Telefon
031 228 61 20
& 031 228 61 23
Mai multe
Mai multe
| - superba ... | ||
|
supermiki Postat pe 20 August 2008 21:31 |
||
|---|---|---|
| - superba ... | ||
|
supermiki Postat pe 20 August 2008 21:31 |
||
|
Am recitit recent o întâmplare, care poate fi un bun exemplu a ceea ce înseamna daruirea de sine. În vremurile de început ale istoriei omenirii au trait doua surori care lucrau împreuna aceiasi bucata de pamânt, ce le-a ramas mostenire de la parinti. În fiecare seara când se întorceau de la câmp, ele împarteau în mod egal tot ceea ce reuseau sa adune în ziua respectiva. Daca în acea zi adunasera grâu, orez sau porumb, seara ele împarteau cantitatea pe care o adunasera, câte o jumatate pentru fiecare. Una dintre surori era singura. Pentru ca nu se maritase, nu mai avea pe nimeni altcineva caruia sa-i poarte de grija în familia ei.Cealalta însa, avea sot, si multi copii. Într-o seara dupa ce au împartit ceea ce adunasera, când a ajuns acasa , sora ce nu mai avea pe nimeni în familie, si-a ridicat o mare întrebare. Mustrata ca a luat jumatate din recolta pe care o strânsesera, si-a zis în cugetul ei: Nu-i corect sa împartim grâul, porumbul si orezul în parti egale. Eu sunt singura, pe când sora mea mai are pe atâti altii în familia ei carora trebuie sa le poarte de grija ! De aceia, pentru ca sa fie multumita cu ea însasi, a hotarât ca în fiecare noapte sa ia o parte din recolta ce i se cuvenea, si sa o duca în hambarul sorei sale, fara ca aceasta sa stie. În vreme ce sora care traia singura a actionat crezând ca în acest fel a facut dreptate, si sora maritata a fost cercetata de modul cum îsi împarteau recolta. Într-o noapte când nu putea sa doarma si-a zis: nu-i corect cum procedam. Eu am un sot si copii care îmi poarta de grija, dar sora mea nu are pe nimeni! De aceia s-a hotarât ca în timpul noptii sa duca o parte din recolta ce i se cuvenea în hambarul sorei sale. Multa vreme cele doua surori n-au putut dezlega minunea pe care o traiau. Desi fiecare împartea o parte din recolta, hambarul fiecareia avea dimineata aceiasi cantitate de recolta ca în timpul serii. Într-o noapte pentru cã una dintre surori a întârzâiat fata de timpul când obisnuia sa mearga spre hambarul sorei sale, acestea s-au întâlnit la jumatatea drumului dintre hambare, purtând fiecare masura de recolta pe care voia s-o ofere celeilalte. În acele momente surorile au înteles care era secretul minunii pe care o traiau. Si-au last jos vasele pline cu recolta pe care voiau s-o duca în hambarul celeilate, s-au îmbratisat si-au numit locul unde s-au întâlnit pamânt sfânt! Când împartim din ceea ce am capatat , primim înapoi cu aceiasi masura, iar locul unde exista o daruire în dragoste devine un pamnânt sfânt! |
||
|
|
||
|
Paula_Maria Postat pe 20 August 2008 21:48 |
||
|
Doi îngeri calatori s-au oprit sa-si petreaca noaptea în casa unei familii înstarite. Familia a fost rea si a refuzat sa-i lase pe îngeri sa înnopteze în camera de oaspeti. În schimb, le-a oferit o camaruta în subsol. În timp ce îsi faceau paturile, îngerul cel batrân a vazut o gaura în perete si a reparat-o imediat. Când îngerul cel tânar l-a întrebat de ce, celalalt înger i-a raspuns: " Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi ". În noaptea urmatoare îngerii au ajuns sa se odihneasca în casa unui om foarte sarac, dar foarte ospitalier, taran ce locuia împreuna cu sotia lui. Dupa ce au împartit cu ei putina mâncare ce o aveau, i-au lasat pe îngeri sa doarma în patul lor, unde se puteau odihni în voie. Când s-au trezit a doua zi, îngerii i-au gasit pe taran si pe sotia lui plângând. Singura lor vaca al carei lapte era unicul lor venit, murise pe câmp. Îngerul cel tânar s-a înfuriat si l-a intrebat pe cel batrân, cum se poate întampla un asemenea lucru? " Primul om avea tot… si totusi l-ai ajutat ", a spus el. " A doua familie avea atât de putin, dar era în stare sa imparta totul, si tu i-ai lasat vaca sa moara ". " Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi ", i-a raspuns îngerul cel batrân. "Când am stat în subsol am observat ca în gaura din perete era depozitat aur. De vreme ce stapânul era orbit de lacomie si era incapabil sa-si împarta bogatia cu altcineva, am astupat zidul ca sa nu o mai gaseasca. Noaptea trecuta când am dormit în patul familiei de tarani, îngerul mortii a venit dupa sotia lui. I-am dat în schimb vaca. Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi. Uneori chiar asa se intampla când lucrurile nu se desfasoara asa cum ar trebui." |
||
|
Aleys Postat pe 21 August 2008 00:09 |
||
Felicitari pt acest topic. Este poate cel mai bun si educativ de pe acest forum. Povestioarele voastre sunt minunate 
|
||
|
Postat pe 21 August 2008 03:46 |
||
Citit...acum o sa dorm linistita 
|
||
|
iris_4_ever Postat pe 21 August 2008 04:49 |
||
| presupun ca te-ai dus la nanic... | ||
|
Postat pe 21 August 2008 05:20 |
||
|
Doamne da-mi vointa sa cred in fiecare zi, da-mi putere sa ma pot obisnui cu ceea ce nu pot schimba, da-mi curajul sa lupt cu ceea ce pot schimba si da-mi intelepciunea de a le deosebi una de alta! |
||
|
olga43 Postat pe 21 August 2008 19:53 |
||
|
CIUDATENIILE VREMURILOR NOASTRE Azi avem o mare casa si o mare familie … Multe facilitati … dar mai putin timp … Suntem mai invatati … dar avem mai putine sentimente … Stim mai multe … dar ne lipseste discernamantul … Avem mai multi experti … dar mai multe probleme … Mai multa medicina … si mai putina sanatate … Ne consumam mai mult … Inbatranim mai repede … Suntem mai usor de manipulat … Ne enervam mai repede … Gandim prea mult inainte de a incepe sa facem ceva … Citim tot mai putin … Ne uitam tot mai mult la televizor … Avem mai putin timp pentru noi … Ne inbogatim cantitativ, dar saracim calitativ … Povestim prea mult, iubim prea putin … si prea des renuntam … Am invatat sa pretuim viata … dar nu sa o traim … am adaugat ani la viata noastra, dar ne-am trait viata in acesti ani … Ni s-a deschis orizontul, dar ni s-a sters punctual de vedere … Consumam mai mult si avem mai putin …castigam mai mult si ne distram mai putin … Facem mari eforturi pentru a cunoaste astrele ,,, dar nu gasim calea de a ne vizita vecinii de peste drum … Am cucerit spatial din adancurile sale … dar nu stim prea multe despre noi insine … Am reusit sa dezintegram atomul … dar nu in folosul nostru … Am scris mult … am invatat putin, am planuit mult … am obtinut putin … Am invatat sa pornim la drum … dar fara sa stim unde ajungem … Am devenit mai bogati … dar mai putin morali … Am construit mai multe calculatoare, ca sa avem mai multa informatie si pentru a o multiplica …dar comunicam mai putin … Acumulam multa informatie, nu intotdeauna o intelegem … dar tot mai rar o folosim … Avem multa distractie in jurul nostrum … dar prea des suntem tristi … Avem multe feluri de mancare … darn u inseamna ca stim sa ne hranim … Avem salarii duble … dar devenim tot mai singuri … Avem in jur case mari … dar sunt tot mai multi oameni ai strazii … Traieste fiecare zi ca pe o ocazie speciala!! Priveste inauntrul cuvintelor, citeste tot mai mult, pune-ti sentimentele inaintea a ceea ce vezi, pretuieste viata si uita de nevoile de o clipa!! Petrece tot mai mult cu cei dragi, fii acolo unde te regasesti, fii tu insuti !!!!! |
||
|
supermiki Postat pe 21 August 2008 22:41 |
||
| - Excelent Paula ... cat adevar ... daca am citi mai mult ... si mai multi ... | ||
|
supermiki Postat pe 21 August 2008 22:58 |
||
| este perfect adevarat..ce ne-am face daca n-am mai putea spera...ce zici dany 13...trebuie sa citesti neaparat aceasta povestioara.. speranta aici nu moare, le poate reaprinde pe toate, eu zic chiar le *intretine*multumesc tuturor care stiti astfel de lucruri..am sa ma documentez si eu sa va pot da ceva frumos.pe curand sa fiti cu toate cele patru lumanari aprinse.zile bune sa aveti. | ||
|
just28 Postat pe 22 August 2008 16:32 |
||
De la: Paula_Maria, la data 2008-08-20 21:48:34scuze..n-am vrut s-o ciez. am recunoscut-o.Parintele (preotul)ne spune foarte des astfel de povestioare, si-l admir pentru aceasta,desi alti credincioi il critica pe motiv ca nu spune din biblie..mie imi place...am sa-i cer lui si va transmit(cand am timp)si voua.pe curand |
||
|
just28 Postat pe 22 August 2008 16:38 |
||
| f frumos....cel mai mare defect este k uitam d Dumnezeu....n ingrijim d cele lumesti si il uitam p El.... | ||
|
luminita_i Postat pe 22 August 2008 19:42 |
||
| Am citit absolut tot. Multumesc tuturor! Oameni care gandesc asemeni personajelor din aceste povestiri aduc lumina in lume. Sper mult sa se lipesca macar cat de putin ceva din ele de inimile noastre, sa nu ramana doar vorbe. Daca mai aveti hrana pt suflet, mai vreau. | ||
|
amme22 Postat pe 22 August 2008 20:35 |
||
|
Cele 3 porti... Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept. - Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata? - Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip, dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti. Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul. Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta. Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii. Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi: SCHIMBA LUMEA. Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc. Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa. El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara. Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept care-l intreba: - Ce-ai invatat tu pe acest drum? - Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine. - Bine, zise batranul. Utilizeaza-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete. Si disparu. Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris: SCHIMBA-I PE CEILALTI. Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari. El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa. Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba: - Ce ai invatat tu, deci, pe acest drum? - Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine, prind radacina toate aceste lucruri. - Ai dreptate, spuse batranul. Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi. Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI. Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi. El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau. Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese, dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba: - Ce ai invatat tu pe acest drum? - Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge. - Asa este, spuse batranul. - Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez. - Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu. Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris: ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI. Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens. In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale. Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca. Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba: - Ce-ai invatat in plus pe acest drum? - Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat. - Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe. Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria ACCEPTA-I PE CEILALTI. Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase. Batranul intelept aparu din nou si-l intreba: - Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum? - Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt. - Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul. Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: ACCEPTA LUMEA. Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor. Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba: - Ce-ai invatat pe drumul acesta? - Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie. - Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti. Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea! Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna |
||
|
Aleys Postat pe 22 August 2008 23:56 |
||
|
Batranul si nepotul A fost odata,tare demult,un batran...El locuia cu fiul sau, cu nora si nepotul.Intr-o zi sotia fiului ii spuse: "Auzi draga, hai sa ii amenajam un loc in grajd tatalui tau ca aici ne incurca... Asa o sa avem mai mult spatiu...", sotul initial nu a vrut, dar pana la urma se lasa convins. Cu un carlig de lemn il luara pe Batran si il transportasera in grajd. Copilul care asistase la toata scena, se duse si lua carligul de lemn si il puse foarte bine in casa. Tatal vazandu-l il intreba : - La ce iti trebuie acel carlig ? - Pai, acum nu imi trebuie dar, si tu vei ajunge ca tataie, si atunci cu siguranta imi va trebui,raspunse copilul... In urmatoarea clipa Batranul fuse adus inapoi in casa si trai cele mai frumoase clipe! |
||
|
Aleys Postat pe 22 August 2008 23:58 |
||
|
Dragostea vindeca sufletul 1. Batranul Amfilohie dadea acest sfat: "Iubeste-L pe Unicul ca toti sa te iubeasca. Nu numai oamenii te vor iubi, ci si vietuitoarele fara ratiune, caci, atunci cand harul divin se manifesta, el atrage ca un iubitor tot ce este inaintea lui. Si nu numai ca te vor iubi, ci te vor si respecta, caci pe chipul tau va straluci fata curata si feciorelnica a Celui pe care tu-L iubesti si adori". 2. Batranul Iosif Isihastrul le zicea calugarilor sai: "Ceea ce nu-i dam lui Dumnezeu spre a fi intrebuintat de El, este intrebuintat de diavol. De aceea Domnul ne-a dat porunca sa-L iubim din tot sufletul si din toata inima, pentru ca cel rau sa nu gaseasca nici loc nici odihna pentru a locui in noi". 3. Despre iubirea pe care trebuie sa o avem fata de Hristos, Batranul Amfilohie zicea: "Pana ce inima noastra nu este locuita de dragostea lui Hristos, nu putem face nimic. Suntem ca niste barci fara carburant in motor." Si el adauga: "Sa ne aducem aminte de Hristos cu dragoste, si atunci inima noastra va tresalta de bucurie". 4. Dragostea niciodata nu se sfarseste. Chiar daca se adreseaza mai multora, nu se imputineaza. Batranul Epifanie zicea: "Dragostea adevarata se aseamana cu flacara unei lumanari. Oricate alte lumanari s-ar aprinde din ea, flacara primeia ramane intreaga si nu se micsoreaza deloc. Si, fiecare noua lumanare, are aceeasi flacara ca si precedentele". 5. Batranul Iosif spunea: "Cand Harul lucreaza in sufletul celui ce se roaga, dragostea lui Dumnezeu il copleseste si el nu poate decat sa suporte ceea ce resimte. Aceasta dragoste se intoarce apoi spre lume si spre oameni, pe care ii iubeste intr-atat incat cere sa ia asupra sa toate nenorocirile si suferintele omenesti pentru a-i usura pe altii. In general aceasta dragoste compatimeste cu toate ispitele si incercarile, chiar cu cele ale fiintelor fara ratiune, pana acolo incat plange gandindu-se ca acestea sufera! Acestea sunt caracteristicile dragostei care provoaca si suscita rugaciunea. De aceea marii rugatori nu incetau de a mijloci pentru lume. Ni se pare straina si cutezatoare rugaciunea lor, dar ea prelungeste viata pe pamant. Sa stiti ca daca acesti rugatori ar dispare, acesta ar fi sfarsitul lumii". 6. Batranul Ironim zicea: "Vrei sa iubesti oamenii? Iubeste-L pe Hristos si vei vedea cat ii vei iubi pe oameni, chiar daca nu vrei. Dragostea care vine din dragostea lui Hristos este dragoste puternica si veritabila. Iubeste-L pe Hristos!" 7. Dragostea este semnul dupa care se recunosc crestinii. Batranul Amfilohie zicea: "Noi trebuie sa avem dragoste fata de persoana lui Hristos. Aceasta dragoste este necesara vietii sufletului nostru: dragoste fata de creaturile lui Dumnezeu, fata de animale, de copaci, de flori, de pasari, si mai ales fata de om, cea mai perfecta dintre creaturile lui Dumnezeu". 8. Acelasi batran povatuia: "Dragostea cereasca, copilul meu, sa-ti umple mereu inima. Umple-o numai de doriri inalte si dumnezeiesti. Te vei bucura atunci de soaptele dumnezeiesti ale Fiintei adorate, care se bucura sa vorbeasca cu tine atunci cand inima ta a devenit tronul Sau. Trebuie sa-ti pastrezi neincetat inima ca un chivot sfant si imaculat". 9. Noi ii admiram pe Sfintii Parinti ai Bisericii noastre pentru nevointele ascetice pe care le-au implinit. Dar oare ce le dadea forta de a le indura? Batranul Antim sublinia: "Parintii aveau platosa credinta neclintita in Dumnezeu si straluceau de doriri sfinte. Dumnezeu ii lasa sa simta incercarea suferintelor atat cat voia, apoi le dadea harul Sau si socoteau ca nimic aceste suferinte". 10. Despre dragostea pe care trebuie sa o avem pentru cei ce ne stanjenesc si ne chinuiesc, Batranul Porfirie zicea: "Orice om care ne jigneste, ne face rau, ne calomniaza sau este nedrept cu noi, este unul dintre fratii nostri cazut in mainile diavolului. Pana ce-l intalnim pe acest frate, noi trebuie sa plangem mult, sa suferim dimpreuna cu el si sa ne rugam lui Dumnezeu, in liniste si cu staruinta, ca-n ceasul dificil al ispitei sa ne intareasca si sa aiba mila de fratele nostru, victima diavolului. Si Dumnezeu ne va ajuta, atat pe noi cat si pe fratele nostru". 11. Despre dragostea fata de aproapele Batranul zicea: "Cand fratele nostru face o greseala, noi trebuie sa-i suportam ispita. Adevarata dragoste ne inspira sa facem sacrificii pentru aproapele nostru. Fara sacrificiul din partea noastra, daca-l judecam pe fratele nostru care a pacatuit, il facem sa cada si mai jos. Si invers, printr-un sacrificiu facut al dragostei noastre si prin rugaciunea noastra tainica pentru el, ii trezim constiinta, care se educa si-l judeca: atunci el se pocaieste si se indreapta". 12. Batranul Iosif zicea: "In prezenta unuia despre care stii ca te barfeste si te denigreaza, este aproape imposibil sa nu te tulburi inlauntrul tau, chiar daca te sfortezi sa ramai nepasator. Dar, prin iertare si rugaciune pentru acea persoana, tu contrabalansezi rana si tristetea". 13. Batranul Filotei sublinia importanta dragostei: "Daca un om construieste o casa si o lasa fara acoperis, aceasta casa nu-i foloseste la nimic. La fel este si omul care a dobandit toate virtutile si n-are dragoste: este ea o casa fara acoperis". 14. Pentru a dobandi dragostea, acelasi Batran invata: "Omul bland se curateste de pacatele sale, caci Dumnezeu locuieste in el. Omul curatit de pacate este iluminat de razele Duhului Sfant si dobandeste dragostea". 15. Batranul Porfirie zicea: "Hristos locuieste in sufletele adevaratilor crestini, si ei nu pot decat sa-i iubeasca pe toti oamenii, inclusiv pe dusmanii lor". Si adauga: "Coroana dragostei noastre fata de prieteni are si corpuri straine (interesul, recompensa, vanitatea, slabiciunea sentimentelor, simpatia patimasa) in timp ce coroana dragostei noastre fata de vrajmasi este pura". 16. Vocea iubirii schimba inima impietrita a oamenilor. Batranul Porfirie invata: "Dragostea lui Hristos trebuie sa atinga tot universul, chiar si pe hipi din Matala! As dori mult sa ma aflu acolo cu ei, nu pentru a pacatui impreuna cu ei sau pentru a-i critica pe acesti oameni, ci pentru a trai cu ei, bineinteles fara a pacatui, si a lasa dragostea lui Hristos, care schimba fiintele, sa le vorbeasca ea insasi". 17. Ascultarea este o conditie a dragostei. Batranul Iosif Isihastrul zicea: "Nu exista dragoste adevarata fara supunere. Cum poti tu sa-i iubesti si sa slujesti altora daca nu te supui vointei lor? Fiecare fapta de dragoste adevarata este slujire, si cei ce practica ascultarea fac o dubla lucrare: pe de o parte, isi arata increderea in cel ce porunceste si, pe de alta parte, dragostea pusa in practica, prin serviciu ce i-l ofera". 18. Batranul Amfilohie zicea: "Eu am fost nascut pentru a-i iubi pe toti oamenii. Ca sunt turci, negri sau albi, nu ma intereseaza. Vad pe chipul fiecarui om chipul lui Dumnezeu. Si pentru acest chip a lui Dumnezeu, eu sunt gata la orice sacrificiu". 19. Gheorghe, Batranul din Drama, de asemenea, ii invata pe crestini sa fie iubitori: "Crestinul care-i iubeste pe toti oamenii si mai ales ii iarta pe cei ce i-au facut rau, merita sa primeasca rasplata de la Dumnezeu. Caci daca implinim toate faptele bune, dar nu-l iubim pe aproapele, nu facem nimic. Suntem un zero, un nimic! Iubirea, fratii mei, iubirea o cere Dumnezeu de la noi!" 20. Batranul Porfirie zicea: "Pentru ca toti sa te iubeasca, trebuie ca tu mai intai sa-i iubesti". |
||
|
Aleys Postat pe 23 August 2008 00:04 |
||
|
Adevarata dragoste Moise Mendelsson, bunicul cunoscutului compozitor german, a fost un bãrbat departe de a fi chipes. Dimpotrivã, pe lângã faptul cã era mic de staturã, avea o cocoasã grotescã. Într-o zi l-a vizitat pe un comerciant din Hamburg, care avea o fatã foarte drãgutã, pe care o chema Frumtje. Moise se îndrãgosti disperat de fata care îl privea cu vãditã repulsie pentru înfãtisarea sa. Când a vizitat casa negustorului, înainte de plecare, Moise si-a luat inima în dinti, s-a dus la etaj, unde era camera fetei, pentru a schimba ultimele cuvinte cu ea. Era de o frumusete cereascã, iar el se zbãtea în chinurile iadului atunci când fata refuza sã se uite mãcar la el. Dupã câteva încercãri de a lega o conversatie, Moise a întrebat-o timid: "Stiti de ce cãsãtoriile se fac în cer?". "Da", a spus fata, în timp ce se uita mereu în pãmânt. "Dar dumneavoastrã stiti de ce?". "Da, stiu", a rãspuns el. "Vedeti, în cer, la nasterea fiecãrui bãiat, Domnul îl anuntã care va fi fata cu care se va cãsãtori. Când m-am nãscut eu, mi s-a arãtat viitoarea mireasã. Domnul mi-a zis: Mireasa ta va fi cocosatã. Atunci i-am spus Domnului: Doamne, o femeie cocosatã ar fi o tragedie. Dã-mi mie cocoasa si las-o pe ea sã fie frumoasã." Fascinatã de cuvintele lui, Frumtje si-a ridicat ochii din podea, acordând mâna sa mai târziu omului cãruia i-a fost o sotie credincioasã. |
||
|
Aleys Postat pe 23 August 2008 00:06 |
||
|
Si Dumnezeu a creat femeia O legenda povesteste ca la inceputul lumii, cand Dumnezeu a hotarat sa creeze femeia, el vazu ca epuizase toate materialele in barbat si ca nu mai dispunea de nimic... In fata dilemei si dupa o profunda meditatie iata ce a facut: a luat rotunzimea lunii, suavele curbe ale valurilor, tandra aderenta a zorelelor, miscarea tremurata a frunzelor, silueta subtire a palmierului, tenta delicata a florilor, privirea indragostita a cerbului si veselia razei de soare. Timiditatea randunicii, vanitatea paunului, suavitatea lebedei, duritatea diamantului, blandetea porumbelului, cruzimea tigrului, ardoarea focului si raceala zapezii. El a amestecat ingredientele atat de diferite si a facut femeia,pe care i-a daruit-o barbatului. Dupa o saptamana barbatul vine si spune: "Doamne, creatura pe care mi-ai daruit-o ma face nefericit. Ea imi cere toata atentia mea, nu ma lasa niciodata singur, vorbeste mult, plange fara motiv, ma face sa sufar. Ti-o inapoiez, nu mai vreau sa traiesc cu ea. "Bine", raspunse Dumnezeu si i-a luat femeia. Dupa o saptamana barbatul vine si spune: "Doamne, ma simt foarte singur de cand ti-am inapoiat creatura pe care ai facut-o pentru mine. Ea canta si juca alaturi de mine, ea ma privea cu tandrete. Privirea ei ma mangaia. Ea radea si rasul ei era ca o muzica, ea era frumoasa si atingerea ei era dulce. Doamne,te implor,da-mi-o inapoi, nu mai pot trai fara ea!" |
||
|
Aleys Postat pe 23 August 2008 00:08 |
||
|
Eu sunt Brahma, tu esti brahma Un discipol a invatat de la maestrul sau urmatoarea sutra: "Eu sunt Brahma, tu esti Brahma, totul este Brahma". Maestrul i-a spus sa mediteze cat mai des la aceasta sutra si el era foarte sarguincios. Intr-o zi, in timp ce mergea prin oras, discipolul vede ca toti oamenii alergau speriati in directia opusa celei in care mergea el. "De ce alergi?", il intreaba pe unul dintre ei. "Cum, nu stii? Elefantul alb a evadat de la circ si acum calca totul in picioare", ii raspunde omul si fuge mai departe. "Aaaa, eu sunt Brahma, el e Brahma, totul este Brahma, ce pot sa patesc?" se intreaba discipolul si merge mai departe. Ajunge pe strada unde se afla elefantul alb. La capatul ei se vedea un nor de praf si oameni care fugeau ingroziti. Isi da seama ca acolo e elefantul si merge linistit mai departe, zicandu-si in continuare: "eu sunt Brahma, el e Brahma, totul este Brahma, ce pot sa patesc?". Elefantul alb era deja aproape de el. Dintr-un tufis apropiat se aude o voce: "ascunde-te, vine elefantul alb si calca totul in picioare!". "Nuuu, ce pot sa patesc?" raspunde discipolul. "Eu sunt Brahma, el e Brahma, totul este Brahma". Elefantul ajunge la el, il calca fara ezitare si pleaca mai departe. Cand isi revine, se duce mai mult tarandu-se direct la maestru, ii povesteste ce a patit si il intreaba inca socat: "Maestre, nu mi-ai spus tu ca totul este Brahma? Ca el e Brahma, eu sunt Brahma?". Maestrul il priveste cu compasiune si ii raspunde: "da, dar si vocea din tufis e tot Brahma". |
||
|
Aleys Postat pe 23 August 2008 00:10 |
||
|
Vrei sa stii cand e dragoste si cand nu? Atunci fii atent aici: Palmele ti-au transpirat, inima-ti bate puternic, si rasuflarea ti s-a oprit in piept? Nu e Dragoste, e Placere. Nu poti sa-ti desprinzi ochii si mainile de pe cel drag, am dreptate? Nu e Dragoste, e Pofta. Il doresti pentru ca stii ca este acolo? Nu e Dragoste, e Singuratate. Esti acolo, pentru ca partenerul vrea sa fii? Nu e Dragoste, e Loialitate. Ii asculti confesiunile, deoarece nu vrei sa-l ranesti? Nu e Dragoste, e Mila. Esti acolo pentru ca te saruta si te tine de mana? Nu e Dragoste, esti de neincredere. Esti impreuna cu el doar pentru ca privirea lui/ei te face sa tresari un pic? Nu e Dragoste, e Infatuare. Ii ierti greselile pentru ca tii la el/ea? Nu e Dragoste, e Prietenie. Ii spui ca el/ea ca este gandul care il ai in minte toata ziua? Nu e Dragoste, e Minciuna. Esti dispus sa dai lucrurile tale preferate pentru ca el/ea sa se simta bine? Nu e Dragoste, e Caritate. Inima ta e plina de durere atunci cand el/ea este trist/a? Atunci e Dragoste. II accepti greselile pentru ca ele fac parte din felul ei/lui de a fi? Atunci e Dragoste. Plangi pentru durerea ei/lui chiar daca el/ea este puternic/a? Atunci e Dragoste. Ochii ei/lui iti vad adevarata inima, si iti atinge sufletul asa de adanc ca te doare? Atunci e Dragoste. II vei da inima ta, viata ta, moartea ta? Atunci e Dragoste. Acum, daca Dragostea e dureroasa si ne tortureaza, oare de ce Iubim? De ce Dragostea este tot ce cautam in viata? Aceasta durere, aceasta agonie, aceasta tortura? De ce? Pentru ca este...Dragoste. Se-ntampla sa gasesti iubire in locuri simple si ciudate, sa treci fara sa sti pe langa ea. Poti s-o gasesti pe strada, in locuri neumblate, departe fi sau poate chiar in fata ta. Iubirea nu-i la nesfarsit si totusi capat nu-i gasesti. E ca un labirint, in care alergi fara de rost, un camp, un camp imens pe care toata viata ratacesti si cauti peste tot de ploaie un adapost. Ai vrut iubirea, ai vrut iubire sa gasesti departe-n zari nemarginite, ai fost un orb, ea s-a aflat in palma ta mereu, in aripile fluturelui, de vantul aspru zdrentuite, si chiar in culorile infinitului curcubeu. Iubire, iubire poti gasi si-n a sufletului tau armura rece, in fulgii de zapada ce-ti cad pe chip neincetat, in iarna grea, in fiecare clipa ce spre eternitate trece, si visele pe care-n urma le-ai lasat. Daca albastrul cer ti-a asezat iubire pe ploapele inchise, si obosit ai adormit sperand sa poti visa, trezeste-te, trezeste-te, zadarnic o cauti in ale tale vise, deschide ochii, e chiar in fata ta, e chiar aici. |
||
|
Aleys Postat pe 23 August 2008 00:20 |
||
|
