declaratie de nedragoste pe care am facut-o vreodata, cu ingaduinta voastra pentru ca pe a lui nu mai am cum sa o cer si nu mai sunt indreptatita sa o fac.
Imi iubesc mainile, dragul meu nedrag, pentru ca ele s-au plimbat pe cararile trupului tau. Imi iubesc mainile pentru ca le-ai strans in mainile tale cu dorinta, cu ura o data, imi aduc bine aminte. Niciodata cu iubire. Cu dor, da. Cu patima, da. Cu iubire-neiubire, aproape. Imi iubesc ochii pentru ca ochii tai s-au oglindit candva in ei. Imi iubesc nervii spinarii pentru ca demult, in alta era, degetele tale imi rascoleau furtuni in simturi chiar si de la distanta. Imi iubesc si inima si dintii si oasele pentru ca poarta in ele urme ale trecerii tale prin mine.
Foto gpointstudio / Shutterstock
Ti-am cautat ochii in toti ochii straini care m-au privit vreodata, ba de sus, ba de jos, si nu i-am gasit. Ti-am cautat stransoarea tandru de dureroasa si cautatura piezisa pe care mi-o aruncai de fiecare data cand bateam cu pumnul in masa si-ti spuneam cum stiu eu cel mai bine ca tu nu ma iubesti. Bine ca ti-am spus eu cum si cand sa neiubesti, mureai altfel prost. Am uitat culoarea ochilor tai, desi parca sa-ti spun ca-s negri ca pacatele in care m-ai bagat. Le-am uitat si forma. Nu le-am uitat insa cautatura. Era grea privirea ta, sa stii, prea grea pentru umerii mei cocosati de femeie fatarnica.
Ti-am cautat gustul in toti oamenii pe care i-am gustat si nu l-am gasit. Era un strop de iute cu unul de minciuna si cu doua de patima. Parca sa-ti spun ca am gasit candva ceva asemanator dar diluat, ca umbra unei amintiri netraite. Si mersul ti l-am cautat, si naravul si n-am mai gasit nimic. Doar in mine te gasesc si doar daca ma uit atent. Ma privesti inapoi din intunecimile sufletului meu, stapan si imparat neghiob, orb si surd. Stapan peste oase, stapan peste dinti, stapan peste inima. Macar asa nu sunt niciodata singura.
Spune-ti parerea!