Tatiana Ernuțeanu: Amestecate sunt toate într-o iubire, dar iubirile nu se amestecă niciodată

De ce poezie? Și de ce tocmai acum, în plină pandemie, când ne-am redus la nevoile de bază?

Se întâmplă să cred că, la umbra sentimentelor, poezia își arată formele voluptoase mai insinuant, mai intrigant, mai voalat. Îmi place cum te dă de gol poezia, cu onestitate. Spun așa pentru că, deși sinceritatea guvernează acest tip de scriere, tu știi că poți lăsa toate oasele tale la vedere și toată carnea, pentru că forma codată te protejează. Apoi ar mai fi și faptul că eu prefer să privesc umbrele obiectelor pe zidurile coapte în soare, decât obiectele în sine. Au mai multa senzualitate și te invită să intuiești sau să completezi.

Volumul a început să fie scris undeva prin noiembrie. În unele săptămâni, prolific, în altele neatins, până la finele lui ianuarie. Apoi, s-a lăsat așteptat. În plus, am dorit o editură care să fie concentrată pe literatura contemporană și am avut și o dorință très personelle, ca poetul Ioan Es Pop să fie cel care îmi va scrie coperta 4. Enfin, volumul a ieșit din tipografie în martie, urma să am lansarea carții la librăria Humanitas Cișmigiu și brusc viața s-a mutat pe Marte. Așadar, Carne, visuri și oase triste uitate în Hydra avea alte planuri. În plus, eu cred că pentru unii emoția poate fi o nevoie de bază.

Eu mă iau pe mine exemplu, în toată această perioadă, în care am locuit mai mult între cei patru pereți și în mine, am fost avidă să simt. Puteam să stau ore să nu mănânc sau să nu dorm, dar nu puteam sta atâtea ore neînmuiată într-o emoție. O căutam schimbând cartea cu muzica, desenul botanic cu fimele de artă si o găseam mai intensă sau mai diluată...

Carne, visuri și oase triste uitate Hydra - spune-mi te rog povestea din spatele acestui titlu.

Titlul este un vers al unei poezii, dar mai presus de asta sunt cuvintele care închid niște momente cât se poate de firești, de profane, într- o ușoară notă metafizică, e un spațiu al perdanților, așa cum iubirea e o țară fără conducător. Hydra poate fi insula unde Leonard Cohen a devenit poet sau locul unde și-a întâlnit marea dragoste a vieții, Hydra poate fi un soi de Balbec proustian sau un ținut al imposibilului, unde cantina marii îți servește resturile 2 in 1.

Povestește-mi puțin despre volumul de poezii. Ce cuprinde?

Nimicul, neșansa, intersecțiile improbabile, pe care am fost trântită, o oarecare iarna pe care corectitudinea a tranformat-o într-una “academica”. Cuprinde și mă cuprinde. Nu e nimic vesel, nimic optimist, în paginile ei, nu e o poezie feminină, degetele mele au mâzgălit rândurile cu sarcasm, autoironie și misto, singurele unelte pe care le poți folosi în propria-ți restaurare sufletească. Am bagatelizat amorul, dar i-am lăsat nostalgia, așa cum las, după ce mănânc hulpav ceva care îmi place, una două bucăți pentru mâine. Asta e un fel de “ poate, în viitor”. Un “poate” ce precedă continuarea sau ce precede doar pofta, fără nicio altă continuare.

Sunt poezii scrise acum, special pentru acest volum, sau sunt strânse de-a lungul vieții, din mai multe iubiri?

Amestecate sunt toate într-o iubire, dar iubirile nu se amestecă niciodată. O carte, o iubire. Poemele sunt scrise, așa cum am spus la începutul interviului, recent și așa le-am menit eu, încă de la început, în acest volum. M-am gândit că o carte este singura variantă, prin care aș putea organiza dezordinea sentimentală în care intru, ies, poposesc. Și ar mai fi și faptul că o carte da eternitate lururilor pe care realitatea le-a oprit.

Unde găsim cartea?

Cartea poate fi găsită în librarii offline precum Humanitas Krtezulescu, Libraria Eminescu, cât și online pe Eikon, Libris, Delfin. Este ușor de găsit.

---