La telefon nu-i spusese de ce vroia sa o vadã. Insistase aºa, fãrã argumente, deºi le-ar fi putut avea, mãcar pentru a pune la punct detalii meschine, cum pare, de fapt, orice detaliu legat de un divorþ. Ar fi vrut sã nu mai fie nimic de spus, sã nu mai ºtie nimic, sã nu fie nevoie sã se mai prefacã in faþa lui, a celorlalþi...in faþa ei... Trãia chiar suportabil in scurtele perioade de negare, cind inceta sã mai caute rãspunsuri la intrebãri ce n-ar fi trebuit sã se nascã vreodata. Se surprinse incepind sã facã puþinã ordine ºi nu-ºi putu reprima cochetãria de a-ºi da cu ruj. Iºi aprinse o þigarã ºi o fuma nervos, gindindu-se de ce oare trebuie sã se plimbe prin casã aºa aranjatã, aºteptind -parcã pentru prima oarã- un bãrbat care o vãzuse pinã acum in toate felurile, care-i ºtia toate chipurile. O rãscolea gindul cã nu fusese in stare sã facã ce fac mii de femei, sã þinã cu dinþii de cãsnicie, de iubirea pãtimaºã de la-nceput, de pasiunea inevitabil efemerã, destinatã sã sucombe la un moment dat, de nimeni ºtiut, intr-o relaþie cãlduþã, fireascã, nãscãtoare de liniºte, copii, vise cuminþi, rutina. Nu, chiar nu ceruse vreodata sã fie diferitã, sã trãiascã apropieri cintate de poeþi, cu iubiri ce par infinite dar mor subit doar ca sã bintuie apoi nefiresc, interzis, prin suflete chinuite. Ii deschise uºa neºtiind, pe moment, ce mascã sã-ºi punã ºi-i zimbi dintr-o pornire involuntar politicoasã in timp ce-l invitã inauntru. Arãta bine, aranjat ca pentru o primã intalnire, proaspãt ras, ºi ea se intrebã dacã o fãcuse cu gindul sã o rãneascã sau, ºi mai rãu, dacã nu era nimic premeditat. Iºi povestirã, aparent relaxaþi, ce li se mai intamplaserã intre timp, nimicuri, ocolind dureros subiectul ce ar fi fãcut ca mãºtile sã cadã. In clipa aceea nu ºtia ce o durea mai tare, tot jocul acela al discuþiilor sterile, sau faptul cã omul din faþa ei, pe care se strãduia sã-l priveascã cu indiferenþã, ii era incã soþ. Era nevoitã sã trãiascã momente ce n-ar fi vrut sã existe, pe care le-ar fi ºters, dacã ar fi putut, cu un burete aspru, o durea neputinþa si dorinþa absurdã de a da timpul inapoi, de a schimba ceva, orice. Incepurã discuþia ocolitã inutil, despre iminentul divorþ, incercind amindoi sa banalizeze subiectul, vorbind parcã despre alþi oameni, cu o detaºare amarã. Il asculta privindu-i miºcarea buzelor ºi a miinilor ºi nu se putea concentra. Subconºtientul o trãda derulindu-i imagini familiare, negind cu inverºunare prezenþa strãinã a omului din faþa ei. Nu cunoºtea acele buze decit din sãruturile pasionale de inceput, din sãruturile cuminþi care brãzdau nopþile in care i se cuibãrea in braþe ºi nu putea, nu vroia sã cunoascã altfel acele miini, decit aºa cum le ºtia parcã de-o viaþã, desenindu-i dulce ºi abil, pe trup, promisiuni de veºnicie. Nu gãsi forþa sã se impotriveascã cind el, pe neaºteptate, ii luã palmele intr-ale lui. O privea cu tristeþe ºi ea-i simþea tremurul ºi-i ajungeau la ureche vorbe fãrã noimã, poate scuze, poate regrete...refuza sã le audã.
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: