"Arthur Schopenhauer: aforisme asupra înțelepciunii în viață" stă în biblioteca mea încă de la sfârșitul anului trecut, atunci când mi-am dorit-o cu ardoare, doar că nu am găsit timp și dispoziție să îi acord toată atenția mea... până acum două săptămâni. Am deschis-o și nu m-am mai putut opri din citit. M-a fascinant fiecare cuvânt, fiecare rând, fiecare aforism. Este o carte pe care aș reciti-o fără să stau prea mult pe gânduri și, în plus, am deja câțiva prieteni cărora vreau să le-o fac cadou. Pe scurt, cred că Schopenhauer devine filozoful meu preferat și mă bucur că se întâmplă asta.

Citate despre sentimente care îți vor înmuia inima

Atât de multă motivație am găsit în această carte încât am simțit nevoia să împărtășesc cu voi câteva fragmente.

Aforisme asupra intelepciunii in viata

Lecții de viață de la Schopenhauer

“Dacă vrei să-ți dai seama de fericirea unui om, nu trebuie să întrebi ce-i face plăcere, ci, din contră, ce-l supără, cu cât se supără de lucruri mai mici, cu atât este mai fericit, fiindcă cineva trebuie să se afle bine pentru a fi susceptibil la nimicuri, în nefericire nici nu le bagă în seamă.”

“Să ne ferim de a întemeia fericirea vieții noastre pe prea multe pretenții, adică pe un fundament întins, căci tocmai atunci se surpă mai ușor, dând ocazii la mai multe accidente care apoi se și întâmplă. A ne reduce pretențiile pe cât se poate în proporție cu mijloacele de care dispunem, rămâne dar calea cea mai sigură pentru a scăpa de mari nefericiri.”

“Asemenea am prețui mai bine actualitatea și ne-am bucura mai mult de ea, dacă în zilele de liniște și de sănătate ne-am gândi totdeauna că la vreme de durere și de supărări aducerea-aminte ne înfățișează orice oră petrecută fără suferințe ca pe un rai pierdut, ca pe un prieten neprețuit. Dar noi trecem prin zilele cele frumoase fără a le simți, numai când vin cele rele, am dori să le aducem înapoi. Mii de ore vesele și plăcute le lăsăm să treacă pe dinaintea noastră, fără a ne bucura de ele și fără a le întâmpina măcar cu un zâmbet, pentru a ofta mai pe urmă după ele la vreme de întristare. Ar trebui, dimpotrivă, să prețuim actualitatea suportabilă, fie ea cât de banală, în loc să o privim cu atâta nepăsare și săă ne grăbim a scăpa de ea; ar trebui să ne aducem pururea aminte că în acel moment chiar se pierde pentru vecie, înălțându-se spre apoteoza trecutului, și de acum înainte se păstrează numai în memorie, înconjurată de lumina nemuririi, iar în ceasurile de restriște, când ridicăm vălul amintirilor, se deșteaptă în noi un dor nespus după cele ce nu mai sunt.”

Aforisme Schopenhauer

Aforisme asupra înțelepciunii în viață

“Să ne fim singuri de ajuns, să ne fim înșine totul și să putem zice omnia mea mecum porto, este fără îndoială însușirea cea mai folositoare pentru fericirea noastră, de aceea nu se poate repeta îndestul cuvântul lui Aristoteles – fericirea este a celor ce-și sunt singuri de ajuns. Căci pe de o parte nu ne putem încrede cu siguranță în nimeni decât în noi înșine, și pe de alta greutățile, primejdiile și neplăcerile ce le aduce societatea cu sine sunt nenumărate și cu neputință de ocolit.”

“Într-o privire, oamenii sunt ca niște copii mici; dacă îi răsfeți, se obrăznicesc. De aceea nici nu trebuie să fii prea blând și prea iubitor cu ei. Precum rareori vei pierde un amic dacă îi refuzi un împrumut, dar foarte ușor, dacă i-l dai, asemenea cu greu îl vei pierde prin mândrie și nepăsare, însă adeseori prin prea multă amabilitate, ca una ce-l face arogant și nesuferit și provoacă ruptura. Dar mai ales nu pot oamenii să se împace cu ideea că ai neapărată trebuință de ei, aceasta îi face numaidecât îndrăzneți și obraznici.”

„Adeseori încrederea noastră în alții vine din lene, din amor propriu și din vanitate, din lene, când pentru a nu cerceta sau priveghea noi înșine, ne lăsăm mai bine pe altul, din amor propriu, când dorința nestăpânită de a vorbi despre noi înșine ne împinge a face confidențe, din vanitate, când aceste confidențe se rapoartă la ceva lingușitor pentru noi. Cu toate aceste, cerem ca încrederea noastră să fie respectată.”

“Cine fuge de extreme și se mulțumește cu pretențioasa stare mijlocie, scapă prin prudența sa de rușinea de a trăi sub un acoperiș de mizerie, dar scapă totodată prin moderațiunea sa de invidia ce se naște în contra celor din palaturi. Mai tare zguduie furtuna bradul cel înalt, mai curând și mai rău cade la pământ turnul cel ridicat și vârful munților este mai des lovit de trăsnete.” [Horațiu]

Sursa Foto Front Page: Pexels

Femeia prin ochii marilor scriitori și filozofi
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: