O epidemie numita truism

Rom�nia 2050

Despre viata,

dandanaua_reloaded Postat pe 30 Iulie 2008 21:39
durere... cicatricile din afara care in timp s-au transformat in cicatrici ale personalitatii masca... oglinzi convexe si concave...nu acolo vezi adevarul nu acolo trebuie sa privesti,masca pe care o purtam vine din momentul in care ne-am dat jos din copac si am folosit focul sa prajim carnea,a devenit parte din genele noaste,nu exista om fara macar o masca..... confuzia... daca eu nu o cunosc....nu doar spiritul de turma ci si cel.... de "ciobanas mioritic" mult mai definitoriu pt poporul roman in general,a accepta ce va sa vina fara sa incerci sa schimbi ceva...orice.... agregarea... vezi definitia de mai sus.... satana... minciuna....pe care mi-o repet zi de zi cand ma trezesc...las ca maine va fii mai bine,desi stiu ca va fii mai rau pt ca nu am actionat la timpul potrivit si am pierdut un tren care m-ar fii dus in directia buna,acum trebuie sa ma multumesc doar cu un personal care are mai multe legaturi decat vagoane..... epilog... ti-am raspuns....
O idee e ca un fir de nisip care e invelit cu grij� de mii de straturi din ce �n ce mai translucide p�n� devine o perl� superb�, dar care a �nv�luit p�n� la abscons gr�untele de baz�. N-am �n�eles de ce trebuie s� proced�m astfel, �nv�luind un adev�r simplu �n mantii de parabole ? �inem neap�rat s� dovedim c� �tim s� m�nuim complicate mecanisme intelectuale pentru a accede �n turnuri de filde�, pierz�nd �n acest proces abilitatea de a comunica cu semenii c�rora le dovedim astfel c� suntem mai presus de ei. Farmecul desuet al fostei aristocra�ii elitiste seduce �nc�, �mp�r�ind lumea �n cei ale�i �i "talpa". Intelectualitatea se aga�� de acest complex calambur ca de o pavaz� care o separ� de infec�ia lumii mundane. E mai bine a�a ? Revenind la "mintea coco�ului", care se �nc�p��neaz� s� g�ndeasc� totu�i �i s� dea glas g�ndurilor sale �n mod explicit, e evident c� suprimarea animalic� e o masc� social�. Cum ar putea fi altfel ? E banal faptul c� ceea ce credem e mai adev�rat pentru noi dec�t ceea ce "este" �i c� o frunz� e vie doar c�nd e legat� de un trunchi �i-�i urmeaz� o menire (apropos de agregare). �n ve�nicul conflict �ntre eu �i societate, frica, vina, ru�inea, gloria, sunt simple arme. Un Napoleon sau un Alexandru Macedon au �tiut s� le foloseasc� cu succes, al�ii �i g�sesc menirea �n agregarea la ideeile liderilor. Ne na�tem �ntr-o lume care trebuie s� func�ioneze �i care urmeaz� cercuri aparent identice. Dar, din c�nd �n c�nd, c�te o idee urc� infinitezimal urm�torul cerc imprim�nd traiectoriei forma unei spirale. �nc� nici un intelectual nu mi-a r�spuns pertinent la �ntrebarea "C�tre ce ?". �n schimb �i camufleaz� ignoran�a ultim� �n calambururi lingvistice ca o masc�, agreg�nd la codul turnului de filde� pentru siguran�a turmei, �nvelind �ntrebarea �n straturi din ce �n ce mai opace p�n� uit�m de ea �i de persistenta arom� de vin� c� sunt �i ei oameni care merg la toalet� la fel de explicit ca to�i ceilal�i. �i totu�i sunt adeptul poeziei. Dar, poezia e un monolog.
ionutsk Postat pe 30 Iulie 2008 23:06
Un neintelectual in schimb iata ca-si declina coloratura simplu si la obiect: catre mai mult adevar. din ala visceral, banal, de la mama lui natura.

paultinichigiu Postat pe 31 Iulie 2008 19:37
Ce anume este un intelectual ? E un "titlu" conferit de confra�i, sau o stare de sine-st�t�toare ? Este g�ndirea superioar�, ca fundament al intelectualit��ii, ceva nativ, sau un produs al unei necontenite �lefuiri prin educa�ie ? Ne putem a�tepta oare, realist vorbind, s� apar� din nisipurile de�ertului sau din smaraldul junglei un om f�r� nici o �coal�, dar cu o filosofie proasp�t� �i genial� ? Ar avea el vreo �ans� s�-�i fac� auzit glasul �n lumea noastr� elitist� ? Ar putea trece el prin zecile de por�i ale cet��ii care se deschid doar ale�ilor cu patalama ? Simplu nu �nseamn� �i banal, iar c�utarea adev�rurilor, c�ci e dogmatic �i periculos s� spui c� exist� un singur adev�r, nu poate fi exclusiv apanajul unora. Orbi�i �i surzi�i de vanitatea propriilor noastre adev�ruri risc�m s� nu auzim glasuri care rostesc pl�smuiri diferite ale min�ii, dar la fel de adev�rate. Un adev�r nespus moare. La fel �i un adev�r rostit, dar neauzit sau ne�n�eles. De aceea consider comunicarea la fel de important� ca �i g�ndirea, ba chiar mai important�, fiindc� for�a unui adev�r eman� din cunoa�terea �i asumarea sa de c�tre to�i. Instrumentul comunic�rii e limbajul �i comunicarea e cu at�t mai eficient� cu c�t limbajul e �n�eles de mai mul�i. Simplu. �i naiv �i complet gre�it dac�, a�a cum m� tem, fr�iele lumii, inclusiv cele intelectuale, sunt �n m�ini nev�zute pentru care puterea e cel mai valabil adev�r. Dac� e a�a, orice altceva e o banal� pierdere de vreme.
ionutsk Postat pe 1 August 2008 01:28
... faceam un apel practic, nefilosofic, la cea mai importanta comunicare: cea cu noi insine. si la faptul ca IN ACEASTA comunicare adevarul pur e singurul care trebuie sa dicteze frazele ... chiar nu vreau sa vad posturi aici. eventual mesaje private despre adevaruri surprinzatoare descoperite din sinceritatea totala fata de propria persoana. n-am scris ca sa discut. deci nu discut si nu mai argumentez si descriu la modul public acest topic. exista altele in care stam de vorba si chiar o facem bine spre multumirea mea. aici am deschis usa unei comunicari intime, 1 la 1, cu oricine vrea sa schimbe cu mine experiente despre relatia cu propria persoana.
paultinichigiu Postat pe 1 August 2008 16:12
DE CE ATI ABANDONAT ? Incepuse atat de fain ...! E o reala desfatare pentru una ca mine sa citesc asemenea comentarii, inseamna ca nu e totul pierdut, ca speta umana are sanse reale sa se desprinda din contextul limitarii autoimpuse prin comoditatea negarii adevarului, doar ca sa poata accede spre orizonturi de descarcare a imaturitatii . Cred ca ar trebui sa continue, ar fi minunat ...
maria_zada Postat pe 29 Octombrie 2008 23:19
chiar, Ionutsk si Paul, de ce ati abandonat, discutia despre adevar? Nu stiu daca reproduc exact, dar va dau un citat din Shakespeare. Stii ce a spus Hamlet? "Mai presus de toate, fii tie insuti credincios, De aici urmand, precum noaptea urmeaza zilei, ca n-ai sa fi asemuit cu nime(ni)." Misto, nu? Mi-o amintesc de multe ori,cind ma uit in oglinda si ma face sa fiu atent sa fiu eu insumi, neaparat, si nu ceea ce as vrea sa fiu...
nefer Postat pe 30 Octombrie 2008 22:02
Si, stii, Ionutsk, vroiam sa te intreb, iti place Cioran?
nefer Postat pe 30 Octombrie 2008 22:22
ok, incerc sa revin cu explicatii la explicatii :) nu e o discutie. nu ceream pareri, e mai degraba o petitie, un apel la adevarul interior al fiecaruia. da, probabil ar fi interesant sa discutam sau sa ne prezentam fiecare felul in care interactioneaza cu propria persoana, felul in care vorbim cu cel din oglinda si in care ii acceptam atributele ... sa inteleg ca asta propui? eu aici am facut doar un mic cadou noilor prieteni ... o mica unealta cu care sa-si exploreze ego-ul ... atat.
paultinichigiu Postat pe 1 Noiembrie 2008 13:22
E o idee minunata ! Si ar fi bine sa continue cu comentarii , pentru ca natura umana e complicata si cunoasterea ei e un univers prea putin explorat. Asa vor reusi multi sa priceapa care e sensul vietii personale, se vor intoarce spre sine , ca sa se poata deschide spre ceilalti .
maria_zada Postat pe 3 Noiembrie 2008 00:10
si, apropo de spiritul gregar ce ne caracterizeaza, mai ales pe noi romanii, si care ne face terni, unii fata de altii si de nepatruns, oare nu ne lasam noi explorati, ne e frica de durere sa ne lasam descoperiti, vulnerabili in fata altora? Sau ne incolonam in masa amorfa, ne punem masca si nu lasam pe nimeni sa ne patrunda? Eu, una,marturisesc ca m-am desprins dintre ei, lasand garda jos, bineinteles ca a urmat suferinta, dar era, categoritc, asumata. Si spre rusinea mea, nici nu mai sunt foarte tanara, nu am tras niciun invatamant...
nefer Postat pe 3 Noiembrie 2008 08:35
dar raspunde-mi tu la intrebarea asta: de ce, maturi fiind si cunoscandu-ne slabiciunile si greselile, gresim in continuare, in acelasi fel?; extrem de constienti ca vom suferi daca ca ne expunem , continuam sa ne deschidem pieptul in fata suferintei Doar pentru ca asa simtim noi viata? Doar pentru ca, sa mananci, sa bei, sa dormi, sa te speli,sa ai succes dupa succes in cariera, nu e destul si nu iti e satisfacut....ce? CE? Ce anume?
nefer Postat pe 3 Noiembrie 2008 08:41
"Avem talentul de a ne obisnui cu rahatul pe care l-am inghitzit de mici". Eludand abjectul expresiei, sa o supunem unei examinari mai riguroase: ne este mai usor sa ne lasam prada obisnuintei decat sa punem mereu sub semnul unei mirari constructive ceea ce suntem, ceea ce am devenit, si sa cautam adevarul crud despre starea noastra actuala. Dar iata-l pe Satan din genele noastre, supus mereu lui Darwin cel a-tot-pacatosul, care spune "schimba-te". Si iata cum se bat cap in cap Marea Gena Umana, si Marea Minciuna Umana. Unul spune "sa nu-ti ajunga niciodata ce esti, ca de te vei opri din schimbare vei disparea", iar celalalt striga "vai, dar e atat de greu sa te schimbi mereu, ai obosit, gata !!!". Suferinta, draga mea, chinul creatiei permanente, n-ar trebui sa fie cuantificari ale evolutiei, ci efecte colaterale. Ar trebui sa ne asumam natura umana, sa intelegem ca schimbarea este atat scop cat si mijloc, si ca acest chin al re-facerii continue ar trebui sa fie cel mai dulce fruct, cea mai dulce biruinta asupra lui 'zero absolut', asupra 'repaosului'. durerea schimbarii este singura dovada acceptata in fata instantei conduse de nenea Darwin, atunci cand ne judeca de 'lene fata de legea evolutiei, articolul 1 despre umanitate, paragraful 1 relativ la de ce am venit aici si ce trebuie sa facem ca sa nu ramanem primate'. va pup dulce, va urasc lenea, si va iubesc ca intrebati 'de ce ma doare'. stiti de ce? PENTRU CA MERITATI, PENTRU CA SUNTETI PRINTRE PUTINII CARE EVOLUEAZA. VA ADOR PENTRU CA EVOLUATI, SI MI-ATI DOVENIT ASTA SPUNAND 'AU, MA DOARE'. SUNTETI FRUMOSI MAI SPERIATILOR, SUNTETI ABSOLUT SUPERBI!
paultinichigiu Postat pe 4 Noiembrie 2008 02:44
Eu vreau sa schimb tot ce pot ! De unde stiu ce pot ? Specificul muncii mele ma obliga sa schimb ...si sa modelez . Dar n-am dreptul sa mutilez fiintele ce-mi sunt aproape, ce-mi sunt discipoli. Adevarul e relativ , asa cum il percepem fiecare , trecand prin propriile constante parametrii noii situatii. Evolutia te obliga sa adaugi alte criterii de masurare, alte constante si , atinci se cere reevaluat adevarul initial. Apar alte concluzii, pe care le va modifica dupa un timp, perceptia din alt unghi a aceleiasi probleme. Perpetua cautare a adevarului e fireasca si umana, atat cat omul doreste sa se implice .
maria_zada Postat pe 4 Noiembrie 2008 23:53
sa inteleg ca sunt ok. ca-mi pun intrebari? ca nu sunt multumita? decat cind fac o comparatie cu altii care sunt bolnavi, saraci, singuri... ca-mipun intrebari in fata oglinzii :cine sunt eu? ma faci sa ma simt ok... ai multumirile mele, doar sa ma tina si sa nu ma apuce din nou framantarile existentiale
nefer Postat pe 5 Noiembrie 2008 11:55
stii, dar daca omul nu vede din viata decat sa obtina bani si foloseste chiar si au astfel de forum, (in loc sa se inalte spiritual si eventual sa evolueze) pentru ca sa vanda parfumuri... ce sa mai zici? eu nu vroiam decat sa stiu daca am probleme psihice, mai grave, punandu-mi astfel de probleme, sau este doar o sensibilitate exacerbata si mereu, mereu reprimata. Aici am impresia ca voi fi acceptata cum sunt, ca am vazut tot felul. Inainte sa scriu am citit mult si eu sunt d e fapt o fire vesela, ma amuza Geo si chiar radeam, ma punea pe ganduri paul,..imi facea placere sa-l citesc pe Ionutsk si sunt fete interesante si... dezinhibate. Nu-i vorba ca nici eu nu am inhibitii...
nefer Postat pe 5 Noiembrie 2008 14:33
MASCA ... subtire cortina in spatele careia ma ascund sau vreau sa evadez... O iau cu mine cand stiu ca sunt in compania celor insensibili - nu le mai dau voie sa imi cunoasca sufletul ! Putini mai stiu cum simt si ca ma doare... si doar cei care merita sa ma cunoasca , sa ma insoteasca si pe care-i consider mentorii mei - ma asculta , ma scutura sau ma corecteza cu un sut in dos (stiu ca gresesc, nu sunt perfecta , desi as vrea...)ma mangaie sau ma premiaza cu afectiunea lor deschisa, altruista . Am invatat sa port masca asa cum ar purta armura un luptator. Imi traiesc viata printre voi, dar lumea mea e deschisa doar celor privilegiati !am gresit candva lasand cortina ridicata, sau masca uitata si am platit usturator. Cred in voi , dar va provoc , va cer sa imi aratai ca vreti , ca meritati, ca sunteti apti sa imi cunoasteti chipul real, fara sa sfaramati cu calcaie murdare de noroi bruma de echilibru benefic in care ma lafai .Imi cereti sa ma implic ? O voi face din spatele mastii, doar daca inteleg ca pot contribui la intreg, sau are valoare ceea ce ma solicita.E o necesitate masca pentru mine !
maria_zada Postat pe 29 Noiembrie 2008 00:40
de ce? toate experientele afective, cu bune si cu rele, trebuie sa ti le asumi,. Asa stii ca traiesti; daca am sta mereu cu masca sau mereu in garda, sa nu fim raniti, sa nu suferim, unde mai e viata? trebuie sa invatam sa ne asimilam si suferintele nu doar fericirea si mai ales sa intelegem ca, potrivit unei legi universale, dupa fericire vine deznadejde si apoi, la fel, un perpetuum mobile, pina moare in noi dorinta. Nu stiu inca cind va fi asta, dar ma impotrivesc ideii ca la femei este consecutiva menopauzei si caut mereu argumente pentru asta; refuz sa cred ca la 50, 55 ani o femeie nu mai poate iubi asa cum poate o tanara, adica din toate puterile ei si din toate punctele de vedere. Poate dimpotriva, la maturitate.... toate acestea sunt sublimate.. dragostea mai profunda... voi ce ziceti? despre dragostea la maturitate? iata un bun subiect de topic, dragostea dupa 50 ani. c a nu mai e mult
nefer Postat pe 30 Noiembrie 2008 16:55
As fi vrut sa scriu ceva despre durere si felul in care se reflecta in exterior, sau e perceputa de ceilalti. Durerea e efectul unor stimulenti - care pot fi din categorii diferite. Cauzele care o provoaca sunt un cumul personal, intr-un context de factori la fel de personali. Cei din jur interpreteaza durerea altei persoane fara sa poata cunoaste sau evalua intreaga situatie, cu toate valentele ei. Chiar daca se exprima pareri sau se ofera sprijin, e putin probabil sa descopere altcineva rezolvarea corecta/solutia ideeala...Solicitarea/acceptarea sprijinului exterior ofera doar posibilitati. De cele mai multe ori e necesara o strategie combinata . Incapacitatea de a te detasa de propriile probleme, pentru a gasi cea mai potrivita reactie, e fireasca si e subinteleasa.
maria_zada Postat pe 1 Decembrie 2008 09:19
Masca pentru ceilal�i este o necesitate social�; cea pentru tine �nsu�i e cea de care ne putem dispensa. Cere curaj �i asumare, dar merit�, ca exerici�iu fundamental, chiar dac� are ca tovar� siamez durerea. De fapt, avem cu to�ii de ales �ntre pilula ro�ie a leg�n�rii �n iluzie sau cea albastr� a adev�rului crud �i dureros, ca �n Matrix. Nevoia de mentor ? Hmmm. Prefer alternativa, mai colegial�, a comunic�rii deschise. Nu exist� superioritate absolut�. �n multe domenii avem mereu de �nv��at, inclusiv de la copii.
ionutsk Postat pe 1 Decembrie 2008 10:37
Ne na�tem printre semeni �i absorbim cu nesa� totul din jur. Ba mai suntem �i l�uda�i, copii fiind, c�t de bine �nv��m �i c�t de bine ne �ncadr�m �n corul copiilor cumin�i de pe scena serb�rilor �colare. St�m cu un ochi pe doamna care ne dirijeaz� �i ne sufl� discret replicile, iar cu ceilal�i pe p�rin�ii care ne �ncurajeaz�, compar�ndu-ne, con�tient sau nu, cu ceilal�i. Sute de educatori �i profesori �i las� amprenta �n pl�mada noastr�, apoi sarcina asta o preiau �efii, preo�ii, cei de la talk-shouri, care par at�t de de�tep�i. Televizorul ne vars� hipnotic �n creier, prin intermediul retinei, nenum�rate modele de succes. Cum s� nu fie o imens� confuzie atunci c�nd arunc�m c�te o privire �n sinele nostru ? Ce g�sim acolo pare s�lbatic, imperfect, nedemn de modele. Ne r�sun� �n minte cuvinte ca "p�cat", "ru�ine", "vin�" ca ni�te alarme care se declan�eaz� la cel mai mic semn de independen��. Urmeaz� calea, nu pune �ntreb�ri, urmeaz� liderul, uit� de tine. Ni se d� p�n� �i �ablonul prin care s� ne convingem c� am tr�it bine �i s� ne sim�im �mplini�i. Uit� de tine �i nu va mai fi nici o confuzie. Acel sentiment de jen� va disp�rea. Sunt at�tea de f�cut, la servici, acas�, �n familie...
