povestioare ...

Subiect nou
Alege alt forum  
Voteaza:
Rating curent povestioare ...: (4.6 din 38 voturi)
 
Pagini: << 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 >> Sari la pagina:
supermiki Avatarul lui supermiki

940 mesaje
Membru din: 19/07/2008
Oras: sibiu

- iti multumesc ...
Cine vrea sa realizeze ceva cauta mijloace ... cine nu - cauta scuze! ...
necunoscut Avatarul lui necunoscut

1 mesaj
Membru din: 1/01/1970

uite.. inca una draguta..



Un calugar avea o gradina cu flori... si ii placea foarte mult sa lucreze la ea .. si ii crestea inima cand vedea cat de frumoase se faceau florile . Intr-o zi o vaca de prin partea locului intra in gradina calugarului si incepu sa manace din flori .. distrugand o mare parte din ele. Calugarul vazand aceasta se supara, lua o piatra si lovi vaca care din cauza loviturii a murit. Calugarul realiza ce facuse si se cai puternic ... insa ii aparu o idee.. Cine este cel care actioneaza de nu chiar Dumnezeu.. ? nu spune toata lumea ca totul se intampla pt ca asa vrea Dumnezeu..? deci nu eu am omorat vaca ci Dumnezeu .. el actioneaza prin mine.. si fericit cu acest gand isi relua activitatea de zi cu zi.

Dumnezeu vazand aceasta se hotari sa ii dea o lectie si ii aparu calugarului inainte sub forma unui cersetor.. incepu sa ii laude gradina:

- Vai dar ce gradina frumoasa aveti .. dar ce flori minunate .Cine le a facut ... cine a facut aceasta minunatie ?

La care calugarul raspunse incantat :

- Eu

La care dumnezeu raspunse:

- Ei atunci, sa stii ca daca e asa.. tot tu ai omorat si vaca.



morala

esti responsabil pt tot ceea ce faci, inceteaza sa cauti scuze in jurul tau. D-zeu iti da intotdeauna 2 optiuni.. dar decizia e numai si numai a ta.
Raporteaza abuz de limbaj
aricica_pogonica Avatarul lui aricica_pogonica

903 mesaje
Membru din: 29/01/2008

:)) oana m-ai facut sa rad :)) ce transant e dumnezeu :))
imi place,,,,,,,,si ma bucur ca incepe lumea sa posteze povestioare,,,am sa incerc sa mai contribui si eu,,,oricum pana una alta ma apuc de cautat cartile lui paulo coehlo,,,sper sa le gasesc online k nu sunt in tara si nu am de unde sa le iau,,,,oricum daca gasesc,,,promit sa citesc ca m=ai facut curioasa :)
mersi :*
Raporteaza abuz de limbaj
Don`t worry about the people in your past…There`s a reason why they didn’ t make it to your future.
necunoscut Avatarul lui necunoscut

1 mesaj
Membru din: 1/01/1970

incepe cu ,,alchimistul,, aricyk..
si mai pune poze cu arici dulci dulci dulci!!!
Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Erau doua pietricele albaste care stateau intr-un parau de munte si desi erau ca oricare alta pietricica albastra, se considerau mai deosebite si doreau sa ” mearga in lume”. Sunt “pescuite” si asezate intr-o cutiuta, apoi mutate in alta, pana cand intr-un tarziu au fost lipite pe un zid, fixate cu lovituri de ciocan, langa alte pietricele colorate. Sunt mereu nemultumite, si se hotarasc sa fuga. Cer unui firicel da apa sa le ajute sa se elibereze si acesta nu se lasa mult rugat. Astfel, sapand, apa le ajuta sa se elibereze. Cad, si privesc zidul pe care fusesera. Era un minunat mozaic, cu mii de pierticele viu colorate si aurii care formau chipul Fecioarei Maria. Dar ceva lipsea! Chipul bland avea ceva neobisnuit: ii lipseau ochii. Ele, cele doua pietricele colorate, fusesera tocmai ochii.
Dumnezeu are un plan cu fiecare om, si fiecare gand, fapta, fiecare vorba are importanta ei.
Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
În timpuri de mult uitate, trăia un rege care conducea o țară prosperă.

Într-una din zile, acesta s-a dus să viziteze unul dintre cele mai îndepărtate colțuri ale regatului său. Când s-a întors la palat a început să se plângă de cât de tare îl dureau picioarele întrucât a fost prima datã când a străbătut o cale atât de lungã iar drumul a fost stâncos și dificil.

Prin urmare s-a decis să ia măsuri. A poruncit oamenilor săi să acopere fiecare drum din întreg regatul cu piele. În mod cert va fi nevoie de mii de piei de vite și va costa o uriașă sumă de bani.

Unul dintre slujitorii săi înțelepți a cutezat însă să-i spună regelui: “Măria ta, de ce să cheltuiți fără folos atâția bani. Mai bine porunciți să vă taie o bucată mai mică de piele cu care să vă acoperiți picioarele”.

Regele a fost mai întâi surprins, dar într-un final a acceptat să-și facă lui “încălțări” cu care să poată străbate toate drumurile grele ale regatului.


Morala:
Nu mai aștepta ca lumea să se schimbe așa încât să îți fie ție mai ușor, mai bine. Întoarce-ți privirea către tine, investește în tine. Drumul în viațã nu a fost și nici nu va fi vreodată facil. Dar dacă te “dotezi” corespunzător îi vei putea face față cu succes.






Raporteaza abuz de limbaj
necunoscut Avatarul lui necunoscut

1 mesaj
Membru din: 1/01/1970

mi am amintit si eu o povestioara sper sa o spun bine fiindca am auzit-o,adica citit-o intr-un film.....
Intr-o zi,un indian a gasit un armasar alb si foarte frumos,si l-a dus in satul, unde toata lumea l-a invidiat pentru norocul lui.dupa cateva zile incercand sa il imblanzeasca,a cazut si si-a rupt piciorul,si toata lumea radea acum de el,si si-a zis ca niciodata nu credea ca un noroc se poate transforma intr-un ghinion...curand tribul lui a intrat in razboi cu alt trib,si fiindca avea piciorul rupt nu s-a dus sa lupte,a ramas in sat...toti cei care plecasera la razboi au fost ucisi...
ce am inteles eu de aici ca uneori tot raul e spre bine..si chiar daca uneori vedem doar partea rea a lucrurilor exista uneori si parti bune..cineva mi-a zis ca in orice lucru rau pe care il patim e si o parte buna..nush eu zic ca uneori poate asa e..sper ca am povestit cat de cat bine(am cam sintetizat,memoria asta ce sa ii fac) incat sa intelegeti..peace
Raporteaza abuz de limbaj
anda_1987 Avatarul lui anda_1987

3 mesaje
Membru din: 7/11/2007

sunt superbe toate povestioarele, unele chiar te fac sa te gandesti la atitudinea ta in anumite situatii , atitudine care acum , dupa ce le citesti ar fi cu totul alta ...
oanna , si eu sunt fan paulo coleho , am citit toate cartile lui si asta normal , dupa ce am terminat alchimistul , care m-a impresionat foarte tare. Mereu cand apareau noi carti de-ale lui si le vedeam in librarii mi se luminau ochii de parca as fi gasit o comoara
Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Orice se intampla in viata este spre binele nostru... asa ca inceteaza sa-ti mai faci griji pentru viitor si uita trecutul!

Dupa evenimentele de la 11 septembrie, o firma a invitat membrii ramasi ai altor firme care fusesera afectate de atentate sa imparta spatiul de birouri ramas disponibil.

La una din intalnirile de dimineata, seful serviciului de securitate a spus povestile acelor oameni ramasi in viata... si motivele lor au fost toate lucruri "MICI":


Asa cum probabil ati mai auzit, directorul firmei a supravietuit in ziua aceea fiindca fiul lui incepuse gradinita.

Un altul a ramas in viata fiindca iesise sa cumpere gogosi.

O femeie a intarziat la serviciu fiindca nu sunase ceasul desteptator.

Un altul a pierdut autobuzul.

Un altul si-a murdarit hainele cu mancare la micul dejun si a trebuit sa se schimbe.

Altuia nu i-a pornit masina. Unul s-a intors sa raspunda la telefon.

Copilul altuia nu a fost gata la timp pentru a fi dus la scoala.

Altul nu a gasit un taxi.

Exemplul care i-a uimit pe toti a fost al unui om care se incaltase cu o pereche de pantofi noi in dimineata aceea.

Pe drum spre serviciu l-au ros pantofii si s-a oprit la farmacie sa cumpere leucoplast.

