Ioana si Ion Popescu ti-a trimis o cerere de prietenie. Poftim? Amandoi in acelasi timp? Ce-i asta, proba de Facebook sincron? Stiti sigur despre ce vorbesc. Vorbesc despre acele cupluri care se iubesc atat de mult si se cred atat de putin incat au un singur cont de Facebook. Sigur, nu vreau sa dau eu prima cu piatra dar pot sa imi dau cu parerea. Presupun, de exemplu, ca in astfel de cazuri unul dintre parteneri a comis candva un act de infidelitate peste care celalalt nu a trecut niciodata. Presupun ca unul dintre ei este atat de gelos incat simte nevoia sa isi pazeasca partenerul cu parul si parola! Presupun ca nimic bun nu va iesi din astfel de situatii si ca niciunul dintre ei nu este cu adevarat fericit. Mai presupun ca in acest cuplu, zambetele apar mai des in pozele de pe Facebook decat in viata reala pentru ca aici sunt inlocuite de suspiciuni si acuzatii, poate pe drept, poate pe nedrept. Cand am primit cererea de prietenie de care va povesteam mai sus, mi-am amintit de un pasaj al vietii mele despre care nu imi face placere sa vorbesc dar despre care cred ca va poate servi de pilda.
Pe mine ma stiti, gentila, sincera. Pe el nu. Un bo…un personaj. Eu nu functionez fara momentele mele de singuratate. Ii stiti pe acei oameni care nu stiu sa traiasca singuri si sar din relatie in relatie doar ca sa nu fie nevoiti sa petreaca timp doar ei cu ei? Eu sunt exact opusul.
Am nevoie de zile in care sa nu ies, sa nu vorbesc mai mult decat e necesar si sa imi adun gandurile. Desigur, vorbesc singura si daca m-ati filma pe ascuns, fie va cruciti, fie va recunoasteti in bombanelile mele cu mine. Ca ajung eu la dezbateri aprinse in dus de una singura e altceva. Am nevoie de spatiul meu, de zona mea de confort in care sa nu intre nimeni si in care sa ma pot regasi de fiecare data cand viata imi scapa de sub control.
Functionez la fel si cand sunt intr-o relatie. Am nevoie de un pic de spatiu si de un timp al meu pe care sa il petrec doar cu mine. La randul meu, ofer aceasta libertate de miscare partenerului meu. Nu inrosesc telefoanele, nu bombardez casute de mail, nu pandesc Whatsappul insa nu fac acest lucru doar din gentilete sufleteasca, ci si pentru ca ma astept sa fiu tratata la fel. Nu cred ca dragostea, din farama mea de cunoastere intr-ale iubirilor, se intretine dacam stai bot in bot 24 de ore si te porti in cuplu ca si cum unul a inghiti un capat de ata si celalalt papiota. Pana intr-o zi in care mi s-a infundat.
Spune-ti parerea!