Telefon
031 228 61 20
& 031 228 61 23
Mai multe
Mai multe
| - iti multumesc ... | ||
|
supermiki Postat pe 17 August 2008 20:04 |
||
|---|---|---|
|
uite.. inca una draguta.. Un calugar avea o gradina cu flori... si ii placea foarte mult sa lucreze la ea .. si ii crestea inima cand vedea cat de frumoase se faceau florile . Intr-o zi o vaca de prin partea locului intra in gradina calugarului si incepu sa manace din flori .. distrugand o mare parte din ele. Calugarul vazand aceasta se supara, lua o piatra si lovi vaca care din cauza loviturii a murit. Calugarul realiza ce facuse si se cai puternic ... insa ii aparu o idee.. Cine este cel care actioneaza de nu chiar Dumnezeu.. ? nu spune toata lumea ca totul se intampla pt ca asa vrea Dumnezeu..? deci nu eu am omorat vaca ci Dumnezeu .. el actioneaza prin mine.. si fericit cu acest gand isi relua activitatea de zi cu zi. Dumnezeu vazand aceasta se hotari sa ii dea o lectie si ii aparu calugarului inainte sub forma unui cersetor.. incepu sa ii laude gradina: - Vai dar ce gradina frumoasa aveti .. dar ce flori minunate .Cine le a facut ... cine a facut aceasta minunatie ? La care calugarul raspunse incantat : - Eu La care dumnezeu raspunse: - Ei atunci, sa stii ca daca e asa.. tot tu ai omorat si vaca. morala esti responsabil pt tot ceea ce faci, inceteaza sa cauti scuze in jurul tau. D-zeu iti da intotdeauna 2 optiuni.. dar decizia e numai si numai a ta. |
||
|
Postat pe 17 August 2008 20:15 |
||
|
:)) oana m-ai facut sa rad :)) ce transant e dumnezeu :)) imi place,,,,,,,,si ma bucur ca incepe lumea sa posteze povestioare,,,am sa incerc sa mai contribui si eu,,,oricum pana una alta ma apuc de cautat cartile lui paulo coehlo,,,sper sa le gasesc online k nu sunt in tara si nu am de unde sa le iau,,,,oricum daca gasesc,,,promit sa citesc ca m=ai facut curioasa :) mersi :* |
||
|
|
||
|
aricica_pogonica Postat pe 17 August 2008 20:25 |
||
 incepe cu ,,alchimistul,, aricyk..si mai pune poze cu arici dulci dulci dulci!!! 
|
||
|
Postat pe 17 August 2008 20:27 |
||
|
Erau doua pietricele albaste care stateau intr-un parau de munte si desi erau ca oricare alta pietricica albastra, se considerau mai deosebite si doreau sa ” mearga in lume”. Sunt “pescuite” si asezate intr-o cutiuta, apoi mutate in alta, pana cand intr-un tarziu au fost lipite pe un zid, fixate cu lovituri de ciocan, langa alte pietricele colorate. Sunt mereu nemultumite, si se hotarasc sa fuga. Cer unui firicel da apa sa le ajute sa se elibereze si acesta nu se lasa mult rugat. Astfel, sapand, apa le ajuta sa se elibereze. Cad, si privesc zidul pe care fusesera. Era un minunat mozaic, cu mii de pierticele viu colorate si aurii care formau chipul Fecioarei Maria. Dar ceva lipsea! Chipul bland avea ceva neobisnuit: ii lipseau ochii. Ele, cele doua pietricele colorate, fusesera tocmai ochii. Dumnezeu are un plan cu fiecare om, si fiecare gand, fapta, fiecare vorba are importanta ei. |
||
|
Aleys Postat pe 17 August 2008 20:49 |
||
|
În timpuri de mult uitate, trãia un rege care conducea o þarã prosperã. Într-una din zile, acesta s-a dus sã viziteze unul dintre cele mai îndepãrtate colþuri ale regatului sãu. Când s-a întors la palat a început sã se plângã de cât de tare îl dureau picioarele întrucât a fost prima datã când a strãbãtut o cale atât de lungã iar drumul a fost stâncos ºi dificil. Prin urmare s-a decis sã ia mãsuri. A poruncit oamenilor sãi sã acopere fiecare drum din întreg regatul cu piele. În mod cert va fi nevoie de mii de piei de vite ºi va costa o uriaºã sumã de bani. Unul dintre slujitorii sãi înþelepþi a cutezat însã sã-i spunã regelui: “Mãria ta, de ce sã cheltuiþi fãrã folos atâþia bani. Mai bine porunciþi sã vã taie o bucatã mai micã de piele cu care sã vã acoperiþi picioarele”. Regele a fost mai întâi surprins, dar într-un final a acceptat sã-ºi facã lui “încãlþãri” cu care sã poatã strãbate toate drumurile grele ale regatului. Morala: Nu mai aºtepta ca lumea sã se schimbe aºa încât sã îþi fie þie mai uºor, mai bine. Întoarce-þi privirea cãtre tine, investeºte în tine. Drumul în viaþã nu a fost ºi nici nu va fi vreodatã facil. Dar dacã te “dotezi” corespunzãtor îi vei putea face faþã cu succes. |
||
|
Aleys Postat pe 17 August 2008 21:03 |
||
|
mi am amintit si eu o povestioara sper sa o spun bine fiindca am auzit-o,adica citit-o intr-un film..... Intr-o zi,un indian a gasit un armasar alb si foarte frumos,si l-a dus in satul, unde toata lumea l-a invidiat pentru norocul lui.dupa cateva zile incercand sa il imblanzeasca,a cazut si si-a rupt piciorul,si toata lumea radea acum de el,si si-a zis ca niciodata nu credea ca un noroc se poate transforma intr-un ghinion...curand tribul lui a intrat in razboi cu alt trib,si fiindca avea piciorul rupt nu s-a dus sa lupte,a ramas in sat...toti cei care plecasera la razboi au fost ucisi... ce am inteles eu de aici ca uneori tot raul e spre bine..si chiar daca uneori vedem doar partea rea a lucrurilor exista uneori si parti bune..cineva mi-a zis ca in orice lucru rau pe care il patim e si o parte buna..nush eu zic ca uneori poate asa e..sper ca am povestit cat de cat bine(am cam sintetizat,memoria asta ce sa ii fac) incat sa intelegeti..peace |
||
|
Postat pe 17 August 2008 21:46 |
||
sunt superbe toate povestioarele, unele chiar te fac sa te gandesti la atitudinea ta in anumite situatii , atitudine care acum , dupa ce le citesti ar fi cu totul alta ...  oanna , si eu sunt fan paulo coleho , am citit toate cartile lui si asta normal , dupa ce am terminat alchimistul , care m-a impresionat foarte tare. Mereu cand apareau noi carti de-ale lui si le vedeam in librarii mi se luminau ochii de parca as fi gasit o comoara  |
||
|
anda_1987 Postat pe 17 August 2008 22:07 |
||
|
Orice se intampla in viata este spre binele nostru... asa ca inceteaza sa-ti mai faci griji pentru viitor si uita trecutul! Dupa evenimentele de la 11 septembrie, o firma a invitat membrii ramasi ai altor firme care fusesera afectate de atentate sa imparta spatiul de birouri ramas disponibil. La una din intalnirile de dimineata, seful serviciului de securitate a spus povestile acelor oameni ramasi in viata... si motivele lor au fost toate lucruri "MICI": Asa cum probabil ati mai auzit, directorul firmei a supravietuit in ziua aceea fiindca fiul lui incepuse gradinita. Un altul a ramas in viata fiindca iesise sa cumpere gogosi. O femeie a intarziat la serviciu fiindca nu sunase ceasul desteptator. Un altul a pierdut autobuzul. Un altul si-a murdarit hainele cu mancare la micul dejun si a trebuit sa se schimbe. Altuia nu i-a pornit masina. Unul s-a intors sa raspunda la telefon. Copilul altuia nu a fost gata la timp pentru a fi dus la scoala. Altul nu a gasit un taxi. Exemplul care i-a uimit pe toti a fost al unui om care se incaltase cu o pereche de pantofi noi in dimineata aceea. Pe drum spre serviciu l-au ros pantofii si s-a oprit la farmacie sa cumpere leucoplast. De aceea este in viata astazi. Acum, cand ma intepenesc in trafic, pierd un lift, ma intorc din drum sa raspund la telefon.... adica toate acele lucruri marunte care ma enerveaza, ma gandesc ca probabil acela este locul in care Dumnezeu vrea ca eu sa ma aflu in acel moment... Data viitoare cand dimineata ta pare ca incepe prost, cand copiii se imbraca prea incet, nu gasesti cheile masinii, prinzi toate semafoarele pe rosu, nu te simti suparat sau frustrat. Dumnezeu este la datorie, datoria de a veghea asupra ta. |
||
|
Aleys Postat pe 17 August 2008 22:44 |
||
|
Legenta celor 8 minute Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus: Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important. Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce. Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: “ Ai doar 8 minute!” Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis. Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna. Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna. La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:” Nu uita ce e cel mai important!” Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om. In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important. Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: “ Bogatia sufletului.” Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele. Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: “Bogatia sufletului!” |
||
|
Aleys Postat pe 17 August 2008 22:47 |
||
| - Ce tare ma bucur sa vad ca ne inmultim ... excelente povestioare ... mii de multumiri! ... | ||
|
supermiki Postat pe 17 August 2008 23:05 |
||
|
Iubirea si Timpul Se spune ca a fost odata demult, o insula. Si pe aceasta îndepartata insula traiau toate sentimentele si valorile umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Întelepciunea… si - ca toti ceilalti - Iubirea. Într-o buna zi, sentimentele au fost anuntate ca insula era pe cale sa se scufunde si îsi pregatira navele si plecara. Doar Iubirea ramase pâna în ultimul moment. Când insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise sa ceara ajutor. Bogatia a trecut pe lânga Iubire cu o barca luxoasa. Iubirea îi zise: “Bogatie, ma poti lua cu tine?” “Nu te pot lua, caci e mult aur si argint în barca mea si nu am loc pentru tine.” Iubirea se hotarî atunci sa ceara ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe-acolo într-o superba nava. “Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?” “Nu te pot ajuta, Iubire…” - raspunse Orgoliul - “aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava”. Atunci Iubirea implora Tristetea, care trecea pe lânga ea: “Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!” “Oh Iubire,” – îi raspunse Tristetea – “sunt atât de trista încât trebuie sa ramân singura...” Chiar si Buna Dispozitie trecu pe lânga Iubire, dar era atât de multumita, încât nici nu auzi ca este strigata. Dintr-o data se auzi o voce: “Vino Iubire, te iau cu mine “ Vorbea un batrân. Iubirea se simti atât de recunoscatoare si plina de bucurie, încât uita sa îl întrebe pe batrân cine este. De cum sosira pe tarm, batrânul pleca. Iubirea îsi dadu seama cât de mult îi datora batrânului si a întrebat Cunoasterea: “Cunoastere, îmi poti spune cine m-a ajutat?” “A fost Timpul” – a raspuns Cunoasterea. “Timpul?” - se întreba Iubirea – “De ce tocmai Timpul m-a ajutat?” Cunoasterea, plina de întelepciune, raspunse: “Pentru ca numai Timpul e în stare sa înteleaga cât de importanta e Dragostea în viata!” |
||
|
Aleys Postat pe 17 August 2008 23:05 |
||
|
Alege optimismul Rob este tipul de om pe care þi-ar plãcea sã-l cunoºti: e întotdeauna bine dispus ºi are întotdeauna ceva pozitiv de spus. Dacã cineva îl intreabã cum îi merge, el rãspunde: “Dacã ar fi mai bine de atât, ar fi nevoi de doi oameni pentru atâta bine!” E un optimist. Dacã un coleg are o zi rea, Rob reuºeºte întotdeauna sã-l facã sã vadã partea pozitivã a situaþiei. Am devenit curios ºi într-o zi l-am întrebat: “Nu înþeleg, nu este cu putinþã sã fii optimist în toate zilele, tu cum reuºeºti?” Rob îmi rãspunse: “În fiecare zi când mã trezesc, ºtiu cã am douã posibilitãþi: Pot sã aleg sã fiu bine dispus sau pot sã aleg sã fiu rãu dispus. ªi aleg sã fiu bine dispus. Când mi se intâmplã ceva rãu, pot sã aleg între a fi o victimã sau pot sã aleg sã învãþ din ce mi s-a întâmplat. ªi eu aleg sã învãþ. De fiecare datã când cineva vine la mine sã se lamenteze pentru ceva, pot sã aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege sã-l ajut sã vadã latura pozitivã a vieþii. ªi eu aleg întotdeauna partea bunã a vieþii. “Dar asta nu este întotdeauna aºa de uºor” i-am spus. “Ba da, zise Rob, întreaga viaþã este o problemã de opþiuni. Când îndepãrtezi din viaþã tot ceea ce nu conteazã cu adevãrat, totul devine o chestiune de opþiuni. Depinde de tine sã alegi cum sã reacþionezi la diverse situaþii, tu trebuie sã decizi cum sã-i laºi pe alþii sã-þi influenþeze atitudinea faþã de viaþã. Tu alegi sã fii bine sau rãu dispus. Pânã la sfârºit tu eºti acela care decizi cum sã-þi trãieºti viaþa”. Dupã aceastã discuþie am pierdut legãtura cu Rob fiindcã mi-am schimbat locul de muncã, dar adesea mã regãseam gândindu-mã la cuvintele lui atunci când optam pentru ceva în viaþã în loc sã reacþionez la evenimente. Apoi am aflat cã Rob a avut un accident groaznic la locul de muncã, a cãzut de la 18 metri înãlþime ºi dupã o operaþie de 8 ore ºi dupã o îndelungatã spitalizare a ieºit având o placã de oþel în spate. M-am dus sã-l vãd ºi l-am întrebat dacã se simte tot atât de bine. “Vrei sã vezi cicatricile mele?” “Dar cum faci sã rãmâi pozitiv dupã ce þi s-a întâmplat?” “În timp ce cãdeam, primul lucru care mi-a venit în minte a fost fetiþa mea. Apoi în timp ce zãceam pe pãmânt, mi-am zis cã pot sã aleg între a muri ºi a trãi. ªi am ales sã trãiesc!” “Dar nu þi-a fost fricã?” “Atunci când m-au dus la spital ºi am vãzut expresiile feþelor surorilor ºi doctorilor, mi-a fost fricã fiindcã era de parcã se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a întrebat dacã am alergie ºi am rãspuns: DA! Toþi m-au privit ºi atunci am urlat: sunt alergic la gravitaþie! Toþi au izbucnit în râs, ºi eu le-am spus: acum operaþi-mã ca pe un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!” Rob m-a învãþat cã în fiecare zi avem posibilitatea de a alege sã trãim o viaþã deplinã. ªi este inutil sã fim mereu îngrijoraþi pentru mâine fiindcã fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie sã trãim, ºi mâine ne vom gândi la problemele de mâine. La urma urmei, azi este ziua de mâine pentru care îþi fãceai probleme ieri. |
||
|
Aleys Postat pe 17 August 2008 23:09 |
||
nu am somnnnnnnnnnn......... 
|
||
|
Aleys Postat pe 18 August 2008 04:18 |
||
|
Era o data un tanar visator si se plimba pe malul unei mari. Si mergand asa visator intalni un pestisor care ii spuse ca acolo se afla cel mai mare diamant neslefuit printre pietrele din nisipul marii si ca acel diamant neslefuit are aceeasi forma ca si pietrele obisnuite numai ca e CALD cand il iei in mana. Zis si facut, tanarul visator se apuca de treaba. - lua o piatra, era rece .. o arunca in mare - lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare - lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare - lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare - lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare - lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare - lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare - lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare ... ... si facu asa cativa ani. - lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare - lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare ... pana intr-o zi cand: - - lua o alta piatra, era CALDA .. o arunca si pe aceasta in mare.... |
||
|
Aleys Postat pe 18 August 2008 04:21 |
||
|
Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tânar se apropie într-o buna zi si îl întreba: - Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati? Batrânul îi raspunse intai, printr-o întrebare: - Cum erau locuitorii cetatii de unde vii? - Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo. - Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batrânul. Putin dupa aceea, un alt tânar se apropie de omul nostru si îi puse aceeasi întrebare: - Abia am sosit în acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati? Omul nostru incepu prin a-i raspunde cu aceeasi întrebare: - Cum erau locuitorii cetatii de unde vii? - Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit. - Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batrânul. Un negutator care îsi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe când cel de-al doilea tânâr se îndeparta, se întoarse spre batrân si îi zise cu repros: - Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi întrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane? - Fiule, fiecare poarta lumea sa în propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun în trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si în alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de încredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce stim noi |
||
|
Aleys Postat pe 18 August 2008 04:38 |
||
|
Pentru a reflecta Un prieten a deschis sertarul dulapului soþiei sale ºi a ridicat un pachet învelit în hârtie de mãtase: - Acesta, nu este un simplu pachet, e lenjerie, a spus el. A aruncat hârtia de împachetat ºi a observat mãtasea rafinatã ºi dantela. - A cumpãrat aceastã lenjerie, prima datã când am fost la New York, acum 9 ani. Nu a folosit-o niciodatã. A pãstrat-o pentru o ocazie deosebitã ... Bine....cred cã aceasta este ocazia. S-a apropiat de pat ºi a aºezat lenjeria lângã celelate haine pe care urma sã le ducã la pompele funebre... Soþia lui tocmai murise... Întorcându-se spre mine spuse: - Nu pãstra nimic pentru o ocazie deosebitã, fiecare zi trãitã este o ocazie deosebitã. Încã mã gândesc la aceste cuvinte...Deja mi-au schimbat viaþa. Acum citesc mai mult ºi fac curat mai puþin. Mã aºez pe terasã ºi admir priveliºtea fãrã sã observ buruienile grãdinii. Petrec mai mult timp cu familia ºi cu prietenii, ºi mai puþin la serviciu. Am înþeles cã viaþa ar trebui sã fie un ºablon de experienþe de care sã te bucuri, nu o luptã pentru a supravieþui ... Nu mai pãstrez nimic.... Folosesc paharele de cristal zilnic. Îmi pun paltonul nou pentru a merge la cumpãrãturi, dacã aºa decid ºi aºa am chef. Nu mai pãstrez cel mai bun parfum pentru ocaziile speciale, îl folosesc oricând am chef. Frazele " într-o bunã zi..." ºi " într-una din zilele acestea..." încep sã disparã din vocabularul meu. Dacã ceva meritã sã fie vãzut, auzit sau fãcut, vreau sã vãd, sã aud ºi sã fac acum. Nu sunt sigur ce ar fi fãcut soþia prietenului meu, dacã ar fi ºtiut cã nu ar fi aici pentru ziua de mâine pe care noi toþi o ignorãm destul de mult . Cred cã ar fi telefonat celor din familie, prietenilor apropiaþi ...Poate cã i-ar fi sunat pe câþiva din vechii ei prieteni pentru a-ºi cere scuze pentru eventualele supãrãri din trecut ºi sã se împace cu ei . Aceste lucruri nefãcute, sunt cele care m-ar supãra dacã aº ºtii cã am orele limitate. Aº fi supãrat pentru cã nu mi-am mai vãzut prietenii buni, cei cu care m-aº fi pus în contact " într-o bunã zi..."... Supãrat pentru cã nu am scris anumite scrisori pe care mã gândeam sã le scriu " într-una din zilele acestea". Supãrat ºi trist pentru cã nu le spusesem fraþilor ºi copiilor cât de mult îi iubesc. Acum, încerc sã nu întârzii, sã nu reþin, sã nu pãstrez nimic din ce ar aduce râsete ºi veselie vieþilor noastre. ªi în fiecare dimineaþã îmi spun cã este o zi deosebitã...Fiecare orã, fiecare minut este deosebit. |
||
|
_fantoma_ Postat pe 18 August 2008 10:06 |
||
|
vas, sa ma ia naiba, ma gandesc la toate lucruril puse de-o parte pt zile negre! cred ca-i timpul sa le scot de la naftalina! superb si la toti accei prieteni pierduti pe traseul vietii, pe care-i sun la zilele de nastere!
|
||
|
Postat pe 18 August 2008 10:25 |
||
|
Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective. Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie. Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte. O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale. Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane. De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine. In cutia ta cate piersici sunt… si ce ai de gand sa faci cu ele?? |
||
|
Aleys Postat pe 18 August 2008 13:14 |
||
|
O legenda veche spune ca mai demult oamenii erau buni. Dar au profitat atat de mult de puterea divina din ei incat Brahma, stapanul tuturor zeilor, a decis sa le ia aceasta putere si sa o ascunda intr-un loc unde va fi imposibil de gasit. Tot ce i-a ramas sa faca era sa gaseasca ascunzatoarea potrivita. A fost convocat consiliul zeilor pentru a se gasi solutia. Zeii au sugerat: "De ce sa nu ingropam puterile omului in pamant?" Brahma a raspuns: "Nu, nu vom face asta pentru ca omul va sapa adanc si le va gasi." Atunci zeii au spus: "In acest caz, sa le trimitem divinitatea pe cel mai adanc fund al oceanului." Dar Brahma a raspuns din nou: "Mai devreme sau mai tarziu omul va explora adancurile oceanului si cu siguranta ca o vor gasi si o vor aduce la suprafata." Astfel zeii au concluzionat: "Nici pamantul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divina sa fie in siguranta, insa alte idei de ascunzatoare nu mai avem." Brahma a exclamat dintr-o data: "Iata ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adanc inauntrul lui pentru ca este singurul loc unde nu va cauta." De atunci incoace, conform legendei, omul a cautat in toata lumea, a explorat, a urcat si a sapat cautand ceva ce a fost in tot acest timp inauntrul lui. |
||
|
Aleys Postat pe 18 August 2008 13:22 |
||
| imi place ultima.. e atata adevar in ea | ||
|
Postat pe 18 August 2008 13:31 |
||
|
Cu mult timp în urmã trãia un împãrat care, într-una din zile, îi spuse cãlãreþului sãu: - Încalecã-þi calul! Strãbate cãlare cât mai mult pãmânt. Când nu mai poþi, opreºte-te iar rãsplata îþi va fi întreaga suprafaþã pe care vei reuºi sã o acoperi. Sigur pe sine ºi îndrãzneþ, cãlãreþul a pornit la drum ºi a alergat cât de iute a putut ca sã poatã sã acopere cât mai mult pãmânt. A þinut-o aºa zi ºi noapte iar când obosea sau îi era foame nu se oprea deloc deoarece vroia sã acopere foarte mult pãmânt. A ajuns la un punct când a acoperit o suprafaþã substanþialã de pãmânt însã, oboseala ºi foametea l-au strãpus lâsându-l fãrã pic de vlagã. Apoi s-a întrebat: “De ce m-am forþat atât de mult sã acopãr o suprafaþã atât de mare de pãmânt? Acum sunt pe moarte ºi am nevoie doar de un petec de pãmânt unde sã mã îngrop!” Morala Povestioara aceasta este foarte similarã cu cea a cãlãtoriei vieþii noastre. Ne forþãm în fiecare zi atât de mult ºi de tare pentru a face bani ºi pentru a câºtiga putere sau recunoºtinþã. Neglijãm, din pãcate, sãnãtatea noastrã, timpul pe care ar trebui sã-l acordãm familiei noastre, sã ne dedicãm hobby-urilor pe care le avem ºi, de asemenea, sã apreciem ºi frumuseþiile meleagurilor din jurul nostru. Într-o zi, când ne vom uita în urmã ne vom da seama cã nu avem nevoie de chiar atâtea lucruri ºi atunci nu vom mai fi capabili sã întoarcem timpul înapoi pentru a recupera ceea ce am pierdut. Viaþa nu este legatã doar de a face bani ºi de a câºtiga putere. Cu siguranþã viaþa nu înseamnã numai muncã! Munca este necesarã doar pentru a ne bucura de frumuseþiile ºi plãcerile vieþii. Trebuie sã existe o balanþã între: muncã ºi joacã, familie ºi timpul personal. Trebuie sã te decizi cum sã þi echilibrezi viaþa ca sã îþi fie cât mai bine. Defineºte-þi prioritãþiile, dã-þi seama dacã eºti capabil/ã sã faci compromisuri iar unele decizii lasã-le sã fie luate pe baza instinctelor. Fericirea este intenþia ºi scopul vieþii, este întregul þel al existenþei umane. Si atunci, ia-o mai uºor, fã ceea ce-þi doreºti sã faci ºi apreciazã fiecare zi. Viaþa este fragilã, viaþa este scurtã. Trãieºte un stil de viaþã echilibrat ºi bucurã-te la maxim! |
||
|
Aleys Postat pe 18 August 2008 13:46 |
||
|
Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata. Iti recomand s-o citesti, intrucat acest scurt text scris de catre unul dintre cei mai stralucitori latinoamericani din ultimii ani este mai mult decat miscator. "Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic. As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica. As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata! Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu. Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor... Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste. Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna. Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor. Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii. Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita. Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii. Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine." |
||
|
Aleys Postat pe 18 August 2008 13:50 |
||
si mie tot acea legenda imi place ce mai mult,oanna 
|
||
|
Aleys Postat pe 18 August 2008 13:56 |
||
|
Frumos
|
||
|
iris_4_ever Postat pe 18 August 2008 14:01 |
||
|
ca sa facem un pic de haz de necaz,,,am sa zis ca in cutia mea sunt multe piersici,,,,ce am de gand sa fac cu ele?? Tuica !!! :)) astept doar sa fermenteze :)) O mica glumita sa mai detensionam atmosfera... Povestioarele sunt cu adevarat profunde,,,dar cateodata e bine sa mai si zambim :) si pentru asta va ofer o povestioara mai speciala, despre noi femeile: O croitoreasa cosea intr-o dupa-amiaza pe malul raului. La un moment dat ii cazu degetarul in apa.Femeia incepu sa planga atat de tare, incat aparu Dumnezeu si o intreba: -“De ce plangi, copila mea?“ Femeia ii povesti ca si-a scapat degetarul in rau si ca are mare nevoie de el, pentru lucrul ei, prin care isi ajuta barbatul sa intretina familia lor saraca. Dumnezeu baga mana in apa si scoase un degetar de aur batut cu rubine. -Acesta este degetarul tau?“ -Nu“raspunse femeia Dumnezeu cauta din nou in rau si scoase un degetar din aur batut cu smaralde. -„Dar acesta,e degetarul tau?“ -„Nu“,raspunse femeia In sfarsit scoasedin apa un degetar de piele. -„Acesta e degetarul meu!“ spuse femeia bucuroasa. -Vazand cat de cinstita e femeia, Dumnezeu i le darui pe toate trei. Femeia pleca fericita acasa. Peste cativa ani femeia se plimba cu sotul ei pe malul raului. Barbatul aluneca, cazu in apa si disparu in valuri. Femeia incepu sa planga atat de tare incat Dumnezeu o auzi din nou si veni sa o intrebe ce necaz are: -„O, Doamne, sotul meu a cazut in rau“ , spuse femeia plangand Domnul se scufunda in valuri si iesi apoi la mal cu George Clooney. -„El este sotul tau?“ -„Da“ raspunse femeia Dumnezeu se umplu de manie: -Ai mintit ! Acesta nu este sotul tau !“ Femeia raspunse:„Doamne, te rog sa ma ierti dar si sa ma intelegi“ “Daca as fi spus NU la George Clooney, l-ai fi scos apoi pe Brad Pitt. Daca as fi spus NU, din nou, l-ai fi adus apoi pe sotul meu. Si daca la el as fi raspuns DA, mi i-ai fi dat pe toti trei. Stii Doamne, eu nu mai simt ca la 20 de ani, n-as putea sa port de grija la trei barbati. Doar DIN ACEST MOTIV am raspuns DA la George Clooney.“ Dumnezeu impresionat, ii spuse femeii ca poate sa-l pastreze pe George Clooney. MORALA:Cand o femeie minte, o face din cele mai bune si onorabile motive,si in interesul tuturor :)) |
||
|
aricica_pogonica Postat pe 18 August 2008 14:59 |
||
|
Aici e locul unde intru cu cea mai mare placere,toate povestile sunt atat de frumoase. Am si eu o povestioara. Sufletele pereche Se spune ca demult,barbatul si femeia aveau acelasi suflet. Zeii gelosi vazand atata armonie si fericire intre oameni,au decis sa-i desparta,aruncandu-i in toate colturile lumii. De atunci oamenii ratacesc prin viata cautand sufletul pereche. Multi il gasesc.Alti il intalnesc dar nu-l recunosc. |
||
|
andreea1976 Postat pe 18 August 2008 15:16 |
||
|
||
|
pysyca Postat pe 18 August 2008 15:22 |
||
 dar piersicile se strica in cutie
|
||
|
Aleys Postat pe 18 August 2008 15:23 |
||
|
Cele 7 minuni ale lumii Unui grup de studenþi i s-a cerut sã recompunã lista celor ºapte minuni ale lumii, adaptatã timpurilor pe care le trãim. Au existat multe diferenþe, dar iatã lucrãrile care au obþinut calificative maxime: 1. Piramidele din Egipt 2. Taj Mahal 3. Marele Canion 4. Canalul Panama 5. Empire State Building 6. Basilica San Pietro din Roma 7. Marele zid chinezesc În timp ce se citeau lucrãrile, profesorul a observat cã o studentã încã mai scria. Profesorul a întrebat studenta dacã are dificultãþi ºi ea a rãspuns: « E atât de greu sã decizi, sunt atâtea minuni pe lume! « Profesorul a întrebat dacã o poate ajuta. Studenta a ezitat puþin ºi apoi a rãspuns: »cred cã cele ºapte minuni ale lumii sunt: » 1. a vedea 2. a auzi 3. a mângâia 4. a savura 5. A simþi 6. a râde 7. a iubi Colegii au rãmas tãcuþi. Aceste lucruri sunt aºa de simple încât nu ne dãm seama cât sunt de minunate! Lucrurile preþioase nu pot fi cumpãrate sau construite de om |
||
|
Paula_Maria Postat pe 18 August 2008 17:03 |
||
| Subiect | Mesaje | Ultimul Mesaj |
|---|---|---|
| compatibilitate: el balanta - ea berbec | 3 | De la: Kathara 21 Aprilie 2009 00:59 |
| poate dura o iubire inte un arab si o romanca? | 31 | De la: daniellap 3 August 2016 15:20 |
| Voi ce parere aveti? | 15 | De la: miss_darine 12 Noiembrie 2009 18:13 |
|
|
||
| Jucarii pentru bebe - help! | 3 | De la: larase 3 Octombrie 2014 13:04 |
| Km iti poti enerva parintii ?? | 41 | De la: roz5blue6lila7 17 Decembrie 2010 17:30 |
Site-ul Kudika.ro este creat si administrat de SC Internet Corp SRL.
Pentru propuneri de colaborare privind promovarea pe site-ul kudika.ro,
va rugam sa contactati departamentul de vanzari la sales@internetcorp.ro
Sediul social: Bucuresti, Str. Putul lui Zamfir nr. 28, Sector 1
Solicitarile cu privire la protectia datelor cu caracter personal pot fi trimise la email gdpr@internetcorp.ro
Termenul legal in care poti primi un raspuns din partea noastra este de 30 zile calendaristice.