Setari Cookie-uri
  1. Forum
  2. Moda
  3. Intrebari
  4. povestioare ...

povestioare ...

confuza..

inregistrati-va si castigati 500 euro
- Ma bucur ca-ti plac aricyk si ... ai prins ideea, daca si invatam ceva din aceste povestiri, poate devenim mai buni.
Stiu ca nu putem schimba lumea ... dar putem sa ne schimbam noi. Ca ca ma schimb eu depinde doar de mine. Sa iau o decizie ca vreau sa fiu altfel, sa fiu mai bun.
In momentul in care am decis sa fac ceea ce sigur pot ... pentru ca nu depinde de altii, in momentul in care EU m-am schimbat, prin puterea exemplului, sigur vor aparea si altii pe langa mine ... nu vreau sa intru in detalii ... dar asa mai repede vei schimba lumea ... cred ca voi scrie o povestioara despre asta in viitor.
Povestioara pe care am pregatit-o pentru azi ... este una care pe mine m-a emotionat foarte tare ... nici nu stiu daca s-o postez sau nu ... mai astept mai bine sa vad ... ce ziceti? ... DA sau BA? ...
supermiki
Postat pe 16 August 2008 09:48
DA, posteaz-o! am citit toate povestioarele..si toate m-au emotionat..
blueG
Postat pe 16 August 2008 11:53
Hai miky ....astept povestioara ca-s la a doua canuta de cafea si deja am citit prea multe certuri pe forumul asta....
iris_4_ever
Postat pe 16 August 2008 12:55
ZIDUL GOL


Povestea urmatoare este despre doi barbate grav bolnavi, imobilizati la pat, impartin aceeasi camera de spital. Unuia dintre ei i se permitea sa stea asezat in fiecare zi cate o ora pentru a facilita drenarea fluidului din plamani. Patul sau era pozitionat in dreptul singurei ferestre din camera. Celatalt barbat era imobilizat in pozitie culcata si ii era inaccesibila ipotetica priveliste pe care o oferea unuca fereastra.
Cei doi nu aveau altceva de facut decat sa stea de vorba. Si vorbeau la nesfarsit: despre sotiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar � despre locurile in care isi petreceau vacantele. In fiacare dupa-amiaza, cel caruia i se permitea sa stea asezat,ii descria celuilalt ce vede afara.
Omul care nu putea privi pe fereastra, ajunsese sa traiasca pentru ora aceea din zi cand i se descria in amanuntime ce se intampla in afara spitalului. Perspectiva sa se largea si capata substantadatorita acestei descrieri. Fereastra pare-se ca dadea spre un parc cu un minunat lac. O multime de rata salbatice si lebede isi gasisera camin in acel lac, iar copii se jucau lansant la apa barci in miniature. Indragostitii se plimbau imbratisati admirand florile in toate culorile curcubeului ce cresteau prin parc. Copaci seculari margineau aleile iar pe cer se profilau cladirile orasului ce se vedea in departare.
Omul de la fereastra povestea cu voce domoala si cu detalii minutios alese tot ce parcul dezvaluia. Celalalt se lasa purtat de povestire, inchizand ochii si imaginandu-si toate scenele. Intr-o dupa-amiaza calduta, omul de la fereastra povesti despre parada care tocmai trecea prin parc. Desi bolnavil imobilizat nu putea auzi muzica, reusea sa-si imaginaze clovnii, carele alegorice, caii impodobiti si masinile decorate de sarbatoare.
Zilele treceau iar omul care nu putea privi pe fereastra incepu sa fie invidious pe sansa celuilalt. Aprecia efortul celui de la fereastra de a-i descrie in detaliu ce se intampla afara, dar si-ar fi dorit sa fie el cel care putea admira privelistea. Incepu sa-si antipatizeze colegul de camerasi. In cele din urma, ajunsese sa-si doreasca sa fie el asezat in locul aceluia.
Intr-o dimineata, infirmiera ce ii avea in grija constata ca bolnavul de la fereastra murise linistit in somn. Cu tristete chema asistentii sa ia trupul neinsufletit.
Curand dupa aceea, bolnavul care tanjise dupa patul de langa geam intreba daca nu poate fi mutat in locul care si-l dorise atat. Infirmiera il transfera imediat si se asigura ca sta confortabil, apoi il lasa singur. Incet si cu mare greutate bolnavul nostru reusi sa se propteasca in cot sis a incerce sa arunce o privire afara. In sfarsit se putea bucura de privelistea de afara! Se cazni sa se intoarca si � privi pe fereastra.
In locul parcului nu era decat un zid gol!! Suna infirmiera � iar cand acesta veni o intrba:
- Cum se face ca omul acela, colegul meu de camera, vedea un parc cu un lac si imi descria totul atat de fidel? Cum putea sa-mi spuna despre frumusete si dragoste cand, de fapt, el nu putea vedea dacat un zid vechi de caramida?
Sora ii raspunse surprinsa:
- Vai! � Nu stiai ca bietul tau coleg de camera era orb? Nu putea vedea nici macar zidul, daramite altceva. Apoi adauga, trista. Poate voia sa te incurajeze.
Ai auzit o poveste mai emutionenta decat asta? Ai simtit vreodata ceva asemanator sentimentelor pe care aceasta povestire o invoca?
Ai simtit vreodata invidie crunta fata de o persoana careia ai fi vrut sa-I iei locul? Ai fost vreodata foarte dezamagit � poate ceva care ai crezut ca va fi minunat, s-a dovedit ulterior a fi mult mai putin de atat? Ai primit vreodata incurajari fara rezerve si nu ai apreciat la acel moment importanta lor?

MORALA


Daca traiesti fiind preocupat obsesiv de ceea ce au altii si tu nu ai, atunci cu siguranta vei rata bucuria de a primi ceea ce altii incearca sa-ti daruiasca
supermiki
Postat pe 16 August 2008 13:29
Am ramas fara cuvinte ....
iris_4_ever
Postat pe 16 August 2008 13:40
DRAGOSTEA ADEVARATA

Un renumit profesor se afla �n fa�a unui grup de tineri, care erau contra C�S�TORIEI.

Tinerii argumentau c� romantismul constituie adev�ratul sus�inator al unei perechi �i c� este de preferat s� termini cu rela�ia atunci c�nd se stinge, �n loc s� intri �n monotonia unei c�snicii.
Profesorul le-a spus c� respect� opinia lor, dar le-a relatat urm�toarele:

�P�rin�ii mei au tr�it 55 de ani c�s�tori�i �i �ntr-o diminea�a mama mea cobora sc�rile, s�-i prepare tatei micul dejun. F�cu un infarct �i c�zu.

Tat�l meu a ridicat-o cum a putut �i �n grab� a urcat-o in camionet�.
Cu toat� viteza, dep�ind, nerespect�nd regulile, ajunse la spital, dar din nenorocire c�nd sosi, ea murise.

In timpul �nmorm�nt�rii tat�l meu nu vorbi �i avu o privire pierdut�. Aproape nu pl�nse. �n noaptea aceea noi copiii am stat al�turi de el.

�ntr-o atmosfer� de durere �i nostalgie, ne-am reamintit frumoase anecdote.
El �i ceru fratelui meu, teologul, s�-i spun� unde ar fi mama �n acest moment.

Fratele meu �ncepu s�-i spun� despre via�a de dup� moarte; presupuse cum �i unde ar fi ea.
Tat�l meu asculta cu mare aten�ie �i deodat� ceru:�Duce�i-m� la cimitir\" ;

-�Tat�, am r�spuns, �este 11 noaptea, nu putem merge la cimitir acum�.

El ridic� vocea �i cu o privire de sticl�, zise:
�Nu discuta�i cu mine, v� rog, nu discuta�i cu un om, care tocmai �i-a pierdut ceea ce a fost so�ia sa timp de 55 de ani\".
S-a produs un moment de lini�te respectuoas� �i n-am mai discutat nimic. Am plecat la cimitir, am cerut voie paznicului �i cu o lantern� am ajuns la morm�nt.
Tat�l meu atinse morm�ntul cu m�na lui, pl�nse �i ne spuse, copiilor lui, care vedeam aceast� scen�, impresiona�i:
�Au fost 55 de ani buni...�ti�i ? Nimeni nu poate vorbi de dragoste adev�rat�, dac� nu are idee ce �nseamn� s� �mpar�i via�a cu o astfel de femeie�.
F�cu o pauz� �i i se lumin� fa�a; continu�:

\"Ea �i eu am fost �mpreun� �n acea criz� c�nd am schimbat serviciul,
... am f�cut o echip� c�nd am v�ndut casa �i ne-am mutat din ora�, am �mp�r�it bucuria de a vedea copiii no�tri termin�nd �colile, am pl�ns unul al�turi de altul la pierderea fiin�elor dragi.
Ne-am rugat �mpreun� �n sala de a�teptare a unor spitale, ne-am sprijinit �n durere.
Ne-am �mbr��i�at �n fiecare Cr�ciun, �i ne-am iertat gre�elile...
Acuma a plecat �i sunt mul�umit. �ti�i de ce ? Pentru c� a plecat �naintea mea. Nu a trebuit s� tr�iasc� agonia �i durerea de a m� �nmorm�nta, de a r�m�ne singur� dup� plecarea mea.
�i eu voi trece prin asta,prin moarte, �i �i multumesc lui Dumnezeu.
O iubesc at�ta, c� nu mi-ar fi pl�cut s� sufere ea aceast� desp�r�ire prin moarte...\"

C�nd tata termina de vorbit, noi copiii aveam fe�ele pline de lacrimi.
L-am �mbr��i�at �i el ne-a consolat :
�Totul e bine, putem merge acas�, a fost o zi bun� \".

�n noaptea aceea am �n�eles ce �nseamn� ADEV�RATA DRAGOSTE.
Difer� mult de romantism. Nu are prea mult de v�zut cu erotismul. Mult mai bine se leag� de munca �i grija pe care o au dou� persoane c�s�torite real.
C�nd profesorul a terminat de vorbit, studen�ii nu l-au putut combate. Acest fel de dragoste era ceva ce ei nu cuno�teau.
�
REFLEC�II
Pentru a �ti valoarea:
-unui semestru, �ntreab� un student care a pierdut examenul final;
-unei luni, �ntreab� o mam� care a n�scut prematur;
-unei s�pt�m�ni, �ntreab� editorul unei reviste s�pt�m�nale;

-unei ore, �ntreab� �ndragosti�ii care a�teapt� s� se vad�;

-unui minut, �ntreab� persoana care a pierdut trenul, autobuzul sau avionul;

-unei secunde, �ntreab� pe cineva care a supravie�uit unui accident;
-unei miimi de secund�, �ntreab� atletul care a c�tigat medalia de argint la Olimpiad�.

Timpul nu a�teapt� pe nimeni. Pre�uie�te fiecare moment pe care-l ai.

�l vei pre�ui �i mai mult dac�-l �mp�rt�e�ti cu cineva special.
�
Paula_Maria
Postat pe 16 August 2008 16:37
Iti multumim, Paula_Maria, este superba povestioara ta ... si ma bucur sa vad ca mai vin si altii langa mine ...
supermiki
Postat pe 16 August 2008 18:11
hy hy hy stiam ultimele doua povestioare si intradevar sunt superbe,,,
curand voi termina de citit toate povestioarele postate, si promit sa incerc sa imi aduc si eu o minima contributie la dezvoltarea subiectului de pe forum.
multumesc tuturor celor ce au postat povestioare pline de inspiratie :*
aricica_pogonica
Postat pe 16 August 2008 18:52
supermiki,sunt rupta de obosita,dar,miam revenit cu povestioarele,tucuti eu ochii aia frumosi sper sa nu se supere Gabi,am voie sau nu continua,nu te opri
mari58
Postat pe 16 August 2008 20:02


Orbul si ziaristul

Pe o strada din Paris statea un orb cu o palarie la picioare si o placuta de lemn pe care scria cu creta alba: �Va rog, ajutati-ma, sunt orb".
Un ziarist trecu si vazu foarte putini bani in palarie. Fara sa ceara voie, lua placuta, o intoarse pe dos, scrise altceva, o puse la picioarele orbului si pleca.
Spre seara ziaristul se intoarse pe acelasi drum, trecand din nou pe langa orbul care cersea. Acum palaria lui era plina de bancnote si monede.
Orbul recunoscu pasii ziaristului si il intreba daca el este cel care i-a rescris placuta si ce anume scrisese.
Ziaristul raspunse: "nimic care sa fie in neconcordanta cu anuntul dumitale, doar ca exprimat cu alte cuvinte� si surazand isi continua drumul
Orbul nu a aflat niciodata ce scrisese ziaristul, insa noul lui anunt spunea: �Astazi e primavara in Paris, si eu nu o pot vedea".
De multe ori cand lucrurile nu ne reusesc asa cum am dori, e o idee buna sa schimbam strategia!



aricica_pogonica
Postat pe 16 August 2008 20:58

Crucea mea

Un tanar era epuizat si vazand ca nu mai are alta iesire, s-a asezat in genunchi pentru a se ruga: �Doamne, nu mai pot � spuse el. �Crucea mea e prea grea de purtat."
Domnul ii raspunde: �Fiul meu, daca nu o poti suporta, las-o acolo jos. Apoi, deschide usa aceasta si alege una pe care o doresti." Usurat, tanarul spuse, �Multumesc, Doamne," si facu ce i-a spus.
Intrand in cealalta camera, el vazu mai multe cruci; unele atat de mari incat nu putu sa le vada in intregime.
Atunci, vazu o cruce mica sprijinita de un perete. �As vrea-o pe aceea, Doamne," murmura el. Domnul ii raspunse: �Fiule, aceasta e crucea pe care tu ai adus-o.�
Cand problemele vietii mi se par coplesitoare, privesc in jurul meu pentru a vedea la ce fac fata ceilalti.
Voi vedea, probabil, cat sunt de Voi privilegiat.
Oricare ar fi crucea sau durerea ta, dupa ploaie va rasari intotdeauna soarele.

Trebuie sa ne pastram atitudinea pozitiva pentru ca,,,intotdeauna poate fi mai rau :))
aricica_pogonica
Postat pe 16 August 2008 21:04
Povestea vasului crapat


O femeie batrana din China avea doua vase mari, pe care le atarna de cele doua capete ale unui bat, si le cara pe dupa gat. Un vas era crapat, pe cand celalalt era perfect si tot timpul aducea �ntreaga cantitate de apa.

La sf�rsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasa, vasul crapat ajungea doar pe jumatate.
Timp de doi ani, asta se �nt�mpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apa. Bine�nteles, vasul bun era mandru de realizarile sale.
Dar bietului vas crapat �i era atat de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atat de rau ca nu putea face decat jumatate din munca pentru care fusese menit!

Dupa 2 ani de asa zisa nereusita, dupa cum credea el, i-a vorbit �ntr-o zi femeii langa izvor: "Ma simt atat de rusinat, pentru ca aceasta crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pana acasa!"

Batrana a zambit:
"Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insa pe cealalta nu?
Asta pentru ca am stiut defectul tau si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, �n timp ce ne �ntoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Daca nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care �mprospateaza casa."

Concluzie?

Fiecare din noi avem defecte. Insa defectele ne fac viata �mpreuna mai interesanta! Trebuie sa luam fiecare persoana asa cum este si sa cautam ce e bun la ea.

Deci, va urez sa nu uitati sa mirositi florile de pe partea voastra a drumului!

Crapatura vasului nu �nseamna sfarsitul, ci posibilitatea de a face ceva diferit!
Paula_Maria
Postat pe 16 August 2008 21:07
sunt minunate povestioarele voastre.. toate..

Postat pe 16 August 2008 22:03
- Superbe povestioare!!! ...
supermiki
Postat pe 16 August 2008 22:12
credeti sau nu,la povestioara asta mi-au dat lacrimile...super tari...nu stiu de unde le luati...sunt grozave...oameni grozavi cine le-a inventat...e prima oara in viata cand citesc chestii de genul asta...ce ignoranta sunt...mi-e rusine.

Postat pe 16 August 2008 22:23
bucura-te de fiecare clipa in care poti invata ceva bun menit sa te inalte. Si eu le citesc cu placere, chiar daca incerc sa postez cat mai putin aici pt a nu le strica farmecul.
Multumesc inca o data pt ele tuturor celor ce ni le impartasesc si noua.
amme22
Postat pe 16 August 2008 22:26
ma refeream la povestea cu ``uratul`` de motan

Postat pe 16 August 2008 22:32
nu ma pricep prea mult la calculatoare...cum as putea face sa salvez povestioarele in memoria pc?sigur ca ar fi super sa le scriu la mina...

Postat pe 16 August 2008 22:40
Ceea ce va voi povesti acum este o poveste reala.


Buddha cel de aur

Multi ani in urma, o statuie din beton de aproape trei metri inaltime, infatisandu-l pe Buddha a stat asezata in centrul orasului Bangkok, din Thailanda. Nu a fost nici admirata ca obiect da arta si nici nu i se acoda respectful cuvenit pentru o sculptura cu semnificatie religioasa. Vizitatorii din toate colturile lumii isi lasau deseori cutiile goale de suc pe postament, sau isi sprijineau aparatele de fotografiat cand isi schimbau filmul, ori pur si simplu o ignorau.

Intr-o zi, acum mai bina de patruzeci de ani, un calugar budist a luat statuia ca sa o aseze in templul la care slujea. In timpul transportului, statuia a crapat. Pe masura ce buactile de beton cadeau, ceva stralucitor iesea la iveala. Calugarul a inlaturat invelisul cenusiu si nu mica i-a fost mirarea sa descopere dedesubt cea mai mare statuie sculptata vreodata din aur masiv.

Statuia avea o valoare incomensurabila! Si cand te gandesti ca fusese la fel de valoroasa tot timpul!

Iata un caz classic de frumusete ascunsa ... potential neexploatat ... semnificatie nedezvaluita!

Ce exemplu de valoare subapreciata doar pentru ca a fost ascunsa vederii!


MORALA

Fiecare dintr noi cunoaste oameni care ascund aur inlauntrul lor, sub un invelis de beton. Poate esti chiar tu o astfel de persoana!
Fiecare dintre noi se naste cu o zestre unica de talent si potential. Una dintre cele mai dificile sarcini de realizat este aceea de a pretui si pune in valoare ce avem si ce suntem.
Milioane de oameni de pe aceasta planeta au o parere proasta despre ei insisi tocmai ca nu pun pret pe valoarea care se gaseste inlauntrul lor. Ei pun prea mare pret pe aspectele exterioare si nu evalueaza niciodata propria valoare interioara.
O imagine de sine sanatoasa nu depinde de parerile altora, sau de moda ci de capacitatea de a te aprecia cu sinceritate.
Pentru a-ti cunoaste si desavarsi adevaratul eu trebuie sa-ti descoperi calitatile ca sa le poti pune in valoare si sa inveti sa-ti accepti si sa-ti controlezi slabiciunile ...
supermiki
Postat pe 16 August 2008 23:00
sunt o pesimista declarata...incep sa ma transform,cred...bravo tie miki...incantata de cunostinta

Postat pe 16 August 2008 23:04
De la: amme22, la data 2008-08-16 22:26:00bucura-te de fiecare clipa in care poti invata ceva bun menit sa te inalte. Si eu le citesc cu placere, chiar daca incerc sa postez cat mai putin aici pt a nu le strica farmecul.
Multumesc inca o data pt ele tuturor celor ce ni le impartasesc si noua.


- faptul ca ai posta mai mult ... si tu si toti cei carora le plac aceste povestiri ... ar da o mai mare incredere celor care le scriu ca fac in lucru apreciat, ca nu lucreaza la "coop munca in zadar" ...
supermiki
Postat pe 16 August 2008 23:07
De la: babuta, la data 2008-08-16 23:04:31sunt o pesimista declarata...incep sa ma transform,cred...bravo tie miki...incantata de cunostinta

- si eu ma bucur cand intalnesc oameni buni ... oameni speciali ...
supermiki
Postat pe 16 August 2008 23:09
miki, nimic nu e in zadar, insa cand ceva e mult prea frumos nu vreau sa stric farmecul prin cuvinte inutile; sunt sigura ca poti intelege.
amme22
Postat pe 16 August 2008 23:12
ms de raspuns...deja ma simt speciala

Postat pe 16 August 2008 23:13
scriu si eu o pilda mica cu subinteles...

A fost o data o fata oarba care se ura pe sine pentru ca era oarba.Ura pe toata lumea inafara de prietenul ei..
Intr-o zi fata a spus ca daca ar putea vedea lumea.. atunci ea s-ar marita cu prietenul ei.
Intr-o zi norocoasa cineva i-a donat o pereche de ochi. Imediat ea a vazut totul.. si pe baiatul care ii era alaturi, bineinteles .

Acesta a intrebat-o ,,acum ca poti vedea te mariti cu mine,, ? fata a ramas socata cand a vazut ca prietenul ei este orb , si i-a spus : "imi pare rau , dar nu ma pot marita cu tine pentru ca esti orb ".

Prietenul ei ,a plecat cu lacrimi in ochi si i-a spus: "TE ROG SA AI GRIJA DE OCHI MEI...
__________________

Postat pe 17 August 2008 00:20
Arborele care daruieste

Se spune ca a existat odata un arbore batr�n si maiestuos, cu ramurile �ntinse spre cer. C�nd �nflorea, fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau �n jurul lui. C�nd facea fructe, pasari din tari �ndepartate veneau sa guste din ele. Ramurile sale aratau ca niste brate v�njoase. Era minunat.

Un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el �n fiecare zi, iar copacul s-a obisnuit cu el si a �nceput sa-l iubeasca. Ceea ce este mare si batr�n se poate �ndragosti de ceea ce este mic si t�nar, cu
conditia sa nu fie atasat de ideea ca el este mare, iar celalalt mic.
Copacul nu avea aceasta idee, asa ca s-a �ndragostit de baiat. Egoul �ncearca �ntotdeauna sa iubeasca ceea ce este mai mare dec�t el. Pentru adevarata iubire, nimic nu este �nsa mare sau mic. Ea �i �mbratiseaza pe toti cei de care se apropie.

Asadar, copacul s-a �ndragostit de baietelul care venea �n fiecare zi sa se joace sub el. Ramurile sale erau foarte �nalte, dar el si le apleca, pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i m�ng�ia florile si pentru a-i culege fructele. Iubirea este �ntotdeauna gata sa se �ncline; egoul, niciodata. Daca �ncerci sa te apropii de un ego, acesta se va �nalta si mai mult, devenind at�t de rigid �nc�t sa nu-l poti atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care sta pe tronul puterii, este considerat a fi mare.

Asadar, ori de c�te ori venea copilul, arborele �si pleca ramurile. C�nd micutul �i m�ng�ia florile, batr�nul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este �ntotdeauna fericita atunci
c�nd poate darui ceva; egoul nu este fericit dec�t atunci c�nd poate lua ceva de la altcineva.

Baiatul a crescut. Uneori, dormea �n poala copacului, alteori �i m�nca fructele, sau purta o coroana �mpletita din florile sale. Se simtea atunci de parca ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac
�ntotdeauna sa te simti ca un rege, �n timp ce ghimpii egoului te fac sa te simti mizerabil.

Vaz�nd cum baiatul poarta o cununa din florile sale, dans�nd cu ea, copacul se simtea fericit. �l aproba cu ramurile sale; c�nta �n bataia v�ntului. Baiatul a crescut si mai mult. A �nceput sa se catere �n copac, legan�ndu-se pe ramurile sale. Ori de c�te ori se odihnea pe ele, copacul se simtea fericit. Iubirea este �ntotdeauna fericita atunci c�nd altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit dec�t atunci c�nd altcineva �l reconforteaza..

Timpul a trecut, iar baiatul a �nceput sa fie apasat de alte �ndatoriri. Avea ambitiile lui. Trebuia sa �si treaca examenele, sa �si faca prieteni. De aceea, a �nceput sa vina din ce �n ce mai rar pe la copac. Acesta �l astepta �nsa cu o nerabdare din ce �n ce mai mare, strig�ndu-i din ad�ncurile sufletului sau: "Vino, vino. Te astept". Iubirea �si asteapta �ntotdeauna obiectul afectiunii sale. Ea nu este altceva dec�t o continua asteptare.

C�nd baiatul nu venea, copacul se simtea trist. Singura tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea �mpartasi cu altcineva, de a nu se putea darui. Atunci c�nd se poate darui �n totalitate, iubirea este fericita.

Baiatul a crescut si mai mult, iar zilele �n care trecea pe la copac au devenit din ce �n ce mai rare. Toti cei care cresc �n lumea ambitiilor �si gasesc din ce �n ce mai putin timp pentru iubire. Baiatul a devenit ambitios si prins �n afacerile sale lumesti. "Ce copac? De ce ar trebui sa-l vizitez?"
�ntr-o zi, pe c�nd trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: "Asculta! Te astept �n fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine".
Baiatul i-a raspuns: "Ce poti sa-mi oferi, ca sa trec sa te vad? Eu �mi doresc bani". Egoul este �ntotdeauna motivat: "Ce poti sa-mi
oferi pentru ca sa vin la tine? As putea veni, dar numai daca ai ceva de oferit. Altminteri, nu vad de ce as face-o". Egoul are �ntotdeauna un scop.
Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezinta propria sa rasplata.

Uimit, copacul i-a spus baiatului: "Nu vei mai veni dec�t daca �ti voi oferi ceva? �ti ofer tot ceea ce am". Iubirea nu tine niciodata
nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se daruieste neconditionat.

"Din pacate, nu am bani. Aceasta este o inventie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. �n schimb, suntem fericiti. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastra �i racoreste pe cei
�ncalziti. C�nd bate v�ntul, dansam si c�ntam. Desi nu avem bani, pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc vesele. Daca ne-am implica si noi �n afaceri financiare, am deveni la fel de �nraiti si de nefericiti ca voi, oamenii, care sunteti nevoiti sa stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, caci traim tot timpul aceste stari. Nu, noi nu avem nevoie de bani".
Baiatul i-a spus: "Atunci, de ce sa vin la tine? Nu am de
g�nd sa merg dec�t acolo unde pot obtine bani. Am nevoie de bani". Egoul cere �ntotdeauna bani, caci banii �nseamna putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.

Copacul s-a g�ndit mult, dupa care a spus: "Atunci, culege-mi fructele si vinde-le. �n felul acesta, vei obtine bani". Baiatul s-a luminat imediat la fata. S-a urcat �n copac si a cules toate fructele copacului, chiar si pe cele necoapte. �n graba sa, i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simtit din nou fericit. Iubirea se bucura chiar si atunci c�nd este lovita. Egoul nu este cu adevarat fericit nici macar atunci c�nd obtine ceva. El nu poate simti
dec�t nefericire.

Baiatul nu si-a dat nici macar osteneala sa-i multumeasca arborelui, dar acestuia nu-i pasa. Adevarata sa multumire s-a produs atunci c�nd acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obtine bani �n schimbul lor. Baiatul nu s-a mai �ntors multa vreme. Acum avea bani si era foarte ocupat sa obtina cu ajutorul lor �nca si mai multi bani. A uitat cu totul de copac, si astfel au trecut anii.
Copacul era trist. T�njea dupa �ntoarcerea baiatului, la fel ca o mama cu s�nii plini de lapte, dar care si-a pierdut copilul. �ntreaga sa fiinta t�njeste dupa copilul pierdut, pentru a-l str�nge la piept si a se usura. Cam la fel t�njea si copacul nostru. �ntreaga sa fiinta
era �n agonie.

Dupa multi ani, baiatul, devenit �ntre timp adult, s-a �ntors la copac.
Acesta i-a spus: "Vino la mine. Vino si �mbratiseaza-ma".
Barbatul i-a raspuns: "Termina cu prostiile. Faceam asemenea lucruri pe vremea c�nd eram un copil fara minte".
Egoul considera iubirea un lucru prostesc, o fantezie
copilareasca.

Copacul a insistat: "Vino, m�ng�ie-mi crengile. Danseaza cu mine".
Barbatul i-a raspuns: "Termina cu flecareala asta stupida! Acum doresc sa-mi construiesc o casa. �mi poti oferi o casa?"
Copacul a exclamat: "O casa? Bine, dar eu traiesc fara sa
stau �ntr-o casa". Singurii care traiesc �n case sunt oamenii. Toate
celelalte creaturi traiesc liber, �n natura. C�t despre oameni, cu c�t casa �n care traiesc este mai mare, cu at�t mai mici par �n interiorul ei. "Noi nu traim �n case, dar uite ce �ti propun: �mi poti taia crengile, pentru a-ti construi o casa cu ajutorul lor". Fara sa mai piarda timpul, barbatul a luat un topor si i-a taiat crengile copacului. Din acesta a ramas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericita chiar si atunci c�nd �i sunt taiate
membrele de catre cel iubit. Iubirea nu stie dec�t sa daruiasca. Ea este �ntotdeauna pregatita sa se ofere �n �ntregime.

Barbatul a plecat, fara sa-si mai dea osteneala sa arunce �n urma macar o privire. Si-a construit casa visata, iar anii au trecut din
nou. Copacul, devenit acum un simplu trunchi fara crengi, a continuat sa-l astepte. Ar fi vrut sa �l strige, dar nu mai avea ramuri si frunze care sa poata c�nta �n bataia v�ntului. V�nturile continuau sa bata, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul sau a reusit sa rosteasca o ultima chemare: "Vino, vino, iubitul meu".

Timpul a trecut, iar barbatul a �mbatr�nit. Odata, se afla prin apropiere, asa ca a venit si s-a asezat sub copac. Acesta l-a �ntrebat:
"Ce mai pot face pentru tine? Ai venit dupa foarte, foarte mult timp".
Batr�nul i-a raspuns: "Ce poti face pentru mine? As vrea sa ajung �ntr-o tara �ndepartata, sa c�stig si mai multi bani. Pentru asta,
am nevoie de o barca".
Fericit, copacul i-a spus: "Taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el. As fi extrem de fericit sa devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel �n tara aceea �ndepartata, pentru a c�stiga mai multi bani. Dar, te rog, ai grija de tine si �ntoarce-te c�t mai repede. Voi astepta
de-a pururi �ntoarcerea ta".
Omul a adus un ferastrau, a taiat trunchiul copacului, si-a facut o barca din el si a plecat.

Acum, din copac nu a mai ramas dec�t radacina, dar el a continuat sa astepte cu rabdare �ntoarcerea celui iubit. A asteptat mereu si
mereu, constient �nsa ca nu mai avea nimic de oferit. Poate ca barbatul nu se va mai �ntoarce niciodata. Egoul nu se duce dec�t acolo unde are ceva de c�stigat.

Odata, m-am asezat l�nga ciot. Acesta mi-a soptit: "Am un prieten care a plecat departe si nu s-a mai �ntors. Ma tem sa nu se fi �necat, sau sa nu se fi ratacit. Poate ca s-a pierdut �n tara aceea
�ndepartata. Poate ca nici macar nu mai este �n viata. O, c�t mi-as dori sa aflu vesti de la el! Ma apropii de sf�rsitul vietii, asa ca tot ce mi-as mai dori ar fi sa aflu vesti despre el. Atunci as muri linistit. Dar stiu ca nu ar mai veni nici daca mi-ar auzi strigatul, caci nu mai am nimic sa-i ofer, iar el nu �ntelege dec�t acest limbaj".

Egoul nu �ntelege dec�t limbajul acceptarii. Iubirea vorbeste limbajul daruirii.

Postat pe 17 August 2008 00:24
- suuuper! ...
supermiki
Postat pe 17 August 2008 00:53
este un pasaj dintr-o carte a lui paulo coelho.. pe care eu il ador.. care prin cartile lui a reusit sa-mi transforme total perceptia asupra vietii.. si despre care multi superficiali au nesimtirea de a spune ca.. scrie basme si ca e foarte comercial. El nu scrie basme.. cartile lui sunt extrem de profunde.. atat ca incearca sa se exprime uneori prin povestioare de acest gen, pt a fi pe intelesul tuturor

Postat pe 17 August 2008 01:10
mare adevar
mari58
Postat pe 17 August 2008 01:19
De la: oanna81, la data 2008-08-17 01:10:56este un pasaj dintr-o carte a lui paulo coelho.. pe care eu il ador.. care prin cartile lui a reusit sa-mi transforme total perceptia asupra vietii.. si despre care multi superficiali au nesimtirea de a spune ca.. scrie basme si ca e foarte comercial. El nu scrie basme.. cartile lui sunt extrem de profunde.. atat ca incearca sa se exprime uneori prin povestioare de acest gen, pt a fi pe intelesul tuturor
merci...in sfarsit!stiu ce sa caut in librarie

Postat pe 17 August 2008 01:21

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
compatibilitate: el balanta - ea berbec 3 De la: Kathara 21 Aprilie 2009 00:59
merg? 11 De la: iulia069834 10 Noiembrie 2009 17:41
eu sagetator el rac ce credeti va merge? 7 De la: Roco 6 Aprilie 2009 19:20
cum credeti ca ati reactiona dak in cercul vostru de prieteni ar aparea o pesoana cu un handicap fizic?sau cum reactionati cand vedeti pe strada o astfel de persoana??? 185 De la: greierash_is_back 15 Ianuarie 2010 00:44
Hei, am mare nevoie de ajutor.. 5 De la: RalucaaGabriela 18 Aprilie 2014 18:17