Socrate si zvonurile In Grecia antica Socrate (469- 399 DC), era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui. Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus: - Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai? - Stai o clipa,ii replica Socrate. Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei. - Trei? - Asa este,a continuat Socrate. Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat? - Nu,spuse omul. De fapt doar am auzit despre el. - E-n regula,zise Socrate. Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine? - Nu, dimpotriva.. . - Deci,a continuat Socrate, vrei sa-mi ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat? Omul a dat din umeri, putin stanjenit. Socrate a continuat. - Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba - filtrul Folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos? - Nu, nu chiar... - Ei bine,a conchis Socrate, daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui? Omul era invins si s-a rusinat. Si astfel Socrate nu a aflat niciodata ca nevasta-sa il insela cu studentul respectiv |
||
|
Aleys Postat pe 23 August 2008 00:36 |
||
|
Un cãlãtor ostenit s-a aºezat la umbra unui copac fãrã sã ºtie cã acesta era un copac fermecat, care putea îndeplini orice dorinþã. Cum stãtea el aºa pe pãmântul tare s-a gândit cât de plãcut ar fi sã se odihneascã într-un pat moale. Pe datã patul a rãsãrit alãturi. Uluit, omul s-a întins în pat, spunându-ºi cã s-ar simþi în culmea fericirii dacã o tânãrã i-ar masa picioarele înþepenite. Pe data o fatã a apãrut ºi a început sã îi maseze picioarele într-un chip nespus de plãcut. „Mi-e foame, ºi-a spus omul ºi ar fi straºnic sã mãnânc ceva chiar acum.” A apãrut pe datã o masã încãrcatã cu tot soiul de bunãtãþi ºi cãlãtorul s-a ospãtat pe sãturate. I se închideau ochii de vin ºi de obosealã. S-a lungit, aºadar, pe pat, gândindu-se la minunatele întâmplãri din ziua aceea. „Am sã dorm un ceas – douã. Numai sã nu treacã pe aici vreun tigru, în timp ce dorm.” Tigrul a ieºit ca din pãmânt ºi l-a sfârtecat. De aceea e bine sa ne gandim intotdeauna la lucrurile pe care le dorim...nu la cele care ne-ar putea face rau |
||
|
Aleys Postat pe 23 August 2008 00:38 |
||
|
Înainte de a-ºi da sufletul, un bãtrân s-a rugat sã i se îndeplineascã o dorinþã. Voia sã vadã cum era raiul ºi iadul. ªi cum trãise cinstit, dorinþa i-a fost îndeplinitã. Mai întâi a fost dus în iad, unde a vãzut mese întinse ºi încãrcate cu bucate ademenitoare, doar cã mesenii pãreau flãmânzi ºi mânioºi. Erau aºezaþi la doi metri de masã ºi se foloseau de niºte beþe lungi de tot, astfel încât nu izbuteau sã ducã nimic la gurã. Aceasta fiind pricina suferinþei ºi supãrãrii lor. Omul a fost dus apoi în rai, unde a avut parte de aceeaºi priveliºte. - Iatã, a spus el la întoarcere. Mesele sunt la fel, mâncarea aºijderea, beþele tot aºa. Numai cã mesenii pãreau mulþumiþi ºi sãtui. - Cum aºa? - Pentru cã se hrãneau unii pe alþii. |
||
|
Aleys Postat pe 23 August 2008 00:39 |
||
|
Un cãlugãr zen se pregãtea sã vorbeascã în piaþa mare a satului. κi compusese cu grijã discursul ºi se pregãtea sã citeascã, când o palã bruscã de vânt a fãcut sã îi zboare foile în crengile unui lãmâi. Luat prin surprindere, incapabil sã-ºi gãseascã ºirul predicii, a zis: - Prieteni, iatã în rezumat ceea ce voiam sã vã spun. Când mi-e foame, mãnânc; când mi-e somn, dorm! - Dar nu toatã lumea face aºa, maestre? A întrebat cineva din mulþime. - Nu! Nu în acelaºi fel! - De ce, maestre? - Când oamenii mãnâncã, se gândesc la o mie de lucruri; când adorm, se gândesc la problemele lor. Iatã de ce nu fac la fel ca mine! ªi cãlugãrul a coborât în mijlocul lor, a primit darurile, iar celor care încã îi puneau întrebãri, le rãspundea: - Detaliile le veþi gãsi în crengile lãmâiului… |
||
|
Aleys Postat pe 23 August 2008 00:40 |
||
|
Un negustor bogat a plecat într-o cãlãtorie. Un hoþ, deghizat ºi el în negustor, l-a însoþit cu intenþia ca, imediat ce se va ivi momentul potrivit, sã-l jefuiascã. În fiecare dimineaþã, înainte de a pãrãsi hanul în care poposiserã peste noapte, negustorul îºi numãra banii ºi-i punea în buzunar. Seara, mergea sã se culce fãrã cea mai micã urmã de suspiciune. În vreme ce dormea, hoþul începea sã-i caute prin toate lucrurile, fãrã însã a gãsi locul în care acesta îºi pãstra banii. Dupã mai multe nopþi de cãutare zadarnicã, hoþul s-a resemnat ºi i-a mãrturisit negustorului adevãrata sa intenþie ºi l-a rugat sã-i spunã unde reuºise sã ascundã banii atât de bine. Negustorul a replicat: „ªtiam de la bun început ce doreai sã faci. Astfel cã, în fiecare noapte, puneam banii sub perna ta. Astfel, puteam sã dorm fãrã grijã, ºtiind cã acesta este singurul loc în care tu nu ai fi cãutat niciodatã". |
||
|
