Setari Cookie-uri

Sunt disperata ca nu mai stiu ce metoda sa adopt in educatia copilului meu!

Am vaga senzatie ca suntem cititi pe diagonala.. cu un creion rosu in mana.. cu care se subliniaza cuvantul "pedeapsa", indiferent de context. Si cu cat se vede mai mult rosu in fata ochilor cu atat se striga mai tare NU NU NU!
Pisicuta spune ca abunda "nu pot".. Eu nu vad decat "nu vreau".

De fapt, CE VREI?
rashela
Postat pe 21 Februarie 2010 04:53
Si eu am 2 copii. Si a fost necesar ca sa merg la psiholog: prima data cu mine, si pe urma cu fetita. Acum cu baietelul e mult mult mai bine caci stiu sa pun altfel datele "problemei".
DAR, fetita( are 7 ani jumate) si in ziua de azi incearca sa atraga atentia asupra ei facand tot felul de lucruri care stie ca ma supara si e constienta cum ar trebui sa faca ca sa nu ma supere.
DAR am mai observat ca de cand am fost la psiholog, atunci cand sunt doar cu mine, sunt tare tare cuminti, amandoi. Cand deja intervine o alta persoana, e jale.
Am aplicat tot ce mi-a zis doctorita sa fac si da rezultate. Nu stiu din ce oras esti, dar in Cluj, poti merge la psiholog gratis, la CASA DE SANATATE MINTALA A COPILULUI, strada Republicii, 57. Tot ce ai nevoie, e un bilet de trimitere de la medicul de familie. Si mergi singura sa vorbesti cu doctorita, si mai vezi...Probabil ca in toate orasele mari exista cate un centru din asta. intreaba la doctorul de familie.
maielus
Postat pe 21 Februarie 2010 05:18
Vrei sa castigi bani doar pentru ca-ti folosesti calculatorul?

Sau sa postezi anunturi gratis direct pe monitoarele calculatoarelor a mii de oameni?

Viziteaza linkul pentru detalii

http://vur.me/s/20rom/
rumelan
Postat pe 21 Februarie 2010 06:39
Iti doresc bafta cu cresterea fetitei "naravase"
http://dragostedecopil.blogspot.com
hannahmiriam_kudika082170
Postat pe 21 Februarie 2010 07:39
buna mamici!
oare de la ce varssta e indicat sa pedepsesti??
baietelul meu are 1 an si 9 luni, este un copil energic, nu-s deacord cu bataia, dar cate o pedeapsa mai primeste, cum ar fi nu are voie la desene..sta la colt cateva secunde pe un scaunel albastru stunci cand greseste, probl este ca nu imi dau seama daca intelege de ce tb sa faca asta...cand face crize in magazin, iesim imediat, nicodata nu i-am luat ceva ptr ca a inceput sa tipe, in casa daca tipa este ignorat, daca face si mai rau il duc la el in camera si-l rog ca atunci cand se va linisti sa vina la mine, functioneaza foarte bn la el, in cateva sec e ca o floare, a uitat ce s-a intamplat :))
pe 1 martie incepem gradinitza, de o saptamana ii tot zic ca o sa mergem la copii si-l voi lasa cu ei, el cum aude de copii, fuge sa-si ia haine sa mergem, e asa haios :)), cum ati procedat in primele zile de gradinitza, cum a fost adaptarea??
gratioasa
Postat pe 21 Februarie 2010 08:10
scuza-ma ca sunt directa!..eu am ajuns la concluzia, ca multe mamici deaici, ca la tine este marea probl, oricat de ocupata ai fi, e anormal sa-ti privezi copilul de prieteni, m-a uimit afirmatia ta ca nici tu nici ea nu aveti prieteni, nu ai cum sa te dezvolti normal daca stai inchis in carapacea ta, chiar si calugaritele socializeaza..e normal ca un om singuratic sa aiba comportament deviat. din ce ai spus tu reiese ca fetitza ta relationeaza cu televizorul si calculatorul singura in casa foarte multe ore, NOCIV pt psihicul ei, parerea mea de nespecialist :(...acum tb sa accepti si parerile noastre, ca doar daia ai postat topicul asta.

am si cuvinte de lauda....felicitari pt tema propusa, e extraordinara si am descoperit in acest topic mamici diferite, dar cu sfaturi excelente, asculta-le :)
gratioasa
Postat pe 21 Februarie 2010 08:27
Draga mea eu cred ca ar trebui sa apelezi la ajutorul unui specialist ....consilier scolar ,psiholog sau in cel mai rau caz psihiatru ....
asculta ce/ti spun eu ...avand acestre accese de furie ar trebui sa te puna pe ganduri ....
Sunt situatii in viata cand suntem neputinciosi .ne simtim neputinciosi in fata copiilor nostri ...nu putem sa fim obiectivi ...
in prima faza trebuie convinsa .dusa la un specialist
Iti va spune care sunt cauzele si ce metode sa folosesti ....
astept vesti de la tine ...
Tu ca mama nu trebuie sa incetezi sa obosesti ...
continua lupta ...gaseste toate metodele si vei vedea ca vei reusi .
SUCCES !
kudika017877
Postat pe 21 Februarie 2010 08:31
eu cred ca ar trebui sa apelezi la ajutorul unui specialist ....consilier scolar ,psiholog si nu te speeria ori sa faci un caz din asta,,,,,,,,,ai incredere in tine si in copil,explikai ku frumosul despre ce este vorba dak ajungeti la un psiholog, O sa va fie de mare folos,am intalnit asemenea cazuri la colegi de scoala ai copilului meu si sa rezolvat prob ,ku ajut.psihologului,,,,,,iar ce ai zis tu aici,nu-i nimik pe langa ce faceau cei de la scoala,pop si succes
ccarmenuzza
Postat pe 21 Februarie 2010 09:27
De la: kudika106963, la data 2010-02-21 01:40:48 copilul meu nu are de ce sa ma respecte ca parinte....vorbind de merite.....ce am facut eu pentru ea??...ca i/am dat viatza ce mare branza....asta o putea face oricine....nu trebuia sa fiu neaparat io aia....nu sa cheama ca i/am facut un bine....s/o aduc cu fortza intr/o lume in care nu ma descurc nici eu........