De aceea este in viata astazi.

Acum, cand ma intepenesc in trafic, pierd un lift, ma intorc din drum sa raspund la telefon.... adica toate acele lucruri marunte care ma enerveaza, ma gandesc ca probabil acela este locul in care Dumnezeu vrea ca eu sa ma aflu in acel moment...

Data viitoare cand dimineata ta pare ca incepe prost, cand copiii se imbraca prea incet, nu gasesti cheile masinii, prinzi toate semafoarele pe rosu, nu te simti suparat sau frustrat.

Dumnezeu este la datorie, datoria de a veghea asupra ta.
Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Legenta celor 8 minute

Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus:



Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important.





Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce.



Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: “ Ai doar 8 minute!”



Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis.



Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.



Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna.



La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:” Nu uita ce e cel mai important!”



Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om.



In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important.



Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: “ Bogatia sufletului.”

Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.



Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: “Bogatia sufletului!”



Raporteaza abuz de limbaj
supermiki Avatarul lui supermiki

940 mesaje
Membru din: 19/07/2008
Oras: sibiu

- Ce tare ma bucur sa vad ca ne inmultim ... excelente povestioare ... mii de multumiri! ...
Raporteaza abuz de limbaj
Cine vrea sa realizeze ceva cauta mijloace ... cine nu - cauta scuze! ...
Fosta membra Kudika.ro
Iubirea si Timpul

Se spune ca a fost odata demult, o insula. Si pe aceasta îndepartata insula traiau toate sentimentele si valorile umane:

Buna Dispozitie, Tristetea, Întelepciunea… si - ca toti ceilalti - Iubirea.

Într-o buna zi, sentimentele au fost anuntate ca insula era pe cale sa se scufunde si îsi pregatira navele si plecara.

Doar Iubirea ramase pâna în ultimul moment.

Când insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise sa ceara ajutor.

Bogatia a trecut pe lânga Iubire cu o barca luxoasa. Iubirea îi zise:

“Bogatie, ma poti lua cu tine?”

“Nu te pot lua, caci e mult aur si argint în barca mea si nu am loc pentru tine.”

Iubirea se hotarî atunci sa ceara ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe-acolo într-o superba nava.

“Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?”

“Nu te pot ajuta, Iubire…” - raspunse Orgoliul - “aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava”.

Atunci Iubirea implora Tristetea, care trecea pe lânga ea:

“Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!”

“Oh Iubire,” – îi raspunse Tristetea – “sunt atât de trista încât trebuie sa ramân singura...”

Chiar si Buna Dispozitie trecu pe lânga Iubire, dar era atât de multumita, încât nici nu auzi ca este strigata.

Dintr-o data se auzi o voce:

“Vino Iubire, te iau cu mine “

Vorbea un batrân.

Iubirea se simti atât de recunoscatoare si plina de bucurie, încât uita sa îl întrebe pe batrân cine este.

De cum sosira pe tarm, batrânul pleca.

Iubirea îsi dadu seama cât de mult îi datora batrânului si a întrebat Cunoasterea:

“Cunoastere, îmi poti spune cine m-a ajutat?”

“A fost Timpul” – a raspuns Cunoasterea.

“Timpul?” - se întreba Iubirea – “De ce tocmai Timpul m-a ajutat?”

Cunoasterea, plina de întelepciune, raspunse:

“Pentru ca numai Timpul e în stare sa înteleaga cât de importanta e Dragostea în viata!”




Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Alege optimismul


Rob este tipul de om pe care ți-ar plăcea să-l cunoști: e întotdeauna bine dispus și are întotdeauna ceva pozitiv de spus.

Dacă cineva îl intreabă cum îi merge, el răspunde: “Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoi de doi oameni pentru atâta bine!” E un optimist. Dacă un coleg are o zi rea, Rob reușește întotdeauna să-l facă să vadă partea pozitivă a situației.

Am devenit curios și într-o zi l-am întrebat: “Nu înțeleg, nu este cu putință să fii optimist în toate zilele, tu cum reușești?”

Rob îmi răspunse: “În fiecare zi când mă trezesc, știu că am două posibilități: Pot să aleg să fiu bine dispus sau pot să aleg să fiu rău dispus. Și aleg să fiu bine dispus. Când mi se intâmplă ceva rău, pot să aleg între a fi o victimă sau pot să aleg să învăț din ce mi s-a întâmplat. Și eu aleg să învăț. De fiecare dată când cineva vine la mine să se lamenteze pentru ceva, pot să aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege să-l ajut să vadă latura pozitivă a vieții. Și eu aleg întotdeauna partea bună a vieții.

