relatie cu cineva ai tanar cu 7 ani

Va rog dati-mi un sfat....

PENTRU BARBATII CARE NU STIU CE VOR!!!!!!!!!

kudika076207 Postat pe 5 Iunie 2010 10:02
Nu-ti este teama decat de tine. Ai acumulat experienta de viata, incearca sa faci un bilant al greselilor tale si ale fostului sot. Stii cum se spune, ca intr-o relatie esuata nu exista nevinovat. Promite-ti ca nu vei repeta geselile facute, apoi incearca sa-ti asumi riscul actualei relatii. Niciodata nu poti avea garantia ca totul va fi bine pana la capat. Oamenii se schimba cu varsta, viata ne schimba, important este ca cel de langa noi sa inteleaga si sa se adapteze. Eu consider ca esti egoista. Gandesti tu pentru el. Daca s-ar simti impovarat sau sufocat nu cred ca l-ar retine absolut nimic sa puna punct. Si daca el isi doreste o casatorie, de ce trebuie sa renunte? Pentru ca tu esti egoista si nu vrei din teama de a nu suferii din nou? Parerea mea este ca trebuie sa stai putin de vorba cu tine si sa vezi daca ceea ce gandesti este cu adevarat si ceea ce simti. Nu te victimiza. Nu considera ca ai trecut printr-o drama si doar tu ai dreptul sa fi fericita....
Draga si eu am trecut prin aceeasi situatie,parca e o poveste la indigo.Sotul meu este cu 8 ani mai mic decit mine si am intrat in aceasta relatie fara sa banuiesc asta are o figura matura si cind am aflat era tirziu eram imreuna de ceva timp si ne intelegeam foarte bine. Si atunci i-am spus nu ma marit si nu-ti fac copii ,am trecut printr-o experienta si-mi ajunge ce-o vrea Dumnezeu si uite anul asta facem 24 de ani,familiile ne-au acceptat relatia si totul este OK. Gindeste-te ca poate fi o relatie frumoasa care sa tina sau se poate termina dar e pacat sa nu incerci daca va simtiti bine impreuna . Fa ceea ce simti si nu tine cont decit de tine numai tu sti ce-ti doresti ,si chiar daca ar fi sa se termine ramai cu o frumoasa poveste de dragoste pe care nu vad de ce ti-ai refuza-o. Bafta si capul sus .Si apoi cine poate sa zica cu siguranta daca e bine sau nu toti suntem diferiti si tocmai asta e frumusetea.
adnasa Postat pe 5 Iunie 2010 10:03
buna... am citit ...si imi pare rau de tine ca s-a intamplat multe femei trec prin asemenea situati din diverite motive? in cazul tau...iti scriu sa nu te grabesti pt acuma cred ca esti vulnerabila ...te vezi singura ca ai un copil de crescut si mai multe probleme ...dar? gandeste -te ca o femeie poate deveni mult mai puternica in urma divortului depinde de optimisul tau...bun a plecat el ...motive de tine stiute....nu te lasa doborata de asa ceva ... arata-i copilui tau independenta ta si siguranta si ca poti reusi mai multa in viata decat sa te plangi de mila.. este adevarat sa nu fii singura ? studieaza bine situatia si pune-l in balanta ce este mai bun si ce este mai rau...studiaza-l si testeaza pe el .. sa nu mai suferi si a doua oara...iubirea vine pe parcus ...depinde de el? iti doresc numai bine ....si sa te bucuri de copilul tau...si de viata gandeste ca asta e?mergi inainte si dovedeste-ti singura...ca poti sa mergi inainte .

dapyne Postat pe 5 Iunie 2010 10:03
Ma gasesc intr-o situatie similara,sunt cu un baiat cu 8 ani mai tanar decat mine si trec printr-un divort dupa 10 ani de casnicie si un copil de 7 ani. Nu divortez pentru baiatul asta ,divortez pentru ca relatia mea cu sotul meu nu mai avea nici un viitor, el doar m-a ajutat sa ma hotarasc sa fac pasul asta decisiv de care imi era asa de frica. Cu sotul meu nu mai locuiesc impreuna de aproape 1 an, ne vedeam sporadic in weekend-uri,aveam vietile noastre separate fiecare cu prietenii lui fiecare cu activitatile lui, nu mai eram o famile. Cu baiatul asta ma simt completa, avem atat de multe lucruri in comun,atatea hobi-uri comune. Fetita mea este aproape indragostita de el cu toate ca nu stie inca ca avem o relatie si nu stiu cum va reactiona cand ii vom spune. Cu toate ca ma sustine foarte mult si isi doreste o viata "pana la adanci batraneti" impreuna imi e foarte frica de diferenta de varsta si nu in momentul asta neaparat, cum va fi peste 10 ani ... Cred ca imi e frica si de cum ma va privii societatea. Cat despre sentimente sunt confuze in momentul asta, stiu doar ca pot sa adorm linistita noaptea ,nu mai am ganduri negre care nu ma lasa sa adorm, sunt fericita cand il vad, sunt suparata daca nu il vad aproape o saptamana. Cred ca nu putem face altceva decat sa asteptam si sa vedem ce ne rezerva viitorul.
kudika010581 Postat pe 5 Iunie 2010 10:05
Eu sunt casatorita de 20 de ani cu un barbat cu 5 ani mai mic decat mine. Si nu am considerat asta niciodata o problema, nici unul dintre noi. Nici atunci cand toata lumea ne tragea de maneca (pe fiecare in parte), cu diferite argumente, sa nu ne casatorim. si la noi, ca la oricare cuplu de indragostiti, la inceput a fost multa pasiune. Dar pasiunea trece cu timpul, cu sau fara casatorie. Si ramane prietenia. Noi suntem buni prieteni tot timpul, chiar si cand ne certam, ca orice cuplu. Si pot spune ca ne iubim cu tandrete in continuare, chiar daca nu mai e nebunia aia de la inceput. Eu iti spun ce-i spun si fiicei mele: casatoreste-te cu cineva cu care sa ai ce discuta si peste 50 de ani. Sa aiba mintea deschisa si sa nu te plictisesti langa el. Cred ca asta e secretul unei casnicii lungi. Noi avem mult simt al umorului, ne facem surprize, farse, ne dam replici la orice.... E normal sa fii incantata ca se ocupa de copilul tau, e foarte important si acest aspect. Dar tine cont si de tine. Nu tine o relatie doar de dragul copilului, daca tu nu te simti bine. Ca ti se pare simplu, usor? Asa ar fi normal sa fie. Sa fie totul firesc, ca si cum ar fi fost dintotdeuna asa. Sincer, eu nu spun ca nu sunt certuri la noi, sau discutii in contradictotoriu. Nu cred ca exista cuplu care sa nu aiba asa ceva. Dar trecem peste ele repede, cu un iarta-ma si un sarut. Uneori chiar si lacrimi. Dar trecem peste ele. Parerea mea este ca daca ai dat peste asa ceva, sa nu-ti pese ca e o diferenta intre voi. Eu cunosc si alte cupluri unde diferenta e mult mai mare, dar sunt impreuna de mai bine de 20 de ani. Deci....analizeaza cu sufletul si cu mintea. Nu numai cu mintea. Iti doresc o viata linistita si implinita.
kijutza Postat pe 5 Iunie 2010 10:25
Buna Hanah01, Din pacate din ceea ce ai povestit reiese ca tu inca suferi dupa fostul sot.........esti inca foarte ranita ca te-a parasit pentru una mai tinerica...Gresala lui ca nu a stiut sa te aprecieze la adevarata ta valoare si sigur va regreta candva intr-un fel sau altul.....poate si el va fi parasit de pustoaica mai tarziu pentru un altul mai tanar.......nu se stie ce ne rezerva viitorul... Tu trebuie sa fii foarte sincera cu tine insati si recunosti ca nu esti atat de incantata de barbatul actual din viata ta,oricat de tare te-ai stradui ca totul sa mearga.L-ai acceptat intr-un moment in care sufletul tau era complet ravasit, practic el este un pansament pus pe rana. Gandeste-te ca peste o perioada(luni........dar cel mai probabil ani)cand aceasta leziune sufleteasca se va vindeca tu nu vei mai avea nevoie de acel "pansamen"t, deci va trebui inlaturat. Un alt motiv pentru care nu reusesti sa il iubesti cu adevarat este faptul ca ai fost inselata........ai fost distrusa psihic si iti este oarecum teama sa nu se repete. Ar trebui sa rationalizezi un pic la rece si daca tii la el (si nu iti este frica de singuratate)spune-i ceea ce te framanta , fii sincera ...........gandeste-te ca in momentul in care el va afla cam ce e in sufletul tau s-ar putea sa fie foarte ranit si sa te paraseasca....Mai exista si varianta ca in timp el sa iti castige iubirea prin respect,dar totul depinde de tine, de prejudecatile pe care le ai si de ceea ce iti doresti si de cat de dispusa esti sa il accepti ca partenerul tau"pentru tot restul vietii".Neaparat TREBUIE ai mult mai multa incredere in tine si in farmecele tale personate.Iti doresc numai bine! Cu drag, Diana
didyok_20 Postat pe 5 Iunie 2010 10:27
Nu e ABSOLUT nici o problema cu diferenta de varsta!Am in jurul meu situatii reale de cupluri in situatia ta, mai mult, cupluri casatorite ,cu copii si din casatoria ei anterioara, si a lor...Asa ca gata, asta e o falsa problema! Increderea in tine O CASTIGI TU SINGURA, are prea putin de-a face cu cineva anume.Cam toate ne pierdem increderea in noi cand vreun tip ne trateaza aiurea, important e sa intelegem ca NU NOI AVEM O PROBLEMA; barbatii chiar sunt altfel, sunt tentati la fiecare pas pt ca asa sunt ei setati....cand ei ne inseala gandim in 2 feluri: waw, e super cealalta si ne simtim inferioare dar DE CELE MAI MULTE ORI ne gandim ca ce-o fi gasit la aia k nu-i nici mai frumoasa, nici mai desteapta ca mine, nici...nici...Simplu, E ALTA si punct.Trebuie sa te iubesti, sa te pretuiesti tu pe tine pt cine, ce si cum esti tu.Sa faci TOT ce poti sa atati bine, sa te simti bine in pielea ta. Singura ai spus ca e o relatie matura!Iubirea are foarte multe forme, daca nu-i amorul ala nebun, cu fluturi in stomac asta nu inseamna ca nu-i iubire. Si da , asta e o capcana! In rest, carpe diem si mai departe om mai vedea...ce-o fi o fi!Orice e posibil tocmai de aia nu trebuie sa ne facem planuri prea rigide!
Voyager Postat pe 5 Iunie 2010 11:13
Tu esti ranita acum si iti e teama sa nu o patesti din nou, d-aia ai retineri, nu din cauza diferentei de varsta. Cum scria cineva, mai sus, NOI dam importanta varstei si facem un drob de sare din asta, ce conteaza, in realitate, este ceea ce simti pt celalalt, modul in care te completeaza, te sprijina, te respecta, te iubeste, restul sunt pretexte. Si eu sunt intr-o relatie de aproape 4 ani cu iubitul meu, care e cu 8 ani mai mic decat mine, dar nu se vede, cred eu, diferenta, nici fizic, nici in modul de gandire. Diferentele pot aparea doar in urma unor experiente si trairi diferite, dar cu intelepciune si calm, cred ca se pot anula. Eu am cunoscut un cuplu, in care ea era mai mare decat el cu...22 de ani!!! Stiti cat au trait impreuna? 50 de ani, pana la moartea ei, la 92 de ani!!! Daca acum inca exista prejudecati, ganditi-va cum era acum vreo 65 de ani, cand s-au cunoscut ei! Ea avea un fiu de varsta iubitului, ea avea 42, el 20 si, iata, au trait fericiti pana cand moartea i-a despartit!!! I-au barfit vecinii, au ras de ei, pana cand au vazut ca e treaba serioasa si nu doar o extravaganta si nu numai ca i-au acceptat, dar i-au si indragit, pt ca erau oameni de treaba si de toata isprava. Eu eram copil cand i-am cunoscut. Coana Jana ma iubea nespus si oricand imi sarea in ajutor, daca simtea vreun pericol pt mine. Eu am aflat tarziu de diferenta de varsta, pt ca nu se vedea (cred ca hormonul tanar facea minuni ), pana sa moara facea des drumuri Bucuresti-Bistrita (unde se nascuse), ca sa-si rezolve niste litigii cu niste pamanturi, mosteniri... Era bolnava de inima si lua pastile cu pumnul, dar paharelul de vin curat, nu lipsea. S-au casatorit legal doar cu vreo 15 ani inainte sa moara ea, poate si asta e un secret al relatiei lor. Daca nu ai motive morale sau religioase, care sa te impiedice sa stai necasatorita, "in pacat", cum se zice, eu te-as sfatui sa traiesti clipa, sa nu mai cauti prtetexte si sa ai rabdare, sa vezi cum decurg lucrurile, sa fii atenta la alte detalii la el, decat diferenta de varsta, si daca totul merge bine, sufletul ti se vindeca si crezi acest tanar e ceea ce va trebuie, tie si copilului tau, atunci nu mai ezita si leaga-ti destinul de al lui. Multa bafta!!!
dolphin Postat pe 5 Iunie 2010 11:31
mi am permis sa raspund desi nu va cunosc...o situatie de viata destul de complicata si nefericita ca sa zic asa....e clar ca ati pus mult suflet in casnicia dvs...pur si simplu...lasati-va timp....sa va reveniti...nu va grabiti...inca treceti prin perioada post soc a neplacutului eveniment...dar va trece...greu probabil,caci e vorba de 15 ani la mijloc petrecuti din viata alaturi de o persoana...incercati sa vedeti partea buna per total ...copilul dvs,,,o mare realizare pentru o femeie...sincer... In legatura cu prietenul de care vorbeati...e clar ca in acest moment simtiti nevoia cuiva in care sa va regasiti...dar nu va grabiti...va aflati pe un teren instabil psihologic vorbind....vorbiti,comunicati,dar nu va grabiti..repet...memoria celor 15 ani nu se va sterge atat de repede...si nimeni prea curand nu va va inlocui sotul...desi au fosr momente placute sau mai putin placute... Luati va daca aveti posibilitatea un pic de timp liber...mergeti imreuna cu copilasul intr o excursie...departe de ochii lumii....intr un loc linistit....de asta aveti nevoie...de liniste...pentru a va pune un pic de ordine in ganduri....e si o confuzie sentimentala...perfect explicata dupa socul prin care ati trecut...eu va doresc numai bine....si multa putere interioara....trebuie sa fiti puternica de dragul celui mic...intr un final va rasari si soarele pe strada dvs. Cu drag,Silvia
silvia_nivin_yahoo_com Postat pe 5 Iunie 2010 11:38
De la: Ndrusu, la data 2010-06-05 05:56:31Eu am iubit o femeie divortata mai mare decat mine cu 11 ani. Si inca cu pasiune. Si parea, cel putin din comportament ca si ea ma iubeste tot atat de mult.Dar la un moment dat, mi-a pus problema casatoriei. Nu credeam asta, mai ales ca dela bun inceput ii spusesem ca o casatorie iese din cauza. Mi-a spus ca in acest caz isi pierde vremea langa mine. OK i-am spus, si intalnirile noastre desi s-au rarit considerabil, au continuat sporadic, din cand in cand, ma refer exclusiv la amorul fizic. Pana la urma, ne-am despartit de tot, ea a incercat apoi si cu altul tot asa, si cu aceeasi finalitate adica zero. Din ce-am aflat ulterior, desi relatia noastra a durat un an si jumatate, am fost si eu o veriga in lantul de amanti pe care i-a avut in viatza. Pe de alta parte, ca sa fiu cinstit, si ea a fost pentru mine tot o veriga dintr-un lant de amante, dar ca am avut impresia ca ea a suportat mult mai usor despartirea. Recunosc si-acum ca a fost o amanta perfecta, ma refer exclusiv la relatiile din pat. O mai intalnesc cu totul accidental si astazi uneori, dar... am ajuns acum s-o detest... Oare de ce n-am putut ramane prieteni, chiar daca nu iubiti pe mai departe? Dupa atatia ani, mi-a mai ramas fatza de ea numai mila, desi ea e o fiinta foarte mandra...
Merlucius Postat pe 5 Iunie 2010 11:40
De ce mila?....ce ti-a facut de era demna de mila??
Merlucius Postat pe 5 Iunie 2010 11:41
Deci..viata asta pe care o ai macina-te de complexe,intrebari,raspunsuri...mofturi de fata mre si cealalta care o vei avea sa o dedici prietenului .Auzi ,daca ti-e nu-ti este bine nici copilul tau nu cred ca este in siguranta cu asa o indecisa de mama.merge=bine ...nu merge asta e.ce problema ai ?ai timp sa reflectezi la menopauza;acum traieste viata
aiela_misha Postat pe 5 Iunie 2010 12:14
buna!imi place cum gandesti!!sincer,totul e posibil daca e dragoste din ambele parti.Multa fericire!! simona
kudika120891 Postat pe 5 Iunie 2010 12:40
De la: Ndrusu, la data 2010-06-05 05:56:31Eu am iubit o femeie divortata mai mare decat mine cu 11 ani. Si inca cu pasiune. Si parea, cel putin din comportament ca si ea ma iubeste tot atat de mult.Dar la un moment dat, mi-a pus problema casatoriei. Nu credeam asta, mai ales ca dela bun inceput ii spusesem ca o casatorie iese din cauza. Mi-a spus ca in acest caz isi pierde vremea langa mine. OK i-am spus, si intalnirile noastre desi s-au rarit considerabil, au continuat sporadic, din cand in cand, ma refer exclusiv la amorul fizic. Pana la urma, ne-am despartit de tot, ea a incercat apoi si cu altul tot asa, si cu aceeasi finalitate adica zero. Din ce-am aflat ulterior, desi relatia noastra a durat un an si jumatate, am fost si eu o veriga in lantul de amanti pe care i-a avut in viatza. Pe de alta parte, ca sa fiu cinstit, si ea a fost pentru mine tot o veriga dintr-un lant de amante, dar ca am avut impresia ca ea a suportat mult mai usor despartirea. Recunosc si-acum ca a fost o amanta perfecta, ma refer exclusiv la relatiile din pat. O mai intalnesc cu totul accidental si astazi uneori, dar... am ajuns acum s-o detest... Oare de ce n-am putut ramane prieteni, chiar daca nu iubiti pe mai departe? Dupa atatia ani, mi-a mai ramas fatza de ea numai mila, desi ea e o fiinta foarte mandra... O detesti pentru ca "ai impreia ca ea a suportat mai usor despartirea ?!! mai sa fie ! si tu te oftici ca erai unul din iubiti cand si tu aveai alte iubite trecute si viitoare? mai sa fie ! Daca detesti o persoana care a fost cinsitat cu tine de la inceput si t-a zis : ori la primarie , ori nu mai arde gazul de pomana in curtea mea si lasa -ma sa gasesc o persoana care ma ia de nevasta! "fara sa te insele pe la spate sau sa-si bata joc de tine in naivitatea ta , ea fiind cu 11 ani mai mare, ... cred ca inca esti imatur ! !!
kudika052198 Postat pe 5 Iunie 2010 12:48
buna si eu am cunoscut in luna februarie un baiat pot spune cu 7 ani mai tanar,ne-am cunooscut pe net,,eu fiind in spania,iar el in rom,el de 23 ani,eu 30 ani....am acceptat sa ne vedem aici,dar e o mica mare diferenta...n-as putea avea o rel cu el,ma oboseste prezenta lui,e un copil...nu,am renuntat in 4 zile,abea am asteptat sa plece...nici macar n-am avut rel sexuale,nu am vrut...nu vroiam sa-i dau sperante...el era f atent,dar nu...in cazul tau e diferit putin...tu ai un copil care se intelege f bine cu el,asta e un lucru mare,dar trebuie sa te gandesti si la tine,daca spui ca te oboseste,lasa-l acum,ca pe urma devine obisnuinta si ptr tine si ptr copil...poop...mai sunt barbati...eu sunt singurica de 2 ani pot spune,nu am copii...dar e ok...nu disper...bafta...
kudika163866 Postat pe 5 Iunie 2010 12:55
De la: Ndrusu, la data 2010-06-05 05:56:31Eu am iubit o femeie divortata mai mare decat mine cu 11 ani. Si inca cu pasiune. Si parea, cel putin din comportament ca si ea ma iubeste tot atat de mult.Dar la un moment dat, mi-a pus problema casatoriei. Nu credeam asta, mai ales ca dela bun inceput ii spusesem ca o casatorie iese din cauza. Mi-a spus ca in acest caz isi pierde vremea langa mine. OK i-am spus, si intalnirile noastre desi s-au rarit considerabil, au continuat sporadic, din cand in cand, ma refer exclusiv la amorul fizic. Pana la urma, ne-am despartit de tot, ea a incercat apoi si cu altul tot asa, si cu aceeasi finalitate adica zero. Din ce-am aflat ulterior, desi relatia noastra a durat un an si jumatate, am fost si eu o veriga in lantul de amanti pe care i-a avut in viatza. Pe de alta parte, ca sa fiu cinstit, si ea a fost pentru mine tot o veriga dintr-un lant de amante, dar ca am avut impresia ca ea a suportat mult mai usor despartirea. Recunosc si-acum ca a fost o amanta perfecta, ma refer exclusiv la relatiile din pat. O mai intalnesc cu totul accidental si astazi uneori, dar... am ajuns acum s-o detest... Oare de ce n-am putut ramane prieteni, chiar daca nu iubiti pe mai departe? Dupa atatia ani, mi-a mai ramas fatza de ea numai mila, desi ea e o fiinta foarte mandra... Lamureste-ma si pe mine te rog, de ce o eventuala casatorie cu ea, "iese din cauza"? Dupa ce criterii ai luat decizia asta?
koph Postat pe 5 Iunie 2010 13:08
O casatorie ideala se bazeaza in primul rand pe prietenie si comunicare. Te casatoresti pentru ca doresti sa fii langa acea persoana, nu ca ti-e jena sa intri in sexshop sa-ti iei ce iti lipseste. Ma amuza pareri de femei, care sunt rupte de realitate. Pentru care barbatul le iubeste daca le calareste. Confuzie mare pe plaiurile romanesti intre sentiment si instinct. Marea majoritate vad o relatie cu alta persoana, doar daca se duc in pat. De aceea si apar idei de astea de diferneta de varsta intre parteneri. Ca una este sa stai langa un partener pentru ca te simti bine in preajma lui, in discutii, in idei, in obiceiuri etc, si alta este "sa te simti" bine. Adica in pat. Vreau sa aud si eu femeia care iubeste un barbat si il ia de sot, dar acesta si-a pierdut "sculele" intr-un accident sa spunem. Nici una. Garantez cu viata. Asa ca doamnelor nu va mai luati dupa unul sau dupa altul, si daca tu te simti cu un prieten bun in preajma ta bine, si reciproca, nu va mai puneti problema varstei. Cu toate ca eu, am spus nevestei care are 50 de ani, ca daca ar fi sa divortez, daca nu gasesc una de 50, am sa iau doua de 25. Glumesc. Nu as da nevasta mea nici pe 3 de 18 ani. Si nu iubesc nevasta nici un pic. Dar suntem cei mai buni amici si toate prietenele ei o invidiaza, ce sot bun are. Iar eu trebuie sa recunosc ca sunt adeptul vorbei "de la gaina in sus, se fute orice". Dar nu ne certam, nu avem discutii in contradictoriu, nu avem idei personale. Asa ca dragele mele, daca ai un prieten bun, indiferent de varsta si vrei sa legalizezi relatia, este problema ta, nu a celor din jur. Si stiti cum se spune. Capul face, capul trage ! Sa fiti iubite si dorite... si devreme acasa!
addodas Postat pe 5 Iunie 2010 13:09
Buna! Nu conteaza daca el este mai mare cu 7 ani decat tine....maturi sunte-ti amandoi ! Gandestete bine la ce vrei defapt ca nu are rost sa il chinui si pe el dar si pe tine si mai ales pe copilul tau care va deveni foarte bulversat intr-un punct...oricum esti tanara si viata merge inainte . Fi mai optimista si inceraca sa vezi viata mai roz mai alesc in perioada asta , nu e bine sa te descurajezi ! Mult succes!::::
alle020892 Postat pe 5 Iunie 2010 13:25
Nu am putut sa inteleg niciodata de ce oamenii, mai ales femeile, se tot autocenzureaza in ceea ce priveste propriile dorinte.... de ce isi pun tot felul de probleme.... am citit toate raspunsurile de aici si tot nu inteleg de ce ...
darksukkubus69 Postat pe 5 Iunie 2010 13:52
Eu cred ca ar trebui sa te bucuri de barbatul care a aparut in viata ta, fara sa te intrebi cand va pleca si acesta. Pur si simplu traieste-ti prezentul, e tot ce avem, meriti sa fii fericita! Eu chiar nu cred in diferenta de varsta, exista barbati imaturi de 35 de ani si barbati mult mai maturi la 25 de ani...daca acorda timp copilului tau, se joaca cu el, iti acorda timp tie si relatiei voastre eu zic sa-i dai o sansa.Si inca ceva, lasa-l pe el sa iubeasca mai mult, asta este vb. bunicii mele de 75 de ani si am ajuns la concluzia ca are dreptate!Mult succes!
kudika174259 Postat pe 5 Iunie 2010 13:56
n-am avut rabdare sa citesc toate comentariile, m-au intrigat, insa, cele (destul de multe) care pornesc de la ideea ca o astfel de relatie n-are cum sa functioneze... si imi vine in minte exemplul lui Susan Sarandon: a petrecut 23 ani alaturi de un barbat mai tanar cu 12 ani decat ea, iar barfele spun ca acum, dupa despartire, are o relatie cu altul, mai tanar cu 32 de ani. Cred ca e o problema de atitudine, din partea ambilor parteneri, si nu cred ca poate cineva sa dea retete sau sa prezica (in)succesul unei astfel de relatii.
ctl Postat pe 5 Iunie 2010 14:18
O intrebare! Ce ai facut cu resentimentele ptr ex? Unde sunt ele? Unde este locul ptr noul partener......pina nu te eliberezi nici unul nu va fii bun...Suscces
kudika075192 Postat pe 5 Iunie 2010 14:20
Buna. In primul rand curaj si capul sus, faptul ca nu te mai vezi "o femeie" este doar o imagine intiparita bine in mintea ta datorita unui esec din partea cui te asteptai cel mai putin. Stiu cum e, dar asta nu are nici o legatura cu feminitatea ta. Incearca sa vezi lucrurile si altfel, adica: nu plange ca a fugit cu o pustoaica cu 11 ani mai tanara, din contra scoate-o pe ea la un suc/cafa/prajitura/pizza ca te-a scapat de un curvar, iar pe copilul tau de un tata nedemn de el ;) Din faptul ca totusi ai pe cineva langa tine (chiar si ca prieten) rezulta ca nu esti atat de "ne-femeie" cum te vezi tu :* Un sfat daca-mi permiti, desi am doar 22 de ani, nici nu trai clipa ca la 15 ani sa mergi pe semnul intrebarii, dar nici nu-ti fa alte planuri de casatorie. Nu te mai gandi la asta, gandeste-te ca cineva de SUS le aranjeaza pe toate, lasa lucrurile sa se intample de la sine, nu cauta, nici nu te lasa cautata. Cine va avea nevoie de tine, si cel care e sa fie pentru tine, VA FI AL TAU. Fostul sot e un kkt scuza-mi expresia (asa ceva nu se face si mai ales la varsta lui). Eu una ma bucur ca sa intamplat asa, meriti ceva mult mai bun (cu siguranta). Pupici si...lasa tristetile deoparte, ai totusi un motiv foarte bun, cel mai bun, ca sa zambesti si sa fii fericita...COPILASUL TAU :X
eyo_grl Postat pe 5 Iunie 2010 14:57
sunt oarecum in aceeasi situatie cu tine, diferenta o face doar faptul k eu nu am un copilash!insa relatia intre mine shi iubitul meu, cu 7 ani mai tanar decat mine,merge super ok!ne cunoastem de mai bine de un an...la inceput am fost doar buni prieteni,eu fiind cea care evitam sa ma gandesc la mai mult...iar pe la inceputul lui octombrie, am inceput sa ne destainuim tot ceea ce simtim unul pt celelalt si am constatat faptul k ne indrogostisem amandoi,unul de celelalt,iar in momentul de fata, nu mai putem trai, unul fara celelalt!nu tin cont de diferenta de varsta,pt ca in primul rand, nu simt, iar in al doilea rand reprezinta pt mine, tot rostul meu in viatza asta...eu am 32 ani.Si ar mai fi de specificat un lucru:am avut relatzii cu barabati mai in varsta decat mine,insa n-aveau mintea actualului meu iubit,nu eram pe aceeasi lungime de unda...simt pur shi simplu k eu una mi-am gasit sufletzelul pereche,jumatatea me,ce mai! in concluzie...fa exact ceea ce itzi dicteaza sufletul!ceea ce u consideri k e mai bine pt tine shi pt copilashul tau!
kudika152716 Postat pe 5 Iunie 2010 15:10
Se spune ca in dragoste nu conteza varsta.. trebuie sa analizezi tot ce simti pentru el,fara sa te gandesti la relatia pe care o are cu fiul tau.Tu esti "cea" mai importanta,viata asta este mult prea scurta si grea (uneori).Incearca sa fii fericita,macar pentru momentele in care ai suferit si ai simtit ca nu mai poti merge mai departe.In cazul lui este posibil ca mai tarziu sa gasesca pe altcineva,tinand cont de diferenta de varsta.Iti doresc numai fericire si liniste.
anamaria3bl Postat pe 5 Iunie 2010 15:44
savureaza,e tot ce poti face,nu te grabi sa locuiti impreuna pana nu vezi ce comportament are cu adevarat.eu am facut o prostie de al lua sa locuiasca in casa mea si a fost o mare greseala,deasemenea mai mic decat mine cu 12 ani,ceia ce nu se veda asa cum spun toti cei ce ne vad,acum ne-am despartit pt a 4 oara si pt ultima data,nu -i musai sa fie si la tine la fel,dar ai grija,dupa ce ne indragostim si ne despartim,doare al naibii de tare,asa ca mai bine in aparare
schnuffi Postat pe 5 Iunie 2010 15:52
Buna.pe langa toti ceilalti cititori ,imi dau si eu q parerea.nu st trecuta de 30 de ani,k sa poti spune ca am trecut prin viata de-a binelea,dar m-am maturizat din cauza problemelor. e bn ca ai gasit pe cnv care sa tina la tine si la copilul tau.nu te speria de faptul ca e mai mic.parintii mei au o diferenta de trei ani dar bunicii au avut 8 ani diferenta.a fost demult dar s-au inteles bine in viata.si intre mine si iubitul meu sunt 7 ani diferenta.ce-i drept,el este cel mai inaintat in varsta,daro poti lua invers cazului tau. ma inteleg cu el de minune,in ciuda diferentei mari de vartsa,asa ca nu vad de ce tu nu te-ai intelege cu el.eu sincer cred ca esti frustrata de faptul ca poate se va plictisi pt ca tu nu ii poti arata dragoste a la julieta, si se va arunca in alt pat.relax din moment ce acum el tine la tine,si tu nu ii dai motive de cearta,te va iubi mereu.majoritatea barbatilor din ziua de azi,vor femei cu picioarele pe pamant,asa ca si tine.sfatul meu:aranjeaza-te mereu,fa-l sa te iubeasca neconditionat,si nu va veti mai plictisi nici dak stati 24/7 unul langa celalalt
kudika020149 Postat pe 5 Iunie 2010 16:54
buna draga mea...............desi nu am trecut prin ceva asa de urat ca si tine(divort)pot spune ca ma numar printre multele femei care au un partener mai mic.....8 ani mai precis!la inceput nu credeam ca este serios si responsabil,avea doar 20 de ani cand ne-am cunoscut.........aveam crize de gelozie(interiorizate)vise ,defapt erau cosmaruri in care el ma insela,o nebunie!nu aveam incredere dar instinctual m-am apropiat de el............suntem casatoriti,nu simt nici un pic de diferenta acum intre noi,pot spune ca e cel mai frumos "lucru"din viata mea si sunt convinsa ca mi-la dat dumnezeu!eu cred ca voi(tu si puiul tau)meritati o sansa!i-al in serios si nu vana dragostea si pasiunea oarba,nu te impacienta ca nu-l iubesti,cu timpul dragostea,prietenia si afectiunea vor cimenta relatia voastra!succes si sper sa ti fi fost de folos!ai numai plusuri cu un partener mai tanar!si primul ar fi ca vei imbatrani mai greu...............
nutike Postat pe 5 Iunie 2010 16:57
De 10 ani traiesc zi de zi cu cineva mai tanar decat mine cu 12 ani si suntem fericiti. Succes.
kudika169038 Postat pe 5 Iunie 2010 17:11
ah!!!! apropo de subiectul cu sculele...vreau sa zic ca si eu am o relatie cu unbarbat mai mic ca mine cu 8 ani si acum 3 ani in urma cand ne-am cunoscut a avut o problema foarte bizara fiind internat la spital exact dupa o luna ce ne-am cunoscut si o doctora a zis ca va ramane ipotent din cauza unei boli foarte rare ceea ce s-a si intamplat momentan pentru o perioada de vreo doua luni si totusi am ramas impreuna si am mers mai departe suntem fericiti si inca impreuna !!!vreau sa precizez ca totul se bazeaza cel mai mult pe incredere si comunicare am fost si eu divortata si am doi copii si el unul din prima casatorie!!
patrizzia Postat pe 5 Iunie 2010 17:26

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
se merita?	55	De la: pickard 26 Ianuarie 2011 15:24
"Ma lasi sa-ti ofer un orgasm?"	19	De la: licuriciul_zapacit 8 Mai 2010 01:24
cine plateste la intalnire ???	80	De la: Broscoiu 8 Septembrie 2011 16:24

ce parere aveti?	49	De la: adina_black 24 Noiembrie 2009 16:20
barbatul smecheras	68	De la: Cristinakitty 27 Ianuarie 2010 18:57