Setari Cookie-uri

povestioare ...

- Daca va place acest gen de carti, as putea sa va recomand cateva. Dar sa v-o dau pe prima:

SUPA DE PUI PENTRU SUFLET – prima portie ; de J Canfield si Mark V Hansen

„Dupa ce am intervievat sute de persoane bogate si celebre, am ajuns la concluzia ca banii si faima nu te fac automat fericit. Fericirea trebuie sa vina din interior. As prefera mai degraba sa am un milion de zambete in inima decat un milion de dolari in buzunar. «Supa de pui pentru suflet» va va ajuta sa puneti un milion de zambete in inimile dumneavoastra."

„Sa spui povesti este una dintre cele mai convingatoare mijloace de a-i invata pe altii valorile si de a deschide usi catre noi posibilitati. In aceasta colectie bogata si variata, fiecare va gasi cel putin o poveste care sa il impresioneze - o povestire pe care veti dori sa o pastrati ca pe o comoara si sa o impartasiti si altora."

„Aceasta este o carte minunata, calda, care inspira, plina de idei si profunzime, pe care oricine o poate folosi ca pe o parte integranta a vietii lor. Ea ar trebui citita, apreciata si recitita intruna."

„Aceasta carte este intelepciune si mangaiere pentru toate varstele. Este tot atat de contemporana ca si o calatorie in spatiu si vesnica precum o piramida. Lumea are nevoie de povestitori ca sa ne ajute sa iesim din confuzia si haosul acestor vremuri. Jack si Mark sunt povestitori talentati si colectionari de povesti adevarate. Ce dar divin: pentru profesori, pentru oratori, pentru oricine aflat pe calea vindecarii si a dezvoltarii. Totul este aici, scris cu intelepciune, compasiune si integritate."

O puteti comanda si de pe net, sa nu rascoliti librariile:

http://www.amaltea.ro/colectie_1_Carti_pentru_suflet.html
supermiki
Postat pe 17 August 2008 01:43
- sunt chiar mai multe carti ... o serie intreag in aceasta colectie de carti pentru suflet ...
supermiki
Postat pe 17 August 2008 01:45
- ce v-am recomandat eu este chiar prima din seria asta
supermiki
Postat pe 17 August 2008 01:47
am crezut ca dormi...sincer,pierdusem pasiunea pt carti...cred ca o reprind pt ca acele povestioare au fost cu adevarat moraliste si cred ca in perioada asta chiar am nevoie...acum imi notez...

Postat pe 17 August 2008 01:47
- Am dat si un link daca te uiti bine ... de acolo poti comanda direct de la editura ... pretul va fi mai mic decat de la librarie
supermiki
Postat pe 17 August 2008 01:49
susurica.. iti recomand cu caldura paulo coelho.. absolut orice carte de-a lui! Dar mai bine sa incepi cu ,,alchimistul,, care este o minunatie..

Postat pe 17 August 2008 01:53
multumesc,mi-ati dat de lucru...in seara asta nu ma mai simt in stare sa mai studiez ca mi se plimba ochii ca margelele de oboseala...aproape nu ma mai uit pe ecran ci doar pe tastatura dar promit sa-mi fac rost de carti si sa ma pun pe treaba...asta inseamna sa stau mai putin pe net...

Postat pe 17 August 2008 02:00
- Le combini ... iti faci timp si pentru ...si pentru ...
supermiki
Postat pe 17 August 2008 02:04
e adevarat si asta...sunt coplesita...am asa de multe de facut...in ultima vreme ori fac aia ori aia ca sunt epuizata...nu ma mai concentrez...

Postat pe 17 August 2008 02:06
- hai la cafenea ... suntem cam off topic deja ...
supermiki
Postat pe 17 August 2008 02:11
la cafenea eram si eu cu o cana de ness rece...

Postat pe 17 August 2008 02:13
Da, intr-adevar Paulo Coelho are niste carti care iti merg direct la suflet atingand mentalitatea cititorului , am citit si eu cartile lui preferatele mele sunt: "La paraul Piedra am sezut si am plans" , "Alchimistul" si "Al cincilea munte".
Si cunosc si cartea SUPA DE PUI PENTRU SUFLET.
Acest gen de carti chiar merita citite.

Paula_Maria
Postat pe 17 August 2008 11:00
Azi va relatez o lectie de viata pe care ne-o da o pasare puternica si superba.