N-am citit in viata mea o asemenea aberatie! Sunt socata! Incep sa-mi ridic mari semne de intrebare... in ce te priveste. Dar, probabil ca, tocmai datorita "sanatatii" tale.. nu vei realiza niciodata ca ti-ai distrus SI copilul.
Sa-ti traiasca, fa ce vrei cu el!
rashela
Postat pe 21 Februarie 2010 09:29
Buna dimineata.
Vrau sa te ajut cu educatia copilului si te rog sa-mi permiti in privat deoarece va dura o perioada.
Nu e nevoie de nici un fel de pedeapsa si sint sigur ca o sa reusesti foarte bine.
Copiii in viata noastra vin ca Ingeri pe care noi ii dorim iar daca sunt irascibili inseamna ca vor sa ne transmita un mesaj important pe care adultii nu-l pot intelege decat atunci cand reusesc sa intre in Lumea lor de copii.
kudika074856
Postat pe 21 Februarie 2010 09:53
mergi la un specialist
lady_fox_86
Postat pe 21 Februarie 2010 11:21
De la: pisicuta_razboinica, la data 2010-02-21 03:28:25
De la: kudika106963, la data 2010-02-21 01:28:36asta cu sotul...e poveste lunga...si apoi...copilul ...tre sa stie de un singur stapan...nu de 2

asta pe unde ai auzit-o?


Din haita

Acolo se potriveste - e doar un mascul Alfa - si de el asculta toti membrii haitei... Cred ca a incurcat articolele de la Teleenciclopedia
Dor_a
Postat pe 21 Februarie 2010 11:24
Buna ziua! Eu sunt inca un copil din cei mai rai, desi la o prima vedere nu par! Aflati deci ca m-am luat la 21 de ani legal cu un baiat de culoare PE ASCUNS DE AI MEI si nici acum ei nu stiu (am aproape 23) ... si stiti de ce? Pentru ca fiind singura la parinti, ai mei (Bunica, mama si tata) mi-au dat tot ce se putea si m-au ferit de tot dar in acelas timp si-au luat libertatea de la bec sa dicteze in viata mea, nu ma lasa sa decid eu pt mine (bunica din partea mamei care m-a crescut de mica kiar imi impune sa renunt la baiatul asta - ea si mama il stiu doar de iubit - si kiar imi zice ca da acatiste la biserica sa gasesc alt baiat "mai bun" kiestie care ma enerveaza cumplit si e mai rau pt ei)...

V-ati pus problema ca poate ii impuneti ceva anume, nu o lasati mai libera ( sa se loveasca ea cu capul de greutati nu sa-i puneti o "pernitza" ca sa nu se loveasca), poate ca - ea fiind deja adolescenta timpurie - deveniti fara sa vreti un pic mai severa din dorinta de protectie, un pic azi alt pic maine si picurile se aduna ... Idea (zic eu) pt a indrepta un copilutz pe drumul drept e oferta de alternative: mergem cu gandul mai departe pe la 16 ani sa zicem .... fumatul si drogurile: pn la varsta aia (eu ca mama care vreau binele ei in ziua de azi si cu tehnologia care este) as vedea cu ea filme care arata realitatea acestor vicii, sau in cazul varstei ei actuale puneti-o in situatia dvs: k un joc de roluri schimbate ... ea mama si dvs fata neascultatoare si asa poate vede cum se simte si ea .... Ii puteti vorbi de asemenea de viitorul ei ca ea sa se puna in situatia dvs, dar vorbiti-i cu sufletul deschis ceva de genul:"cand tu o sa fii mare o sa ai copii ... o sa ti-i doresti cu tot sufletul (ce-ti doresti tu cel mai mult acum?) asa iti vei dori si copilul respectiv si dk el o sa-ti ofere numai frustrari si durere cum te vei simti? Asa cum ma faci tu sa ma simt eu acum..." adica luati-o la sentiment ... Faceti activitati impreuna - mie mi-au lipsit mult: ai mei ma duceau la joaca si ma lasau sa ma joc, rar intrau in jocul meu, si ma durea - aratati-i prietenie, uneori coborati-va la mintea ei, fiti si prietena si mamica dar mai mult o prietena pe care sa se bazeze cu care sa iasa sa ii spuna intimitati - mai ales ca spuneti k sa scoala nu are prietene se simte neinteleasa, singura, frustrata la randul ei k nici macar mama nu o intelege cum vrea ea, eu m-am manifestat inchizandu-ma in mine si actionand pe ascuns, ea in schimb va ataca pt ca va considera vinovata ca nu o intelegeti si nu rupeti barierele de varsta si mentalitate - ESTE ESENTIAL DIN PCT MEU DE VEDERE...

sper ca v-am oferit o alternativa, un alt pct de vedere si ati priceput ce vrea copilul modern. Sper ca am reusit in "romanul" meu sa ma fac inteleasa ... E pct de vedere al unui copil rebel, foarte rebel - casatoria ascunsa nu e prima abatere au mai fost si altele una mai mare ca alta!
dark_maria87
Postat pe 21 Februarie 2010 11:29
M-am lamurit!

Nu posteaza aici pentru ca vrea raspunsuri si solutii pe care sa le puna in practica.

E dintre cei care se aseaza si-si plange de mila.
Stiti voi stilul: Aoleeeoo, ce-o sa mai cada drobu' de sare! Moammaaa, si ce prapad o sa faca cand o cadea!

Genul de "uite ce victima's io" - nu e de mirare ca nu are prieteni. In general, oamenii cu o atitudine sanatoasa termina prin a-i evita pe cei care nu fac altceva decat sa se vaite. Adica pun mai multa energia in a se caina decat in a-si rezolva problemele.

Intodeauna m-am intrebat ce asteapta ei, de fapt, plangadu-si de mila cu atata ardoare si - culmea - parand sa nu bage de seama sfaturile, cateodata perfect pertinente pe care le primesc pentru a rezolva anumite situatii...

Singura explicatie la care am ajuns e ca ei asteapta ca altcineva sa vina si sa zica: Lasa, saraca de tine, tu stai si odihneste-te, ca oi fi obosit de atata cainare, iti rezolv eu problema.
Dor_a
Postat pe 21 Februarie 2010 11:39
De la: dark_maria87, la data 2010-02-21 11:29:33Buna ziua

sper ca v-am oferit o alternativa, un alt pct de vedere si ati priceput ce vrea copilul modern. Sper ca am reusit in "romanul" meu sa ma fac inteleasa ... E pct de vedere al unui copil rebel, foarte rebel - casatoria ascunsa nu e prima abatere au mai fost si altele una mai mare ca alta!


Si bla-bla, fata voia sa ne vorbeasca despre ea, de fapt. Mde! Fiecare cu ce-l doare

Dor_a
Postat pe 21 Februarie 2010 11:43
De la: Dor_a, la data 2010-02-21 11:43:38
De la: dark_maria87, la data 2010-02-21 11:29:33Buna ziua

sper ca v-am oferit o alternativa, un alt pct de vedere si ati priceput ce vrea copilul modern. Sper ca am reusit in "romanul" meu sa ma fac inteleasa ... E pct de vedere al unui copil rebel, foarte rebel - casatoria ascunsa nu e prima abatere au mai fost si altele una mai mare ca alta!


Si bla-bla, fata voia sa ne vorbeasca despre ea, de fapt. Mde! Fiecare cu ce-l doare



Nup ... kiar ma interesa ... nu fac pe desteapta nici nu ma plictiseam pur si simplu am vrut sa spun unui parinte ce crede un copil singur la parinti si neinteles in singuratatea lui pt k si eu m-am simtit si ma simt asa, nici eu n-am prietene si simt nevoia ca mama sa fie mai apropiata, ca si fetita respectiva ... Dar stii, superficialitatea (ca a ta Dor_a) te face sa nu vezi mai departe de nasul tau.
dark_maria87
Postat pe 21 Februarie 2010 11:59
De la: kudika106963, la data 2010-02-21 01:26:13de fapt...poate as dori sa pot intoarce timpul ca sa schimb ceva in copilaria mea...si da ...poate ca mi/o retraiesc prin ea....si nu concep nici o pedeapsa....poate eu sunt persoana cu probleme....mental...nu am uitat nimic....si cu cat trece timpul...in mintea mea maica/mea devine cea mai mare tirana a vietii mele....nu ca uit....tocmai...se acutizeaza ceea ce nu uit....si ia amploare de proportii ca problema ne/rezolvata....tocmai ca eu am luat bataie....si acasa....si se pare ca iau si de la viatza in continuare....macar fiica/mea sa fie ferita de asha ceva.....macar ea sa nu stie ce e aia...ce stiam eu ca e....ca totul i se cuvine asta e adevarul si tre sa o stie si ea.....nu pot sa o tratez ca pe un animal.....si pedeapsa e totuna cu bataia....ideea e ca eu ii fac ceva rau...ca nu/mi convine ceva la ea.....SI MIE IDEEA ASTA NU IMI CONVINE...si nu ma poate obliga nimeni sa o aplic...adica NU POT SA CRED CA PE LUMEA ASTA NU MAI EXISTA SI ALTE METODE EDUCATIONALE...IN AFARA DE BATAIE SI PEDEAPSA....ca io vad ca nimeni nu mai stie nimic in afara de asta......de aia suntem o natie de handicapati...!!!!!!!!!