“Dar asta nu este întotdeauna așa de ușor” i-am spus.

“Ba da, zise Rob, întreaga viață este o problemă de opțiuni. Când îndepărtezi din viață tot ceea ce nu contează cu adevărat, totul devine o chestiune de opțiuni. Depinde de tine să alegi cum să reacționezi la diverse situații, tu trebuie să decizi cum să-i lași pe alții să-ți influențeze atitudinea față de viață. Tu alegi să fii bine sau rău dispus. Până la sfârșit tu ești acela care decizi cum să-ți trăiești viața”.

După această discuție am pierdut legătura cu Rob fiindcă mi-am schimbat locul de muncă, dar adesea mă regăseam gândindu-mă la cuvintele lui atunci când optam pentru ceva în viață în loc să reacționez la evenimente. Apoi am aflat că Rob a avut un accident groaznic la locul de muncă, a căzut de la 18 metri înălțime și după o operație de 8 ore și după o îndelungată spitalizare a ieșit având o placă de oțel în spate. M-am dus să-l văd și l-am întrebat dacă se simte tot atât de bine.

“Vrei să vezi cicatricile mele?”

“Dar cum faci să rămâi pozitiv după ce ți s-a întâmplat?”

“În timp ce cădeam, primul lucru care mi-a venit în minte a fost fetița mea. Apoi în timp ce zăceam pe pământ, mi-am zis că pot să aleg între a muri și a trăi. Și am ales să trăiesc!”

“Dar nu ți-a fost frică?”

“Atunci când m-au dus la spital și am văzut expresiile fețelor surorilor și doctorilor, mi-a fost frică fiindcă era de parcă se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a întrebat dacă am alergie și am răspuns: DA! Toți m-au privit și atunci am urlat: sunt alergic la gravitație! Toți au izbucnit în râs, și eu le-am spus: acum operați-mă ca pe un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!”

Rob m-a învățat că în fiecare zi avem posibilitatea de a alege să trăim o viață deplină. Și este inutil să fim mereu îngrijorați pentru mâine fiindcă fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie să trăim, și mâine ne vom gândi la problemele de mâine. La urma urmei, azi este ziua de mâine pentru care îți făceai probleme ieri.

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
nu am somnnnnnnnnnn.........
Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Era o data un tanar visator si se plimba pe malul unei mari. Si mergand asa visator intalni un pestisor care ii spuse ca acolo se afla cel mai mare diamant neslefuit printre pietrele din nisipul marii si ca acel diamant neslefuit are aceeasi forma ca si pietrele obisnuite numai ca e CALD cand il iei in mana.
Zis si facut, tanarul visator se apuca de treaba.
- lua o piatra, era rece .. o arunca in mare
- lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare
- lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare
- lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare
- lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare
- lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare
- lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare
- lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare
...
... si facu asa cativa ani.
- lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare
- lua o alta piatra, era rece .. o arunca si pe aceasta in mare
...
pana intr-o zi cand:

- - lua o alta piatra, era CALDA .. o arunca si pe aceasta in mare....
Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu.

Un tânar se apropie într-o buna zi si îl întreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?

Batrânul îi raspunse intai, printr-o întrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batrânul.

Putin dupa aceea, un alt tânar se apropie de omul nostru si îi puse aceeasi întrebare:
- Abia am sosit în acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?

Omul nostru incepu prin a-i raspunde cu aceeasi întrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batrânul.

Un negutator care îsi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe când cel de-al doilea tânâr se îndeparta, se întoarse spre batrân si îi zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi întrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?
- Fiule, fiecare poarta lumea sa în propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun în trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si în alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de încredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce stim noi
Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Pentru a reflecta


Un prieten a deschis sertarul dulapului soției sale și a ridicat un pachet învelit în hârtie de mătase:
- Acesta, nu este un simplu pachet, e lenjerie, a spus el.
A aruncat hârtia de împachetat și a observat mătasea rafinată și dantela.
- A cumpărat această lenjerie, prima dată când am fost la New York, acum 9 ani. Nu a folosit-o niciodată. A păstrat-o pentru o ocazie deosebită ... Bine....cred că aceasta este ocazia.
S-a apropiat de pat și a așezat lenjeria lângă celelate haine pe care urma să le ducă la pompele funebre... Soția lui tocmai murise...
Întorcându-se spre mine spuse:
- Nu păstra nimic pentru o ocazie deosebită, fiecare zi trăită este o ocazie deosebită.

