Setari Cookie-uri

Iluzie sau realitate?

Mă aflam la sală, alergam pe bandă și priveam cu încântare cerul, albastru și fără nori după câteva zile la rând de cenușiu. Și-apoi, un gând m-a făcut să mă uit în jur cu alți ochi.

Mi-am amintit de filmul Matrix, în care oamenii trăiau într-o așa zisă realitate prefabricată și m-am gândit dacă nu cumva fac și eu parte dintr-un joc video foarte bine pus la punct. Brusc, totul din jurul meu a devenit artificial.

Dar dacă așa este, am continuat șirul întrebărilor,cine m-a pus aici și de ce? Am ales de una singură să intru în acest joc sau am fost forțată. Iar dacă Universul este iubire, dacă eu sunt parte din Univers, cum este posibil să îmi fie dată să trăiesc o experiență care, în anumite momente devine dureroară sau periculoasă (sau cel puțin așa percep mintea și corpul meu).

Iluzie sau realitate

M-am mai întrebat apoi de ce mă aflu acolo, la sală, în acel moment? Chiar am nevoie să fac mișcare în acel moment precis, în acest zi? Sau este doar un alt program care mă guvernează și care îmi spune că,în fiecare vineri, înainte de clasa de yoga de la 12, trebuie să alerg 30 de minute. Mi-am reamintit de ultimul job de la 9 la 18, într-o agenție de publiciate. De zilele în care preferam să las mașina acasă și să iau metroul pentru a evita să parcurg la întoarcere un singur kilometru într-o mult prea lungă oră. De cozile de la intrarea la metrou la stația Pipera, care se înindeau de pe peron până în stradă. Fețele lipsite de expresie, sau, în cel mai bun încruntate, privirile goale, ochii goi care evitau cu disperare contactul cu alți ochi goi. Claxoanele din trafic, nerăbdarea șoferilor și, atunci când eram la volan și a mea, dorința de a ajunge mai repede acasă, de mă reda pe mine mie însămi, de a închide ușa și a mă izola de nebunia de afară.

Citește și:

Poate că de fapt, acesta este și scopul întregului joc. Să te redai pe tine ție însăși. Să încetezi să acționezi din teamă, din dorința de a face pe plac, din spirit de turmă. Abia atunci întreaga butaforie din jur se prăbușește. Abia atunci îți dai seama câ timp ți-ai petrecut cu nimicuri- griji, temeri, păreri de rău, regree, ce fac sau spun alții- și îți aminești ce anume este important. Iubirea necondiționată. Autenticitatea. Bucuria. Rolul tău de creator. Și-atunci îți creezi prorpiul tău joc în care cerul chiar este albastru.

sursa foto front page: shutterstock/by frankie's

Vizionare placuta


Andreea Billig este scriitoare, autoare a best-seller-ului "I Choose...

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.