amanta sau nu?

e absurd?!

o intrebare

adrianaaaa Postat pe 14 Iunie 2008 17:11
M-am gandit sa deschid acest subiect, poate se va gasi cineva care sa-mi spuna de ce fac barbatii treburi de genul celor pe care am sa le povestesc. Am fost agatata de un tip pe care l-am surprins de ceva timp urmarind-ma cu privirea prin oras si, cum eram singura de ceva vreme, mi-am zis ca mi-a pus Dumnezeu mana in cap. M-a dus la servici, am schimbat numerele de telefon si a ramas ca mai vorbim. Mentionez ca duc lipsa de spirit de observatie, asa ca nu am vazut verigheta, daca o fi avut-o. Ma suna sa ne intalnim, eram in culmea fericirii, tipul era foarte tare(si gentil, si frumos, ce mai, dracul gol).Inainte cu cateva minute de intalnire, ma suna si imi zice sa ma imbrac in ceva comod ca vine cu un atv. Schimb fusta, bluza cu biz-briz-uri, pantofi cu toc pe blugi si un tricou.Eram in extaz, pe langa faptul ca eram cu EL,mai faceam si lucruri noi.A, era sa uit, intre timp. aflasem din niste surse, ca e posibil sa fie casatorit, dar ca poate a divortat si eram hotarata ca la aceasta intalnire sa lamurim lucrurile. Vine, urc pe atv si plecam la drumetie. Oprim intr-un loc minunat, flori si iarba cat vedeai cu ochii.El scoate 2 sucuri si incepe atacul asupra gurii mele. Il potolesc si incerc sa avem o discutie, ii spun clar ca nu am nici timpul,nici dispozitia sa am o aventura.Reamintesc, tipul imi placea enorm. Imi confirma ca e casatorit si imi spune ca asta nu are nicio importanta, ca ii place de mine si alte chestii dulci si ametitoare. Ii cer sa plecam, cu greu se lasa convins. Mai opreste o data si ii repet ca nu voi fi ceea ce vrea el sa fiu. Ma lasa acasa spunandu-mi ca ma va suna. Stiu acum, ar trebui sa fiu recunoscatoare ca nu mi s-a intamplat un viol, chiar se putea intampla in locul acela si nu stiu daca ar fi fost tocmai viol pentru ca el chiar ma atreagea. Acum va intreb: ce ati face? Amanta sau nu?
Raspunsul de ce fac barbatii astfel de lucruri probabil o sa il afli numai daca ne lamureste un barbat care face asa ceva.Tu ai iesit cu el o data din cate inteleg , deci habar nu ai daca el vrea sa ii devii amanta sau doar urmareste o aventura de`o noapte.Eu am un orgoliu atat de mare incat nu as imparti niciodata un barbat cu nimeni ,mai bine ma retrag chiar daca mi se rupe sufletul. La tine e la inceput , nu il cunosti bine , nu il iubesti deci mai bine nu avansa , mai tarziu poate sa iti fie mai rau.Sunt convinsa ca ai sanse sa iti gasesti e cineva si..."ce`i al tau e pus deoparte", asa ca nu dispera ca esti singura.
Kittynelle Postat pe 14 Iunie 2008 17:52
eu zic ca NU.s-ar putea sa iti placa si dupa aceea sa suferi. Nu te sfatuiesc pt ca am trecut si eu prin asa ceva si nu mi-a fost deloc bine. Am renuntat prea tarziu si am suferit.Mai bine nu. Asteapta pana ce gasesti barbatul potrivit pt tine.Mai ales ca ai si meseria de invatatoare nu cred ca iti prinde bine statutul de amanta.

oanaoana42 Postat pe 14 Iunie 2008 18:23
Normal ca raspunsul meu a fost NU, dar eu intrebam de ce fac barbatii asta? Nu cred ca voi intelege vreodata, stiu ca sunt si femei care inseala, dar barbatii o fac cu asa mare nonsalanta! Sau poate trec eu toate prin principiile mele. Eu ma dedic unei singure persoane atunci cand sunt cu cineva. De ce barbatii nu intelg FIDELITATEA? Cred ca e o intrebare retorica.
adrianaaaa Postat pe 14 Iunie 2008 21:42
am o colega care a fost amanta 4 ani din viata . ea spune ca si-a distrus cei mai frumosi ani.nu te sfatuiesc
Postat pe 14 Iunie 2008 22:05
Fidelitate? Ce-i aia? Ei merg pe principiul: "incerc, daca imi merge, cu atat mai bine; daca nu... trec la urmatoarea, poate de data asta am noroc" :D
amme22 Postat pe 14 Iunie 2008 22:05
O singura interventie o sa am aici.Nu exista barbati si femei cand e vb de sex,de aventura,de amant sau amanta...!!!Si voi sunteti exact ca noi,daca va doriti,va manifestati ,cereti ,provocati,depinde de trairile de moment ale persoanei in cauza,fie el barbat sau femeie. Iar marele tau noroc,a fost faptul ca tipul avea o relatie stabila..!!el si-a facut doar datoria,a raspuns solicitarii instinctului animalic ce zace in fiecare dintre noi.SINGURA care a gresit,ai fost tu.Sa cunosti un barbat asa de putin,sa-i dai nr de telefon,sa te imbraci asa cum spune el,era clar pt orice barbat.., ca esti o prada usoara,sau mai bine zis,iti plac aventurile de moment!!Putea fi dragut,amabail,asa cum ti-ar fi placut tie..,etc,dar putea fi un obsedat sexual,un criminal..Datoria barbatului ,e sa incerce !!!VULPEA ,ridica coada ,bine..,nu o ridica ,iarasi bine..ai multa dreptate amme22 !!
Postat pe 14 Iunie 2008 23:14
Doar nu am trait degeaba atatia ani:P Bridgetdiva citeste cu multa atentie ce a scris Stef, a explicat mult mai bine ceea ce am vrut eu sa spun.
amme22 Postat pe 15 Iunie 2008 09:41
ai intrebat de ce fac barbatii asta? Pt ca ei gandesc cu altceva cand vine un moment ca asta, nu cu capul( cel putin nu capul care trebuie)
oanaoana42 Postat pe 15 Iunie 2008 14:25
si cum spunea stef intradevar si femeile inseala, poate mai mult decat barbatii dar nu se arunca asa fara cap, ele pun fraierele sentimente in joc.
oanaoana42 Postat pe 15 Iunie 2008 14:28
stiti de ce imi pare rau? de fapt, de cine? de sotia celui tip, care sigur nu stie nimic din ceea ce face el si traieste mintita. eu am scapat, am trecut printr-o experienta din care am invatat ceva, si anume ca: ceea ce credeam eu a fi o calitate( increderea in oameni) poate fi si un mare defect.
adrianaaaa Postat pe 15 Iunie 2008 18:37
OK FETELE. SA VAD DACA POT FACE CEVA SI AICI.PERSONAL SUNT UN TIP CARE PUNE MARE PRET PE CALITATE SI NU PE CANTITATE.DAR:A FOST UN MOMENT IN VIATA MEA,CAND AM REALIZAT CA A FI BARBAT POATE FI O PUERE LA FEL CA SI A FI FEMEIE PENTRU O FEMEIE. TOTI AVEM ACEA PUTERE DAR NU TOTI SUNTEM CU ADEVARAT CONSTIENTI DE EA.ACUM CUM SPUNEAM, AM VAZUT CA AM UN ANUMIT SUCCES LA FEMEI SI CA SE SIMT ATRASE.INTRUN MOMENT CAND NU AVEAM PE NIMENI,AM AVUT ONOAREA SA CUNOSC MAI MULTE FEMEI .CAND SPUN FEMEI VREAU SA SPUN 28/3O/34/ DE ANI.IN CAZUL MEU A FOST O EXPERIENTA INCREDIBILA CU BUNE SI RELE.CA EXPERIENTA DE VIATA IN VIATA UNUI BAIAT DE 19/ 20 DE ANI ESTE FOARTE BUNA PANA CAND AJUNCI SA TE SIMTI MAI SINGUR DECAT FARA NIMENI LANGA TINE.ACUM CAND AM CEVA SERIOS DEPUN TOATA ENERGIA ACOLOSI TOATA SPIRINA.ASTA A FOST CAZUL MEU. ///////////////////////////////////////////////////// TATAL MEU ESTE RECASATORIT CU O FEMEIE TOTAL IDIOATA. A DIVORTAT DE MAMA ACUM 25 DE ANI SI A DAT PESTE ACTUALA SOTIE ACU 15 ANI.XXX ESTE GENUL DE FEMEIE CARE DACA INTRBI :-UNDE IE SAREA?RASPUNDE:- SE LUCREAZA PE LINIA LU TROLEIBUZU 19. INCAPABILA SA GATEASCA,SA TINA O CASA IN ORDINE,SE URCA IN PAT CU PAR LA AXILA.ESTE MAI TANARA CA EL CU 15 ANI.LA INCEPUT NU A VAZUT CA ERA SA DEOARECE ERA INDRAGOSTIT,ALERGA DUPA AFACERI,SSMD.AE LOCUIA CU MASA.ACUM VAZAND CE A INSEMNAT PENTRU MINE SA CRESC FARA TATA ATUNCI CAND NE'AM INTALNIT DUPA 15 ANI FIICA LOR AVEA DEJA 4 ANI.NU MAIM POATE DIVORTA IAR DE FOCUL COPILULUI .OMU ARATA BELEA,SUPER SCOLIT IN ALE VIETIISI FEMEILE ALEARGA DUPA EL.ACUM EL SE OCUPA DE COPIL IN PRIMUL RAND,DE CASA, SA NU LIPSEASCA NIMC,DAR CU SOTIA NU SE INTAMPLA NIMIC... TRECE DIN AVENTURA IN AVENTURA,PUNE SUFLET SI SE IMPLICA IN VIATA ACELOR FEMAI,NU SIMTE NIMIC PENTRU SOTIE.DA TOT CE ARE MAI BUN IN ACELE RELATII CARE NU DUREAZA FOARTE MULT DEOARECE LA 49 DE ANI ASEMENEA BARBAT ESTE FOARTE GREU DE SUPORTAT SI DE MULTUMIT.MOTIVUL PENTRU CARE ALEARGA IN CONTINUU DUPA FEMEI ESTA CA INCA MAI CAUTA CE NU ARE ACASA!!! MAJORITATEA BARBATILOR FAC SA CEVA DEOARECE LE LIPSESTE CEVA ACASA.ALTI BARBATI IN SCHIMB SE POARTA SA DIN CAUZA INSTINCTULUI DE VANATORI.ACUM DEPINDE IN CE STARE SE AFLA PRADA.POATE DORESTE CEVA SIMPLU FARA OBLIGATII SI MUSCA MOMEALA.IMPORTANT NU ESTE SA STII DACA SA TE BAGI SA NU.IMPORTANT ESTE SA STII CAND SA TE BAGI SI CAND SA IESI.IO AM FOST AMANTUL SEFEI MELE 4 ANI.SIMPLU FARA OBLIGATII,EXTREM DE ATRASI UNUL DE CELALAT,SI TOTUL ABSOLUT FANTASTI.VREO 5 LUNI...AM IESIT PREA TARZIU SI DEVENISE OBSESIE,DEVENISE DUREROS,GELOZIA ERA INSUPORTABILA DIN PARTEA MEA CAT DIN A EI,SI A TREBUIT SA FUG DRACU PE UN VAS DE CROAZIERA SA FAC INCONJURUL PLANETEI DE 100 DE ORI SA O UIT.DACA O SUN ACUM VINE LA MINE SI IN 5 MIN SE SERVESTE CEA MAI TARE PARTIDA DIN ISTORIE,ASTA PENTRU CA ACASA SE DOARME DEJA IN CAMERE SEPARATE,NU MAI EXISTA DIALOG,RABDARE SI PASIUNE NU A FOST NICIODATA,DAR DE... A FOST MARITATA LA 19 ANI FATA MARE DRAGA.SOTUL A TRATATO CA PE O DOAMNA IN PAT IAR EU AM TRATATO CA PE O FEMEIA SUPERBA DE 35 DE ANI CARE A PRIMIT TOT CE NU A AVUT PARTE VREO DATA.DIN PACATE AM TERMINAT TARZIU,IO NU AM PUTUT SA O PUN SA DIVORTEZE TOT PENTRU COPIL,SI ACUM NU NE MAI VEDEM DE IN ACESTE 2 POVESTI SE VEDE DE CE SE AJUNGE IN ASEMENEA SITUATII SI CA ESTE EXTREM DE IMPORTANT SA STIM CAND SA INTRAM SI PENTRU CAT TIMP.USOR DE ZIS FOARTE GREU DE FACUT.IO AM INVATAT IN MODUL CEL MAI DUREROS.IAR ACUM INCA MAI CAUT CEVA DEOSEBIT SA NU AJUNG IN POSTURA ACESTOR DOI OAMENI MAI TARZIU.STIU CA AM SCRIS MULT SI SPERSA AIBE LUMEA RABDARE SI PUTERE SA INTELEAGA. UFFFF... STILISTU
Postat pe 16 Iunie 2008 03:38
La cati barbati sunt pe lumea asta, numai proasta sa fi sa accepti statutul de amanta. Ce s-au sfarsit barbatii pe lumea asta, tr sa ii impartim cu altcineva. Fiti serioase fetelor ca vine si sortitul vostru, asteptati numai si nu mai disperati, ca se gaseste sac pt tot petecul.
Postat pe 16 Iunie 2008 11:21
Increderea in oameni este intr-adevar o calitate.Si te asigur ca vei avea si in continuare incredere in oameni si poate ca vei mai gresi si altadata.Dar omul din greseli invata.Ar fi pacat sa iti pierzi definitiv increderea in oameni.Cat despre sotia lui inselata,este posibil ca ea sa nu stie nimic si ceea ce nu stie nu o afecteaza.Sunt multi barbati care stiu foarte bine sa fie si soti si amanti fara ca EA sa stie,mai ales daca au si intelegerea si sprijinul amantei.de ce fac barbatii asta?...motivele sunt multe.
ELADA36 Postat pe 16 Iunie 2008 11:28
"La cati barbati sunt pe lumea asta, numai proasta sa fi sa accepti statutul de amanta" FOARTE BINE SPUS! Observam si in unele confesiuni, fetele spun ca este iubirea vietii lor si ca SIGUR nu mai gasesc ele asa bunatate. Dar daca ar avea putintica rabdare, ar vedea ca SIGUR gasesc un om minunat si neinsurat.