ionutsk Postat pe 5 Decembrie 2008 11:48
M-am uitat , adica m-am pierdut pe mine insami in marea de banalitate umana si nu era solutia corecta. O simt acum ca pe o mare si ireparabila pierdere de timp, a propriului meu timp. Trebuia ( afurisit verb ! ) sa imi construiesc viata asa cum o doream acum 28 de ani ! Am acceptat prea usor sablonul banalitatii , al fiintei normal-sociala - slujba, casa , familie - sperand ca voi gasi o bresa in care sa revars tot ce avea de oferit nativitatea personala. Acum e prea dificil sa evadez si sa ma dezbrac de frustrari si constrangeri asumate, devenite deprinderi de viata. Stiu ca o voi face , chiar daca va fi doar "cantec de lebada".
maria_zada Postat pe 6 Decembrie 2008 04:18
cred ca asta imi reprosez, ca am uitat de mine si m-am inrolat in armata celor satisfacuti, multumiti, facan mereu doar ceea ce trebuie si ceea ce se astepta de la mine. Si expresia sotului meu cind m-a intrebat, contrariat: ai tot ce-ti trebie, ce-ti mai tebuie?" m-a lasast siderata... M-am lasat dusa, in cel mai pur spirit gregar caract.poporului nostru, toata viata si am realizat ceea ce zice Ionut ca trebuie ca sa traiesc bine.
nefer Postat pe 7 Decembrie 2008 18:40
Dar eu vreau sa TRAIESC ! Fara masti , fara amaraciunea suferintei, fara sabloanele altora - caci am incredere in ceea ce pot si stiu ce vreau , sunt sigura ca as reusi o viata de invidiat ! E tarziu ? Poate ca... tocmai raspunsul asta ma incadreaza in poporul de sablonati , robotizati , intre care ar trebui sa ma desfasor...
maria_zada Postat pe 14 Ianuarie 2009 03:07
nu e niciodata tarziu sa iti faci un bine. nu e niciodata greu sa faci sa-ti fie usor. poti purta orice masca in public, toti avem propria interfata cu ceilalti. ionut a marcat perfect esenta intregului meu demers: CAND ESTI SINGUR CU TINE, IN FATA OGLINZII, ROSTESTE RASPICAT CE SIMTI. e tot ce trebuie sa faci pentru ca intreaga viata sa-ti graviteze in jurul ADEVARATEI TALE FIINTE, nu in jurul mastii pe care o porti. SPUNE-O CLAR ODATA LA x ZILE MACAR: "vreau aia, nu fac ailalta, ofer asta". Adevaratul "TU" va deveni omniprezent in motivatiile care-ti vor genera orice actiune, de la zaharul pus in ceai pana la cererea in casatorie sau destituirea unui angajat. Totul va fi fundamentat pe REAL. intrebarile? sunt energia cu care-ti hranesti relatia cu tine. nu trebuie sa existe frica in relatia cu tine, pentru ca singurul lucru pe care-l faci e sa descoperi REALUL. deciziile si actiunile de dupa sunt greul si fiecare il suporta cu alte preturi, cu alte riduri, cu alte lacrimi si rasete. dar iti repet: renunta la frica de a te uita sincer la tine insuti/insati. De propriul tau adevar nu ai voie sa fugi. E ca si cum ai refuza sa stii ca existi. stupid, nu-i asa ?
paultinichigiu Postat pe 14 Ianuarie 2009 16:45
De la: maria_zada, la data 2009-01-14 03:07:50Dar eu vreau sa TRAIESC ! Fara masti , fara amaraciunea suferintei, fara sabloanele altora - caci am incredere in ceea ce pot si stiu ce vreau , sunt sigura ca as reusi o viata de invidiat ! E tarziu ? Poate ca... tocmai raspunsul asta ma incadreaza in poporul de sablonati , robotizati , intre care ar trebui sa ma desfasor...
