Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand imi amintesc de primii ani de facultate imi salta sufletul de melancolie, duiosie si de dor. Imi amintesc de indragostelile pasagere intre colegii de serie si cat era de usor pe atunci sa intalnesti in fiecare saptamana o alta mare iubire. De barul din subsolul facultatii unde am jucat mii se partide de wist. De proful de anatomie care si-a asumat dificila sarcina de parinte al multor boboci speriati. De Ciprian, Andrei, Catalin si Marius, colegii mei de grupa de care ma indragosteam periodic. De primele trei zile si trei nopti nedormite in care am ingrasat porcul in ajunul celui mai important examen din an. De carliontatul Calin pe care mi-l imaginam venit din filele de poveste eminesciene. De toate nazbatiile pe seama carora zambesc si chicotesc si tare imi doresc sa le repet. Si-mi salta sufletul melancolie, duiosie si de dor. Si as da ani buni din viata sa mai fiu iar bobocica timida din primul an de faculatate.

Alteori glumesc pe seama marilor mele dezamagiri. Imi amintesc cum am suferit si cum am plans si am simtit ca viata mi s-a terminat atunci cand primul meu iubit m-a parasit. Credeam ca nu voi mai iubi nicicand. Ca nimic nu va mai fi frumos vreodata. Ca sufletul mi-e sterp si nu-l voi vindeca vreodata. Si-apoi imi salta sufletul de melancolie, duiosie si de dor. Si as da ani buni din viata sa ma pot intoarce in timp si sa imi spun ca va fi bine, ca voi fi fercita si noi iubiri vor pasi in sufletul meu iar si iar.

Apoi, gandurile ma poarta inevitabil catre ceea ce a fost marea mea dragoste. La zambetul lui inconfundabil si felul in care tresarea sufletul meu atunci cand il zaream. La noptile nedormite si strategiile de cucerire stabilite cu atat de multa meticulozitate. La ocheadele ce i le aruncam atunci cand, speram eu, el nu observa. Iar mai tarziu la privirile ce le schimbam atunci cand, speram noi, nimeni altcineva nu le vedea. La primul nostru sarut si felul in care m-am dezechilibrat pierzandu-ma in bratele sale. La prima noastra cearta si dulcea impacare. Si-mi salta sufletul de melancolie, duiosie si de dor. Si as da ani buni din viata sa imi intalnesc iar marea mea dragoste.

Poate ca mi-ar fi fost dificil sa spun care au fost cele mai minunate clipe fiindca fiecare etapa a vietii a adus noi experiente si splendide amintiri. Totusi, cei mai frumosi ani sunt cei pe care ii traim chiar acum, caci “Nimic nu are valoare mai mare, decat ziua de azi” (Goethe).


Toate editorialele Kudika »