Multumim frumos pt compliment!
Femeie, vad ca n-ai inteles absolut nimic din sfaturile care ti s-au dat, cum spuneam mai sus si au remarcat si rashela si dora tu vrei sa-ti dam dreptate si sa te cainam...ori asta nu se poate pt ca gresesti flagrant! O sa-ti dau un exemplu real al unui copil lasat de izbeliste precum al tau...o fosta colega de-a mea cu un baiat mai mare cu vreun an decat al meu, singura si cu doua joburi...totul pt copil, sa nu-i lipseasca nimic si intr-adevar a avut calculator, bicicleta, la 18 ani s-a imprumutat ca sa-i cumpere motocicleta...deh asa a vrut printul...stii ce i-a lipsit acelui copil?...prezenta adultului, cel care ar fi trebuit sa-l ghideze si sa-i stabileasca niste limite, in cazul acesta mama, care si-a suplinit lipsa prin cadouri peste cadouri. Acum baiatul acela este in PUSCARIE la 23 de ani ispaseste o pedeapsa pt posesie si trafic de droguri, pt ca s-a lasat de scoala, n-a terminat nici macar liceul si a intrat intr-o gasca de copii la fel de rasfatati si prost educati ca el. Incearca sa tragi tu concluziile, daca poti!
miss_darine
Postat pe 21 Februarie 2010 12:07
E violenta si ti-a rupt bluze si tu nu poti sa faci nimic ? Tu auzi ce spui ? E doar un copil de 8 ani. Exista o multime de metode prin care sa-l faci sa te asculte.
Fetita mea de 9 ani are si ea are prostul obicei sa se faca ca nu aude. Raspunsul meu? Cand striga la mine ... ma fac ca nu aud nici eu. Sa vezi ce de strigate pe capul ei !!! La urma ma intreaba : tu nu auzi ? Rapunsul meu e : iti place cand cineva cu care vorbesti se face ca nu te aude ? Si daca tu nu ma auzi pe mine, eu de ce ar tebui sa te aud pe tine ?
Alte faza : haine imprastiate prin casa, jucarii peste tot... intr-un cuvant dezordine. Tot am repetat sa-si faca ordine ... Nimic. I-am spus ca tot ce gasesc prin casa si nu e pus la locul lui ... le arunc la gunoi. Nu m-a crezut. Am repetat asta de mai multe ori. Nu m-a crezut desigur. Intr-o zi, cand era afara la joaca, am strans tot ce era imprastiat le-am pus intr-o punga si le-am asezat langa galeata de gunoi. Cand a venit si le-a cautat ... surpiza: nu le-a mai gasit. M-a intrebat unde sunt. I-am zis ca nu stiu. Le-a vazut la un moment dat la gunoi si le-a luat inapoi.I-am spus ca de data asta a avut noroc ca nu am avut drum sa duc gunoiul si nu le-am dus, dar data viitoare n-o sa le mai gaseasca. A avut un efect o perioada de timp , dar dupa o vreme iar a inceput. I-am reaminitit ce o sa se intample. Nu cred ca m-a crezut. Ooookkkk! Data urmatoare am asteptat pana cand a lasat imprastiate unele din jucariile la care tinea cel mai mult. Le-am luat si le-am ascuns. Acum sunt la tara la mama mea. Ideea e ca a apucat-o disperarea cand nu le-a mai gasit. Mi se rupea sufletul de mila ei dar am stiut ca pierd razboiul daca-i returnez jucariile. Si cu toate ca am avut insomnie in noaptea aia ... nu i le-am returnat. Lucrurile merg bine acum. Jucariile pe care i l-eam luat sunt tot ascunse. O sa i le arat cand o sa consider ca e suficient de matura ca sa inteleaga ca nu eram asa nebuna incat sa-i arunc jucariile. Ideea e ca a invatat cat de cat sa fie ordonata. Nu-i cer sa fie perfecta, dar sa respecte munca celor din jur e un lucru elementar. Si multe alte chestii de genul asta.
Apropos : sunt divortata si o cresc singura. Si sa stii ca intradevar gena are si ea un cuvant de spus ... dar nu e imposibil sa fie educata.
Ideea e ca trebuie sa fii ferma pe pozitie, altfel fetita ta te va transforma in sclavul ei fara a avea nici un fel de remuscari. Si nu spera ca-si va schimba atitudinea cand va creste. Daca n-o faci sa te respecte acum ... n-o s-o faca nici cand va fi mare. Face crize de isterie si te loveste ? Foarte bine. Ia-o, fara sa o lovesti, ( ai mai multa forta decat ea) si inchide-o in camera la ea. Incuie usa cu cheia si las-o sa tipe cat vrea . Spune-i ca o sa-i dai drumul de acolo cand o sa se linisteasca si o sa puteti vorbi in liniste . Pana atunci ... las-o acolo. Ideea e ca nu trebuie sa aiba calculator sau alte chestii cu care sa-si omoare timpul cat sta in camera sau lucruri cu care sa se poata rani. Si foarte important ... nu ceda. Indiferent cat de mult tipa. Chiar daca simti ca-ti cade sufletul. Si ai sa vezi ca o sa functioneze. Dupa 2-3 incercari de genul asta ... o sa incepa sa mearga. O sa inteleaga violenta se pedepseste cu izolarea.
Alta metode de a o pedepsi : n-o mai lasi sa se uite la desene, sa se joace la calcuator... chestii de genul asta. Din cauza fetitei mele a trebuit sa iau televizor care nu se deschide decat din elecomanda. E pedepsita si n-are voie la televizor ? Iau telecomanda cu mine cand nu sunt acasa. Calculatorul l-m parolat, deci ...
Cam asa stau lucrurile cu copiii. Trebuie sa le demonstrezi ca tu esti mana forte, alfel ... o sa ai mari probleme.
mariana_o
Postat pe 21 Februarie 2010 12:09
Aaaaa ... si inca ceva : a avut o perioada cand tipa (fara sa loveasca) de mama focului cand nu-i convenea ceva. O vreme i-am explicat ca nu-i frumos sa tipi. N-a mers. I-am tot repetat sa nu ma tipe ... nimic. Si ... cand am vazut asta .... cand incepea ea sa tipe ... tipam si eu. Mai tare decat ea. Tipa ea mai tare ... eu si ma tare. Era ca la nebuni. Rezultatul ? Mi-a spus ca o doare capul din cauza ca tip. Si ce, crezi ca pe mine nu ma doare ? Asta a fost rapsunsul meu. Dupa vreo cateva reprize de genul asta ...lucrurile s-au linistit.
mariana_o
Postat pe 21 Februarie 2010 12:17
Uite ceea ce numesc o femeie realmente capabila!

Felicitari Mariana. Sunt convinsa ca va veni vremea cand vei fi mandra de copilul tau.


Dor_a
Postat pe 21 Februarie 2010 12:21
De la: mariana_o, la data 2010-02-21 12:17:25Aaaaa ... si inca ceva : a avut o perioada cand tipa (fara sa loveasca) de mama focului cand nu-i convenea ceva. O vreme i-am explicat ca nu-i frumos sa tipi. N-a mers. I-am tot repetat sa nu ma tipe ... nimic. Si ... cand am vazut asta .... cand incepea ea sa tipe ... tipam si eu. Mai tare decat ea. Tipa ea mai tare ... eu si ma tare. Era ca la nebuni. Rezultatul ? Mi-a spus ca o doare capul din cauza ca tip. Si ce, crezi ca pe mine nu ma doare ? Asta a fost rapsunsul meu. Dupa vreo cateva reprize de genul asta ...lucrurile s-au linistit.