nefer Postat pe 15 Ianuarie 2009 09:10
Maria, faptul ca iti pui intrebari e suficient. Cred ca multe graviteaza in jurul acestui lucru. SA NE PUNEM INTREBARI !!! In fellul acesta vom fi aproape de noi intotdeauna, sa nu ne lasam sa ne indepartam de noi, cei care SUNTEM
nefer Postat pe 15 Ianuarie 2009 09:13
si eu, care am primit de curand o dedicatie inedita si extrem de personala, scrisa pe o carte pe care am primit-o, mi s-a parut... nu stiu, m-a pus pe ganduri, sincer... Suna asa: "sa nu te schimbi niciodata"
nefer Postat pe 15 Ianuarie 2009 13:42
Cum s� nu te schimbi niciodat� ?! Asta presupune c� nu po�i deveni mai bun�, e�ti deja pe culme, �n v�rf, �i, orice pas ai face, ar fi �n jos. Nu-i adev�rat ! Dedica�ia aceea e un truism insuficient g�ndit. Po�i s� urezi cuiva s� nu-�i piard� str�lucirea, s� p�streze un z�mbet care-i lumineaz� fa�a, dar nu "s� nu te schimbi !". Maria Zada, �i tu aluneci �n truism c�nd spui c� po�i/vrei s� tr�ie�ti o via�� "de invidiat". Asta presupune raportare la ceilal�i. Eu ��i doresc s� tr�ie�ti via�a pe care �i-o dore�ti TU �i pe care o meri�i. N-ai nevoie de invidia nim�nui ! modele, �abloane, tipare...
ionutsk Postat pe 15 Ianuarie 2009 15:30
De la: paultinichigiu, la data 2009-01-14 16:45:50nu e niciodata tarziu sa iti faci un bine. nu e niciodata greu sa faci sa-ti fie usor. poti purta orice masca in public, toti avem propria interfata cu ceilalti. ionut a marcat perfect esenta intregului meu demers: CAND ESTI SINGUR CU TINE, IN FATA OGLINZII, ROSTESTE RASPICAT CE SIMTI. e tot ce trebuie sa faci pentru ca intreaga viata sa-ti graviteze in jurul ADEVARATEI TALE FIINTE, nu in jurul mastii pe care o porti. SPUNE-O CLAR ODATA LA x ZILE MACAR: "vreau aia, nu fac ailalta, ofer asta". Adevaratul "TU" va deveni omniprezent in motivatiile care-ti vor genera orice actiune, de la zaharul pus in ceai pana la cererea in casatorie sau destituirea unui angajat. Totul va fi fundamentat pe REAL. intrebarile? sunt energia cu care-ti hranesti relatia cu tine. nu trebuie sa existe frica in relatia cu tine, pentru ca singurul lucru pe care-l faci e sa descoperi REALUL. deciziile si actiunile de dupa sunt greul si fiecare il suporta cu alte preturi, cu alte riduri, cu alte lacrimi si rasete. dar iti repet: renunta la frica de a te uita sincer la tine insuti/insati. De propriul tau adevar nu ai voie sa fugi. E ca si cum ai refuza sa stii ca existi. stupid, nu-i asa ? Caut postarile tale, erau interesante si surprinzatoare, nu vreau sa te jignesc, la varsta ta. De obicei, trebuie sa treci prin anume experiente exterioare cassa ajungi sa-ti faci auto examinare, sa te privesti pe tine si la varsta ta, sunt obisnuita ca oamenii sa-si construiasca, cariere, case (ad litteram), familii, cv-uri, nu sa faca introspectii. Dar nu e o regula, asa cum nici nu e regula ca la 50 ani sa nu-ti mai pui intrebari. De fapt, care e varsta normala, cea de la inceput sau cea de la sfarsit? eu pot spune ca, chiar daca nu as vrea sa schimb nimic din viata mea, si vad ca totul e asa cum trebuie(??!!), ma simt tot mai nesigura si mai plina de intrebari. Si mai rau in pielea mea... cu toata grija mea de a nu ma trada pe mine, de a-mi fi mie insami credincioasa, in primul rand
nefer Postat pe 2 Martie 2009 13:15

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Interesant...	1	De la: lulicika 26 Mai 2007 10:41
o poveste arhicunoscuta...	2	De la: Andradra 16 Martie 2013 21:51
Vreau sa stiu cum si unde pot trimite urmatorul capitol	10	De la: svestiuclarisa 31 Iulie 2007 21:51

saptamana viitoare?	1	De la: druscuta 31 Mai 2007 08:36
roman	1	De la: mvascu 24 Mai 2007 12:04