Încă mă gândesc la aceste cuvinte...Deja mi-au schimbat viața.

Acum citesc mai mult și fac curat mai puțin. Mă așez pe terasă și admir priveliștea fără să observ buruienile grădinii. Petrec mai mult timp cu familia și cu prietenii, și mai puțin la serviciu.

Am înțeles că viața ar trebui să fie un șablon de experiențe de care să te bucuri, nu o luptă pentru a supraviețui ...

Nu mai păstrez nimic....
Folosesc paharele de cristal zilnic.
Îmi pun paltonul nou pentru a merge la cumpărături, dacă așa decid și așa am chef.
Nu mai păstrez cel mai bun parfum pentru ocaziile speciale, îl folosesc oricând am chef.
Frazele " într-o bună zi..." și " într-una din zilele acestea..." încep să dispară din vocabularul meu.

Dacă ceva merită să fie văzut, auzit sau făcut, vreau să văd, să aud și să fac acum.

Nu sunt sigur ce ar fi făcut soția prietenului meu, dacă ar fi știut că nu ar fi aici pentru ziua de mâine pe care noi toți o ignorăm destul de mult .
Cred că ar fi telefonat celor din familie, prietenilor apropiați ...Poate că i-ar fi sunat pe câțiva din vechii ei prieteni pentru a-și cere scuze pentru eventualele supărări din trecut și să se împace cu ei .

Aceste lucruri nefăcute, sunt cele care m-ar supăra dacă aș știi că am orele limitate.

Aș fi supărat pentru că nu mi-am mai văzut prietenii buni, cei cu care m-aș fi pus în contact " într-o bună zi..."...
Supărat pentru că nu am scris anumite scrisori pe care mă gândeam să le scriu " într-una din zilele acestea".
Supărat și trist pentru că nu le spusesem fraților și copiilor cât de mult îi iubesc.
Acum, încerc să nu întârzii, să nu rețin, să nu păstrez nimic din ce ar aduce râsete și veselie vieților noastre.

Și în fiecare dimineață îmi spun că este o zi deosebită...Fiecare oră, fiecare minut este deosebit.
Raporteaza abuz de limbaj
Nu cauta persoana cu care poti sa stai, caut-o pe cea fara de care nu poti sa stai !
necunoscut Avatarul lui necunoscut

1 mesaj
Membru din: 1/01/1970

vas, sa ma ia naiba, ma gandesc la toate lucruril puse de-o parte pt zile negre! cred ca-i timpul sa le scot de la naftalina! superb si la toti accei prieteni pierduti pe traseul vietii, pe care-i sun la zilele de nastere!
Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.

Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.

Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.

O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.

Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.

De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.

In cutia ta cate piersici sunt… si ce ai de gand sa faci cu ele??

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
O legenda veche spune ca mai demult oamenii erau buni. Dar au profitat atat de mult de puterea divina din ei incat Brahma, stapanul tuturor zeilor, a decis sa le ia aceasta putere si sa o ascunda intr-un loc unde va fi imposibil de gasit. Tot ce i-a ramas sa faca era sa gaseasca ascunzatoarea potrivita.

A fost convocat consiliul zeilor pentru a se gasi solutia.

Zeii au sugerat: "De ce sa nu ingropam puterile omului in pamant?"

Brahma a raspuns: "Nu, nu vom face asta pentru ca omul va sapa adanc si le va gasi."

Atunci zeii au spus: "In acest caz, sa le trimitem divinitatea pe cel mai adanc fund al oceanului."

Dar Brahma a raspuns din nou: "Mai devreme sau mai tarziu omul va explora adancurile oceanului si cu siguranta ca o vor gasi si o vor aduce la suprafata."

Astfel zeii au concluzionat: "Nici pamantul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divina sa fie in siguranta, insa alte idei de ascunzatoare nu mai avem."

Brahma a exclamat dintr-o data: "Iata ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adanc inauntrul lui pentru ca este singurul loc unde nu va cauta."