Hihihi! Copiii sunt niste mici santajisti, pe bune. Innascuti.
Bine a zis cine a zis ca nu oricine e facut sa fie parinte. Parinte bun, adica.
Dor_a
Postat pe 21 Februarie 2010 12:23
De la: kudika106963, la data 2010-02-17 11:00:31merita prin insasi existenta ei...eu asha consider...si nu pot sa ii ascund asta...dar ca existenta ei ajunge sa fie pentru mine o pedeapsa....asta e prostia

nu am reusit sa citesc pana la sfarsit ceeaa ce s-a discutat insa ceea ce ai scris aici m-a determinat sa ma opresc si sa te sfatuiesc sa meditezi in primul rand la problemele pe care le ai tu si nu fetita ta ! tu ai nevoie de schimbare si poate ca nu ea .
deci un copil care la 8 ani sta toata dupamasa singura si isi face temele este un copil deosebit si trebuie laudat si incurajat pentru efortul pe care-l face ,
ARE GRIJA SINGURA DE PERSOANA EI ATATEA ORE SI REUSESTE SA SE MOBILIZEZE SA INVETE SINGURA !
1.respect-o si trateaz-o ca pe un adult spune-i despre problemele financiare si prioritizati impreuna ce trebuie cumparat si ce nu .astfel nu vei mai avea probleme cu circul din magazine .iar daca uita reaminteste-i de prioritizarea facuta impreuna si de la care nu trebuie sa va abateti niciuna .(daca vrei pot sa-ti vand niste trucuri cum sa mai trisezi tu :)) am cateva ,insa acum ideea e esentiala sa o intelegi)
2.discuta cu ea probleme tale de orice natura ar fi ele ...sub forma " Ce parere ai tu ...am auzit azi la serviciu ca ...se vor reduce posturile ...oare su ce as putea sa fac ?"
"Ma simt obosita ..nici nu stiu ce m-as face daca nu ai fi tu sa ma poti ajuta cu ...."
"Am auzit o barfa ...tu ce crezi ar trebui sa ii dau importanta ?"
toate aceste intrebari desi ii depasesc puterea de analiza insa in modul cel mai sigur va creste respectul ei pentru tine intelegand dificultatea problemelor prin care esti nevoita sa treci
3.si nu in ultimul rand rezolva sau ignora definitiv problema pe care o ai cu mama ta si nu lasa ca iti intre in cap ideea ca fiica ta este copia ei :)fiica ta este produsul tau si doar al tau :) tu trebuie sa o ajuti sa-si formeze o personalitate echilibrata .

Meseria de parinte este o meserie nobila unii ne chinuim sa fim la nivelul asteptarilor altii nici nu observam si o facem simplu si natural insa un lucru trebuie sa intelegi ca nici un copil nu se poate educa corect dupa un sablon dar sistemul de valorii dobandit ar trebui sa fie universal :)
iti doresc multa rabdare cu propria ta persoana in primul rand
lory_kudika
Postat pe 21 Februarie 2010 12:39

Cel mai bine ar fi sa apelati la serviciile unui psiholog pentru a face atat un manangement eficient al comportamentului copilului cat si al comportamentului dumneavoastra.Acestea sunt cu efect si la copiii cu tulburari de comortament, cu atat mai mult la cei neastamparati.Tehnicile de intarire, terapia comportamentala si multe alte metode, vor aduce mari transformari.sfatrile altor parinti sunt bune si ele, insa fiecare parinte si copil e diferit, de aceea tratamentul comportamental trebuie sa fie individualizat.Mult succes si o viata mai usoara si mai fericita in familie!
ioana_camelia
Postat pe 21 Februarie 2010 13:17
Pedeapsa e cea mai buna metoda, in cazurile in care copilul refuza sa va asculte. Nu mai intarziati, pentru ca va fi din ce in ce mai rau... Fetita trebuie sa inteleaga ca mofturile ei nu vor fi indeplinite si ca in zadar tipa si plange. Probabil ca nu prea aveti autoritate asupra ei, din cauza ca nu stiti sa va impuneti. Prin tipete nu veti obtine oricum nimic... Trebuie sa a veti o atitudine transanta si sa nu mai cedati la capriciile ei (pana la urma dvs sunteti adultul). Daca ameninta si plange, ignorati-o... Nu va lasati impresionata de scenele pe care le face; in felul asta va intelege ca orice-ar face, nu va obtine nimic de la dvs si va incepe sa coopereze.
Micael
Postat pe 21 Februarie 2010 13:31
Nici eu nu sunt de acord cu bataia.Asta nu e o solutie.Insa sunt de acord cu pedepsele.Date la vremea potrivita si intr-o masura in care sa o faca sa inteleaga ca ceea ce face este gresit crede-ma k o poate aduce pe calea cea buna.Nu cred k la 8 ani jumate poate sa te invarta pe degete asa cum vrea ea.Exista si o carte foarte buna in doua volume scrisa de psihologul care prezenta emisiunea "Supernanny".Nu stiu sigur cum se numeste dar sigur dak te duci intr-o librarie o recunosti foarte usor pentru k psihologul de care iti ziceam(e femeie )e pe coperta.Mult succes!
Mirelutza21
Postat pe 21 Februarie 2010 13:34
De la: mariana_o, la data 2010-02-21 12:09:09E violenta si ti-a rupt bluze si tu nu poti sa faci nimic ? Tu auzi ce spui ? E doar un copil de 8 ani. Exista o multime de metode prin care sa-l faci sa te asculte.
Fetita mea de 9 ani are si ea are prostul obicei sa se faca ca nu aude. Raspunsul meu? Cand striga la mine ... ma fac ca nu aud nici eu. Sa vezi ce de strigate pe capul ei !!! La urma ma intreaba : tu nu auzi ? Rapunsul meu e : iti place cand cineva cu care vorbesti se face ca nu te aude ? Si daca tu nu ma auzi pe mine, eu de ce ar tebui sa te aud pe tine ?
Alte faza : haine imprastiate prin casa, jucarii peste tot... intr-un cuvant dezordine. Tot am repetat sa-si faca ordine ... Nimic. I-am spus ca tot ce gasesc prin casa si nu e pus la locul lui ... le arunc la gunoi. Nu m-a crezut. Am repetat asta de mai multe ori. Nu m-a crezut desigur. Intr-o zi, cand era afara la joaca, am strans tot ce era imprastiat le-am pus intr-o punga si le-am asezat langa galeata de gunoi. Cand a venit si le-a cautat ... surpiza: nu le-a mai gasit. M-a intrebat unde sunt. I-am zis ca nu stiu. Le-a vazut la un moment dat la gunoi si le-a luat inapoi.I-am spus ca de data asta a avut noroc ca nu am avut drum sa duc gunoiul si nu le-am dus, dar data viitoare n-o sa le mai gaseasca. A avut un efect o perioada de timp , dar dupa o vreme iar a inceput. I-am reaminitit ce o sa se intample. Nu cred ca m-a crezut. Ooookkkk! Data urmatoare am asteptat pana cand a lasat imprastiate unele din jucariile la care tinea cel mai mult. Le-am luat si le-am ascuns. Acum sunt la tara la mama mea. Ideea e ca a apucat-o disperarea cand nu le-a mai gasit. Mi se rupea sufletul de mila ei dar am stiut ca pierd razboiul daca-i returnez jucariile. Si cu toate ca am avut insomnie in noaptea aia ... nu i le-am returnat. Lucrurile merg bine acum. Jucariile pe care i l-eam luat sunt tot ascunse. O sa i le arat cand o sa consider ca e suficient de matura ca sa inteleaga ca nu eram asa nebuna incat sa-i arunc jucariile. Ideea e ca a invatat cat de cat sa fie ordonata. Nu-i cer sa fie perfecta, dar sa respecte munca celor din jur e un lucru elementar. Si multe alte chestii de genul asta.
Apropos : sunt divortata si o cresc singura. Si sa stii ca intradevar gena are si ea un cuvant de spus ... dar nu e imposibil sa fie educata.
Ideea e ca trebuie sa fii ferma pe pozitie, altfel fetita ta te va transforma in sclavul ei fara a avea nici un fel de remuscari. Si nu spera ca-si va schimba atitudinea cand va creste. Daca n-o faci sa te respecte acum ... n-o s-o faca nici cand va fi mare. Face crize de isterie si te loveste ? Foarte bine. Ia-o, fara sa o lovesti, ( ai mai multa forta decat ea) si inchide-o in camera la ea. Incuie usa cu cheia si las-o sa tipe cat vrea . Spune-i ca o sa-i dai drumul de acolo cand o sa se linisteasca si o sa puteti vorbi in liniste . Pana atunci ... las-o acolo. Ideea e ca nu trebuie sa aiba calculator sau alte chestii cu care sa-si omoare timpul cat sta in camera sau lucruri cu care sa se poata rani. Si foarte important ... nu ceda. Indiferent cat de mult tipa. Chiar daca simti ca-ti cade sufletul. Si ai sa vezi ca o sa functioneze. Dupa 2-3 incercari de genul asta ... o sa incepa sa mearga. O sa inteleaga violenta se pedepseste cu izolarea.
Alta metode de a o pedepsi : n-o mai lasi sa se uite la desene, sa se joace la calcuator... chestii de genul asta. Din cauza fetitei mele a trebuit sa iau televizor care nu se deschide decat din elecomanda. E pedepsita si n-are voie la televizor ? Iau telecomanda cu mine cand nu sunt acasa. Calculatorul l-m parolat, deci ...
Cam asa stau lucrurile cu copiii. Trebuie sa le demonstrezi ca tu esti mana forte, alfel ... o sa ai mari probleme.


minunate sfaturi!

Si pe mine m-au batut parintii mei (au fost si sunt extrem de severi), si m-au si pedepsit... poate un pic cam exagerat, dar macar sunt multumita de ceea ce sunt azi ca om... m-au crescut asa cum au stiut ei mai bine.
Mi-am zis ca niciodata nu imi voi bate copilul... cel mult peste manute in cazuri deosebit de grave cre ii pun viata in pericol (umblatul la prize etc), insa fara pedepse nu se poate. Cum vrei sa faci copilul sa inteleaga:
1. ca ceea ce face e gresit
2. ca daca greseste va suporta consecintele (neplacute) ale faptelor ei

Nu trebuie sa te superi... inteleg ce simti... ti-am spus, si eu am avut parinti f severi... si mie mi se rupe inima cand trebuie sa-l pedepsesc si vad lacrimile... dar ce e mai important? inima mea, sau viitorul lui? Daca il iubesc, trebuie uneori sa-mi calc peste inima, realizand ca lacrimile lui in urma pedepsepei care o aplic sunt nimic fata de ce ar suferi daca VIATA VA FI CEA CARE IL VA PEDEPSI.
Nu vreau ca puiul meu sa ajunga un ratat care sa nu-si stie rostul, care sa nu stie ce inseamna sa fie OM si cat valoreaza o fiinta umana. Nu vreau copilul meu sa-si distruga propria viata si dupa el sa traga si viata altor persoane, devenitnd un parazuit social insensibil la durerile altora, si incapabil sa-si recunoasca si sa-si administreze propriile probleme. Nu vreau ca copilul meu sa-mi reproseze ca nu am stiut sa-l opresc atunci cand trebuia... Pentru ca ii vreau binele, mai bine actionez eu, cu riscul durerii inimii mele si al lacrimilor lui... decat sa actioneze far indurare viata (sau altii) in detrimentul fericirii si viitorului lui.
A iubi altruist (si nu egoist), inseamna a iubi nu pentru fericirea ta ci pentru fericirea copilului tau. Iar aceasta fericire trebuie gandita in persepctiva. Trebuie puse in balanta riscurile:
- il las acum sa faca ce vrea doar pt ca eu am suferit, si nu se alege nimic din el (in consecinta va suferi mult mai mult in viitor decat ar suferi din cauza pedepselor mele: oamenii si viata nu investesc iubire si mila in pedepse, cum ai face-o tu)
- actionez, il pedepsesc - va trai o suferinta temporara, dar isi va invata cu siguranta lectia astfel incat atunci cand va trebui sa infrunte viata sa stie ce nu trebuie sa faca pentru a nu plati consecintele (care ar fi mult mai grave).

Gandeste-te ca daca nu o faci tu... o vor face altii cand va fi mare, o vor face fara mila iar tu nu vei mai putea sa o protejezi... ea va plange disperata de nefericirea ei si tu vei regreta amarnic ca nu ai facut ceea ce ar fi trebuit sa faci la momentul potrivit).
Ai exemplul mamei tale si al felului in care bunica a procedat in educatia ei: INVATA DIN EL! Daca tu vei proceda la fel... coilul tau nu va ajunge mai departe. Lucrez la gradinita, am copil, stiu despre ce vorbesc... Si sa stii, prietenii mai sunt uimiti de educatia copilului meu si felul in care el colaboreaza cu mine si cu ceilalti la numai 3 anisori... si atunci cand au probleme cu copiii lor ma suna si-mi cer sfatul!

Eu am o regula de baza in educatia copilului meu, alcatuita din urmatoarele 3 etape:
1. greseste ceva pt prima oara, il iau de-o parte ii explic/arat ce a facut, ii spun ca nu e bine si de ce nu e bine(pe masura capacitatii lui de intelegere), daca e cazul ii explic ca i se pot intampla lucruri rele daca mai repeta. Il pun sa-mi repovesteasca ce mi-a spus ca sa fiu sigura ca a bagat cat de cat la capusor
2. repeta aceeasi greseala, ii spun: stii deja ce ce-ai facut pentru ca noi am mai vorbit depsre asta, iti amintesti? si-l pun sa-mi repete ce-si aminteste, iar eu il completez. Apoi adaug ceva de genul: "Mami te iubeste, si daca tu o iubesti pe mami trebuie sa fii baietel cuminte si inteligent si sa nu mai faci ce ai facut. Asa am sa te iubesc si mai mult! Dar daca repeti, atunci...... (si ii spun pedeapsa), pentru ca nu e bine si frumos sa faci asa/pentru ca nu vreau sa patesti ceva mai rau/ pentru ca iti vreau binele."
3. daca repeta a 3a oara greseala... aplic ceea ce i-am promis, dupa ce ii explic din nou pentru ce e pedepsit. Ii adaug mereu: te iubesc, dar sun foarte trista pentru ceea ce ai facut, pentru ca nu ai respectat ce am vorbit amandoi."

Sunt consecventa si niciodata nu incalc promisiunile facute fata de el, si mai ales cele cu pedeapsa... de 2-3 ori... si a 4a oara nu mai face deoarece a inteles (si experimentat) ca uneori exista limite si ce i se intampla daca intrece limitele. si stie ca nu scapa de consecinte ;). Are numai 3 ani si e inca micut ca sa inteleaga tot, tot, dar totusi functioneaza f bine :)

Nu se merita sa iti distrugi copilul doar pentru ca tu ai suferit in trecut. Invata din experienta ta dar si din experienta mamei tale... nu trebuie sa fii exagerat de severa, dar nici exagerat de permisiva.
Si orice psiholog iti va spune ca pedeapsa este necesara uneori in educatia copilului :)

Sper din toata inima sa intelegi ce vreau sa-ti spun... vreau binele tau si al fetitei tale! Ma doare gandindu-ma la ce o asteapta daca nu ai sa intervii. te rog, pentru binele ei, invat-o ca e gresit atunci cand greseste si fa-o sa inteleaga (experimenteze) ca fiecare greseala in viata ii va aduce si consecinte neplacute. Nu lasa educatia ei pe mana vietii si a oamenilor pe care-i va intalni in viitor!

Iti tin pumnii!

Ella81
Postat pe 21 Februarie 2010 14:26
pe masura ce crestem modul nostru de a actiona devine obisnuinta.... obisnuinta devine apoi stil de viata... cand ajungem aici deja este mai greu sa ne schimbam. Si in loc sa ne ombunatatim comportamnetul in urma loviturilor vietii, ne afundam si mai mult, pentru ca acestia suntem, asa am fost modelati ca persoane si de multe ori suntem incapabili sa vedem ca ceea ce facem este de fapt gresit, si tot raul care ni se intampla il punem pe seama altora, ca ei ar fi de vina.

Imagineaza-ti fata ta, cu comportamentul ei, in situatii de viata atunci cand va fi adulta: imagineaza-ti-o la servici, in relaia cu superiorii ei... unde va ajunge? Imagineaza-ti-o in relatia cu partenerul ei de viata... unde va ajunge? Imagineaza-ti-o in relatia cu proprii ei copii... ce se va alege de ei daca nici ea nu va sti cum e bine sa se poarte? Imagineaza-ti-o in relatia cu cei din jurul ei... cati prieteni va avea daca ea nu va fi capabila de intelegere si daca va crede ca totul i se cuvine? cati o vor accepta in viitor?
crezi ca va sti sa cedeze atunci cand situatia i-o va cere, daca tu nu o inveti acum cum sa o faca?1

SI acum, dupa ce ai realizat ce s-ar putea intampla cu ea daca tu nu accepti pedeapsa ca parte din educatia ei, imagineaza-ti cum are arata viata ei si relatiile cu ceilalti daca tu o vei invata (si nu vei ceda) cand greseste si ce i se poate intampla daca greseste. Din pacate, oricat de mult ai cauta... alte solutii in acest caz nu exista. Pedeapsa poate fi evitata doar atunci cand copilul are un temperament usor de modelat.
Ella81
Postat pe 21 Februarie 2010 14:52
Draga mea, fie ca ai vrut fie ca nu esti parinte, iti iubesti copilul si e normal, dar nu te mai victimiza atat. poate in loc sa te lamentezi ai asculta "prostiile" astea pe care e bazata toata psihologia educationala si ai incerca sa le pui in practica sa vezi ce rezultate dau. Mai rau de atat ce poate fi? Educatia unui copil nu inseamna sa-l schimbi pt a-ti fi tie mai usor, inseamna sa-l pregatesti pentru viata, sa fie un om echilibrat, sensibil dar in acelasi timp realist, care sa stie sa respecte dar si sa impuna respect, care sa fie constient ca odata si odata nu va mai fi cineva care sa-i dea tot ce vrea si atunci ea nu va stii cum sa procedeze pentru ca tu nu ai invatat-o. Nu ai invatat-o ca in viata trebuie sa muncesti ca sa ai, trebuie sa oferi ca sa primesti. Numeste-o dresaj sau cum vreu tu, pana la urma e acelasi principiu, chiar daca nu-i convine si se da cu fundul de pamant invat-o ca trebuie sa sepoarte frumos cu cei din jur si sa-i respecte ca sa primeasca la randul ei ce isi doreste. Sau crezi ca va da toata viata peste persoane ca tine care sa o tina in puf? Cum crezi tu ca se va purta sotul ei cu ea cand va avea astfel de capricii? Nu cred ca iti doresti ca fiica ta sa fie mai tarziu o adulta frustrata care sa nu stie cum sa se comporte cu semenii ei. Si nu cred ca nu te va mai interesa soarta ei dupa ce se muta din casa ta. Fa-o sa inteleaga! Pedeapsa nu inseamna o tortura. Poti sa o pedepsesti intr-un mod foarte bland. daca nu iti place uvantul asta "pedeapsa" hai sa o numim altfel. Poti sa ii spui indrumare. Prin gesturile tale o indrumi astfel incat sa fie o fetita echilibrata. crezi ca ea e fericita asa ca primeste tot ce vrea si face ce vrea din tine? Iti spun eu ca nu. Daca vrei sa ai armonie in casa si sa te bucuri de copilul tau ai face bine sa faci si lucrurile care nu-ti convin. Fa un tabel sau un calendar unde sa scrii la sfarsitul zilei cat de buna sau cat de rea a fost. explica-i ca vei pune floricele roz daca se comporta frumos cu tine si indeplineste anumite sarcini si vei pune floricele negre daca este rea. Probabil cand vei pune prima floricica neagra se va da cu fundul de pamant si nu-i va conveni, dar ce rau ii face asta? copiii te simt foarte bine si fetita ta reuseste sa te santajeze mai bine decat crezi tu. SUnt multe metode de genul asta, dar cel mai important este sa nu cedezi cand face crize de isterie. fii ferma, dar in acelasi timp blanda si iubitoare. laud-o cand face ceva bine si recompenseaz-o, dar nu o lasa de capul ei recompensand-o si cand face ceva rau. pentru ca ea, daca vede ca ii merge asa nu se va schimba niciodata. spune-i ca te face sa suferi prin comportamentul ei si ca ii vei intoarce aceste rautati prin refuzul de a ii cumpara dulciuri sau jucarii. spune-i ca trebuie sa invete si ea sa-ti arate ca te iubeste si ca asta o face purtandu-se frumos cu tine si ajutandu-te, intenegandu-te. daca refuzi sa faci lucrurile astea, principala victima nu vei fi tu, ci fetita ta care mai tarziu va avea f mult de suferit de pe urma unei astfel de educatii
Neira
Postat pe 21 Februarie 2010 16:58
du-o la un psiholog si mergi si tu cu ea.poate va va face sa intelegetidespre ce este vorbacu voi
andreeastancila
Postat pe 21 Februarie 2010 17:26
Draga mea ea nu are cum sa aiba discernamant si la varsta asta nu-si poate da seama cat de grea e viata are doar 8 a ani jumate,tu i-ai dat de toate si ei i se pare ca totul i se cuvine,tipic varstei.Orice invat are si dezvat chiar daca ai sa ti-o urci in cap incearca sa ii dai mai cu portia...macar un timp,poate o sa aprecieze,dar e greu.succes!!
Lady_Gaga9
Postat pe 21 Februarie 2010 17:39

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
'nesuportatorii' de critici... 1 De la: iulia_little 14 Martie 2008 10:36
tratament 9 De la: FRANNNCE 23 Iunie 2009 21:31
Scrie ce gandesti 143 De la: INTELIGENTUL- 31 Ianuarie 2015 22:07
Reflecta imaginea cuiva caracterul persoanei respective? 15 De la: liza24_84 3 Mai 2009 11:55
animale de companie 32 De la: Cherry_bob 14 Iunie 2009 20:14