RENASTEREA VULTURULUI

Din specia vulturilor
aceasta rasa (Acvila este un gen de pãsãri rãpitoare de zi, mari, puternice, cu ciocul drept la bazã ºi încovoiat putin la vârf, cu pene care acoperã picioarele pânã la degete, cu gheare puternice ºi cu aripi lungi ºi ascuþite.Acvila se caracterizeazã în general prin mãrimea lor mare, construcþia robustã, capul ºi ciocul greu.) traieste cel mai mult.
Poate atinge varsta de 70 de ani.
Dar ca sa ajunga la acest punct,
Vulturul trebuie sa ia o decizie grea.
PE LA 40 de ani
Unghiile sale lungi si flexibile
nu mai sunt capabile sa-I care prada
Ciocul lung si ascutit I se-nconvoaie
Aripile-I grele si imbatranite,
de ani si de grosimea penelor,
ii infraneaza si ii nadusesc muschii pieptului
ingreunand-u-i astfel zborul.
Si atunci vulturul are doar doua optiuni: sa moara, sau sa treaca printr-un dureros proces de transformare timp de 150 de zile.
Procesul ii cere vulturului sa zboare
pe un varf de munte si in noul cuib.
Si acolo el isi loveste continu ciocul incovoiat
de-o stanca pana cand acesta se rupe.
Dupa ce isi rupe ciocul el asteapta sa-I creasca
cel nou apoi isi smulge unghiile.
Dupa ce noile unghii apar, incepe sa-si smulga penele imbatranite.
Si apoi dupa cinci luni, vulturul isi reia faimosul zbor pentru care a fost creeat si pentru care traieste.
Inca 30 de ani


De ce avem nevoie de schimbare?
De multe ori ca sa supravetuim
trebuie sa trecem printr-un astfel de proces.

Cateodata trebuie sa renuntam
la trecut, simboluri, indeledniciri
sau alte obiceiuri.

Numai eliberandu-ne de obicei,
vom putea profita de prezent.

Paula_Maria
Postat pe 17 August 2008 11:16
- superba povestioara ta ... cum sa-ti spun Paula sau Maria? ... sa stii ca asa e, de multe ori trebuie sa ne mai schimbam ... si nu toata lumea e capabila de schimbare ... am citit undeva ... sau a zis cineva ... " - schimba-te sau vei fi schimbat!" - tot timpul trebuie sa ne schimbam, sa ne adaptam ... mai ales in zilele noastre, cand totul se schimba atat de rapid ...
supermiki
Postat pe 17 August 2008 13:42
Poti sa-mi spui Paula.

"Acolo unde nu-i putere nici o chemare nu se cere, când nu poþi fi ce-ar trebui, fii numai ce poþi fi."(Henrik Ibsen)
Paula_Maria
Postat pe 17 August 2008 14:14
Povestioara cu broscute

A fost odata un grup de broscute. Si aceste broscute voiau sa se ia la intrecere.
Telul lor final era sa ajunga in varful unui turn foarte inalt.
Auzindu-se despre aceasta mareata intrecere, se adunasera deja multi spectatori.
Acestia venisera din toate colturile tinutului pentru a urmari cursa si a le incuraja pe broscute.

Cursa urma sa inceapa...
Totusi... dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna din broscute va reusi sa ajunga in varful turnului. Tot ce se auzea erau exclamatii de genul: „Oh, ce obositor!!! Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus!“ sau: „Nici nu au cum sa reuseasca, turnul este mult prea inalt!“

Broscutele începura sa abandoneze... cu exceptia uneia singure, care se catara vioaie mai departe...

„E mult prea obositor! Nu va putea nimeni sa ajunga sus!“ continuau sa strige cei adunati acolo.
Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau... exceptând una singura care se catara consecvent mai departe... Nu voia cu nici un chip sa abandoneze!
In final renuntasera toate, cu exceptia acelei broscute, care cu o imensa ambitie si tenacitate reusi sa ajunga singura in virful turnului!
Concursul desemnandu-si castigatorul , toate celelalte broscute precum si cei ce se adunasera sa le vada au vrut sa afle cum a reusit broscuta sa ajunga totusi în varf, dupa ce toate celelalte se vazusera nevoite sa abandoneze cursa!
Unul din spectatori se duse la broscuta s-o întrebe cum de a reusit sa faca un efort atat de mare si sa ajunga in virful turnului.
Si spre surprinderea lui… si a celorlati adunati acolo afla ca: ... Broscuta învingatoare era SURDA !!!
MORALA
Vocea aceea care iti spune ca nu ai sa reusesti iti rapeste cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti in suflet! Reflecteaza la puterea cuvintelor, caci tot ceea ce auzi sau citesti te influenteaza în ceea ce faci!
supermiki
Postat pe 17 August 2008 14:19
wow,c povestioare superbe! si eu am plans l cea q uratul ...felicitari tuturor celor kre au postat,in special tie,supermiki pt idee. mai vreeeau!imi pare rau k eu nu stiu,s pun si eu cateva...ink o data,bv!

Postat pe 17 August 2008 14:35
supermiki,mie frica rau de broscute,dar,sunt o luptatoare asa ca ea si,chiar daca nu sunt surda!
mari58
Postat pe 17 August 2008 14:52
Odata, pe înserate, un taran se aseza pe pragul modestei sale case bucurându-se de racoarea serii. În apropiere, serpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea îl vazu pe taranul nostru si se gândi:
"Omu' asta e fara gres un mare lenes, sta de pomana si cât e ziua de mare lâncezeste pe pragul casei..."
La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se gândi:
"Omu' asta e un donjuan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si necajeste..."
În fine, un strain care se îndrepta spre sat îsi zise:
"Omu' asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de odihna bine meritata..."
La drept vorbind, nu putem sti prea multe despre taranul asezat pe pragul casei.
Putem spune însa multe despre cei trei oameni care se îndreptau spre sat: primul era un lenes, al doilea un om rau, iar al treilea un mare muncitor.
MORALA
Tot ceea ce spui vorbeste despre tine; mai ales când vorbesti despre altii.

Postat pe 17 August 2008 14:59
Socrate si zvonurile

In Grecia antica Socrate (469-399 iC), era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui.

Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus:
„Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?"
„Stai o clipa", ii replica Socrate. „Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei."
„Trei?"
„Asa este," a continuat Socrate. „Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui.
Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?"
„Nu," spuse omul. „De fapt doar am auzit despre el."
„E-n regula," zise Socrate. „Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu.
Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui.
Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?"
„Nu, dimpotriva..."
„Deci," a continuat Socrate, „vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?"
Omul a dat din umeri, putin stanjenit.
Socrate a continuat. „ Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba – filtrul Folosintei [daca e de folos]. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?"
„Nu, nu chiar..."
„Ei bine," a conchis Socrate, „daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?”
Omul era invins si s-a rusinat.
Iata de ce Socrate a fost un mare filozof si era atat de mult respectat.

Postat pe 17 August 2008 15:01
poveste zen
Un maestru se reintorcea spre templu impreuna cu discipolul sau. La un moment dat s-au intersectat pe carare cu un melc, discipolulu s-a eplecat grijuliu, a luat melcul si l-a mutat in iarba
- reactia mestrului: ,,tocmai ai intrat in Karma lui,,
discipolul se intoarce, ia melcul de pe iarba si-l repune pe carare
-reactia maestrului:,,ai facut acelas lucru,,
MORALA
nu te baga in viata nimanui daca nu ti se cere ajutorul. Nu esti in masura sa stii ce este mai bine pt nimeni.. iar intentiile bune poti duce la mari necazuri

Postat pe 17 August 2008 15:05
- excelente povestioare oanna81 ... si cata intelepciune transmit ...
supermiki
Postat pe 17 August 2008 15:23
CASA SUFLETULUI

Un batran tamplar se afla in pragul pensionarii.
Era inca in putere de aceea patronul sau il mai dorea la lucru in echipa sa. Cu toate acestea batranul era hotarat sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie. Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea.
Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul ii ceru sa mai construiasca doar o singura casa.
Batranul accepta, insa nu mai punea suflet in ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scanduri nepotrivite. Si lui ii era rusine de cum arata ultima lucrare! Cand in cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada. Ii darui tamplarului cheia de la intrare, zicandu-i:
- Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tamplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca isi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.

MORALA

Asa e si cu noi.
Ne construim vietile, punand in ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim in casa care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Insa nu ne putem intoarce inapoi.
Ia aminte!
Tu esti tamplarul. In fiecare zi bati un cui, asezi o scandura sau ridici un perete. Viata e întocmai cum ti-o cladesti.
Alegerea pe care o faci azi zideste casa in care vei locui maine.
Deci nu uita: ce faci ... te face!
supermiki
Postat pe 17 August 2008 15:36
“Un pahar cu lapte”

Intr-o zi, un tanar sarac care vindea diferite marfuri din poarta in poarta ca sa-si plateasca studiile la universitate, gasi in buzunar doar o moneda de 10 centi si-i era foame.
Decise sa ceara ceva de mancare la urmatoarea casa. Dar nervii lui l-au tradat cand ii deschise usa o femeie superba. In loc sa ceara ceva de mancare, ceru un pahar cu apa.
Ea se gandi ca tanarul parea infometat, asa ca ii aduse un pahar mare cu lapte.
El il bau incet si dupa aceea intreba:
-Cat va datorez?-
-Nu-mi datorezi nimic, raspunse ea. - mama mea ne-a invatat ca trebuie sa fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi..
Si el raspunse: va multumesc din suflet...!
Cand Howard Kelly pleca de la casa aceea, nu numai se simti mai usurat, dar si increderea in D-zeu si in oameni deveni mai puternica. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza saraciei.
Dupa cativa ani, femeia se imbolnavi grav.
Medicii din satul ei erau ingrijorati. Dupa putin timp au trimis-o in oras. Il cautara pe Dr. Howard Kelly pentru o consultatie.
Cand el auzi numele satului din care provenea pacienta, simti in ochi o lumina speciala si o senzatie placuta.
Imediat Dr. Kelly urca din holul spitalului in camera ei. Imbracat in halatul lui, doctorul intra sa o vada. Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat! Se intorase in sala de vizite determinat sa faca tot posibilul sa-i salveze viata. Din ziua aceea urmari cazul femeii cu cea mai mare atentie, ea fu operata pe cord deschis si se recupera foarte incet…


Dupa o lunga lupta, ea invinse boala...! Era in sfarsit sanatoasa..!
Dat fiind ca pacienta era in afara oricarui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ sa-i trimita factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe.
O recontrola si o semna. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii si o trimise in camera pacientei.
Factura a ajuns in camera pacientei, dar ei ii era teama sa o deschida, pentru ca stia ca ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca sa plateasca costul unei interventii atat de complicate...
In sfarsit o deschise si ceva ii atrase imediat atentia: pe marginile facturii citi aceste cuvinte...
“Platita integral acum multi ani, cu un pahar de lapte”
(Semnat) Dr. Howard Kelly
Ochii ei se umplura de lacrimi de bucurie si inima ei fu fericita si-l binecuvanta pe doctor pentru ca-i salvase viata…


Morala:

Sa nu te indoiesti ca vei culege ceea ce semeni...
Paula_Maria
Postat pe 17 August 2008 18:15
Doamne Oana,,,basme?? E cel mai profund lucru pe care l-am citit ,,,,fiecare rand e plin de adevar,,,adevar dureros si rusinos, dar din nefericire este adevarat,,,de multe ori mandria, egoul, acopera iubirea,,,si multi invatam sa apreciem ceea ce avem atunci cand este prea tarziu...Acum macar daca am sti sa invatam din propriile greseli, pentru ca e uman sa gresesti dar e exemplu de prostie absoluta sa persisti in greseala.
Pasajul tau ma emotionat iti zic sincer ca m-a luat durerea de stomac ,,,m-ai lasat fara cuvinte,,,
ITI MULTUMESC!!!
aricica_pogonica
Postat pe 17 August 2008 19:35
da aricyk.. la un topic despre scriitori vreo 2 persoane mi-au raspuns ca paulo coelho este un scriitor foarte comercial.. care scrie basme..
Cãrþile sale dezvoltã drame universale.. valabile oriunde ºi pentru oricine, ceea ce explicã primirea entuziastã de care se bucurã pe toate meridianele.. Cãrþile lui Paulo Coelho, editate în 150 de þãri ºi traduse în peste 50 de limbi, s-au vândut în zeci de milioane de exemplare.
Este consilier special UNESCO în cadrul programului Convergenþe spirituale ºi dialoguri interculturale.. co-director al Centrului Shimon Peres pentru pace.. Distins cu numeroase ºi importante premii, medalii ºi ordine, printre care cel de Cavaler al Ordinului Naþional al Legiunii de Onoare din Franþa ..este de asemenea fondator al Institutului Paulo Coelho, care acordã ajutoare îndeosebi copiilor ºi bãtrânilor din pãturile defavorizate ale societãþii braziliene.
Asa ca.. cine nu cunoaste sa se abtina. Prefer sa citesc niste ,,povesti,, atat de profunde decat sa-mi prind urechile in opere SF de mare valoare literara.
Se spune ca trebuie sa ai un anumit nivel de spiritualitate pt a-i putea intelege romanele.. probabil asta le lipseste celor care ii contesta valoare.

Postat pe 17 August 2008 19:44
- Oare ar trebui sa-mi fie rusine sa spun ca mi-au dat lacrimile? ... si mai sunt si un porc ... ca nu pot fi considerat purcelus la 45 de ani ... nu-i asa? ...(apropo de topicul cu pricina ...)
supermiki
Postat pe 17 August 2008 19:49
de ce ti-au dat lacrimile supermiki?

Postat pe 17 August 2008 19:53
- de emotie ... cand citesc sau chiar recitesc anumite povestiri ...
supermiki
Postat pe 17 August 2008 19:56
mie mi se intampla la fel.. si nu cred ca ar trebui sa-ti fie rusine absolut deloc!

Postat pe 17 August 2008 19:59

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Deci....? 54 De la: yumalai 26 Septembrie 2009 16:56
Sunt inalta 15 De la: Maria1999 12 Martie 2012 12:07
question question 108 De la: lexxy_me 6 August 2009 05:06
foarte dezamagita.. 4 De la: little_white_dove 25 Februarie 2009 03:48
Intrebare 3 De la: guest123 18 Mai 2014 13:42