Postat pe 17 Iunie 2008 10:49
Nu imi este 'mila',pentru amant/a,in schimb este groaznic pentru cei inselati.O casnicie se intretine cu multa dragoste si rabdare,iar multi sunt cei care habar nu au in ce se baga.O prietena, s-a casatorit sambata trecuta,dar are o relatie de cateva luni cu un coleg de serviciu.atat eu,cat si alte prietene,i-am recomandat sa anuleze nunta,daca tot face ce face....dar nu a vrut,iar sambata trecuta, a jurat in biserica sa-i fie credincioasa sotului ei......trist... Este adevarat sunt sotii/soti care au un aport mare in degradarea relatiei,dar asta nu inseamna ca merita sa fie inselati.Din pacate,oamenii pretuiesc tot mai putin,partenerii de viata...familia.Am obesrvat ca in marea majoritate,relatile sunt compuse din 'conducator' si 'subaltern',unul se lasa dominat.Este adevarat,in Bibile scrie ca femeia sa fie supusa barbatului ei,dar mai scrie si ca barbatul, sa-si iubesca femeia,precum a iubit Isus, biserica.Insa,multe cupluri nu tin cont de aceste 'aspecte' importante si lasa dragostea sa moara. Cat despre adulter...???In familia mea(bunic,tata,unchi..etc..),barbatii se pot descrie in 2 cuvinte:CURVARI SI BETIVI si credeti-ma,nu exagerez.Si chiar si in situatia asta,singurul divort din familie a fost AL MEU.Putine sunt femeile care au puterea de a o lua de la capat...Cred ca 'amantele',se impart in 2 categorii:-cele care accepta,acest statut, din idiferenta,prostie si rautatate(ma scuzati!dar trebuie sa fi un om destul de josnic,sa accepti sa iti bagi 'nasul'intr-o familie,fie ea si mai 'subreda'):- -a doua catgorie?femeile disperate dupa un barbat si care accepta orice compromis...
alone Postat pe 17 Iunie 2008 12:28
gratnic , si acum ce ai de gand sa faci?! intentionezi sa ii spui sotului tau sau sa iei legatura cu ordinara aia careia nu`i ajunge propriul barbat?! nu cred ca poti sa te complaci la nesfarsit in aceasta situatie...o viata ca asta te termina psihic, si nu se merita sa platesti acest pret. Imi imaginez ce e in sufletul tau cand iti pleaca barbatul aranjat de acasa si tu stii exact unde merge. Ma gandesc cum oare pot exista oameni atat de nenorociti incat sa nu isi respecte familia. Poate ca e adevarat ca barbatul mai inseala , dar un barbat inteligent se poarta exemplar acasa iar daca vrea sa si`o traga cu alta o face fara sa banuiesti vreodata cu o una care in secunda doi a disparut. In momentul in care exista un triunghi conjugal...s`a terminat cu linistea in casa!
Kittynelle Postat pe 17 Iunie 2008 15:26
Da, normal ca femeia dupa ce are un copil are alte prioritati, barbatul uita ca e si copilul lui ca are si el responsabilitati. El se considera inca flacau si de ce sa nu se distreze, ca doar merita. Urata dreptate e pe lumea asta. Gratinic, cata putere iti trebuie sa spui ce ai pe inima, imi pare tare rau. Sper ca se va rezolva situatia si va veti regasi linistea in sanul familiei. Mult succes!
Postat pe 17 Iunie 2008 17:10
Gratnic,esti intr-o situatie 'grea',dar nu este o situatie fara iesire.Nu sunt eu in masura sa dau sfaturi,dar daca nu ai curajul sa il confrunti,incerca sa il aduci in punctul in care sa-si puna intrebarea: 'merita sa pierd femeia care m-a iubit si mi-a daruit un copil?',sa trezesti acele sentimente partial 'ingropate'.Este adevarat,ca degeaba oferi unui orb vederea,daca el considera ca nu are nevoie de ea.Desi sunt divortata(si nu sunt mandra de asta),pledez pentru familie si imi place sa cred,ca noi femeile avem mai presus de toate,intelepciune.Poate ca este mai bine ca nu ai reactionat pe moment(cand ai descoperit) si nu ai 'cautat' scandalul,multe femei au tendinta de a lua prima oala,cazuta in mana ,si de-a o 'proiecta' drept in capul netrebnicului(scuze,dar uneori fac haz de necaz...caci viata este grea si in felul asta,refuz sa imi las zambetul sa 'moara').Cred ca tu ai un avantaj fata de ea,ai trait mult mai mult cu el,il cunosti mult mai bine.Daca te hotarasti sa lupti pentru el,lupta...dar inainte trebuie sa gasesti puterea de a il ierta...si siguranta ca merita...
alone Postat pe 17 Iunie 2008 17:14
Of! Stiu de ea din ianuarie! De atunci ''inghit''! Nu stiu cum sa procedez! Am adresa ei de email, dar nu! Nu ma pot preta la asa ceva! Ma consider o doamna! Si poate ca aici gresesc? Poate ca ar trebui sa dau cu ea de pamant? Am chiar si numarul de telefon, dar va inchipuiti ca daca nu-i scriu pe email, de sunat nici nu se pune problema! Ce-i drept, inca mai sper ca e un vis urat din care sper sa ma trezesc! Ei bine, de cand am aflat am tot incercat sa aprind iar focul, stiti si voi(!) dar ma lovesc de un iceberg! S-a inchis si nu mai reusesc sa-l faca sa se deschida! Dar stati asa, sa pun si cireasa pe tort: oricum de divortat nu-mi permit (cel putin eu!) Anul trecut am reusit, cu chiu cu vai, sa ne luam un apartament, cu credit, bine inteles! Ei, dupa cum vedeti, avem toate motivele din lume sa vrem sa mergem mai departe. Dar cum? Asa? Oare merita? Sa ma fac ce nu stiu nimic si sa merg mai departe asteptand ziua cand o sa ma vada iar si pe mine ca pe o femeie? Nu pe cea care face piata, mancare, spala (a, pardon, asta nu mai e o treaba prea importanta de cand s-au inventat masinile automate!) are si serviciu (chiar functie de conducere) si in primul rand un copil de 3 ani, care vrea atentie, iubire! Iar sincer, in momentul de fata, nu cred ca am nici un avantaj fata de EA! Nu stiu ce sa fac!
Postat pe 17 Iunie 2008 17:59
Sti, Puffilici, care e paradoxul?! Inainte de casatorie ne-am promis ca in momentul in care intervine cineva intre noi sa nu ranim familia! Iar daca lucrurile se agraveaza, si relatia extraconjugala devine serioasa, sa comunicam si sa gasim impreuna o solutie! Ei bine tot ce comunicam intre noi e: Ce face Vladutu? A mancat? Ii facem baie sau dus? Iti trebuie tie calculatorul in seara asta? ''Romantims lesinat!'' Ce poate sa mai faca o femeie in aceasta situatie?
Postat pe 17 Iunie 2008 18:07
gratinic , din cate imi dau seama esti o femeie f diplomata , ceea ce este foarte bine.alta probabil ca ar fi sarit cu reprosuri , cu crize de gelozie (ceea ce e de inteles totusi) si poate ca l`ar fi indepartat si mai mult si n`ar fi rezolvat nimic intrucat aveti niste motive sa mergeti mai departe.depinde f mult de caracterul fiecaruia , eu sunt impulsiva , probabil ca aceasta latura a personalitatii mele va fi mai atenuata cu varsta , caci devenim mai intelepti pe masura ce trec anii.Acum probabil ca as da da cu ea de pamant , vorba ta , sa se bage in familia mea , dar ai dreptate , esti o doamna si nu trebuie sa ii dai satisfactie.Daca tu crezi ca acesta nu e motiv de divort , sau ca situatia nu iti poate permite sa faci acest pas , cred ca cel mai bine ar fi sa discuti intr`o seara cu sotul tau , sa ii marturisesti calm ca stii tot si ca ai asistat la felul in care el distruge ce ati cladit pana acum.Sa suferi in tacere sperand ca va fi mai bine intr`o zi nu e o alternativa! Trebuie sa ii deschizi ochii , sa pari f hotrata in fata lui si sa ii dai un ultimatum (chiar daca tu nu vrei o despartire) pentru a incheia cu duplicitatea si a`si salva casnicia si copilul.Spune`i clar ca nu vei tolera un astfel de comportament din partea lui si ai sa vezi cum va reactiona. Asta e procedura care eu cred ca ar putea fi pusa in aplicare in cazul tau din ceea ce ai povestit.Trebuie sa faci ceva cat mai repede , o relatie extraconjugala poate prinde radacini adanci si nu cred ca vrei o viata langa un barbat ce te neglijeaza. Multa bafta , sper sa rezolvi intr`un fel sau altul.
Kittynelle Postat pe 17 Iunie 2008 18:57
Da, daca mai astepti mult e posibil sa fie prea tarziu. Pacat ca tu trebuie sa lupti pt iubire si respect cand tu esti cea care merita numai bine, iar el ar trebui sa se lupte pt respectul tau. Discuta decshis, e posibil sa nege totul, e posibil sa te raneasca mai mult, cupa cum spui preferi sa crezi ca e un vis, e posibil ca discutia sa te zdruncine mai tare.. Nu stiu ce intrebari sa pui, cum ar vedea el situatia daca s-ar intampla cuiva apropiat.. de mult eori incepem sa povestim cu ce i se intampla unei prietene.. E destept sa isi dea seama ca vorbesti de voi.. Eu tot sper ca va fi bine.
