In urma cu un an am cunoscut un italian superb. Avea 22 de ani si era de langa Venetia. Eu aveam 19 si eram proaspat iesita dintr-o relatie dureroasa, in faza de refacere a propriei mele vieti. EL venise sa-si viziteze tatal care avea o mica afacere in oras. A fost dragoste la prima vedere, atat pentru mine cat si pentru el.
La rugamintea tatalui lui, care nu avea indeajuns timp, am fost de acord sa-l insotesc intreaga saptamana, cat avea sa ramana in oras, sa-i arat imprejurimile. Bineinteles o frumoasa poveste de dragoste a luat nastere si imediat am devenit de nedespartit. El s-a transformat in printul fermecat care avea sa ma transforme dintr-o fata trista in cea mai fericita persoana de pe fata pamantului. Curand el insista sa ma finanteze in tot ceea ce-mi poftea inima, dar am refuzat orice mi-ar fi dat: si asa vecinii deja ma etichetasera ca fiind o vampa care avea sa-l stoarca de bani. Am inceput sa ne cream o viata impreuna. Am ajuns chiar sa ne “botezam” viitorii copii. Dar partea frumoasa a tinut prea putin. Dupa o saptamana a trebuit sa se intoarca la viata lui de pana atunci si eu sa o contiunui pe a mea lipsindu-ma de el. In seara aceea, inainte sa-mi dea drumul la mana, a izbucnit in plans, mi-a sfasiat inima. Viata tocmai in daduse iubirea pe care o asteptasem mereu, dar acum mi-o smulgea cu salbaticie. A plecat fara sa-mi dau seama ca avea sa fie ultima data cand il vad. M-a sunat apoi zilnic, mi-a scris mesaje, am vorbit pe internet. Mi-a trimis scrisori, vederi, cadouri care nu aveam cum nu le accept. Urma sa vina la mine la numai o luna dupa plecarea lui din oras, avea biletul de avion cumparat deja cand soarta s-a pus inca o data intre noi doi. Fiind inscris intr-un program militar, a fost nevoit sa plece in armata si astfel a ajuns in trupele NATO pentru mentinerea pacii din Liban. Aici totul s-a rupt. Nu a mai putut comunica in nici un fel. Am suferit zile in sir, am plans nopti la rand. Am aflat apoi ca avea sa ramana acolo 3 ani. La 3 luni de la plecarea lui viata mi-a oferit totusi o alta sansa. Am cunoscut iubirea iar. Acest barbat caruia m-am daruit, fara sa ma gandesc prea mult, la scurt timp dupa ce ne-am cunoscut, chiar daca nu-l iubeam si netinand cont ca avea sa fie primul meu barbat, mi-a acceptat toate sentimentele trecute. Relatia nostra avansase mult si eu inca tineam poza italianului in portofel, rama foto pe birou.. Mi le-a acceptat toate fara sa zica vreodata ceva. Si timpul a trecut, si dragostea a crescut.
Spune-ti parerea!