De atunci incoace, conform legendei, omul a cautat in toata lumea, a explorat, a urcat si a sapat cautand ceva ce a fost in tot acest timp inauntrul lui.
Raporteaza abuz de limbaj
necunoscut Avatarul lui necunoscut

1 mesaj
Membru din: 1/01/1970

imi place ultima.. e atata adevar in ea
Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Cu mult timp în urmă trăia un împărat care, într-una din zile, îi spuse călărețului său:

- Încalecă-ți calul! Străbate călare cât mai mult pământ. Când nu mai poți, oprește-te iar răsplata îți va fi întreaga suprafață pe care vei reuși să o acoperi.

Sigur pe sine și îndrăzneț, călărețul a pornit la drum și a alergat cât de iute a putut ca să poată să acopere cât mai mult pământ. A ținut-o așa zi și noapte iar când obosea sau îi era foame nu se oprea deloc deoarece vroia să acopere foarte mult pământ.

A ajuns la un punct când a acoperit o suprafață substanțială de pământ însă, oboseala și foametea l-au străpus lâsându-l fără pic de vlagă. Apoi s-a întrebat: “De ce m-am forțat atât de mult să acopăr o suprafață atât de mare de pământ? Acum sunt pe moarte și am nevoie doar de un petec de pământ unde să mă îngrop!”

Morala

Povestioara aceasta este foarte similară cu cea a călătoriei vieții noastre.

Ne forțăm în fiecare zi atât de mult și de tare pentru a face bani și pentru a câștiga putere sau recunoștință. Neglijăm, din păcate, sănătatea noastră, timpul pe care ar trebui să-l acordăm familiei noastre, să ne dedicăm hobby-urilor pe care le avem și, de asemenea, să apreciem și frumusețiile meleagurilor din jurul nostru. Într-o zi, când ne vom uita în urmă ne vom da seama că nu avem nevoie de chiar atâtea lucruri și atunci nu vom mai fi capabili să întoarcem timpul înapoi pentru a recupera ceea ce am pierdut.

Viața nu este legată doar de a face bani și de a câștiga putere. Cu siguranță viața nu înseamnă numai muncă! Munca este necesară doar pentru a ne bucura de frumusețiile și plăcerile vieții. Trebuie să existe o balanță între: muncă și joacă, familie și timpul personal. Trebuie să te decizi cum să ți echilibrezi viața ca să îți fie cât mai bine. Definește-ți prioritățiile, dă-ți seama dacă ești capabil/ă să faci compromisuri iar unele decizii lasă-le să fie luate pe baza instinctelor.

Fericirea este intenția și scopul vieții, este întregul țel al existenței umane. Si atunci, ia-o mai ușor, fă ceea ce-ți dorești să faci și apreciază fiecare zi. Viața este fragilă, viața este scurtă. Trăiește un stil de viață echilibrat și bucură-te la maxim!

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata.

Iti recomand s-o citesti, intrucat acest scurt text scris de catre unul dintre cei mai stralucitori latinoamericani din ultimii ani este mai mult decat miscator.

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."






Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
si mie tot acea legenda imi place ce mai mult,oanna
Raporteaza abuz de limbaj
iris_4_ever Avatarul lui iris_4_ever

6666 mesaje
Membru din: 15/07/2008
Oras: bucuresti

Frumos
Raporteaza abuz de limbaj
aricica_pogonica Avatarul lui aricica_pogonica

903 mesaje
Membru din: 29/01/2008

ca sa facem un pic de haz de necaz,,,am sa zis ca in cutia mea sunt multe piersici,,,,ce am de gand sa fac cu ele?? Tuica !!! :)) astept doar sa fermenteze :)) O mica glumita sa mai detensionam atmosfera... Povestioarele sunt cu adevarat profunde,,,dar cateodata e bine sa mai si zambim :) si pentru asta va ofer o povestioara mai speciala, despre noi femeile:

O croitoreasa cosea intr-o dupa-amiaza pe malul raului. La un moment dat ii cazu degetarul in apa.Femeia incepu sa planga atat de tare, incat aparu Dumnezeu si o intreba:
-“De ce plangi, copila mea?“ Femeia ii povesti ca si-a scapat degetarul in rau si ca are mare nevoie de el, pentru lucrul ei, prin care isi ajuta barbatul sa intretina familia lor saraca.
Dumnezeu baga mana in apa si scoase un degetar de aur batut cu rubine.
-Acesta este degetarul tau?“
-Nu“raspunse femeia
Dumnezeu cauta din nou in rau si scoase un degetar din aur batut cu smaralde.
-„Dar acesta,e degetarul tau?“
-„Nu“,raspunse femeia
In sfarsit scoasedin apa un degetar de piele.
-„Acesta e degetarul meu!“ spuse femeia bucuroasa.
-Vazand cat de cinstita e femeia, Dumnezeu i le darui pe toate trei. Femeia pleca fericita acasa.

Peste cativa ani femeia se plimba cu sotul ei pe malul raului. Barbatul aluneca, cazu in apa si disparu in valuri. Femeia incepu sa planga atat de tare incat Dumnezeu o auzi din nou si veni sa o intrebe ce necaz are:
-„O, Doamne, sotul meu a cazut in rau“ , spuse femeia plangand
Domnul se scufunda in valuri si iesi apoi la mal cu George Clooney. -„El este sotul tau?“
-„Da“ raspunse femeia
Dumnezeu se umplu de manie:
-Ai mintit ! Acesta nu este sotul tau !“
Femeia raspunse:„Doamne, te rog sa ma ierti dar si sa ma intelegi“
“Daca as fi spus NU la George Clooney, l-ai fi scos apoi pe Brad Pitt. Daca as fi spus NU, din nou, l-ai fi adus apoi pe sotul meu. Si daca la el as fi raspuns DA, mi i-ai fi dat pe toti trei. Stii Doamne, eu nu mai simt ca la 20 de ani, n-as putea sa port de grija la trei barbati. Doar DIN ACEST MOTIV am raspuns DA la George Clooney.“
Dumnezeu impresionat, ii spuse femeii ca poate sa-l pastreze pe George Clooney.

MORALA:Cand o femeie minte, o face din cele mai bune si onorabile motive,si in interesul tuturor :))
Raporteaza abuz de limbaj
Don`t worry about the people in your past…There`s a reason why they didn’ t make it to your future.
andreea1976 Avatarul lui andreea1976

3916 mesaje
Membru din: 7/11/2007

Aici e locul unde intru cu cea mai mare placere,toate povestile sunt atat de frumoase.
Am si eu o povestioara.

Sufletele pereche

Se spune ca demult,barbatul si femeia aveau acelasi suflet.

Zeii gelosi vazand atata armonie si fericire intre oameni,au decis sa-i desparta,aruncandu-i in toate colturile lumii.

De atunci oamenii ratacesc prin viata cautand sufletul pereche.

Multi il gasesc.Alti il intalnesc dar nu-l recunosc.
Raporteaza abuz de limbaj
Ca sa-ti atingi obiectivele trebuie sa fii un visator…. Asa ca nu mai pierde vremea, trimite totul la naiba si du-te sa te culci !!!
pysyca Avatarul lui pysyca

9 mesaje
Membru din: 7/11/2007
Oras: bucuresti

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
dar piersicile se strica in cutie
Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra Kudika.ro
Cele 7 minuni ale lumii

Unui grup de studenți i s-a cerut să recompună lista celor șapte minuni ale lumii, adaptată timpurilor pe care le trăim. Au existat multe diferențe, dar iată lucrările care au obținut calificative maxime:
1. Piramidele din Egipt 2. Taj Mahal 3. Marele Canion 4. Canalul Panama 5. Empire State Building 6. Basilica San Pietro din Roma 7. Marele zid chinezesc
În timp ce se citeau lucrările, profesorul a observat că o studentă încă mai scria.
Profesorul a întrebat studenta dacă are dificultăți și ea a răspuns: « E atât de greu să decizi, sunt atâtea minuni pe lume! « 
Profesorul a întrebat dacă o poate ajuta.
Studenta a ezitat puțin și apoi a răspuns: »cred că cele șapte minuni ale lumii sunt: »
1. a vedea
2. a auzi
3. a mângâia
4. a savura
5. A simți
6. a râde
7. a iubi
Colegii au rămas tăcuți.


Aceste lucruri sunt așa de simple încât nu ne dăm seama cât sunt de minunate!
Lucrurile prețioase nu pot fi cumpărate sau construite de om
Raporteaza abuz de limbaj
Pagini: << 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 >> Sari la pagina: