Mi-as fi dorit sa nu povestesc nicicand, dar asteptam infometata prilejul de a scrie despre “iubiri profesionale”, despre zambete furisate pe deasupra monitoarelor, dar si despre ghemul de sentimente impleticite amar cu dorinta de afirmare.

Nu, nu m-am iubit salbatic cu vreun coleg de breasla. Si nu, nu am suit in fusta scurta vreun hop de promovare. Dar da, recunosc, am visat toata copilaria, adolescenta si o buna parte din studentie ca voi ajunge intr-o zi suficient de capabila, de muncitoare, de educata incat sa merit atentia unui barbat pe care il admiram profesional si il iubeam pasional. Imi doream, contrar altora, sa-mi construiesc amorul pe seama carierei si nu cariera prin nopti de amor.

Planurile insa mi-au fost date peste cap fiindca el si-a facut aparitia in viata mea atunci cand eu nu eram suficient de pregatita: nici profesional si nici sentimental. In dragoste, la fel ca in cariera, trebuie sa te lovesti de cateva ori cu capul de pragul de sus pentru a invata lectia cea mai grea.

Trebuie sa pici examenul amorului si sa-ti pierzi energia in lacrimi de restante pentru a intelege odata pentru totdeauna ca regulile nu-s universal valabile: ca poti sa petreci nopti intregi croind strategii de cucerire si totusi sa pici examenul primei inalniri. Sau, dimpotriva, poti trisa scotand fituici cu replici siropoase pozand intr-o femeie de nota 10 in fata unui barbat de la care nu doresti nimic.

Eu am ales sa joc corect si sincer, sa nu-mi ascund amorul in vrafuri de dosare, sa nu-mi pitesc dincolo de monitoare zambetul indragostit, sa nu pastrez pentru cercuri restranse secretul unei iubiri jucause.

Atunci cand s-a ivit ocazia de a lucra sub acelasi acoperis cu iubitul meu, am reusit, cu greu, sa renunt la dorinta mea. Era o decizie deloc usoara caci eu visam deja de ani de zile cum imi va fi viata langa el, sarutandu-ne prin sali de conferinte, iubindu-ne pe copiatoare prafuite, schimband ocheade in sedinte.

Acum stiu. Am luat decizia corecta: caci odata cu ultimul praf de dragoste, as fi pierdut si picatura de cariera care se creionase in mintea mea.

Nu cred ca poti impleti cu succes si cariera si amorul fiindca intr-un final vei fi nevoit sa renunti la una dintre ele. Eu as renunta bucuroasa in orice moment la prima fiindca inca mai cred in dragoste si inca mai vreau sa fac orice fel de sacrificiu in numele iubirii adevarate, insa numai pentru aceasta si nu pentru orice aventura pasagera pitita in spatele biroului.


Toate editorialele Kudika »