Postat pe 17 Iunie 2008 19:51
In primul rand salutari tuturor...imi permit sa mi dau si eu putin cu parerea dar nu din punctul devedere al unei femei inselate sau al unei amante,ci pur si simplu din punctul de vedere al unei fiice al carei tata a avut toata viata amanta.Parerea mea este ca daca ajungeti la concluzia ca nu se mai poate face nimik mai bine fiecare pe drumul lui,pt ca sa ramaneti impreuna pentru copil nu este o solutie.Candva v a afla si nu va v a multumi ca ati ramas alaturi de tatal lui si ati suferit pentru el.Eu nu o invinovatesc pe mama ....Doamne Fereste,dar dupa 27 de ani alaturi de un om care a avut tot timpul pe altcineva(si culmea aceeasi femeie ca amanta timp de 27 de ani ,timp in care a fost casarorit cu mama si a avut 3 copii)mamei mele ii pare rau ca nu a divortat cand a fost cazul.La fel in cazul tatalui meu...o relatie veche dinainte de a o cunoaste pe mama,la care nua putut renunta niciodata,mama a aflat acum 15 ani si a tot sperat ca se va schimba si ca macar de dragul nostru,al copiilor v a renunta la ea....dar nu a fost asa.Desi are 52 de ani acum,tatal meu inca se vede cu ea.Nici nu va putetiimagina ce impact a avut asupra noastra a copiilor acest lucru....si cat de mult nea afectat din puct de vedere psihic.Tatal meu este un om bun,are multe calitati si a avut tot timpul grija sa nu nelipseasca nimik,ma vede Dumnezeu daca as spune altceva,dar toata viata asta dubla a lui ne a afectat f mult pe noi copii....ce sa mai spun de mama,care a incercat in fel si chip sa l faca sa renunte si imaginati va ca in 15 ani decand stie ea nua reusit.Mama nu este genul de femeie care sa se neglijeze,este gospodina si are si servici..a incercat sa gaseasca un echilibru intre toate...dar nua reusit...si acum ii pre rau ca si a sacrificat viata alaturi de un barbat care nu a iubit o poate niciodata.A ajuns in stadiul in care noi copii incepem fiecare sa o luam pe drumul lui si se vede in ziua in care v a ramane doar cu el in casa,noi fiecare urmand sa mergem la casele noastre.Pur si simplu o ingrozeste gandul ca v a ramane......singura,pt ca cu tata nu mai comunica demult,si nu mai au activitati comune.Singurul moment cand comunica(si nu de acum ci demult timp) este cand vorbesc despre nevoile noastre ale copiilor....sau daca au ceva important de facut in casa.Trecand prin toata situatia asta ,eu una nu as accepta nicodata sa fiu amanta si mai ales sa fiu inselata.Am avut o relatie de 4 ani si jumatate care sa terminat de curand,relatie in care am acceptat toate mizeriile de pe pamant doar pt ca eram convinsa ca nu ma inseala.Fostul meu ma transformase intr o marioneta ,faceam ce spunea el cand spunea el si cum spunea el.....nu aveam voie sa iau nici o decizie....nu aveam voie sa am prietene,la scoala cu chiu cu vai ma lasa,si ca si cum toate acestea nua rfi fost suficiente...ma mai si lovea....si totusi am stat cu el aproape 5 ani ...doar pt ca stiam ca nu ma inseala(stiu sigur pt ca nu avea job,eu il intretineam ,si nu prea iesea din casa fara mine...ii stiam fiecare miscare).....atat de traumatizata am fost din cauza celor facute de tatal meu incat am fost in stare sa accept orice din partea unui barbat numai sa nu ajung in situatia mamei mele...aceea de a fi inselata.Asa ca da...asupra noastra a copiilor toata aceasta situatie din familie si a pus amprenta foarte pregnant.....si sincer nush de acum incolo cum v a fi pt ca imi este teama sa ma mai apropii de cineva,tot timpul ma gandesc ca barbatul respectiv poate fi ca tatal meu,(sa ma insele) sau poate fi ca fostul meu(sa ma loveasca).....Copiii nu sunt fericiti langa doi parinti care se cearta tot timpul,sau care se ignora,vor ajubge la varsta cand vor intelege ca mama si tata doar ...se suporta unul pe altul,si oricat de mult v ati dori si oricat de bine v ati fi educat copilul tot nu va v a multumi ca ati stat impreuna doar de dragul lui(al copilului)...pentru ca va v a vedea nefericita si nici un copil nu isi doreste ca ,mai ales mama lui sa fie nefericita....v a fi si el la fel de nefericit.Am trecut prin asta 15 ani(de la 9 ani stiu de relatia extraconjugala a tatalui meu) stiu cum este.,o relatie extraconnjugala care a prins radacini este mai greu de intrerupt....sau poate chiar imposibil(cum a fost cazul parintilor mei)...Eu asa am crescut si nu mi as pune nciodata copilul in situatia aceasta,pt nimic in lume,.Va doresc numai bine si sa le rezolvati pe toate.
JustMe84 Postat pe 21 Iunie 2008 12:12
Mda , e cam greu sa fii obiectiv. Fiecare gandeste altfel , dar uite ca mai toate raspunsurile sunt NU amanta . Cam pe acolo e si parerea mea , De ce "cam"?Poate o femeie casatorita , care nu e fericita in casnicie , sa intalneasca iubirea adevarata. e posibil?Da. Dar daca el este casatorit? Ce sa faca? Daca nu au puterea necesara sa se rupa fiecare de familiile lor? Ce fac? Devin amanti , binenteles .Si atunci, cine e de condamnat? Poate nici el nu e fericit in casnicie .Dar au copii si nu vreau sa se desparta de ei . Situatia e alta cand este un EL casatorit si Ea singura . Atunci da , aveti dreptate , nu e placut deloc . Orice ar fi el se intoarce la familia lui si tu ramai singura.
tedy Postat pe 21 Iunie 2008 14:38
Interesant si bine venit punct de vedere, JustMe84. Cred ca, in calitate de fiica intr-o astfel de situatie, duci cu tine o experienta nu tocmai de invidiat. Si e punct de vedere care nu poate fi trecut cu vederea, pt ca e vorba de copii, aflati la mijloc, care nu au nicio vina. Scuza-ma daca sunt indiscreta, cum ai aflat de relatia extraconjuglala a tatalui? Daca a fost si este inca mandru pt ca are o amanta oficiala, "promovata" in fata tuturor, gestul lui mi se pare sadic si fata de copii, si fata de sotie etc
floaredecolt26 Postat pe 21 Iunie 2008 14:44
mda......si eu pot sa-ti spun din experienta de fiica care a crescut intr-o familie in care tatal a avut o amanta mai tanara cu 20 de ani timp de 15 ani, de care mama stia doar ca nu pot sa dau vina completa pe tata. dar asta e alta poveste. cert este ca ai mei nu s-au inteles niciodata bine, se cearta de cand ii stiu eu. si crede-ma ca pentru copii este foarte dureros. m-am intrebat de mii de ori de ce nu divorteaza, de ce se chinuie ei, si ne chinuie si pe noi? cand am fost suficient de mare, cam pe la 18 ani, l-am intrebat pe tata de ce si-a distrus viata si a distrus-o si pe a mamei, in loc sa-si refaca amandoi viata. i-am reprosat ca au fost amandoi nefericiti, in loc sa aiba curajul sa o ia fiecare pe drumul lui. si stiti ce mi-a raspuns? mi-a zis ca nu a divortat pentru noi, pentru mine si fratele meu, ca sa nu ne piarda. doar ca el nu intelege nici in ziua de astazi ce greu a fost pentru noi sa ii vedem ca se cearta in fiecare zi, ca se distrug reciproc zi de zi, ca nu se mai respecta. si nu intelege ca in momentul acela, chiar daca imi iubesc enorm ambii parinti, in momentul acela l-am urat. da l-am urat, pentru ca a pus pe umerii mei raspunderea pentru nefericirea lor. pentru ca m-am simtit cel mai rau copil din lume, pentru ca m-am simtit copilul din cauza caruia parintii pe care ii iubeste enorm au fost nefericiti timp de 21 de ani. nici acum, dupa 3 ani de la acea discutie nu pot sa il iert. sunt hotarata ca, orice ar fi, oricate rate sau copii as avea de impartit cu viitorul meu sot, in cazul in care relatia noastra nu ar mai fi relatie, nu ar mai putea fi salvata, sa nu imi pun niciodata eventualii copii in situatia mea.
dienuta_nou Postat pe 21 Iunie 2008 17:02
si acuma ca am explicat natura experientei mele in acest aspect al vietii, sfatul meu pentru gratinic este sa nu te definesti pe tine prin relatia cu sotul tau. eu ti-as propune ca daca el te neglijeaza, tu ins chimb sa nu o faci. fa tot ce iti face tie placere pentru tine si copilul tau. ai grija sa va fie voua bine. aranjeaza-te, fi frumoasa pentru tine, socializeaza cat de mult poti, daca nu cu barbati (te inteleg ca nu iti arde) cu prietene. daca nu ai fa-ti. in felul acesta, vazand ca nu este el preocuparea ta principala, ci tu si copilul tau, s-ar putea ca sotul tau sa reactioneze, pentru ca o femeie care se simte bine in pielea ei e mai frumosa, mai ales cand e impacata cu ea. apoi, daca nici asa nu reactioneaza, oricum nu are cum sa fie mai rau decat acum relatia ta cu sotul tau. pe de alta parte, parerea mea este sa ii spui ca stii de cealalta femeie, sa ii spui ca ai vrea sa incerci sa va salvati relatia, in cazul in care el ar fi dispus sa renunte la cealalta, dar ca trebuie sa fie si el deschis la aceasta incercare. daca nu.............parerea mea e ca mai bine pe drumuri separate, decat impreuna, dar despartiti numai bine tie si copilului tau
dienuta_nou Postat pe 21 Iunie 2008 17:14
elle e ok..nu esti indiscreta.Mama a aflat de la o vecina din bloc al carei sotmergea impreuna cu tatal meu si cu o lata femeie la una din ele acasa ,si faceau petreceri.El era pasionat de poze si avea un mini laborator foto acasa.Ea a gasit niste poze in care aparea si tatal meu si i le a adus mamei.Eram si eu de fata cand s a intamplat asta.Nici nu va putetiimagina ce inseamna pt un copil de 9 ani(atat aveam eu atunci) sa si vada tatal cu capul pe pieptul altei femei.Nu am sa pot uita nicodata imaginea respectiva.Oricat de mult am incercat nu am reusit...si iata ca am aproape 24 de ani acum.Am fost martora la multe discutii,certuri intre ai mei dar pe de alta parte am fost si martora la momentele cand tatal meu vorbea cu amanta la telefon si mama gatea in bucatarie sau spala ,sau era la dus.Parintii mei nu au divortat din acelasi motiv: sa nu ne desparta pe noi,si le am spus ca nu le voi fi nicodata recunoscatoare pt asta,pt ca as fi preferat sa am 2 parinti despartiti dar fericiti decat impreuna si tot timpul suparati,sau certati,si le a spus asta cand eram totusi destul de mica (cred ca aveam 12-13 ani).Intotdeauna ne am simtit(noi copii) motivul nefericiriilor,ca din cauza noastra nu se despart,nu am putut niciodata sa privim lucrurile altfel,ca si cum ara ramane impreuna pt noi,pt ca fiecare sarbatoare,fiecare sf de saptamana era un continuu scanda: mama il prindea vorbind cu ea la telefon,sau pleca ingognito la birou super aranjat,sau in vre o delegatie, sau pleca dimineata la 5 imediat dupa ce pleca mama la servici ,cand el pleca de obicei la 7.30,si ne trezeam si vedeam ca el nu este.e greu pt un copil sa stie ca tatal lui a plecat cu 2h mai devremela servici ca sa se vada cu altcineva......
JustMe84 Postat pe 21 Iunie 2008 18:05
ironia sortii............ eu ma inteleg foarte bine cu amanta tatalui meu........si mama la fel....... e o fata buna de altfel........pe mine m-a ajutat mult. mama e in alta tara de cativa ani. vine acasa doar o luna de zile pe an. de cand a plecat, cat e acasa in concediu se intelege bine cu tata. o respecta foarte mult. de asta am spus ca nu pot sa dau toata vina pe el. stiu ca si-a facut mai mult rau lui decat mamei acceptand compromisul acesta. pe amanta lui nu pot fi suparata........din multe motive. in primul rand pentru ca relatia lor a intervenit cand ai mei nu mai aveau o relatie, sau mai bine spus nu mai aveau nimic in afara de certuri zilnice, pe orice tema. in al doilea rand, i-am fost mereu recunoscatoare pentru suportul moral pe care mi l-a dat mereu cand ii vedeam pe ai mei ca se cearta si simteam ca innebunesc vazandu-i cum se distrug pe zi ce trece. mai apoi cand mama a plecat (cu munca) in alta tara, eu am ramas cu tata acasa, ne-am inteles mereu foarte bine, ne-am descurcat cu responsabilitatile din casa, am invatat multe de la el. cand mama a plecat eu nu stiam sa fac mai nimic in casa. el a avut mereu rabdare sa ma invete, sa-mi arate. am apreciat enorm faptul ca desi erau de vreo 7-8 ani impreuna, a fost mereu constienta ca eu sunt pe primul loc, ca nu exista ca eu sa sun si el sa nu raspunda, sa il chem si sa nu vina, sa ii spun ca vreau sa facem ceva sau sa mergem undeva si el sa zica ca are treaba. mai mult am apreciat ca ea nu a pus un picior la mine in casa niciodata, daca eu nu am chemat-o. daca merg la ea la servici, povestim ore in sir. ei nu i-am spus niciodata nimic de tata, dar banuiesc ca i-a spus el ca stiu adevarul de destul de multi ani. in fata mea nu l-a sarutat niciodata, nu l-a prins de mana niciodata, sunt doar 2 buni amici. de cand sunt in alt oras cu facultatea, ea are grija de tata (e cardiac), ma suna mereu daca nu se simte bine, ii face scandal daca nu tine regimul. in plus, mereu cand merg acasane cheama seara la cina, facem schimb de diete, de retete, de melodii, ce mai.......ne-am inteles mereu bine. culmea e mama.........cand ajunge acasa, primul lucru pe care il face dupa ce ne strange pe toti in brate, o cheama la o cafea si la o barfa mica. se pun in bucatarie la povesti, iar tata nu mai are stare, face ture prin casa, se duce sa se plimbe.......ma tot intreb cata ironie poate sa aiba mama, sa se comporte asa. in afara de o singura discutie pe care am avut-o cu tata, si una cu fratele meu, subiectul acesta nu a mai fost niciodata deschis de nici unul din noi. toti ne prefacem ca nu se intampla nimic iesit din comun in vietile noastre.
dienuta_nou Postat pe 21 Iunie 2008 23:14

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
O iubire imposibila	118	De la: Gabriela_Culea 14 Septembrie 2009 21:44
AJUTOR!!!! Prietena mea se drogheaza	48	De la: kudika_22539 3 Decembrie 2012 11:31
cum sa-i spun?	4	De la: Maddy_moo 19 Noiembrie 2008 23:49

Eu 15 ani, el 20...	54	De la: printesaaaa_x 19 Ianuarie 2011 11:03
ce sa fac	2	De la: _oktober_ 19 Decembrie 2009 13:12