Setari Cookie-uri

povestioare ...

Sterge praful, daca trebuie !!!

Sterge praful, daca trebuie, dar oare n-ar fi mai bine
Sa pictezi un tablou sau sa scrii o scrisoare,
Sa coci o prajitura sau sa plantezi o samanta,
Cantarind diferenta intre a vrea si a avea nevoie?

Sterge praful, daca trebuie, dar vezi ca nu prea e timp,
Cand sunt rauri in care sa inoti si munti pe care sa te cateri,
Muzica de ascultat si carti de citit,
Prieteni de iubit si viata de trait.

Sterge praful, daca trebuie, dar lumea e acolo, afara,
Cu soarele in ochii tai, cu vantul prin parul tau,
O fulguiala de zapada, o rapaiala de ploaie.
Aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata.

Sterge praful, daca trebuie, dar tine bine minte:
Batranetea va veni si ea nu e intotdeauna blanda.
Iar cand va fi sa te duci, si va trebui sa te duci o data si-o data,
Tu, chiar tu insuti, vei lasa in urma ta mult praf.



Daca inca nu v-ati dat seama, va rog sa fiti atenti la acest sfat: Viata e scurta. Bucurati-va din plin de ea!

O casa devine un camin atunci cand poti scrie " Te iubesc " pe mobila.


Paula_Maria
Postat pe 18 August 2008 17:24
Arborele fericirii



Zambeste tuturor.
Construieste un album de familie.
Numara stelele. Imita o persoana pe care o iubesti.
Suna-ti prietenii. Spune-i cuiva “Mi-e dor de tine!"
Vorbeste cu Dumnezeu. Redevino… copilul de altadata.
Sari coarda. Uita cuvantul “ranchiuna”. Spune “DA”.
Tine-ti promisiunile. Razi! Cere ajutor. Schimba-ti pieptanatura.
Fugi……. Canta……. Aminteste-ti de o aniversare. Ajuta un om sarac.
Termina un proiect. Gandeste! Iesi pentru a te distra. Ofera-te voluntar.
Rasfata-te intr-o baie cu spuma. Fa cuiva o favoare. Asculta cantecul greierilor.
Viseaza cu ochii deschisi. Inchide televizorul si vorbeste. Fii amabil!
Da-ti voie sa gresesti. Iarta! Multumeste-i lui Dumnezeu pentru soare.<
Arata-ti deschis fericirea. Fa un cadou. Accepta un compliment. Priveste atent o floare
Interzice-ti sa spui “Nu pot!” timp de o zi. Traieste-ti clipa! Continua o traditie
a familiei. Incepe o alta zi. Astazi nu iti face griji! Exerseaza curajul in lucrurile mici.
Ajuta un vecin la greu. Mangaie un copil care sufera. Asculta un prieten.
Priveste fotografiile vechi. Imagineaza-ti valurile marii. Joaca-te cu jucaria ta
preferata. Da-ti voie sa fii simpatic. Saluta-ti primul noul vecin.
Fa pe cineva sa se simta bine-venit. Promite cuiva ca il vei ajuta.
Aminteste-ti ca nu esti singur. Lauda intreit o fapta buna.
Primeste in sufletul tau si in casa ta un catel de pe strada.
Hraneste-l! Vorbeste-i! Pastreaza-l!
Sterge lacrimile de pe un obraz.
Cumpara-ti o ciocolata.
Imparte-o cu un
pofticios. Fii iar
curios. Gaseste
un lucru nou,
ceva frumos,
ceva interesant.
Da-te in leagan.
Citeste o poveste
Povesteste-o unui
copil. Scrie o poezie.
Daruieste-o “jumatatii” tale.
Stai drept. Sadeste un copac.
Multumeste-le celor de la care ai invatat.
Sadeste si tu un arbore al vietii in inima si sufletul cuiva
Aleys
Postat pe 18 August 2008 19:50
In timpul razboiului, viata era tare grea si oamenii sufereau de foame. Dar un om bogat s-a hotarat sa-i ajute pe cei sarmani si a trimis vorba in tot targul ca, din ziua urmatoare, el va oferi paine oricarui copil si asta fara nici un ban. A doua zi, inca din zori, multi prichindei se stransesera in fata casei in care locuia omul atat de bun la suflet. Cand acesta a aparut cu niste cosuri mari, pline cu paine, copiii s-au repezit, imbrancindu-se, lovindu-se, cautand fiecare sa apuce o paine cat mai mare. Fiecare, cum punea mana pe cate o paine, o lua la goana, bucuros fiindca prinsese o bucata mai mare. Era acolo o harmalaie ...


Dar omul a observat ca undeva, la marginea curtii, astepta cuminte o fetita. Dupa ce toti ceilalti copii si-au ales ce paini au vrut si au plecat cu ele, fetita s-a apropiat si ea de primul cos si s-a uitat in el. Dar acolo nu mai ramasese nimic. A cautat si in cel de-al doilea cos, dar si acesta era gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui de-al treilea cos a gasit o painica mica, mica, pe care nici un copil nu o bagase in seama. Fetita a luat-o, a multumit frumos pentru paine si a plecat spre casa.


Toata ziua a stat omul si s-a gandit la cum se purtase acea fata si, ca urmare, a dat porunca la bucatarie sa fie coapta o paine mica, dar in care sa fie pusi 10 galbeni. Apoi, dis de dimineata, a asezat painica deasupra celorlalte paini si a iesit iarasi cu toate cosurile in curte, unde copiii deja se stransesera si asteptau nerabdatori. Din nou s-au repezit si s-au luat la harta. La sfarsit, fetita noastra, care asteptase cuminte, ca si in ziua precedenta, s-a aes tot cu painea cea mai mica, singura ramasa. Si de aceasta data, i-a multumit frumos omului si s-a grabit spre casa, unde mama ei o astepta. Cand s-au asezat la masa si femeia a rupt painea, ce sa vezi ?! Galbenii s-au rasturnat pe masa din aluatul proaspat.


- Vai, s-a speriat mama, ce sa fie cu acesti bani ? Daca banii au ajuns din greseala in painea adusa de tine ? Poate i-au cazut brutarului, in timp ce framanta aluatul. Ia-i si du-i imediat inapoi!


S-a intors fetita la casa omului si i-a dat acestuia toti banii, spunandu-i cum mama ei i-a gasit in painica primita. Privind-o cu drag, omul i-a raspuns:


- Banii aceia nu au ajuns intamplator acolo. Dupa ce am vazut ieri cum ai avut rabdare si cum te-ai multumit chiar si cu mai putin, am hotarat sa te rasplatesc. Astazi, am vazut si cat esti de cinstita, fiindca ai fi putut pastra totul, dar tu mi-ai adus banii inapoi. Drept rasplata, in fiecare dimineata cand vei veni sa iei si tu o painica, vei primi si cate zece galbeni.


Doamne, ce bucuroasa a fost fetita. Nu stia cum sa-i multumeasca omului pentru atata bunatate. S-a dus in fuga la mama ei si ia dat banutii, dupa care i-a povestit totul, iar mama a povatuit-o si de aceasta data, iar fata i-a urmat sfatul.


Asa se face ca, de atunci, in fiecare dimineta, cand primea galbenii, fata se ducea in mijlocul celorlalti copii si impartea cu ei toti banutii. Stia ca si ceilalti au nevoie de milostenie la fel de mult ca si ea.



"Saracia sau bogatia nu pot invinge DRAGOSTEA, dar DRAGOSTEA poate invinge si saracia si bogatia."

Postat pe 18 August 2008 22:31
frumos, mult prea frumos... daca as reusi sa invat macar un sfert din tot ce s-a scris aici inseamna ca nu am pierdut timpul de pomana pe forum.
Multumesc inca o data tuturor!
amme22
Postat pe 18 August 2008 22:38
In timp ce mergea pe drum, un calator a vazut intr-o gradina un pom frumos, de crengile caruia atarnau niste mere mari si rosii de-ti lasa gura apa. Vazand omul ca nu-i nimeni prin preajma, ce s-a gandit ? Bine ar fi daca ar gusta si el cateva, asa, de pofta!


Dar cum sa faca ? Pana la pom trebuia sa treaca de un gard inalt si de o mare baltoaca. A stat el ce-a stat, s-a sucit, s-a invarit, dar, nemaiavand rabdare, si-a zis: "Fie ce-o fi!" si a-nceput sa se catare pe gard. Cu greu, a reusit sa ajunga in curte, dar suparat nevoie mare, fiindca intr-un ghimpe din gard isi agatase haina si o rupsese. Acu, ce sa mai faca!


Nu mai putea schimba nimic. Ba, mai mult, grabindu-se, a uitat de baltoaca plina cu noroi si s-a afundat in mal.


Cand, in sfarsit, a ajuns sub pomul cu pricina, a luat cateva mere, dar, uitandu-se la ele cum arata, si-a spus:


- E drept ca am obtinut eu ce-am vrut, dar a meritat oare ? Haina mea cea buna e rupta, incaltarile si pantalonii murdari ...


Cum statea el asa si isi plangea singur de mila, apare in curte stapanul casei. Cand l-a vazut pe calator cum arata, i-a spus:


- Bine, omule, trebuia sa te muncesti atata pentru cateva mere ? Uite ce-ai patit! Ca sa nu mai spun ca nu inteleg de ce-ai incercat sa le iei pe furis ? Daca bateai la mine in poarta si mi-ai fi cerut cateva mere, eu ti-as fi dat cu drag. Acum, haide in casa sa te speli si sa te odihnesti si apoi iti vei vedea de drum!


Tare bucuros si multumit a fost calatorul, vazand bunatatea gazdei sale, dar, in acelasi timp, si-a promis siesi ca altadata nu va mai fi atat de nesabuit.


In viata, nu este important doar sa obtii, ci si cum obtii! Sunt oameni care vor sa aiba mai mult si, atunci muncesc fara tihna. Altii, insa, fura, gandindu-se mereu cum sa fuga de munca si sa insele. Acestia, pacatosii, singuri se insala, fiindca nu este totul sa ai un lucru; conteaza si cum l-ai obtinut!



"In cele trecatoare, nu poti deveni bogat decat saracind pe altul.



In cele duhovnicesti, nu poti deveni bogat decat imbogatind pe altul."

Postat pe 18 August 2008 23:06
Pe un drum, un caine a sarit la un om si a inceput sa-l latre. Omul, insa, a pus imediat mana pe o piatra si a aruncat dupa animal. Cainele s-a ferit si, ce sa vezi ?!, a sarit mai tare la om, gata-gata sa-l muste. Speriat rau, omul a mai apucat doar sa intre intr-o curte si sa tranteasca poarta. Acum statea acolo, in timp ce cainele urla de mama focului dincolo de gard.


Chiar in acel timp, a trecut pe strada si un calugar. Vazandu-l, cainele a sarit la parinte, latrand si aratandu-si coltii. Linistit, calugarul a scos o bucata de paine din traista si i-a intins-o catelului. Imediat, acesta a incetat sa latre, s-a apropiat usor-usor si, dandu-si seama de bunatatea omului, a luat bucatica de paine chiar din mana acestuia si a inceput sa o manance de zor. Apoi s-a asezat langa calugar, dand din coada.


- Vezi, omule - i-a spus parintele celui din spatele gardului - bunatatea naste totdeauna bunatate. Daca tu ai fost rau cu cainele, cum ai fi vrut sa fie el cu tine. Hai, vino si mangaie-l!


Sa nu mai faci niciodata un rau, acolo unde poti face bine. Si crede-ma, oriunde si oricand poti face numai bine. De tine depinde!



"Dragostea este bucuria de a face altora bucurii."


Postat pe 18 August 2008 23:08
Intr-o seara, un tanar se intorcea acasa. Dar, din cauza intunericului ce se lasase, s-a impiedicat de un bolovan si, cazand, s-a lovit destul de tare. Suparat foc, a plecat mai departe, dar un gand nu-i dadea pace. Ce cauta ditamai bolovanul in mijlocul drumului si cum de nu l-a vazut la timp ? Aoleu, dar daca mai trec si alti oameni si patesc la fel ca el ? Chiar in acea clipa, tanarul s-a oprit si, cu toate ca se lovise destul de tare si se grabea sa ajunga acasa, a facut cale intoarsa pana la bolovanul cu pricina pe care l-a impins la marginea drumului. Acolo putea sa stea oricat, ca nimeni nu s-ar mai fi impiedicat de el. De-abia acum, tanarul nostru a plecat linistit si multumit spre casa. Rana pe care i-o pricinuise cazatura il durea parca mai putin acum, cand stia ca i-a scapat, poate, si pe altii de la o suferinta ca a lui.


Sa stii sa te gandesti si la ceilalti, inseamna sa stii sa traiesti. Bucuriile celor de langa noi trebuie sa fie si bucuriile noastre, iar durerile si necazurile lor, trebuie sa ne doara si pe noi. Decat sa ne purtam fiecare de grija, mult mai bine ar fi daca fiecare ar avea grija de ceilalti.


Te-ai intrebat vreodata daca n-ai trecut chiar tu pe drumul acela de pe care tanarul a dat la o parte bolovanul ? Fara sa il cunosti, fara sa te cunoasca, fara sa astepte vreo multumire, omul acela ti-a facut un bine.



"Dragostea - radacina si izvorul binelui."

Postat pe 18 August 2008 23:16
La marginea unui rau, un taran rau vroia cu orice chip sa scape de cainele sau, desi acesta era un animal bun si recunoscator. Luandu-l in brate, l-a aruncat in apa, crezand ca animalul se va ineca si astfel va scapa de el. Insa, bietul caine a inotat cu greu pana la mal, dupa care s-a asezat cuminte la picioarele stapanului sau. Acesta, suparat ca nu reusise, l-a impins inapoi in apa, dar cainele a iesit iar. De-a dreptul furios, taranul a ridicat din nou animalul in brate, dar vrand sa-l arunce cat mai departe, a alunecat pe malul noroios si s-a pravalit cu tot cu caine in apa. Nestiind sa inoate, a inceput sa tipe si sa se zbata. Cand sa se duca cu totul la fund, a simtit cum cineva il apuca de gulerul hainei si il trage incet spre mal. Scos din apa mai mult mort decat viu, ud tot si speriat, omul a inteles ca i-a scapat viata tocmai cainele pe care incercase sa il omoare. Rusinea i-a cuprins sufletul. I-a multumit lui Dumnezeu ca au scapat amandoi cu viata, dupa care si-a mangaiat cu recunostinta cainele atat de credincios si au plecat impreuna spre sat. In sinea sa, omul a jurat sa nu mai doreasca niciodata raul vreunui suflet.

Postat pe 18 August 2008 23:40
Ce daruri accepti

Langa Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i indrume pe cei tineri in budismul Zen. Se spune ca in ciuda varstei inaintate, el putea infrange orice adversar.

Intr-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns in localitatea unde traia batranul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pana cand adversarul facea prima miscare si apoi contraataca cu viteza.

Tanarul luptator nu pierduse inca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l invinga pentru a-si mari faima.

Toti studentii erau impotriva luptei, dar batranul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti in piata din centrul orasului, iar tanarul a inceput sa-l insulte pe Samurai. A aruncat cateva pietre in directia lui, l-a scuipat in fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pana si pe stramosii sai.

Timp de cateva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batranul ramanea impasibil. La sfarsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.Deceptionati de faptul ca maestrul primise atat de multe insulte si provocari, studentii l-au intrebat:

- Cum ai putut rabda atat de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, in loc sa-ti expui lasitatea in fata tuturor?

- Daca cineva vine la tine cu un dar si tu nu il primesti, cui apartine darul? intreba Samuraiul.

-Celui care ti l-a oferit, replica unul dintre discipoli.

- La fel si cu orice manie, insulta sau invidie, spuse maestrul. Cand nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat.

In viata de zi cu zi sunt nenumarate situatiile in care ne trezim prinsi fara sa vrem in tot felul de situatii nedorite.

Fiecare clipa isi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne incurca. Totul depinde de noi. Putem alege sa acceptam orice dar si sa ne lasam atrasi in jocul altora, sau sa fim selectivi? si sa acceptam doar acele daruri care ne ajuta in cresterea noastra.
Aleys
Postat pe 18 August 2008 23:57
Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet.
"Oare ce se afla acolo?" se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci.
Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse.
"Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!"
Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus:
"Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar
nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie".
Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Porcul a fost impresionat, dar a raspuns: "Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti
sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare"
Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Vaca i-a raspuns: "Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma
poate rani in nici un fel."
In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul singur capcana. In acea
noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza
intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta o muscase.
Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare.
Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina.
Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea.
Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani fermierul taie si porcul.
Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit atat de multe persoane incat
fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti.
Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete...

Morala: Toti suntem intr-o calatorie numita viata. Atunci cand auzi ca cineva are o problema si crezi ca nu te priveste, adu-ti aminte ca daca unul dintre noi este amenintat, noi toti suntem in pericol.
Aleys
Postat pe 18 August 2008 23:58
Demult, undeva pe Pamant, s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus:
- Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!
Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa retina, a intrebat:
-V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?
Nebunia a explicat ca isi va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit va lua locul si astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata...
Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. Adevarul a preferat sa nu se ascunda:
- De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?
Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu ii apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine. Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el. Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata Minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan.
Neatentia...pur si simplu a uitat unde s-a ascuns...dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata...pana cand a observat o tufa de trandafiri si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milon!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecate, Minciuna - in spatele curcubeului (oarasi o minciuna...era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.
Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti...Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa ii fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi, DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU...

Aleys
Postat pe 18 August 2008 23:59
- Foarte - frumoase povestioare ... superbe ...pline de invataminte! ... Va multumim pentru ele ...
supermiki
Postat pe 19 August 2008 00:16
Lipsa de iertare


Este vorba de un barbat din Spania … un tata.
El si fiul lui Pacco s-au certat , fiul lui a facut ceva … la care tatal lui a spus :
- Nu te pot ierta! … trebuie sa pleci din casa mea.
Asa cum se intimpla, timpul trece … si ani de zile nu a mai stiut nimic de fiul sau … dar … cu timpul … inima tatalui s-a inmuiat … si-a dat seama de prostia care a facut-o. A dat un anunt in ziar, pentru ca nu stia unde este copilul lui si anuntul suna asa:

,,Pentru Pacco!!
Totul este iertat! … Te iubesc! … Te rog sa te intilnesti cu mine in piata din centrul orasului Madrid, sambata la prinz.
Tatal tau care te iubeste ,,

La prinz in acea zi au sosit 800 de Pacco in piata orasului.

Niciodata sa nu subestimezi nevoia de iertare!

Daca ai un parinte pe care nu l-ai iertat … daca ai un copil … nu conteaza!– REZOLVA!

Nu lasa razboiul sa continue in familie.

Lipsa de iertare este ca si cum ai bea otrava si sa te astepti ca cealalta persoana sa moara.
supermiki
Postat pe 19 August 2008 00:17
Special pt toti amatori de CAFEA si nu numai pt ei

GRAUNTELE DE CAFEA

O fata se vaita tatalui sau ca nimic nu-i iesea bine.
Nu stia cum sa faca sa avanseze si ea in viata, si se considera invinsa.
Era obosita sa lupte fara a obtine nici un rezultat.
Avea impresia ca de fiecare data cand rezolva o problema, aparea alta.
Tatal sau, un bucatar, a adus-o la serviciu cu el.
A luat 3 oale si le-a pus cu apa la fiert.
Cand a inceput sa fiarba apa, a pus morcovi intr-una, oua in alta si un ultima niste cafea.
Le-a lasat sa fiarba fara sa spuna un cuvant si suradea fetei lui.
Fata astepta cu nerabdare, intrebandu-se ce vroia sa faca tatal ei.
Dupa 20 de minuta tatal a stins focul.
A scos ouale intr-un castron, a scos morcovii intr-o farfurie si la sfarsit a pus cafeaua intr-o ceasca.

Privindu-si fiica a intrebat-o: Draga, ce vezi aici?
“Oua, morcovi si cafea”, a raspuns ea.
I-a spus sa atinga morcovii. Ea i-a atins si a observat ca sunt moi.
Apoi i-a cerut sa ia un ou si sa-l curete de coaja. Atunci ea a observat ca e foarte tare.
Dupa care i-a cerut sa guste din cafea. Si ea a inceput sa rada si sa soarba lichidul parfumat.
Surprinsa si intrigata l-a intrebat pe tatal sau: Ce semnificatie au toatea astea, tata?
Atunci el i-a explicat ca cele 3 elemente au infruntat aceeasi adversitate: Apa fiarta.
Doar ca au reactionat complet diferit.
Morcovii s-au inmuiat si au devenit usor de sfaramat.
Ouale au devenit foarte dure.
In schimb cafeaua a schimbat apa.
Care din aceste elemente te crezi tu? Cand adversitatea bate la usa ta, cum raspunzi?, si-a intrebat fata.
Esti un morcov, care pare tare, dar, cand fatalitatea si durerea te ating, te inmoi si iti pierzi taria?
Esti un ou care incepe cu o inima maleabila, cu un spirit fluid, dar dupa o moarte in familie, o separare sau o despartire, devine dur si inflexibil?
Pe din afara nu te schimbi, dar pe dinauntru ai un suflet si o inima amare?
Sau esti un graunte de cafea?

Cafeaua schimba apa fiarta,elementul care-i cauzeaza durerea.
Cand apa ajunge la punctul maxim de fierbere cafeaua lasa cea mai buna aroma si savoare.

VA doresc sa ajunge-ti ca grauntele de cafea, ca atunci cand lucrurile nu sunt tocmai roz, sa puteti reactiona pozitiv, fara sa va lasati invinsi de circumstante si sa faciti in asa fel ca totul in jurul vostru sa se amelioreze!
Va doresc ca intotdeauna sa fi-ti o lumina in fata drumului vostru si a persoanelor care va inconjoara!

Intotdeauna sa puteti iradia cu forta, optimismul si bucuria voastra de a trai “dulcea aroma de cafea”,Ca niciodata sa nu pierdeti acest parfum pe care numai voi stii sa-l transmiti celorlalti!



Paula_Maria
Postat pe 19 August 2008 20:57
O povestioara biblica


Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata… Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!
Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.
-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.
- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se-ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batranul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?


Postat pe 19 August 2008 21:02
DA mafioso am s-o impart intotdeauna...ci prietenii cu familia cu cel pe care il iubesc ,de aia e mereu plina de cicatrici.... multumesc pt povestioara mi-ai amintit de la cine am primit-o....
dandanaua_reloaded
Postat pe 20 August 2008 00:02
- super ... dar credeti ca e mai bine sa repostam povestioarele sau e mai bine sa postam unele noi? ... (ultima a mai fost si pe pagina 1)
supermiki
Postat pe 20 August 2008 00:47
aaaaaaa miki povestioare sa auzim nu conteaza de cate ori ..io il puneam pe tata sa imi spuna harap alb in fiecare seara si niciodata nu m-am saturat sa o aud,nici acum numa satur sa o citesc asa ca... povestioare sa fie.... ca mi eimi plac
sunt ca un copil mic si citesc mereu ce scrieti pe aici asa ca..... mai multe poveste,le salvez intr-un fisier acasa si cand 'oi avea pusti am ce sa le citesc......sau sa le spun poate pana atunci le invat pe de rost...si mai trag si ceva invataminte din ele
dandanaua_reloaded
Postat pe 20 August 2008 00:50
Tata uita
de W. Livingston Larned



"Asculta-ma fiule: iti vorbesc in timp ce dormi, cu o manuta sub obraz si cu buclele tale blonde si umede adunate pe fruntea plina de sudoare. M-am strecurat singur in camera ta. Acum doar cateva minute, pe cand imi citeam ziarul in biblioteca, am fost inabusit de remuscari. Am venit langa patul tau cu un profund sentiment al vinei.

Iata la ce ma gandeam, fiule: am fost mereu suparat pe tine, te-am certat pe cand te imbracai pentru scoala pentru ca te-ai sters prea repede cu prosopul pe fata. Te-am condamnat pentru ca nu ti-ai curatat pantofii. Am strigat nervos la tine pentru ca ai aruncat pe jos cateva din lucrurile tale.

Te-am considerat vinovat si la micul dejun. Varsai bautura, infulecai mancarea, iti puneai coatele pe masa. Iti ungeai painea cu prea mult unt. Si cand te-ai dus la joaca si eu am plecat la slujba, te-ai intors, mi-ai facut cu mana si mi-ai spus: "Pa, tati!", iar eu m-am incruntat si ti-am raspuns: "Indreapta-ti umerii!"

Apoi a reinceput totul in aceeasi dupa-amiaza. Intorcandu-ma de la serviciu, te-am spionat; stateai in genunchi si te jucai cu bilutele. Sosetele iti erau gaurite. Te-am umilit in fata prietenilor tai aducandu-te acasa cu forta. Sosetele costau bani - si daca ar fi trebuit sa le cumperi, ai fi fost mai atent! Inchipuie-ti, fiule, asa se poarta un tata!

Iti amintesti, mai tarziu, cum eu citeam in biblioteca, iar tu ai intrat tiptil, cu o umbra de durere in priviri?
Cand mi-am ridicat ochii din hartie, enervat din cauza intreruperii, ai sovait in pragul usii.
"Ce vrei?" m-am rastit.
N-ai spus nimic, dar ai venit in fuga si te-ai aruncat in bratele mele si m-ai sarutat, cu manutele tale mici incolacite in jurul gatului meu cu atata dragoste, pe care Dumnezeu insusi ti-a daruit-o si pe care nici nepasarea n-o putea ucide. Si apoi ai plecat, tropaind usor pe scari.

Ei bine, fiule, cateva clipe mai tarziu hartia mi-a alunecat din maini si am fost patruns de o groaza cumplita. Ce facuse din mine obiceiul? Prostul obicei de a cauta nod in papura, de a certa - asta era rasplata pe care o primeai fiindca erai baiat. Nu ca nu te iubeam; dar ceream prea mult de la anii tai fragezi. Imi stabilisem drept criteriu propria-mi varsta.

Si era atata bunatate, frumusete si adevar in sufletul tau. Micuta ta inima era la fel de desavarsita ca zorii ce invaluie triumfator dealurile domoale. Toate astea se adunasera in impulsul tau de moment de a te napusti sa ma saruti si sa-mi urezi noapte buna. Nimic altceva nu conteaza in aceasta seara. Am venit la capataiul tau pe intuneric si am ingenunchiat acolo, rusinat!

E o ispasire palida, stiu ca n-ai intelege toate astea daca ti le-as spune cand esti treaz. Dar maine o sa fiu un tatic adevarat! O sa-ti fiu prieten de nadejde, voi suferi cot la cot cu tine si voi rade cand razi si tu. O sa-mi musc limba inainte sa te cert. O sa repet mereu, ca intr-un ritual: "Nu e decat un pusti - un baietel si nimic mai mult."

Mi-e teama ca te-am tratat ca pe un barbat. Si totusi, fiule, acum ca te vad ghemuit si ostenit in patutul tau de copil, imi dau seama ca nu esti decat un copilas. Pana mai ieri te purta mama in brate si iti odihneai capsorul pe umarul ei. Ti-am cerut prea mult, mult prea mult


MORALA

In loc sa-i condamnam pe ceilalti, haideti sa-i intelegem. Sa gasim motivele pentru care fac ei ceea ce fac. Este mult mai profitabil si mai innobilant decat critica; ne atragem astfel simpatie, toleranta si bunatate. "A sti totul inseamna a ierta totul."
Asa cum a spus Dr Johnson: "Nici macar Dumnezeu nu are de gand sa judece oamenii pana nu si-au dat ultima suflare."
De ce am cere noi mai mult decat Dumnezeu?
supermiki
Postat pe 20 August 2008 00:58
multumesc....
dandanaua_reloaded
Postat pe 20 August 2008 01:09
Numele lui era Fleming si era un sarman fermier scotian. Intr-o zi, pe cand muncea, a auzit un strigat de ajutor venind dintr-o mlastina invecinata. Si-a lasat uneltele si a alergat la mlastina. Acolo, plin de namol, se afla un baietel ingrozit care se lupta sa scape. Fermierul Fleming l-a salvat din ceea ce urma sa fie o moarte inceata si ingrozitoare.

A doua zi, o trasura luxoasa s-a oprit la usa fermierului. Un nobil elegant a coborat din ea si s-a prezentat ca tatal baiatului pe care fermierul il salvase.

"Vreau sa te platesc", a spus nobilul. "Ai salvat viata fiului meu".
"Nu, nu pot sa accept bani pentru ceea ce am facut," i-a raspuns fermierul refuzand oferta. In acelasi moment, fiul fermierului a aparut in usa casei.
"Acesta este fiul tau ?" l-a intrebat nobilul .
"Da", a raspuns mandru fermierul .
"Hai sa facem o afacere. Lasa-ma sa-i ofer aceeasi educatie pe care o va primi si fiul meu. Daca si el este ca tatal lui, cu siguranta va deveni un om cu care sa te mandresti." Si asta a facut.

Fiul fermierului Fleming a urmat cele mai bune scoli ale vremii, a absolvit Scoala de Medicina St. Mary's Hospital Medical School din Londra si a ajuns cunoscut in lume ca Sir Alexander Fleming, inventatorul penicilinei.

Ani mai tarziu, fiul nobilului care fusese salvat din mlastina s-a imbolnavit de pneumonie. .

Ce i-a salvat viata de data aceasta? Penicilina.

Numele nobilului ? Lord Randolph Churchill. Numele fiului sau ? Sir Winston Churchill.

Cineva a spus candva: Ce pleaca se si intoarce.

Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani
Iubeste ca si cum nu ai suferit niciodata .
Danseaza ca si cum nu te-ar vedea nimeni.
Canta ca si cum nu te-ar asculta nimeni.
Traieste ca si cum Raiul ar fi pe Pamant.

Fie sa ai intotdeauna ceva de facut ;
Fie ca portofelul tau sa aiba in el o moneda doua intotdeauna;
Sa-ti straluceasca soarele la fereastra ;
Sa fie un curcubeu dupa fiecare ploaie ;
Mana unui prieten sa fie intotdeauna langa tine ;
Dumnezeu sa-ti umple inima de bucurie!
Aleys
Postat pe 20 August 2008 01:31
si...obs k p nimeni nu pare sa intereseze subiectul p care l-am propus



dar oricum va pup p toti
Aleys
Postat pe 20 August 2008 01:36
mi-a placut povestioara cu femeia care ajunge la judecata si nu stie cine este. E greu de raspuns la aceasta intrebare, uneori cautam raspunsul o viata sau mai multe vieti cum considera budistii. Asa ca multi ignora total aceasta intrebare
fevronia
Postat pe 20 August 2008 05:43
An elderly Chinese woman had two large pots, each hung
on the
Ends of a pole which she carried across her neck.
One of the pots had a crack in it while the other pot
was
Perfect and always delivered a full portion of water.
At the end of the long walk from the stream to the
house, the
cracked pot arrived only half full.

For a full two years this went on daily, with the
woman bringing
home only one and a half pots of water. Of course,
the perfect pot
was proud of its accomplishments. But the poor cracked
pot was ashamed
of its own imperfection, and miserable that it could
only do half of
what it had been made to do.

After 2 years of what it perceived to be bitter
failure, it spoke to
the woman one day by the stream. "I am ashamed of
myself, because this
crack in my side causes water to leak out all the way
back to your
house."

The old woman smiled, "Did you notice that there are
flowers on your
side of the path, but not on the other pot's side?
That's because I
have always known about your flaw, so I planted flower
seeds on your side of the path, and every day while we
walk
back, you water them." "For two years I have been able
to pick these
beautiful flowers to decorate the table.

Without you being just the way you are, there would
not be this beauty
to grace the house." Each of us has our own unique
flaw. But it's the
cracks and flaws we each have that make our lives
together so very interesting and rewarding.

You've just got to take each person for what they are
and look
for the good in them.

To all of my crackpot friends, have a great day and
remember to smell
the flowers, on your side of the path.
mihasso
Postat pe 20 August 2008 08:36
Cand am citit pentru prima data acest mesaj am realizat cate lucruri pierdem fara sa ne dam seama...

Am invatat... ca nimeni nu este perfect...
Pina cind nu te indragostesti.

Am invatat ...ca viata e dura...
Dar eu si mai si!!!

Am invatat ... ca sansele nu trebuie niciodata sa le pierzi.
Acelea pe care le pierzi tu le prinde din zbor o alta persoana.

Am invatat ca atunci cind porti pica si amaraciune
fericirea se duce in alta parte.

Am invatat... Ca ar trebui mereu folosite vorbe bune...
Pentru ca miine poate va trebui sa le retragi.

Am invatat ca un suris e un mod economic pentru a-ti imbunatati aspectul.

Am invatat ca nu pot sa aleg cum ma simt...
Dar pot mereu sa fac cite ceva.

Am invatat...ca toti vor sa traiasca in virful muntelui...
Dar toata fericirea si cresterea au loc in timpul urcusului.

Am invatat ...ca trebuie sa te bucuri de calatorie si sa nu te gindesti doar la scopul ei.

Am invatat ..ca e mai bine sa dai sfaturi doar in doua situatii...
Cind sint cerute si cind de ele depinde viata cuiva.

Am invatat ca cu cit irosesc mai putin timpul...
Mai multe lucruri reusesc sa fac.


maya02
Postat pe 20 August 2008 09:44
Sunt foarte frumoase povestioarele si mi se pare un subiect bine venit.
In sfarsit ceva ce ne aminteste sa fim mai buni...ca la un moment dat uiti cat de important este sa fii bun.
andreea_new
Postat pe 20 August 2008 10:23
ingrids
Postat pe 20 August 2008 18:46
sa n dispari, sa ne mai scri, mi-a placut Inima perfecta.te astept.
just28
Postat pe 20 August 2008 19:48
PATRU LUMÂNÃRI ARDEAU ÎNCETIªOR...

AMBIANÞA ERA ATAT DE PLÃCUTÃ, ÎNCÂT LE PUTEAI AUZI VORBIND
PRIMA A SPUS :

”EU SUNT PACEA !

ORICUM, NIMENI NU MÃ MAI POATE PÃSTRA APRINSÃ.
CRED CÃ MÃ VOI STINGE.\"
Flacãra s-a micºorat cu rapiditate ºi s-a stins în întregime.
A DOUA A SPUS :

”EU SUNT CREDINÞA !

DINCOLO DE TOATE, EU NU MAI SUNT INDISPENSABILÃ ,
AªA CÃ NU MAI ARE NICI UN SENS SÃ MAI STAU APRINSÃ .\"
Când a terminat de vorbit, o adiere blândã a stins-o
CU TRISTEÞE CEA DE-A TREIA LUMÂNARE A SPUS LA RÂNDUL SÃU :

”EU SUNT IUBIREA !

NU AM FORÞA SÃ MAI STAU APRINSÃ. OAMENII MÃ DAU DE O PARTE ªI NU-MI ÎNÞELEG IMPORTANÞA. EI UITA CHIAR SÃ-I IUBEASCÃ PE CEI CARE LE SUNT APROAPE.\"
ªi fãrã sã mai aºtepte, s-a stins.
DEODATÃ...

UN COPIL INTRÃ ÎN ÎNCÃPERE ªI VÃZU TREI LUMÂNÃRI STINSE.

”DE CE NU ARDEÞI ? VOI AR TREBUI SÃ FIÞI APRINSE MEREU !\"

Spunând asta, copilul începu sã plângã.
ATUNCI, CEA DE-A PATRA LUMÂNARE A SPUS :
”NU VÃ FIE FRICÃ, CÂTÃ VREME EU ÎNCÃ MAI ARD, LE PUTEM REAPRINDE PE CELELALTE...

EU SUNT

SPERANÞA !\"
CU OCHI STRÃLUCITORI, COPILUL LUÃ LUMÂNAREA SPERANÞEI ªI LE APRINSE PE CELELALTE.

…ºi astfel, fiecare dintre noi poate menþine Speranþa, Credinþa, Pacea ºi Iubirea!!!!
Paula_Maria
Postat pe 20 August 2008 21:16
- superba ...
supermiki
Postat pe 20 August 2008 21:31

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
va rog eu faceti ceva 3 De la: Full_Metal_Jacket 13 Noiembrie 2009 23:43
helpppp 23 De la: cristi_nne 25 Mai 2009 09:08
ajuntati-ma va rog . 2 De la: kudika_1006970 20 Martie 2016 15:57
rog toate fetele sa imi raspunda 78 De la: babyx 17 Decembrie 2009 23:01
Curiozitatea ne omoara incet da sigur... 19 De la: Calandrinon 7 Noiembrie 2009 22:42