Aleys Postat pe 23 August 2008 00:42 |
||
| cel mai bun lucru este ca EL nu ne uita niciodata pe noi, de acolo de sus ne vegheaza toate actiunile noastre nu stiu cum de nu-L simtim...nesintitorii..nerecunoscatori ce suntem!!!!! | ||
|
just28 Postat pe 23 August 2008 17:04 |
||
|
Odata un maestru chinez indemnat de intuitie a plecat in tarile occidentale pentru a calauzi cautatori.. A inchiriat o sala mare, a organizat pregatirea afiselor si anunturilor dar la ora stabilita , timpul trecea si el nu aparea.. sala era aproape plina , 2000 de platitori de bilete.. dupa o ora au fost anuntati ca masestrul a avut niste probleme care l-au retinut si va mai intarzia 10 minute .. din cei 1000 care mai erau acum s-au ridicat inca 500.. dupa alta jumatate de ora in sala mai erau doar 80.. deja incepusera sa converseze unii cu altii pe teme de spiritualitate , la un moment dat intra pe scena un batraior chinez cu parul si hainele usor ravasite.. si cu mersul cam .. impleticit , privirea usor incetosata si un pic euforica.. dar inainta .. brusc incepu sa cante ca pentru el un fragment de cantecel in limba natala dar se opri ca sa remarce entuziasmat cat de apetisanta este blonda cu fusta scurta din randul intai.. careia i-a facut pe loc o propunere nocturna.. nu apuca sa termine ultimul cuvant si in urmatoarea secunda impiedicat cazu lat pe burta .. Dupa minutul in care reusi cu greu sa se ridice in sala mai erau doar 12 persoane.. Iar cazu. Imediat la fel de neasteptat se ridica sprinten, isi indrepta parul si hainele , privirea ii deveni brusc agera, demna ,lucida, odihnita.. si anunta pe cei ramasi ca tocmai au trecut testul care le va da dreptul sa asculte invataturile . morala aparentele inseala!! nu te lasa condus de ele |
||
|
Postat pe 23 August 2008 19:08 |
||
|
Privind prin gaura din perete,un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet: "Oare ce se afla acolo?" se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci. Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse. "Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!" Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus: "Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie". Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: "Este o capcana pentru soricei in casa!" Porcul a fost impresionat, dar a raspuns: "Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare" Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: "Este o capcana pentru soricei in casa!" Vaca i-a raspuns: "Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma poate rani in nici un fel." In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul singur capcana. In acea noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta o muscase. Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare. Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina. Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea.. Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani fermierul taie si porcul.. Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit atat de multe persoane incat fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti. Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete... Morala: Toti suntem intr-o calatorie numita viata. Atunci cand auzi ca cineva are o problema si crezi ca nu te priveste, adu-ti aminte ca daca unul dintre noi este amenintat, noi toti suntem in pericol. |
||
|
Postat pe 23 August 2008 19:20 |
||
De la: Paula_Maria, la data 2008-08-11 22:04:42CATELUL cred ca asta mi-a placut cel mai mult.. ps: e superb ce faceti aici! ES CEL MAI TARE TOPIC EVER! 
|
||
|
focsa05 Postat pe 23 August 2008 22:25 |
||
| Subiect | Mesaje | Ultimul Mesaj |
|---|---|---|
| Am mare nevoie de sfaturi | 28 | De la: _dulcik_ 2 Mai 2009 00:23 |
| vreau sa ma ingras!!! | 38 | De la: d3nyssaa_eo 6 Ianuarie 2010 20:11 |
| am nevoie de niste sfaturi....pls | 15 | De la: KauloKaty 20 Noiembrie 2009 14:56 |
|
|
||
| Brabatul fecioara cu femeia taur credeti ca se potrivesc?! | 3 | De la: one_size 22 Noiembrie 2009 21:21 |
| Albirea dintilor | 31 | De la: MillaXo 24 Ianuarie 2019 19:33 |
Site-ul Kudika.ro este creat si administrat de SC Internet Corp SRL.
Pentru propuneri de colaborare privind promovarea pe site-ul kudika.ro,
va rugam sa contactati departamentul de vanzari la sales@internetcorp.ro
Sediul social: Bucuresti, Str. Putul lui Zamfir nr. 28, Sector 1
Solicitarile cu privire la protectia datelor cu caracter personal pot fi trimise la email gdpr@internetcorp.ro
Termenul legal in care poti primi un raspuns din partea noastra este de 30 zile calendaristice.