Jurnalul Grasutei: Am slabit 40 kg, dar nu am gasit fericirea

Nu ma pot apropia de nimeni, pentru ca imi este rusine de trecutul meu. Ce sa povestesc unui necunoscut? „Eram cat o balena, dar acum sunt o printesa”? „Stii, fac pariu ca nu ai crede ca am avut 96 de kile!” „Uneori, inainte de culcare, ma intreb ce m-as face daca as ajunge iar la greutatea pe care o aveam!” sau „Inainte sa te cunosc... eram o femeie cu greutate! La propriu!” Mi-e teama de reactiile celorlalti si nu stiu daca sa am pur si simplu incredere in fortele proprii si in umorul celuilalt sau daca ar fi mai potrivit sa raman in banca mea pentru o singura persoana.

Discriminarea este obositoare!

Barbatii grasi nu au nicio problema cu ei insisi. Nici altii nu au o problema cu ei. Daca isi primesc porecla „Grasu’ ” circula cu ea chiar si dupa ce slabesc. Daca li se spune „suge burta!” incep sa rada copios, ca un Mos Craciun. Daca un actor se ingrasa, e pentru un rol bun! Daca o actrita se ingrasa, ajunge pe prima pagina a revistelor de scandal. Pentru femeile grase nu exista glume bune, nu exista scuze, nu exista porecle cu care sa ne mandrim. Pentru femei exista doar etalonul: buze pline, ochi mari, talie trecuta prin inel, solduri prietenoase, piept generos, picioare lungi, cu degete frumos ojate, cu haine colorate si calcate, cu tocuri mai mari decat o sticla de bere.

Simona